BAB

1.1 În relaţiile economice internaţionale este foarte importantă cunoaşterea valorii unităţii
monetare a unui stat faţă de cea a altui stat. Raportul dintre acestea stabilit la un moment dat pe
piaţă se numeşte curs valutar sau curs de schimb. Astfel, cursul de schimb reprezintă expresia
raportului valoric dintre două monede.
Operaţiunea stabilirii pe piaţa valutară a cursului unei monede în raport cu alta se
numeşte cotarea.
Expresia USD/ MDL prezintă paritatea dolarului SUA contra lei moldovenesc,
unde USD – este moneda cotată,
MDL – moneda de referinţă.
Cotarea poate fi:
1. Cotarea directă – este cotarea prin care unitatea monetară străină rămîne constantă, iar
cea naţională variază:
1USD=15,53MDL

2. Cotarea indirectă – indică cîte unităţi monetare străine face o unitate monetară naţională:
1 MDL=1/15,53 USD
Cotaţia indirectă se utilizează numai pe pieţele Marei Britaniei şi Canadei, toate celelalte
ţări folosind prima formă de cotare.

1. Cotaţia încrucişată sau cross-rate –presupune intervenţia unei a treia monede în vederea
echivalării unei unităţi de monedă străină în unităţi de monedă naţională.
Exemplu:

USD/MDL 19,21 19,75

USD/RON 4,15 4,58
MDL/RON ?
MDL/RON = 4,15/19,75 4,58/19,21

Cursul valutar poate fi clasificat în funcţie de mai multe criterii. Astfel, după modul de
formare există cursul valutar oficial - este curs stabilit de autoritatea monetară din ţara
respectivă în mod unilateral. Curs valutar de piaţă se stabileşte pe piaţa valutară liber în funcţie
de cererea şi ofertă prin activitatea, desfăşurată de bănci.

1.2. Deprecierea monedei naţionale reprezintă o diminuare a valorii monedei în raport cu una
sau mai multe valute şi această scădere de valoare rezultă din constatările efectuate pe piaţa
valutară. De exemplu costul unui dolar la casele de schimb era în jur de 2100 lei, iar la 30
octombrie era de 2600 lei, putem afirma că se constată o depreciere (se poate considera chiar o
cădere) a leului în raport cu dolarul SUA.
Aşadar, influenţa deprecierii asupra venitului naţional este pozitivă doar în condiţiile în care
indicele raportului de schimb nu scade, balanţa de plăţi tinde spre echilibru, rezervele valutare
sunt consolidate la un preţ, în monedă naţională, rezonabil.
Aprecierea contrar deprecierii, o creştere (întărire, consolidare) a monedei naţionale în raport cu
o valută străină sau un coş de astfel de valute
Între factorii care determină aprecierea mondeie naţionale în raport cu alte monede străine, mai
ales în cazul unor valute deplin convertibile în condiţii de stabilitate a preţurilor, menţionăm:
creşterea ratei dobînzii, anticiparea deprecierii unei/unor valute străine, deflaţia, devalorizarea
unei valute străine.
Pe piaţa capitalurilor, atunci cînd au loc intrări semnificative de capital într-o ţară, aceasta
contribuie la aprecierea monedei naţionale a respectivei ţări.

2.1 Esenta

Nivelul investiţiilor ce trebuie făcute într-o companie viabilă din punct de

vederee c o n o m i c d e m u l t e o r i d e p ă ş e ş t e c a p a c i t a t e a p r o p r i e d e
f i n a n ţ a r e . Î n l i p s a u n e i p i e ţ e d e capital dezvoltate, a cura$ului emiterii
obligaţiunilor care să poată furniza capitalul necesar,î n ţ a r a n o a s t r ă s e
apelează în continuare şi din ce în ce mai mult la
creditul bancar.

Operatiunile de creditare
Rambursarea reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa, la scadenţă, valoarea
capitalului împrumutat plus dobânda ca preţ al creditului.
Garantarea creditului este formată din valori materiale (bunuri, depozite bancare), care
se constituie la dispoziţia sau solicitarea creditorului sau a unui terţ, pentru a asigura îndeplinirea
de către debitor a obligaţiunii de rambursare a sumei creditului, achitării dobânzii şi a taxelor de
credit.
Scadenţa este momentul stabilit pentru rambursarea creditului. La stabilirea scadenţei, băncile
iau în considerare activitatea debitorului, afacerea propriu-zisă, şi alte condiţii. Scadenţa, sau
termenul de rambursare stabilit în contract, este diferit în funcţie de particularităţile sectorului de
activitate şi de nivelul eficienţei activităţii debitorului.

2.2 Activitatea creditară în cadrul băncii comerciale în cea mai mare măsură este afectată
de riscuri. Pentru minimizarea riscului de credit este prevăzut un şir de măsuri care include
următoarele:
1. analiza solvabilităţii solicitantului de credit;
2. asigurarea creditului prin diferite modalităţi;
3. monitorizarea continuu rambursării la timp a creditului şi a dobînzii;
4. evaluarea portofoliului de credit şi clasificarea creditelor acordate în categorii
prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a Moldovei;
5. formarea fondului de rezervă pentru pierderi la credite;
6. respectarea normelor de acordare creditelor mari stabilite de BNM conform
Regulamentului cu privire la expunerile mari din 9.12.2013.