1

2
 Cu toata sorgintea sa germanica si cu numele de
Hohenzollern, Ferdinand a ales sa actioneze in razboi de
partea Antantei pe data de 14 august 1916, luptand
impotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La
aflarea vestii, familia sa din Germania l-a renegat la castelul
Hohenzollernilor din Prusia, arborandu-se in doliu stindar

3
Desigur, în această decizie a contat enorm și poziția Reginei Maria,
englezoaică și rusoaică la origini, care milita pentru alianța cu Antanta.

Sa intelegem etapele desfasurarii razboiului

Dupa cei doia ani de neutralitate, Romania intra in razboi pentru recuperarea
teritoriilor pierdute.Pe 27 august 1916, trei armate române au trecut la atac traversând
Carpaţii Meridionali, după care au intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate
de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii
au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită.

4
 Romania a mobilizat pe campul din Transilvania 235 batalioane de infanterie, 58
escadroane de cavalerie si 215 baterii de artilerie, totalizand 362.000 oameni.
Fortele Puterilor Centrale se cifrau la 50 ½ batalioane, 7 ½ escadroane si 25 baterii,
efectivele ridicandu-se la aproximativ 35.000 oameni. Acest raport de forte, deosebit de
favorabil Romaniei (10,3/1) la inceputul campaniei, avea sa se modifice substantial odata cu
trimiterea unor puternice forte germane si austro-ungare pe frontul transilvanean precum si
prin retragerea unor divizii romane care au fost mutate pe frontul din Dobrogea, dupa
declansarea ofensivei bulgaro-germano-turce.
Aceasta ofensiva a surprins Romania slab sprijinita de puterile Antantei

5
 Dar ofensiva victorioasa a armatelor romane a fost oprita. Aceasta din cauza
aliatilor Romaniei - Rusia, Franta, Anglia si Italia, care nu si-au respectat obligatiile asumate
cu ocazia incheierii, in august 1916, a conventiei militare cu guvernul roman.
Multe din unitatile militare ale Puterilor Centrale raminind disponibile, de pe acest front, au
fost aduse pe frontul roman.
Bucurestiul a fost ocupat de armatele germane in noiembrie 1916, Ferdinand si intregul
guvern roman fiind fortat sa se refugieze la Iasi.

Regina Maria, pe front, decorează soldații români. Foto: Muzeul Național Cotroceni

Luptele eroice de la Marasti, Marasesti si Oituz, purtate de Armata Romana au dat insa un
alt curs primului Razboi Mondial. Jertfa si eforturile romanilor au dus la stoparea avansarii
germane in Moldova, armata germana suferind infrangeri dezastruoase. In momentul in care
bolsevicii au pus mana pe putere in Rusia si au cerut instituirea pacii in 1918, Romania se
afla inconjurata de armatele Puterilor Centrale.
Regatul Romaniei a fost fortat de Germania sa semneze la Bucuresti un tratat de pace
dezavantajos pentru tara noastra, tratat pe care Ferdinand a refuzat sa-l semneze.
Cand trupele Triplei Aliante au avansat pe frontul din Salonic dezmembrand armata bulgara,
Romania a reintrat in razboi. Imperiile Rus si Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al
trupelor romane nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducand la mult asteptata unirea cu
Bucovina, Basarabia si Transilvania.

6
Etapele realizarii Romaniei Mari

Unirea Basarabiei cu România

După Revoluţia Rusă din februarie 1917, noul guvern a proclamat drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.
Românii din Basarabia au început să lupte pentru drepturi naţionale.
În noiembrie 1917 a fost aleasă o adunare reprezentativă a Basarabiei numită Sfatul Ţării. La
începutul lui decembrie Sfatul Ţării a proclamat Basarabia Republica Democratică Moldovenească,
autonomă în interiorul Rusiei. După semnarea armistiţiului dintre Rusia şi Puterile în decembrie 1917
sute de mii de soldaţi ruşi s-au retras de pe frontul românesc în Rusia prin Basarabia. Mulţi s-au dedat
la jafuri, violuri, distrugeri, iar o parte dintre ei având convingeri comuniste au atacat Guvernul şi
Sfatul Ţării din Basarabia. Atunci conducătorii Basarabiei au cerut ajutor Guvernului României.
Acesta a trimis trupe româneşti care i-au alungat pe soldaţii ruşi şi au restabilit ordinea în Basarabia
în ianuarie 1918. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Ţării a votat independenţa Republicii Democratice
Moldoveneşti. Au urmat două luni în care s-a făcut o propagandă intensă pentru unire şi la 27 martie
1918 Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România

Unirea Transilvaniei cu România

Şi românii din Transilvania au cerut dreptul de autodeterminare naţională. În noaptea de 30-31
octombrie ei au format Consiliul Naţional Român Central (CNRC) care a condus lupta lor naţională.
La începutul lui noiembrie 1918 s-au format în întreaga Transilvanie consilii naţionale româneşti

7
locale şi gărzi naţionale româneşti care au preluat conducerea localităţilor de la autorităţile maghiare.
Aceste consilii se aflau sub ascultarea Consiliului Naţional Român Central care a încercat să convingă
Guvernul Ungariei să accepte desprinderea Transilvaniei de Ungaria, dar n-a reuşit. Pentru a
demonstra întregii lumi dorinţa de unire cu România, Consiliul Naţional Român Central a convocat
pentru 1 decembrie 1918 o mare adunare naţională românească la Alba-Iulia. Acolo au luat parte 1228
de delegaţi aleşi din toate localităţile Transilvaniei şi o sută de mii de alţi români veniţi să-şi exprime
adeziunea la unire. Delegaţii au votat unirea Transilvaniei , Maramureşului, Crişanei şi Banatului cu
România. Astfel se desăvârşea Marea Unireşi lua naştere România Mare.

8
istoric au mers la Catedrala din Chişinău, unde s-a oficiat un serviciu religios.

9
10
Liderii mișcării naţionale din Basarabia în compania delegaţiei Guvernului român, în
seara zilei de 27 martie 1918, după adoptarea de către Sfatul Ţării a Declaraţiei de
Unire a Basarabiei cu România, la Clubul Nobilimii din Chișinău. Sursa: volumul scris
de Ion Constantin şi Ion Negrei, intutulat „Pantelimon Halippa – tribun al
Basarabiei”, apărut la Editura Biblioteca Bucureştilor, la Bucureşti, în anul 2009

SALA UNIRII DIN BASARABIA

11
12
13
14
15
16
Unirea Bucovinei cu România
În toamna lui 1918 Austro-Ungaria era pe punctul de a pierde războiul. Popoarele asuprite din Austro-
Ungaria, între care şi românii, începeau să revendice dreptul la autodeterminare naţională. La 27
octombrie 1918 s-a ţinut la Cernăuţi o adunare a fruntaşilor politici ai românilor care a revendicat
unirea tuturor teritoriilor locuite de români din Austro-Ungaria într-un singur stat şi au ales
un Comitet Naţional Român care să-i conducă în lupta naţională. Asupra Bucovinei ridicau pretenţii
nu doar românii, ci şi ucrainenii care ar fi vrut să includă într-o Ucraină independentă măcar nordul
Bucovinei cu capitala la Cernăuţi. Comitetul Naţional Român considerând că ucrainenii sunt
imigranţi de dată recentă revendica pentru români întreaga Bucovină. De aceea, comitetul a cerut
ajutorul Guvernului României şi la începutul lui noiembrie trupe române le-au alungat pe cele
ucrainene, eliberând întreaga Bucovină. Astfel s-a putut organiza un Congres General al Bucovinei
care la 28 noiembrie 1918 a votat unirea Bucovinei cu România.

17
18
Decretul Regelui Ferdinand de Unire a Bucovinei cu Romania
semnat si de Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de
Ministri la 18 Decembrie 1918

Unirea Transilvaniei cu România

Şi românii din Transilvania au cerut dreptul de autodeterminare naţională. În noaptea de 30-31
octombrie ei au format Consiliul Naţional Român Central (CNRC) care a condus lupta lor naţională.
La începutul lui noiembrie 1918 s-au format în întreaga Transilvanie consilii naţionale româneşti
locale şi gărzi naţionale româneşti care au preluat conducerea localităţilor de la autorităţile maghiare.
Aceste consilii se aflau sub ascultarea Consiliului Naţional Român Central care a încercat să convingă
Guvernul Ungariei să accepte desprinderea Transilvaniei de Ungaria, dar n-a reuşit. Pentru a
demonstra întregii lumi dorinţa de unire cu România, Consiliul Naţional Român Central a convocat
pentru 1 decembrie 1918 o mare adunare naţională românească la Alba-Iulia. Acolo au luat parte 1228
de delegaţi aleşi din toate localităţile Transilvaniei şi o sută de mii de alţi români veniţi să-şi exprime
adeziunea la unire. Delegaţii au votat unirea Transilvaniei , Maramureşului, Crişanei şi Banatului cu
România. Astfel se desăvârşea Marea Unireşi lua naştere România Mare.

In ultimele luni ale anului 1918 cei peste 3 milioane de romani din partile Ardealului,
Banatului, Crisanei si Maramuresului, sub conducerea Consiliului National Central Roman
de la Arad, hotarasc a tine o mare adunare nationala cu caracter plebiscitar, constituat, la Alba
Iulia, pe ziua de 1 decembrie 1918. Adunarea de la Alba Iulia, ca semn al marelui act de
reunire a tarilor romane, sub Mihai Viteazul, este bine pregatita. in toate localitatile
Transilvaniei, romanii se intrunesc si isi aleg imputernicitii delegati pe care ii investesc cu
acte semnate de obstea satelor, pentru a se face clar si hotarit cunoscuta tuturor dorinta lor
nestramutata de a se uni cu tara "muma". in acest fel le Alba Iulia, in ziua de 1 decembrie
1918, la marea adunare nationala constituanta sosesc 1 228 de delegati cu drept de vot
deliberativ pe linga o masa de peste 100 000 de romani veniti din toate colturile
Transilvaniei pentru a intari actul de unire.

19
20