u batrna sa numere banii, ?

i atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amndoi

priveau la cei doi copila?i, caci doi erau acum, iara batrna privea la cte?ipatru
?i se sim?ea ntre?inuta, caci avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepo?i
sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un c?tig facut cu bine.

Duminica diminea?a Ghi?a punea calul la teleaga ?i batrna se ducea la biserica,

fiindca batrnul, fie iertat, fusese cojocar ?i cntare? de strana, ?i a?a, mergnd
la biserica, ea se ducea parca sa-l vada pe el.

Cnd batrna pleca la biserica, toate trebuiau sa fie puse bine la cale, caci
altfel ea odata cu capul nu ar fi plecat. nca smbata dupaamiazazi sluga trebuia
sa rneasca grajdul, curtea ?i locul de dinaintea crciumii, n vreme ce batrna ?i
Ana gateau crciuma pentru ziua de duminica. Duminica n zori batrna primenea
copiii, se gatea de sarbatoare, mai dadea o raita prin mprejur, ca sa vada daca n
adevar toate sunt bine, apoi se urca n teleaga.

Ana ?i Ghi?a i sarutau mna, ea mai saruta o data copila?ii, apoi zicea: "Gnd bun
sa ne dea Dumnezeu!", ?i facea cruce ?i dadea semn de plecare.

Dar ea pleca totdeauna cu inima grea, caci trebuia sa plece singura ?i sa-i lase pe
dn?ii singuri la pustietatea aceea de crciuma.

Daca aruncai privirea mprejur, la dreapta ?i la stnga, vedeai drumul de ?ara ?

erpuind spre culme, iara la vale, de-a lungul rule?ului, ct strabate ochiul, pna
la cmpia nesfr?ita, afara de c?iva arini ce stateau gramada din jos pe podul de
piatra, nu zareai dect iarba ?i maracini. La deal valea se strmteaza din ce n ce
mai mult; dar aici vederile sunt multe ?i deosebite: de-a lungul rule?ului se
ntind doua ?iruri de salcii ?i de rachite, care se ndeasa mereu, pna se pierd n
crngul din fundul vaii; pe culmea dealului de la stnga, despre Ineu, se ive?te pe
ici, pe colo marginea unei paduri de stejar, iara pe dealul de la dreapta stau
razle?e rama?i?ele nca nestrpite ale unei alte paduri, cioate, radacini ie?ite
din pamnt ?i, tocmai sus la culme, un trunchi nalt, pe jumatate ars, cu crengile
uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasa croncanind de la deal nspre cmpie;
fundul vaii, n sfr?it, se ntuneca, ?i din dosul crngului departat iese turnul ?
uguiat al bisericii din Fundureni, nvelit cu tinichea, dara pierdut oarecum n
umbra dealurilor acoperite cu paduri posomorte, ce se ridica ?i se gramadesc unul
peste altul, pna la muntele Bihorului, de pe ale carui culmi troienite se rasfrng
razele soarelui de diminea?a.

Ramnnd singur cu Ana ?i cu copiii, Ghi?a prive?te mprejurul sau, se bucura de

frumuse?ea locului ?i inima i rde cnd Ana cea n?eleapta ?i a?ezata deodata ?i
pierde cumpatul ?i se arunca rasfa?ata asupra lui, caci Ana era tnara ?i frumoasa,
Ana era frageda ?i sub?irica, Ana era sprintena ?i mladioasa, iara el nsu?i, nalt
?i spatos, o purta ca pe o pana sub?irica.

Numai cteodata, cnd n timp de noapte vntul zgl?ia moara parasita, locul i
parea lui Ghi?a strain ?i pustiicios, ?i atunci el pipaia prin ntuneric, ca sa
vada daca Ana, care dormea ca un copil mbaiat lnga dnsul, nu cumva s-a
descoperit prin somn, ?i s-o acopere iar.

III
Ct ?in luncile, ele sunt pline de turme de porci, iara unde sunt multe turme,
trebuie sa fie ?i mul?i pastori. Dar ?i porcarii sunt oameni, ba, ntre mul?i, sunt
oameni de tot felul, ?i de rnd, ?i de mna a doua, ba chiar ?i oameni de frunte.

O turma nu poate sa fie prea mare, ?i a?a, unde sunt mii ?i mii de porci, trebuie
sa fie sute de turme, ?i fiecare turma are cte un pastor, ?i fiecare pastor e
ajutat de catre doi-trei baie?i, boitarii, adeseori ?i mai mul?i, daca turma e
mare. E dar pe lunci un ntreg neam de porcari, oameni care s-au trezit n padure
la turma de grasuni, ai caror parin?i buni ?i strabuni tot pastori au fost, oameni
care au obiceiurile lor ?i limba lor pastoreasca, pe care numai ei o n?eleg. ?i
fiindca nu-i negu?atorie fara de paguba, iara pastorii sunt oameni saraci, trebuie
sa fie cineva care sa raspunda de paguba care se face n turma: acest cineva este
"samadaul", porcar ?i el, dar om cu stare, care poate sa plateasca grasunii pierdu?
i ori pe cei fura?i. De aceea samadaul nu e numai om cu stare, ci mai ales om aspru
?i nendurat, care umbla mereu calare de la turma la turma, care ?tie toate
nfundaturile, cunoa?te pe to?i oamenii buni ?i mai ales pe cei rai, de care
tremura toata lunca ?i care ?tie sa afle urechea grasunului pripa?it chiar ?i din
oala cu varza.

?i daca lumea zice ca locurile de lnga Moara cu noroc sunt rele, n-ai fi avut
dect sa-l ntrebi pe vreunul dintre samadai, ?i el ?i-ar fi putut spune pentru ce
nu sunt bune ?i cine le primejduie?te; dar samadaul e, mai presus de toate, om
tacut, ?i daca l ntrebi asemenea lucruri, el raspunde: "Nu ?tiu, n-am vazut, am
attea ?i attea turme n raspunderea mea ?i nu ma pot strica cu oamenii". El ?tie
ce ?tie, numai pentru nevoile lui.

Veneau cteodata pe la crciuma lui Ghi?a ?i porcari, ni?te oameni ndeob?te nal?i
?i bine facu?i, cu cama?a neagra ?i cu parul stralucitor de untura cea multa ?i
cazut n plete lungi ?i rasucite asupra grumajilor goi; oameni erau ?i ei, chiar
oameni cinsti?i, care mannca, beau ?i platesc.

ntr-o zi de luni au venit trei in?i n caru?a cu osiile de fier, u?urica ?i trasa
de doi cai frumo?i, dintre care nsa unul mai mare ?i altul mai mic. n caru?a nu
era nici scaun, nici fn, ci unul dintre porcarii unsuro?i mna caii, stnd n
picioare, iara ceilal?i doi ?edeau pe leutrele vopsite n verde, ca ?i cnd n-ar fi
venind dect de aci din apropiere.

"A?tia nu prea mi par a oameni buni", ?i zise Ghi?a cnd i vazu sarind din caru?
a ?i privind mprejur, ca unii ce au mai fost pe aici ?i acum nu gasesc nici locul,
nici oamenii ca odinioara.

Ei ntrebara daca n-a fost samadaul pe acolo, pusera sluga sa deshame caii, sa-i
adape ?i sa le dea ovaz, apoi intrara, baura fiecare ct trei in?i la un loc ?i
plecara cu un "noroc bun".

Bine, dar n-au platit, grai batrna nedumerita.

Lasa, ca m-am n?eles eu cu dn?ii, raspunse Ghi?a, apoi se duse pe ici n colea,
ca nimeni sa nu-i vada fa?a ?i ca nu cumva nevasta sa-l ntrebe: "Ce ai, Ghi?a?"

Peste pu?in sosi ?i samadaul, vestitul Lica Samadaul, la Moara cu noroc.

Lica, un om de treizeci ?i ?ase de ani, nalt, usca?iv ?i supt la fa?a, cu musta?a

lunga, cu ochii mici ?i verzi ?i cu sprncenele dese ?i mpreunate la mijloc. Lica
era porcar, nsa dintre cei ce poarta cama?a sub?ire ?i alba ca floricelele,
pieptar cu bumbi de argint ?i bici de carmajin, cu codori?tea de os mpodobit cu
flori taiate ?i cu ghintule?e de aur.

El ?i opri calul naintea crciumii, arunca o privire la Ana, apoi alta la batrna
care ?edeau pe lai?a de lnga masa cea mare din umbra cerdacului, trase cu ochii o
raita primprejur, apoi ntreba unde-i crciumarul.

Noi suntem, raspunse batrna ridicndu-se.

?tiu, grai Lica, dar cred ca vor fi ?i oameni pe aici. Eu ntreb de crciumarul;
cu el vreau sa vorbesc.

Lica le zise aceste a?a, ca ori?icine sa poata n?elege ca are graba ?i ca nu vrea
sa mai lungeasca vorba: batrna pleca dar fara de ntrziere sa caute pe Ghi?a, iar
Ana ramase privind ca un copil uimit la calare?ul ce statea ca un stlp de piatra
naintea ei.

Daca Lica ar fi fost alt om, el n-ar fi statut a?a cu privirea pierduta n vnt, ci
s-ar fi bucurat de vederea femeii frumoase, care-l privea oarecum pierduta ?i
speriata de barba?ia nfa?i?arii lui.

Ungurul a murit? ntreba el cnd vazu pe Ghi?a.

Da!
?i tu ai venit n locul lui!
Da!
De la Sf. Gheorghe?
Da, raspunse Ghi?a, aruncnd o privire furi?ata asupra femeilor, ca sa vada daca
ele nu cumva se tulbura.

E Ghi?a, ginere-meu, grai batrna, ?i, mul?umita lui Dumnezeu, ne merge bine de
cnd suntem aici.

Lica ?i apuca, zmbind, musta?a ntre buze.

Aici, zise el, le merge bine la to?i oamenii cu minte. N-ai dect sa te pui bine
cu toata lumea, sa le zici "noroc bun" celor ce vin ?i se duc ?i po?i sa dai mul?
umita lui Dumnezeu. N-au trecut pe aici ni?te oameni?

De! raspunse Ghi?a chibzuit, suntem la drum ?i trece multa lume.

Vorba vine, trei oameni...
Trei, patru, zece... grai Ghi?a cam n gluma, lumea trece mereu. Eu nu stau aici
ca sa ?in seama despre cei ce vin ?i trec, ?i a?a nici nu-i prea ?tiu. De la o
vreme te obicinuie?ti cu oamenii, nct nici nu te mai ui?i la fe?ele lor. Apoi,
cine ?tie daca nu e ?i cte unul care s-ar mhni daca ai bate drumul cu vorbe
despre dnsul. De crciumar sa nu ntrebi niciodata, caci el vede ?i aude att de
multe, nct trebuie sa uite degrab' ?i sa nu mai ?ie nimica minte.

A?a-i, grai Lica. ntrebam numai ca sa vad daca nu cumva mi-ai putea spune,
fiindca sunt oamenii mei. Au plecat sa vada o padure, pe care voiam sa o luam de la
toamna pentru turme, ?i nu ?tiu acum daca au trecut naintea mea, ori e sa-i a?tept
aici.

A?a o fi, raspunse Ghi?a hotart, dar eu nu-?i pot spune daca ntre cei ce au
trecut astazi pe aci vor fi fost ?i ei.

Cum nu!? striga batrna cu nerabdare. Cei trei porcari ce au baut att de mult ?i
n-au platit.

Pe Ghi?a l trecu un fior de junghi prin inima ?i, orict de mult ?inea la soacra-
sa, acum el ar fi fost n stare sa-i puna degetul pe gura.

Muierile vad mai bine ?i se vede ca au mai pu?ina treaba, zise el stapnindu-se.

Daca n-au platit, grai Lica, apucndu-?i iar musta?a ntre buze, era fiindca ?
tiau ca voi veni eu ca sa platesc pentru dn?ii.

Graind aceste, el descaleca ?i-i facu lui Ghi?a semn sa intre cu dnsul, pentru ca
sa faca socoteala.

"Batrna e tot mai cuminte dect mine", ?i zise crciumarul, ?i intra cu voie buna
n urma lui.

Batrna ar putea sa-?i ?ie gura, grai Lica dupa ce se vazu singur cu Ghi?a. Ma
cuno?ti?
 Nu! raspunse Ghi?a, racit n tot trupul.
Atunci ma ?tii de nume. Eu sunt Lica, samadaul... Multe se zic despre mine, ?i
dintre multe, multe vor fi adevarate ?i multe scornite. Tu vezi un lucru: ca umblu
ziua-n amiaza mare pe drumul de ?ara ?i nimeni nu ma opre?te n cale, ca ma duc n
ora? ?i stau de vorba cu domnii. Voi fi facut ce voi fi facut, nu-i vorba, dar am
facut a?a, ca ori?icine poate sa creada ce-i place, nsa nimeni nu ?tie nimic. De
aceea am sa dau seama despre douazeci ?i trei de turme de porci. M-ai n?eles? Nu
doara c-a? putea plati tot ce se poate pierde ntr-un an, ci pentru ca de la mine
nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela pe care a? crede ca-l
pot banui. M-ai n?eles?! Eu voiesc sa ?tiu totdeauna cine umbla pe drum, cine
trece pe aici, cine ce zice ?i cine ce face, ?i voiesc ca nimeni afara de mine sa
nu ?tie. Cred ca ne-am n?eles!?

Ghi?a ar fi avut multe de zis, dar Lica se ntoarse o data n calci ?i, pe cnd
crciumarul ?i veni n fire, drume?ul daduse pinteni calului.

Un om prea cumsecade, grai batrna, privind n urma lui. Cine a fost asta?

Lica Samadaul! raspunse Ghi?a.

Lica Samadaul!? striga Ana. ?i cte rele nu mai zicea lumea despre dnsul!

A?a e lumea... grai Ghi?a. Sa nu crezi nimic pna ce nu vezi cu ochii.

El singur nu ?i-ar fi putut da seama daca a grait aceste cuvinte din amaraciune ori
numai dorind sa ascunda naintea nevestei gndurile grele ce-l cuprinsesera.

Nu-i vorba, adause Ana, e oarecum fioros la fa?a.

Asta-?i pare ?ie, grai Ghi?a. Are ?i el necazurile lui.

IV
Oamenii sunt mul?i ?i de multe feluri, grai crciumarul n ziua urmatoare,
privind cnd la nevasta, cnd la soacra-sa. ?i nchipuie?te ca unul se duce sa
cumpere ceva, bunaoara ca Lica Samadaul, care se ducea sa vada padurile. Asta e
treaba lui, ?i cine ?tie daca nu l-a? supara, daca nu l-a? pagubi, poate, spunndu-
le altora c-a trecut pe aici. El se duce sa trguiasca, ?i daca vine n urma lui
altul, care din ntmplare voie?te sa cumpere tot acele paduri, ?i eu spun ca Lica
a trecut pe aici, acest al doilea cumparator grabe?te, sose?te la vreme ?i poate
sa-i strice trgul. Voi n?elege?i?

A?a e, raspunse batrna.

Ori poate sa vie unul care are ?i el paduri de dat ?i umbla dupa Lica pentru ca
sa se n?eleaga cu el: daca-i spun ca Lica a trecut pe aici, l folosesc poate pe
el ?i pe Lica, dar l pagubesc pe acela la care Lica plecase, iara eu n-am sa
folosesc, nici sa pagubesc pe nimeni.

A?a e, zise iar batrna. Ai toata dreptatea, noi nu suntem pu?i aici pentru ca sa
le dam drume?ilor ?tire despre cei ce vin ?i cei ce trec.

Noi nu ?tim nimic ?i ne cautam de treaba noastra! adause Ghi?a scurt ?i hotart.

De aici nainte, crciumarul, crciumari?a ?i soacra crciumarului nu-?i mai

aduceau aminte de oamenii ce treceau pe drum, iar altfel lucrurile se petreceau tot
ca mai nainte.

Dar nca n acea zi Ghi?a se duse cu treaba la Arad, cumpara doua pistoale ?i ?i
lua o a doua sluga, pe Mar?i, un ungur nalt ca un brad. Peste cteva zile se duse
apoi la Fundureni ?i se ntoarse cu doi ca?ei floco?i. Mai avea el un cine la
casa, dar acesta era lene?, se deprinsese cu oamenii ?i nu latra pe nimeni. El puse
dar ca?eii de mici n lan? ?i nu le dadea drumul dect atunci cnd nu erau oameni
la crciuma, apoi slobozea ?i porcii ?i asmu?ea ca?eii asupra lor. i rdea inima
cnd vedea cum ca?eii prind ?i cum scot snge din urechile grasunilor, ?i voind
sa-?i deprinda cinii la asmu?at, se deprinsese ?i el att de mult, nct a?tepta
cu oarecare nerabdare zilele n care nu erau oameni la crciuma, ?i atunci petrecea
ceasuri ntregi cu cinii sai.

Ana nu-i putea suferi pe ace?ti cini ?i se supara cu att mai mult cnd batrna
zicea ca e bun cinele la casa, fiindca omul poate sa doarma mai lini?tit cnd se ?
tie pazit de ni?te cini buni. A?a era; nsa Ana sim?ea ca de ctva timp barbatul
ei s-a schimbat ?i i parea ca, de cnd are cini, ?ine mai pu?in la nevasta ?i la
copii.

Ca om harnic ?i srguitor, Ghi?a era mereu a?ezat ?i pus pe gnduri, dar el se

bucura cnd o vedea pe dnsa vesela: acum el se facuse mai de tot ursuz, se
aprindea pentru ori?ice lucru de nimic, nu mai zmbea ca mai nainte, ci rdea cu
hohot, nct ?i venea sa te sperii de el, iar cnd se mai hrjonea cteodata cu
dnsa, ?i pierdea lesne cumpatul ?i-i lasa urme vinete pe bra?e. Adeseori Ana ar
fi voit sa-l ntrebe: "Ghi?a! ce-i cu tine?", nsa ea nu mai ndraznea sa-i
vorbeasca dezghe?at ca mai nainte, caci se temea ca nu cumva el sa se mnie ?i pe
dnsa, ceea ce nu facuse nca pna atunci.

A?a sosira zilele de toamna.

ntr-o zi de joi, cnd locul de dinaintea crciumii era plin de oameni, sosi o
turma de grasuni mari ?i frumo?i, tot unu ca unu.

Unul dintre boitari, un baietan ca de ?aptesprezece ani, intra n crciuma ?i cauta

pe Ghi?a.

Sanatate ?i voie buna de la Lica Samadaul! zise el ndrazne?. ?i-a lasat vorba sa
ne dai sa mncam ?i sa bem; au sa vie ?i celelalte turme n urma ?i ne-a spus ca
sa-?i lasam cinci grasuni din turma ?i sa ?i-i alegi dupa plac.

Bine plate?te Lica! zise unul din drume?i.

Are de unde! adause altul.
Mai ?tii!? ntmpina al treilea. Are turme multe, ?i porcarii beau ?i mannca
mult.

Ghi?a-?i ncre?i fruntea. Vorbele boitarului ?i apoi vorbele drume?ilor erau parca
sa-l scoata din sarite. El sim?ea ca, daca nu prime?te, se trage n degete cu Lica;
dar aici, fa?a cu oamenii, nu putea sa primeasca.

Bine, zise el, calcndu-?i pe inima. Lasa?i, ca ma n?eleg eu cu Lica. Mnca?i

numai ?i be?i; grija mea de plata.

Baietanul ie?i, iar Ghi?a se ntoarse spre oameni ?i mai adause:

Ce ?tiu eu ct vor fi mncnd oamenii lui? Eu vreau sa am socoteala curata.

A?a-i! zisera oamenii.

Bine, Ghi?a, de ce n-ai primit grasunii? ntreba n urma batrna.
Ce sa fac eu cu grasunii lui? raspunse el cam necajit.
Sa-i tai, sa-i vinzi, sa-i ngra?i. Ghi?a, ia grasunii, ca rami fara bani. Dac-
ar avea omul bani gata, n-ar plati n grasuni. Trebuie sa prime?ti ce-?i dau
oamenii, fiindca nimeni nu-?i poate da ceea ce nu are. Omul e cinstit ?i te plate?
te cinstit: de ce sa-l superi fara nici un folos? Acum ?i da, acum ia, caci nu ?
tii ce are sa fie mine.

Lasa, ca mai vin ?i alte turme... grai Ghi?a cam cu jumatate de gura. Sa ma mai
gndesc, sa mai vad ce cheltuiala fac oamenii.

Gnd bun sa-?i dea Dumnezeu!

Nici Ghi?a n-ar fi cerut dect un gnd bun de la Dumnezeu, dar i era greu sa se
opreasca asupra unui gnd, fie el bun, fie rau.

Turmele treceau una cte una pe dinaintea crciumii; cnd una se vedea din
departare, cealalta pornea mai departe, ?i locul se de?erta, dar peste pu?in iar se
umplea. ?i cum turmele plecau una cte una, Ghi?a ntreba mereu cte mai sunt, ?i
pe ct numarul turmelor ramase n urma scadea, pe att el prindea pofta de a-?i
opri cei cinci grasuni.

A zis Lica sa-mi opresc cinci grasuni, i zise n cele din urma unuia dintre
porcari.

Noi nu ?tim nimic, raspunse acesta.

Apoi, adause altul cam n gluma, noi platim nainte, ori nu platim deloc.

Peste pu?in sosi ?i Lica, ceru un pahar de vin, ?i ntreba de turme, apoi zise
"noroc bun!" ?i pleca mai departe fara sa fi descalecat macar.

Ghi?a ramase cuprins de gndurile omului paguba?. El era om cu minte ?i n?elegea

cele ce se petrec. Aci, la Moara cu noroc, nu putea sa stea nimeni fara voia lui
Lica: afara de arnda? ?i afara de stapnire mai era ?i dnsul care stapnea
drumurile, ?i n zadar te n?elegi cu arnda?ul, n zadar te pui bine cu
stapnirea, caci, pentru ca sa po?i sta la Moara cu noroc, mai trebuie sa te faci ?
i om al lui Lica.

Iar Ghi?a voia cu tot dinadinsul sa ramie la Moara cu noroc, pentru ca-i mergea
bine.

"Trei ani, numai trei ani sa pot sta aici, ?i zicea el, sa ma pun n picioare,
nct sa pot sa lucrez cu zece calfe ?i sa le dau altora de crpit."

Dar ace?ti trei ani atrnau de Lica. Daca se punea bine cu dnsul, putea sa-i
mearga de minune, caci oamenii ca Lica sunt darnici. E numai vorba ce va fi cernd
Lica pentru ceea ce da.

Ghi?a ntia oara n via?a lui ar fi voit sa n-aiba nevasta ?i copii, pentru ca sa
poata zice: "Prea pu?in mi pasa!" Se gndea la c?tigul pe care l-ar putea face n
tovara?ie cu Lica, vedea banii gramada naintea sa ?i i se mpaienjeneau parca
ochii: de dragul acestui c?tig ar fi fost gata sa-?i puna pe un an, doi capul n
primejdie. Avea nsa nevasta ?i copii ?i nu putea sa faca ce-i placea.

"Sa vedem! ?i zise el n cele din urma, voind sa-?i alunge gndurile rele.
Deocamdata, e mai bine ca el sa-mi fie dator mie."

A?a zicea el, nsa de cu seara, cnd ?i strnse banii ca sa-i puna n lada, el
sim?i ca nu are dreptate.

Ghi?a nu era omul care se ?tie bucuros dator, dar cu att mai pu?in omul care da
bucuros de la sine, ?i a?a i venea parca sa zica: "Am sa ma pun frumos pe lnga
dnsul, ca sa-mi plateasca".

Era legat, ?i omul cnd se simte legat e suparacios. Chiar atunci seara Ghi?a ?i
batu sluga, pe ungurul, fara a-?i da seama pentru ce, iar cnd Ana l mustra, fara
de voie, pentru aceasta, el i arunca vorbele:
 Ei! frate, da-mi pace! Parca nu tot pentru voi mi mistuiesc via?a!? Ana tacu,
dar ochii i se umplura de lacrimi, fiindca vorbele i pareau grele.

Ei! ?i tu te mhne?ti numaidect, zise el amart. Ar fi voit sa mearga la ea, sa-

i ceara iertare, ?i sa o mpace, dar nu putea; era n el ceva ce nu-l lasa, ?i a?a
ie?i afara, ca sa fie singur cu gndurile sale.

?i daca ar fi ?tiut Ana ce gndea ?i ce sim?ea el, cnd statea a?a singur ?i
posomort, ea s-ar fi dus la el ?i l-ar fi mngiat, dar el tacea, ?i a?a ea nu
ndraznea sa-l supere, ci se ntreba mereu ce o fi avnd so?ul ei.

Duminica, dupa ce batrna plecase la biserica, Ghi?a-?i rasufla veninul asupra lui
Laie, apoi se facuse mai vesel dect de obicei. El petrecea cu Ana ?i cu copiii n
umbra arinilor, luase de zgarda pe Cula, cinele cel mare ?i lene?, ?i pusese
baiatul pe el ?i-l nva?a sa calareasca, ?i-l nva?a mereu, cu toate ca Ana se
necajea, temndu-se ca nu cumva copilul sa cada ori cinele sa-l mu?te.

Deodata, ceilal?i cini, care erau slobozi, ncepura sa latre, iar Cula, auzind
latratul lor, se repezi ?i el latrnd n partea despre deal, ncotro i auzea pe
dn?ii latrnd.

Ana ?ipa nspaimntata, deoarece copilul era sa cada; nsa Ghi?a nici nu ?inu seama
de dnsa, ci, strngnd zgarda, se ndrepta ?i privi ngrijat n toate par?ile.

Nu zari nimic.
Se vede c-au dat de ca?elul-pamntului, ori au sim?it vreo vulpe prin mprejur,
zise el, lasndu-i sa latre mai departe.

Ghi?a! grai Ana jeluindu-se. Eu nu ?tiu cum te-ai facut tu de la o bucata de

vreme: vezi ca-mi vine rau cnd vad copilul pe cine, ?i parca n ciuda mea l ?ii
mereu.

Saracul de mine! raspunse el cam rastit. Cnd e vorba sa-mi fac ?i eu o pofta,
proasta, buna, cum ar fi, ?op! ca mi se supara nevasta! Haid'! adause apoi, lund
copilul n bra?e ?i dnd cu piciorul n cine.

Nu, Ghi?a! Nu vreau! striga Ana speriata, apoi fugi dupa cine, l lua de zgarda,
l aduse la locul unde fusese ?i ncepu sa-l roage pe Ghi?a cu staruin?a ca sa-?i
puna iar baiatul calare pe el.

Uite, era o prostie! grai Ghi?a muiat ?i se lasa pe iarba. Ana lua ea nsa?i
copilul, l puse calare pe Cula ?i-l purta fricoasa la dreapta ?i la stnga,
privind mereu la so?ul sau, ca sa vada daca el nu zmbe?te.

Ghi?a nu zmbea. Privind la copilul ce ?ipa rasfa?at ?i privind la so?ia sa, l

apuca o nduio?are din ce n ce mai adnca: i era parca n-a vazut-o de mult ?i
parca era sa se desparta de dnsa.

Ano, zise el n cele din urma alene, ia vino, ?ezi lnga mine! Dupa ce ea se a?
eza lnga dnsul, el o privi lung ?i ntristat, i netezi parul de pe frunte, apoi
grai ncet:

Ce zici tu! n-ar fi bine sa plecam noi la Sf. Dimitrie de aici?

Pentru ce? ntreba nevasta uimita.
Nu ?i se ura?te ?ie n singuratatea asta?
Mie? nu!
Nu ?i-e frica?
De ce?
 De ce? De toate! Tu auzi cum latra cinii; au dat de vreo urma, de vreun gndac,
de vreun vierme ?i latra, fiindca n-au alta treaba: mie nsa mi se race?te maduva
n oase cnd i aud latrnd. E grozava via?a asta, Ano, e grozava; stai aici n
pustietate, ?i te sperii de nimic, ?i-?i mistuie?ti via?a cu naluciri de?erte.

Ce ai, Ghi?a? striga nevasta cuprinsa de ngrijare.

Ce am? raspunse el cu amaraciune. Am o nenorocire; pierd ziua de astazi pentru
cea de mine. Eu nu ?i-am vorbit niciodata despre lucruri de aceste, dar trebuie sa
fii ?i tu om, Ano, ?i sa te gnde?ti la via?a, caci nu pot sa-?i vie mereu toate
de-a gata. Astazi stau aici ?i nu ma supara nimic, dar mi fac eu nsumi gnduri
rele despre ziua de mine, ?i aceste gnduri nu-mi lasa tihna sa ma bucur de ziua
de astazi. ?i poate ca gndurile mele sunt de?erte, poate ca ziua de mine are sa
fie tot buna, dar o voi pierde temndu-ma de cea de poimine. ?i ct vom sta aici,
nu mai scap de nevoia aceasta.

Atunci sa plecam, Ghi?a.

Da, sa plecam, dar ntreaba-ma daca ma pot hotar sa plec. Vezi tu, a?a cum sunt,
mi vine greu sa plec.

Atunci sa ramnem aici. Tu ?tii mai bine cum are sa fie bine.
Poate ca ?tiu, Ano, dar nu pot, zise el cu amaraciune. Ar trebui sa ma sileasca
cineva, sa ma mpinga. Mi-e greu sa-i vorbesc maichii, pentru ca ea ne-a zis sa nu
venim aici; mi-e ru?ine; iara tu e?ti buna, Ano, ?i blnda, dar e?ti u?oara la
minte ?i nu n?elegi nimic: sunt cu tine ca fara de tine; n loc de a-mi alunga
gndurile cele rele, ma la?i sa ma mistuiesc cu ele, ?i cnd nu mai ?tiu ce sa fac,
tu te ui?i la mine cu mila, ?i atta tot.

Ce sa fac, zise ea mhnita, daca a?a m-a lasat Dumnezeu!? Ghi?a se lasa pe
coate ?i ramase a?a ntins pe pamnt ?i cu privirea pierduta n departare.

ntr-un trziu, Ana ?i ridica capul ?i privi ndraznea?a la el.

Fiindca tu le fierbi toate n tine ?i mie nu-mi spui nimic, zise ea. Apoi tot eu
sunt de vina daca nu ?tiu ce te pune pe gnduri...

V
Pe cnd acestea se petreceau n umbra arinilor, din sus, despre deal, veneau trei
calare?i n pas, ?inndu-se mereu n albia rule?ului, unde erau acoperi?i de ?irul
de salcii ?i de rachite.

Cinii, care sim?isera la departare de cteva mpu?caturi, o luara spre dn?ii,

latrndu-i cu neastmpar din ce n ce mai mare.

Sa fie ai dracului de cini! grai Lica, oprindu-?i calul. Pe ct se vede, la

crciuma nu e nimeni ?i nici drumul nu umbla, dar daca nu-i alintam cinii, pas sa
se mai teama de noi!

El se dete dar jos de pe cal, pleca nainte, ?i cnd cei doi cini se apropiara ?i
voira sa sara la el, el se lasa pe iarba ?i ncepu sa-i cheme cu vorbe alintatoare
la sine.

Cinii se oprira zapaci?i n cale ?i, mai ales dupa ce descalecara ?i ceilal?i doi
oameni, ncepura sa-i mai slabeasca. n cele din urma, ei parca-?i detera cu
socoteala ca au a face cu ni?te oameni pacinici, care s-au pus la odihna aici,
departe de curtea pazita de dn?ii; ei se ntoarsera dara ncet ?i oprindu-se din
cnd n cnd ca sa mai latre o data spre crciuma de la care venisera.

Lica se ridica iar n picioare ?i i chema din nou la sine, nsa de cte ori el
voia sa se apropie de ei, ncepeau sa latre.
Peste jumatate de ceas ?i petrecu astfel cu cei doi ca?ei deprin?i a scoate snge
din urechile porcilor; dar n cele din urma i netezi cu mul?umirea omului care a
dat o noua dovada despre dibacia sa.

Buni ca?ei! dar tot eu sunt na?ul lor, zise el, ?i iar i netezi ?i, a?a pas cu
pas, se apropia de crciuma parasita.

Ghi?a uitase de mult ca au latrat o data cinii, cnd Lica sosi la crciuma si-l
de?tepta cu cteva ghionturi din somn pe Laie, care dormea pe lai?a de sub cerdac,
ca sa-l trimita dupa stapnul lui.

N-ar fi mai bine sa ma duc eu? grai unul din oamenii lui Lica.
Lasa-l sa vina el la noi, grai Lica. Ghi?a sari n picioare cnd afla ca Lica a
sosit la crciuma ?i se schimba la fa?a, dar nu se gndi mult, ci pleca cu pa?i
hotar?i ?i cu vinele ncordate spre crciuma.

Ana ramase o clipa tulburata, apoi facu iute un pas spre el.
Ghi?a! stai! zise ea. nainte de toate l trimite pe Laie pe vale n sus de-a
lungul rachitelor. Ea privi lung ?i aspru n ochii lui. Nu ma n?elegi tu, acum,
cnd eu ncep a te n?elege pe tine!? zise ea ncet. A?a a fost vorba ntre noi, ca
sa trimitem pe Laie nainte, sa ne a?tepte acolo. Du-te, Laie, urma ea; ia-o pe
vale n sus, n dosul rachitelor, pna la crng, ?i daca-i ntlni pe parintele,
sa-i spui ca venim mai trziu, fiindca a venit Lica Samadaul, cu al?i doi oameni, ?
i trebuie sa mai stam cu dn?ii; sa ne mai a?tepte, ?i ne a?tep?i ?i tu. Ai n?
eles? Sa te duci mereu n dosul rachitelor, ca sa nu vada nimeni.

Da, raspunse Laie, ?i pleca printre arini spre albia rule?ului. Acum n?elegea ?
i Ghi?a gndul nevestei sale, l n?elegea ?i parca nu-i venea sa plece, parca-i
venea sa zica: "Ano! gre?e?ti cnd crezi ca trebuie sa te temi de Lica".

Apoi iar i venea sa mearga la dnsa, sa-i mul?umeasca pentru gndul ei cel bun;
nsa nu putea sa zica, nici sa faca nimic; se temea ca o va tulbura, ?i a?a pleca
cu inima ndoita spre crciuma, lasnd-o pe dnsa cu copiii sub arini.

Cnd se afla aproape de crciuma, el privi spre rule? ?i vazu pe Laie fugind peste
drumul de ?ara, ca sa apuce ?irul de rachite.

"Prostul dracului! ma da de gol", ?i zise el ngrijat.

Se vede ca l-am batut astazi, adause apoi, privind pe Lica. L-am trimis sa-mi
aduca plasa cu pe?te ?i uite ct e de sprinten. Noroc bun sa dea Dumnezeu!

Minuna?i ca?ei! raspunse Lica, netezind pe unul dintre cini ?i privind la Ana,
care se vedea venind despre arini cu un copil n bra?e ?i cu altul de mna. M-au
sim?it cale de o jumatate de ceas ?i-am pierdut o mul?ime de vreme ca sa-i momesc.

Ghi?a n?elese unde bate Lica cu vorbele sale ?i ar fi avut pofta sa dea o data cu
piciorul n cinele care ncepu a se lingu?i pe lnga dnsul.

I-am auzit latrnd, raspunse el, dar ?tiam ca nu pot sa fie dect oameni de aceia
de care a?tept n toate zilele.

Trebuie sa ?tii un lucru, urma Lica. Cinii au pentru oameni un latrat anume ?i
trebuie sa n?elegi limba lor, pentru ca sa te folose?ti de ei, fiindca mai ales
atunci cnd ar trebui sa sara, ei nici nu latra dect o data, de doua ori. Altfel,
locul e minunat: cale de un ceas nu se poate ivi nimeni fara ca sa-l zare?ti. Dar
sa intram, adause el alene, fiindca avem o vorba mpreuna.

?i mai multe, raspunse Ghi?a, intrnd cu pas hotart n urma lui. Ctva timp ei
stetera tacu?i, fa?a n fa?a, hotar?i amndoi ?i sim?ind fiecare ca ?i-a gasit
omul.

Iaca, grai Lica n cele din urma, lund de la bru un teanc de buca?i de piele
n?irate pe o veriga de srma. Aceste sunt semnele turmelor mele. Eu pun semn la
urechea din dreapta, jos, pentru fiecare turma altul, a?a, cum l vezi taiat n
aceste buca?ele, pe care ?i le las aici. Daca trec porcii pe drum, sa te ui?i la
semnul lor, sa ?ii bine minte pe omul care-i mna ?i taci.

Ghi?a privi lung la el, dar nu raspunse nimic.

Cred ca ne-am n?eles? adause Lica.
Eu cred ca nu!
Cum a?a?
Apoi vezi, grai Ghi?a raspicat ?i aspru, daca ma uit n toate par?ile, nu vad pe
nimeni ?i stau singur aici n pustietate. Am doi cini minuna?i, cum ziceai, ?i tot
a?i venit trei in?i fara de ?tirea nimanui. Pute?i sa ne omor?i pe to?i c?i
suntem aici, ?i nimeni n-are sa ?tie ca voi ne-a?i omort; pute?i sa lua?i ce va
place, ?i daca suntem oameni cu minte, n-avem sa ne plngem nimanui, fiindca voi
sunte?i totdeauna mul?i ?i tari, iar noi suntem totdeauna pu?ini ?i slabi. mi
ziceai sa fac a?a: e oare cu putin?a sa zic ba?!

Carevasazica, ne-am n?eles.

n?elegerea cu de-a sila nu se poate. Daca voiai sa te n?elegi cu mine, trebuia
sa vii pe drum, iara nu pe poteca. Eu pot zice ca fac pe dorin?a ta ?i tot nu fac
dect a?a cum mi vine la socoteala.

Asta-i treaba mea! zise Lica hotart. Ori mi vei face pe plac, ori mi fac rnd
de alt om la Moara cu noroc.

Lica, grai crciumarul, nu cred ca po?i sa ma ?ii de frica. Daca e?ti om cu

minte, cauta sa te pui la buna n?elegere cu mine.

Eu nu cunosc n?elegere mai buna dect asta! n inima omului poate sa fie ori?
ice; destul numai sa simta, ca vai ?i amar de el daca nu-mi face pe plac.

Ghi?a se apropie un pas.

Daca ar fi numai att, Lica, zise el a?ezat, n-a? zice nimic. Tu ceri, la urma
urmelor, un ajutor de la mine ?i ?i l-a? da bucuros daca te-a? ?ti cine e?ti ?i
daca n-ar trebui sa ma tem ca mine ai sa ceri mai mut. Apoi, tu nu e?ti singur, ca
mine, Lica, ?i daca-?i fac ?ie pe plac, am socoteala cu al?ii.

Asta-i treaba ta! striga Lica mnios. Adu-mi cheile!

Ce fel de chei?
Toate cheile: de la saltarul mesei, de la dulap, de la orice lada, raspunse Lica
rece. Cel ce vine aici vine sa-?i faca bani; ?i-ai facut ?i tu de cnd e?ti aici:
am sa ma mprumut de la tine.

Ghi?a ramase ctva timp ncremenit ?i cu ochii ?inti?i la dnsul.

N-am sa te prad, adause Lica; am sa iau cu mprumut ?i sa platesc cinstit, cu
camata, cu cametele cametelor, se n?elege, cnd mi vine la socoteala. n scris n-
am nevoie sa-?i dau, fiindca nu poate sa-?i fie de nici un folos: daca traiesc ?i-
mi merg trebile bine, am sa platesc cu prisos, iara daca mor fara de vreme ori
daca-mi merge rau, tot n-ai de unde sa iei.

Sa-?i dau bani numara?i.

Ce sa mai pierdem vremea numarnd!?
Atunci ia ct iai, dar fii cuminte ?i mai lasa, ca sa nu simta nevasta ?i soacra-
mea, grai Ghi?a, aratnd saltarul, n care erau ?i banii, ?i cheile.

A?a ne n?elegem! zise Lica. Ghi?a ar fi avut pofta sa sara la el ?i sa-l sf?ie
n buca?i, dar nu putea, pentru ca ceilal?i doi erau n apropiere ?i ar fi trebuit
sa mntuie prea iute cu dnsul. i era parca-i seaca sngele din vine cnd vedea pe
Lica la banii ce-?i adunase para cu para, dar acum era legat ?i trebuia sa se
stapneasca.

Da, ne n?elegem, zise el apropiindu-se, ?i daca vei fi avnd vreo suparare din
partea mea, sa nu-mi mai vad banii cu ochii.

Lica se ntoarse ?i se rnji la el.

A?a-i ca te-ai facut blnd ca un mielu?el!? i zise apoi. Ghi?a se cutremura.
Toate ca toate, dar bataia de joc l scotea din min?i. El facu, oarecum fara de
voie, un pas spre Lica, l apuca de amndoua bra?ele, l ?inu strns naintea sa ?i
grai cu glas nabu?it:

Nu te mi?ca, daca nu vrei sa fie moarte de om! Sim?ind ca Ghi?a e mai tare, Lica
privi ngrijat spre u?a ?i grai iute:
Ce vrei cu mine?
Nimic! raspunse Ghi?a, nimic nu vreau. Tu vezi prea bine ca am nevasta ?i copii ?
i ca nu-?i pot face nimic. mi iai banii: sa-?i fie de bine! Mi-ai luat lini?tea
sufletului ?i mi-ai stricat via?a: sa-?i fie de bine! Dar sa nu crezi ca ma ?ii
legat, sa nu crezi ca te prinde sa ma iai n bataie de joc. Tu po?i sa ma omori,
Lica, tu cu oamenii tai: eu pot sa te duc pe tine la spnzuratoare. Nu te juca dar
cu mine. Gnde?te-te ca tu m-ai facut sa nu mai am multe de pierdut ?i baga de
seama sa nu mai pierd ?i cele ce am! Sa-?i fie frica de mine!

Lica se dete un pas napoi.

?i-e frica, urma Ghi?a, trecndu-?i cu amndoua minile printre peri n sus. ?i-e
frica ?i nu ?i-e ru?ine sa-?i chemi oamenii ntr-ajutor.

Se n?elege ca nu, raspunse Lica zmbind. Mi-ar fi ru?ine dac-a? veni fara dn?ii
la tine.

Ghi?a ?i pierduse bunul cumpat ?i tocmai pentru aceea se sim?ea n strmtoare fa?a
de Lica, pe care nimic nu putea sa-l scoata din sarite.

Voiesc ?i eu sa intre, ca sa vada ca ?i-e frica, zise el. Sari?i, mai oameni!
striga apoi ?i se opri neclintit n mijlocul casei.

Unul din porcari intra iute n casa, iar cellalt se ivi pe prag, unde ramase
privind n ochii lui Lica.

I-a venit pofta sa se prinda la har?a cu noi, grai Lica.

Ba sa ma fereasca Dumnezeu, raspunse Ghi?a. Sunt om cuminte. Voiesc numai sa va

arat ca nu mi-e frica de voi.

Dar ni-e frica noua de tine, zise Lica. Tu nsu?i ziceai sa-mi fie frica: ?i
spun ca-mi este ?i nu ?tiu daca te voi mai putea apuca vreodata a?a la strmtoare
cum te ?in acum. Tu ma n?elegi. Mie nu mi s-a pus nca om n cale fara sa mi-l fi
cura?it din drum.

Nici nu voiesc sa ma pun n calea ta.

Dar ai putea sa te pui, ai putea sa faci ceea ce pna acu n-ai facut, fiindca nu
ma ?tiai cine sunt. Du-te, i zise apoi Lica lui Rau?, care statea n prag, leaga-l
pe sluga, apoi ada nevasta cu copiii n casa.

Ghi?a se repezi nainte, l apuca pe Rau? de piept ?i-l arunca spre mijlocul casei,
apoi nchise u?a ?i grai necat de spaima:
 Nu baga?i nevasta n trebile noastre; nu va atinge?i de mine, ca nu e bine. Lica,
tu e?ti om chibzuit: nu-?i baga capul n primejdie, nu te face de ru?ine; fii
tlhar, Lica, dar nu punga? prost, care se da de gol: ntreaba-ma unde e sluga
mea ?i apoi vorbe?te cu mine.

Lica privi zapacit la tovara?ii sai.

Voi l-a?i vazut fugind pe vale n sus; sa ?ti?i ca nu se ntoarce dect dupa ce
ve?i fi plecat voi de aici. L-am trimis la popa din Fundureni, ca sa-i spuna ca
stau de vorba cu voi.

A?a-i, zise Rau? ca speriat din somn. Nu l-am mai vazut de atunci.

Lica sim?i ca ?i-a pierdut pamntul de sub picioare.

Pentru asta am sa te ?in minte ct voi trai, zise el privind aspru n fa?a lui
Ghi?a.

Nu umbla cu vrajma?ie, raspunse Ghi?a apropiindu-se de dnsul, ci te gnde?te ca,

daca nu m-ai prins astazi, n-ai sa ma prinzi ct vei trai pe fa?a pamntului. Lica,
tu trebuie sa n?elegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni
nepre?ui?i.

Am zis eu ca vreau sa mi te fac sluga!? ntreba Lica, schimbndu-?i deodata fa?a.

Daca n-ai zis ?i nu vrei sa zici, atunci haid' sa vorbim ca prieteni, i zise
Ghi?a dezghe?at! Sa aduc vin ?i sa ne cinstim ca ni?te oameni de buna n?elegere.
Am eu atta minte ca sa n?eleg ca nu pot sta la Moara cu noroc fara de a ma fi pus
n n?elegere cu tine. Nu vreau sa ma ?ii numai de frica, ci umblu sa intru la
nvoiala cu tine. Sunt gata sa-?i fac pe plac: dar atunci sa fii ?i tu om cu
minte ?i sa n?elegi ca, daca e sa fiu de folos, lumea trebuie sa ma creada om
cinstit ?i stricat cu voi.

A?a e! grai Lica. Lumea da, nsa noi cum trebuie sa te credem?

Cum ma ve?i fi ?tiind; sa vedem, raspunse crciumarul, ntinzndu-i mna. Pe

vrajma?ul pe care nu-l poate birui tot omul cu minte ?i-l face tovara?.

Lica primi mna.

Banii mi-i la?i, urma Ghi?a cam cu jumatate de gura.
Adica i iau cu mine, raspunse Lica; ce-i n mna nu-i minciuna.
Dar sa ?tii ca nu ma ?ii legat cu ei, grai Ghi?a ?i pleca sa aduca vin rece din
pivni?a.

Asta a fost prostia mea, grai Lica, dupa ce se vazu singur cu tovara?ii sai. Tot
era mai bine sa ascult de tine ?i sa ?in sluga la crciuma.

Lasa, poate ca e mai bine a?a! raspunse Rau?.

Sa vedem! grai celalalt. Eu ma tem ca ne ?ine cu minciuna.
Asta e treaba mea! zise Lica, ridicndu-?i capul.

VI
Ca om care ?i petrecea via?a pe drumuri, Lica venea des pe la Moara cu noroc,
cte-o data, cte de doua, ba ?i cte de mai multe ori pe saptamna. El venea,
descaleca, bea cte un pahar de vin, mnca ceva ?i iar se ducea.

Numai arareori se ntmpla ca el sa stea mai mult; nsa mai ales duminica el venea
adeseori cu cte doi-trei tovara?i, ?i atunci era n voie buna.

Lui Ghi?a i parea totdeauna bine cnd Lica venea fara de veste la crciuma. Ana
fusese muncita de gnduri grele, care o mbatrnisera oarecum ntr-un singur ceas ?
i care i veneau iar de cte ori l vedea pe Lica.

Dar plecnd Lica, ea-l ntrebase pe Ghi?a despre cele petrecute ?i el i raspunse
ca n-a fost nimic, ca ce putea sa fie!? ?i ca Lica e omul lui. De aceea, Ana tacuse
atunci, ?i de atunci tacea mereu ?i privea numai din cnd n cnd furi?at la Lica,
zicnd n sine: "Trebuie sa fie om rau ?i primejdios".

Zilele treceau nsa, precum ele treceau, Ana se sim?ea tot mai parasita. De cnd se
mprietenise cu Lica, Ghi?a parca fugea de dnsa, parca-i ascundea ceva ?i se ferea
sa nu ramie singur cu dnsa.

Ghi?a, ce ai tu cu omul asta? l ntreba ea ntr-una din zile dupa plecarea lui
Lica.

Eu!? i zise el cam speriat. Ce sa am? Nimic! Ceea ce am cu to?i drume?ii: vine,
sta de vorba, mannca, bea ?i plate?te.

Ana privi lung n fa?a barbatului sau.

Dar de obicei plate?te peste ceea ce se cuvine, i zise ea aspru.
A?a sunt oamenii cu dare de mna.
Ghi?a! grai nevasta a?ezat. Nu vorbi cu mine ca ?i cnd ai avea un copil naintea
ta. Tu e?ti barbat ?i trebuie sa ?tii ce faci. Te ntreb numai; nu vreau sa te
descos: tu ?i da seama daca ai ori nu ceva sa-mi spui. Fa cum ?tii, dar eu ?i
spun, ?i nu ma lasa inima sa nu-?i spun, ca Lica e om rau ?i om primejdios: asta se
vede din ochii lui, din rnjetul lui ?i mai ales din cautatura ce are, cnd ?i
roade musta?a cu din?ii. E om patima?, Ghi?a, ?i nu e bine sa te dai prea departe
cu el.

Dar nu ma dau deloc! raspunse barbatul.

Bine! grai nevasta. Tu fa cum ?tii, dar sa nu zici apoi ca nu ?i-am spus.

Ghi?a ar fi voit sa vorbeasca, nsa i era greu, dupa ce zisese o data ca n-are
nimic cu Lica; ?i puse dar numai de gnd ca i va vorbi alta data.

?i, la drept vorbind, ce ar fi avut el acum sa i spuna?! Toate cele petrecute erau
parca date uitarii, ?i a?a poate ca nici nu era bine ca Ana sa afle despre ele. Ce-
i drept, Ghi?a se uita mereu la urechile porcilor, ba a gasit n mai multe
rnduri ?i porci cu semne de ale lui Lica, nsa Lica venea ?i se ducea fara ca sa-l
ntrebe ceva, ?i a?a nu avea dect sa ?ina minte ?i sa taca. Lica nu-l ntreba
nimic, nimic nu-i spunea ?i nimic nu cerea de la dnsul.

Cu toate aceste, Samadaul parca ?tia tot ce se petrecea la Moara cu noroc, ?i

aceasta l nedumerea cteodata pe crciumar.

?i mai mare i se facu nedumerirea, cnd ntr-o zi Lica i trimisese ?ase porci,
dintre care patru nu erau nsemna?i cu nici unul dintre semnele n?irate pe veriga
de srma. Ghi?a a statut mult la lupta cu sine; dar n cele din urma tot i-a
primit, pentru ca sa nu se strice cu Lica, ?i tot nu i-a grait Anei, fiindca se
temea ca ea va starui sa nu-i primeasca.

De aici nainte el n adevar se ferea de dnsa, iara ea ?i dadea silin?a sa nu-l

supere.

Astfel sosi timpul cnd bruma cade ?i vntul scutura frunzele copacilor ?i rare?te
padurile.

De cnd venise toamna, drumul era mereu umblat, ?i nici chiar duminica nu era
parasita crciuma de la Moara cu noroc. Toamna se ?in trgurile cele bune; toamna
are omul cte ceva de vndut; toamna fac negu?atorii trebile cele bune; ?i lui Ghi?
a i mergea dar acum chiar mai bine dect peste vara, ?i abia se ntmpla cte un
ceas pe saptamna ca sa fie singur la crciuma. ?i cu ct se apropia ziua de
Sfntul Dimitrie, drumul era cu att mai umblat.

ntr-o zi de luni erau cinci care la Moara cu noroc ?i ?apte oameni sub cerdac,
cnd sosi ?i Lica dimpreuna cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul ?i cu Rau?, omul de care
numai arareori se despar?ea.

Lica nu statea niciodata sub cerdac, nici n crciuma, ci n odaia de alaturi, n

care erau o masa maricica, cteva scaune de paie ?i doua paturi pentru drume?ii mai
ale?i, care se ntmpla sa mie peste noapte la Moara cu noroc. Altfel n aceasta
odaie ?i petrecea crciumarul ziua, cu nevasta ?i cu copiii, fiindca odaia n care
se culca el era n alta parte, cu intrarea prin bucatarie ?i cu ferestrele la deal,
cta vreme aici ferestrele erau spre drum, nct, ?eznd la masa, putea sa vada cu
o privire ?i crciuma, ?i drumul, ?i locul de dinaintea crciumii.

Asta data nsa Lica nu intra drept n odaia aceasta, ci se opri sub cerdac ?i
prinse vorba cu oamenii, ntrebnd pe fiecare dintre dn?ii de unde vine, unde
merge ?i n ce treaba umbla. ntr-un trziu, el l trase apoi pe Ghi?a la o parte ?
i-i zise ncet:

Cnd vine jidovul pentru c?tigul de la St. Dimitrie?

Arnda?ul? raspunse Ghi?a tot mai ncet, gndeam sa ma duc eu la el.

Da, arnda?ul. Nu te duce, grai Lica. Lasa-l, ca vine el. Am o vorba cu dnsul.

Bine! Sa te vestesc cnd are sa vie?

Nu-i nevoie. Aflu eu; grija mea de dnsul! De?i ei vorbisera ncet ?i mai ales
Lica parea a voi sa pastreze taina despre cele ce se vorbea, el rosti cuvintele
"jidovul", "arnda?ul" ?i "grija mea de dnsul" destul de tare, pentru ca oamenii
de sub cerdac sa le poata auzi, apoi privi cam speriat mprejurul sau ?i adause:

Dar sa intram n casa. Intrnd, Lica ?i arunca biciul pe masa, un semn ca voia
sa pe- treaca n draga voie. Fusese certat cu Buza-Rupta ?i cu Saila Boarul, Rau?
i mpacase ?i acum voia sa se cinsteasca cu dn?ii. Despre arnda? Lica nu mai
vorbi nici un cuvnt.

Peste pu?in sosira trei ?igani la crciuma, unul cu vioara, altul cu clarinetul ?i
al treilea cu ?imbala: Lica i puse pe lai?a din crciuma ?i le porunci sa cnte.

?i fiindca ?iganii cntau, oamenii se ngramadisera la u?a crciumii, ?i asculta ?i

Ana cu batrna ?i cu copiii, caci numai rar se nimereau trei ?igani deodata pe la
Moara cu noroc.

Lui Lica i veni de la o vreme pofta sa joace ?i, apucnd pe Buza-Rupta, ie?i din
crciuma ?i ncepu sa framnte pamntul, nct parul rasucit n plete lungi i
zbura n vnt.

Dar jocul fara de muiere nu are nici un rost. De cnd umbla pe la Moara cu noroc,
el nu graise nici zece vorbe cu Ana; acum nsa el se duse la ea, o apuca de mini ?
i-i zise:

Haid' sa te joc o data, sa zici ca ai fost jucata! Ana se dete n laturi. El o

cuprinse cu amndoua bra?ele.
Dar daca n-am pofta de joc!? grai ea cu hotarre ?i se desfacu ncet din bra?ele
lui.

Vine pofta!
?i la mai mult! adause Buza-Rupta, tragnd cu ochiul.
 Ei! nu vreau! grai Ana rece ?i se dete napoi. Lica se retrase cam necajit.
Saracul de mine! grai Ghi?a a?a n gluma. Dar nazuroasa mi s-a mai facut nevasta!
Joaca, muiere; parca are sa-?i ia ceva din frumuse?e...

Ana ?i calca pe inima ?i se dete la joc. La nceput se vedea c-a fost prinsa de
sila; dar ce avea sa faca? La urma urmelor, de ce sa nu joace? ncetul cu ncetul,
ea prinse voie buna; se cam tulbura cnd Lica se apropia de dnsa; sngele i
navalea n obraji cnd el o apuca de bru ca s-o nvrteasca; dar a?a era acum ?i
altfel nu putea sa fie ?i ea se dete din ce n ce dupa par. n cele din urma, tot
se arata copila rasfa?ata de odinioara, ?i Ghi?a fierbea n el cnd i vedea fa?a
strabatuta de placerea jocului.

Sa-?i fie de bine! grai Lica peste ctva timp obosit. Dau marturie ca te ?ii mai
bine dect mine.

El o strnse apoi n bra?e, o ridica de la pamnt, se nvrti cu ea o data, o

saruta ?i o puse pe lai?a.

Ana ?i stmpara obrajii cu palmele, privind cam ame?ita mprejur, n vreme ce Lica
se plimba n sus ?i n jos, ?tergndu-?i sudorile cu mneca de la cama?a, apoi se
opri ?i grai:

Ce crciuma dracului mai e ?i asta!? De ce nu-?i ?ii o slujnica? Oamenii de la u?

a zmbira pe sub musta?a, Ana tresari ?i se ridica ro?ita ca bujorul, iara batrna
privi la o parte, facndu-se ca nu n?elege vorbele lui Lica.

"De! ?i zise ea, ce sa-i faci, a?a e omul! Orict de bun ar fi, tot are cte un
pacat. Fie ct de mic, dar tot l are."

Ghi?a nu zise nimic, ci-?i puse numai de gnd ca are sa o ?ie minte ?i asta.

nspre seara, Saila Boarul pleca cu Buza-Rupta spre Ineu, Rau? o lua, dupa ce
schimba cteva semne tainice cu Samadaul, spre padurea de la Fundureni, iara Lica
se opri la drume?i ?i grai privind nspre apus, de unde se ridicau ni?te nori grei
spre cer:

Se schimba vremea, precum se vede; dar tot mi-e ca am sa ramn aici peste noapte.
Am bani la mine ?i locurile sunt cam rele, mai ales acum toamna.

El ramase dar peste noapte la Moara cu noroc.

VII
De cnd drumurile erau mai umblate, se vorbea mereu despre nenorociri ntmplate
mai ici, mai colo, prin partea locului; cotitura de la Moara cu noroc, altadata
vestita de rea, era nsa n anul acesta scutita, ?i drume?ii scosesera vorba ca, de
cnd Ghi?a a venit la Moara cu noroc, locurile nu mai sunt primejdioase cale de o
zi jur mprejur. Jandarmii de la Ineu se ?ineau cu toate acestea mereu pe drumuri ?
i abia trecea zi data de la Dumnezeu fara ca ei sa dea pe la crciuma lui Ghi?a.

Ghi?a se bucura cnd veneau jandarmii ?i ?i dadea toata silin?a sa se puna bine cu
dn?ii: le dadea mncare ?i bautura, fara ca sa primeasca banii cnd ei voiau sa
plateasca, i ?inea de vorba ?i umbla mereu n voile lor.

Era nsa ntre dn?ii unul, Pintea caprarul, un om scurt ?i ndesat, cu ochii mari,
cu umerii obrajilor ie?i?i ?i cu falcile late, cu musta?a tunsa ?i cu o taietura n
frunte, dar mai presus de toate om a?ezat ?i tacut la fire, cu care Ghi?a se facuse
prieten bun. Ce-i drept, el nu vorbise nca ntre patru ochi cu Pintea; dar a?a
sunt oamenii: e cte unul pentru care sim?i din clipa ce l-ai vazut tragere de
inima, fara ca sa-?i dai seama pentru ce. A?a era ?i Pintea. Cnd venea pe la Moara
cu noroc, se vedea ca se simte bine la crciuma ?i pleca totdeauna cam anevoie;
apoi el ?inea la Ana, la copii, netezea cinii lui Ghi?a ?i-ar fi fost ori?icnd
gata sa dea cu ciomagul daca cineva, chiar la drept vorbind, ar fi ndraznit sa-l
graiasca de rau pe Ghi?a. De aceea sim?ea ?i Ghi?a ca Pintea e oarecum singurul om
cu care ar putea sa vorbeasca mai pe fa?a, ?i acum, cnd se vazu peste noapte sub
acela?i acoperamnt cu Lica, ar fi dorit sa-l aiba ?i pe Pintea n apropiere.

Toate gndurile rele se gramadisera deodata n capul lui ?i-l cuprinsese o nelini?
te ca niciodata mai nainte.

Sufletul i se pusese n tulburare cnd Lica i spusese ca are o vorba cu arnda?ul.

Tulburarea i crescu cnd Lica i saruta nevasta ?i i arunca vorba despre
slujnica. n sfr?it, Ghi?a-l cuno?tea destul de bine pe Lica, pentru ca sa ?tie ca
el nu se teme de oamenii rai ?i de locurile rele, ?i a?a se ntreba mereu: "Pentru
ce a ramas el la crciuma? Pentru ce le-a spus drume?ilor ca are bani la sine? Ce
avea de gnd sa faca? Pentru ce a vorbit, pentru ce a vorbit!?"

"Pentru ce?! pentru ce?! ?i zise el n cele din urma deznadajduit. Cine ?tie?! Le
va fi zis a?a din ntmplare, fara ca sa fi gndit la ceva, iara eu ma fierb n
mine pentru ele."

El uitase ncetul cu ncetul nvoiala facuta cu Lica, ?i numai din cnd n cnd ?i
mai aducea aminte de banii pe care i pierduse atunci. Acum se gndea la toate, ?i
la nvoiala, ?i la bani, ?i la porcii cu semn strain, pe care i primise de la
Lica, ?i la urmarile ce puteau sa aiba acestea, ?i un glas tainic parca-i ?optea
mereu: "A venit vremea sa te rafuie?ti".

Nu trecuse nici jumatate de an de zile de cnd se afla la Moara cu noroc, ?i

trebile i mergeau din ce n ce mai bine: avea porci la ngra?are, doua vaci cu
lapte, caru?a pe razoare, doi cai buni, avea bani n lada, nu prea mul?i, dara
destui pentru ca sa poata trai un an, doi dintr-n?ii. Dar acum, cnd trebile
mergeau mai bine, Lica voia sa-i vorbeasca arnda?ului, fara ndoiala pentru ca
sa-?i faca rnd de vreun alt om la Moara cu noroc.

Dara Ghi?a nu voia sa plece; nu-l lasa inima sa paraseasca locul la care n scurt
timp putea sa se faca om cu stare.

?i iar se gndea la nvoiala pe care o facuse n strmtoarea sa, la banii sai, la

primejdiile ce-l mpresurau, la iarna ce se apropia ?i la zilele bune pe care le
avusese cnd nu avea nici porci la ngra?are, nici vaci cu lapte, nici caru?a pe
razoare, nici cai sprinteni, nici bani bine numara?i n lada. ?i cnd se gndea la
aceste, i venea oarecum sa se bucure ca Lica l scoate fara de voie de la Moara cu
noroc ?i-l scapa a?a zicnd de toate nevoile. Dar Ghi?a era om cu minte ?i sim?ea
ca are sa-i para toata via?a rau daca va pleca de la Moara cu noroc. De aceea, de
cte ori ?i aducea aminte ca Lica se afla sub acela?i acoperamnt cu dnsul, l
cuprindea o vie ngrijare. Ar fi voit sa mearga la el ?i sa-l ntrebe: "Omule, ce
vrei sa faci, ce vrei sa ceri de la mine? Vorbe?te-mi verde-n fa?a, ca sa ne n?
elegem." ?i iar i venea sa-?i zica: "Ce-mi pasa!? Eu nu dau nimic; sunt gata sa ?
in piept cu el. ?i daca pier, atta paguba!" ?i mai ales acesta era gndul care-l
stapnea pe Ghi?a: nimic nu era n el mai tare dect pornirea de a se pune
mpotriva lui Lica ?i de a nu da nici ct e negru sub unghie ndarat.

Dar pe cnd se ntarea n aceasta hotarre, el era singur ?i parasit. Ana, pe care
o privea cu atta drag mai nainte, ncetul cu ncetul se nstrainase de dnsul ?i
nu mai era vesela ca mai nainte, cnd se afla singura cu dnsul. El nsu?i se
nstrainase de dnsa. Din clipa n care ea ?i-a aratat banuielile pe fa?a, se
stinsese orice tragere de inima pentru dnsa din sufletul lui. ?i-ar fi dat adesea
toata via?a pentru ca sa mai poata sim?i, fie chiar pe o singura clipa, bucuria pe
care o sim?ea odinioara cnd privea la dnsa; dar n zadar: ea nu mai era pentru
dnsul ceea ce fusese; chipul ei frumos, trupul ei fraged, firea ei dulce nu mai
putea sa strabata pna la inima lui plina de amaraciune. Din dragoste catre dnsa ?
i catre copii venise la Moara cu noroc; din dragoste pentru dnsa ?i pentru copii
se bagase n strmtoarea n care se afla; ?i acum tocmai ea era cea dinti din
rndul acelora care nu ?in seama de strmtoarea lui ?i de greuta?ile cu care se
lupta, chiar ?i ea l credea rau, cnd nu putea sa-i n?eleaga purtarea.

De aceea acum, cnd sim?ea trebuin?a de un suflet n care sa-?i caute sprijinire,
Ghi?a nu se gndea la Ana, care dormea lini?tita lnga dnsul, ci la Pintea, care-l
mngiase adeseori cu privirile sale pline de ncredere. La nceput ar fi fost n
stare sa-?i puna caii la caru?a ?i sa plece acu n vreme de noapte la Ineu, ca sa-l
caute pe Pintea; ncetul cu ncetul, nsa, gndurile s-au lamurit n sufletul
lui, ?i n cele din urma sim?indu-se mai tare, el ?i zise: "Adica de ce sa pun eu
mai multa ncredere ntr-un om strain dect n nevasta mea!?"

De abia se nnoptase, to?i dormeau la crciuma, ?i chiar Ghi?a, mai mpacat cu

gndurile sale, a?ipise, cnd cinii ncepura sa latre ?i o luara din ce n ce mai
neastmpara?i pe vale n sus.

Ghi?a tresari speriat din somn, sari din pat, se apropie de fereastra ?i privi
afara n noaptea ntunecata.

El nu zari nimic, dar sim?i ca se apropie vreun om cunoscut, deoarece cinii se

ntorceau scheunnd napoi.

Peste vreun sfert de ceas el vazu, n sfr?it, trecnd pe sub fereastra ?i

naintnd spre u?a crciumii un om ?i o femeie nalta ?i lata n umeri.

Asta era adica! Acum n?elegea pentru ce a ramas Lica la Moara cu noroc, ?i-i era
ru?ine de gndurile rele ce-?i facuse.

"Parca-i un voinic de codru!" zise el retragndu-se de la fereastra.

Cine-i? striga n clipa aceea unul dintre slugi, Mar?i, ungurul.
Oameni buni! raspunse un glas barbatesc. Ghi?a se tulbura din nou. Precum vazuse
prin ntuneric, i parea ca omul ce venea cu femeia nu era Rau?; acum, cnd i auzi
glasul, nu mai putea sa se ndoiasca despre aceasta; era un om cu desavr?ire
necunoscut. Atunci cum de-l cuno?teau cinii? Cum de-l lasa sluga sa treaca? De ce
nu venise Rau? nsu?i?

"De ce? de ce?" ?i zise el necajit. E grozav cnd omul ?i face spaima din toate
nimicurile.

Cu toate aceste, i veni gndul sa se duca sa vada cine a venit.

Ce-i, Ghi?a? ntreba Ana, care se de?teptase din somn ?i se ridicase din pat.

Ce sa fie! i raspunse barbatul. Nimic! Rau? se ntoarce. Cine ?tie, va fi uitat

ceva; va fi avnd sa-i spuna ceva lui Lica.

Nu era glasul lui Rau?, Ghi?a, grai nevasta. Te rog, du-te ?i vezi. Ce fel de
oameni sunt aceia care umbla-n vreme de noapte?

Acum nici vorba nu mai putea fi ca el sa se duca, caci o ar fi nelini?tit pe ea ?i

mai tare.

Fii pe pace! i zise el. I-am vazut eu cu ochii, ?i daca n-ar fi oameni cunoscu?
i, nu i-ar fi lasat Mar?i sa treaca.

Mar?i!! ntmpina nevasta. Mie nu-mi place Mar?i deloc.

 Ei, apoi tu banuie?ti pe toata lumea, grai Ghi?a. Fii cuminte ?i te lini?te?te.

Ana se lini?ti, de?i tremura n tot trupul. Pe
ncepura iar sa bata.
Ce-i asta!? striga crciumarul. Ca din senin
sa se ndoiasca daca a vazut bine cnd a vazut
ca un voinic de codru. El sari dar din nou jos
cnd a?ipise din nou, cinii
l cuprinse spaima ?i parca-i venea
acea femeie nalta ?i lata n umeri
?i iar se duse la fereastra.

Omul ?i femeia se duceau cu pa?i grabi?i. nsa parca era alt om, parca era Lica, el
nsu?i. Dac-ar fi ?tiut ca Ana doarme, Ghi?a ar fi plecat sa se ncredin?eze.
Se duc, grai el, dar ncet.
Bine, Ghi?a, raspunse Ana. Sa dormim.
Sa dormim. nsa ea nu putea sa doarma. Fusese trezita din somnul cel dinti,
tulburata de gnduri grele, ?i n cele din urma o apucara ni?te fierbin?eli care n-
o mai lasau sa se astmpere. Ghi?a fu peste pu?in cuprins de un somn adnc; afara
ncepu sa bata vntul, iar ea era framntata de muncile nop?ilor petrecute pe
nedormite n culcu?ul nvrajma?it.

Trziu dupa miezul nop?ii cinii se mi?cara de a treia oara.

Ana ?i opri rasuflarea, se dete tiptil din pat ?i se apropie de fereastra.

Lica se ntorcea singur despre Fundureni la crciuma. Acuma ea le n?elegea toate:

el a fost undeva ?i a facut ceva cu ?tirea lui Ghi?a.

Doamne! zise ea ngrozita. Ce-a cazut pe capul meu! Dar Ghi?a era barbatul ei: ar
fi dorit sa-i fi secat lumina ochilor n clipa cnd a ajuns la fereastra, pentru ca
sa nu vada ?i sa nu ?tie nimic, ?i i se raci tot sngele cnd se gndi ca vor fi
aflat ?i al?ii.

Era trziu, mar?i diminea?a, cnd Lica ie?i cam nedormit la lumina zilei.

Ploua, ?i le spunea oamenilor ca avuse dreptate cnd zicea ca are sa se schimbe

vremea ?i ca tot era mai bine daca pleca ieri, pentru ca nu era silit sa umble pe
ploaie.

Ghi?a luase hotarrea sa nu a?tepte dect plecarea lui Lica, apoi sa-?i puna caii
la caru?a ?i sa se duca la Ineu, ca sa-l caute pe Pintea. nsa el dormise bine
peste noapte, ?i mai ales acum, dupa ce-l vazu pe Lica, ?i schimba gndul. La urma
urmelor, nici nu prea ?tia ce-ar fi avnd sa vorbeasca cu Pintea. Gndurile pe care
le avuse n seara trecuta se strecurasera toate, nct parca le visase numai, ?i de
cnd ?tia ca ?i Lica are o slabiciune, el i parea un om mai bun n felul lui dect
cum l crezuse ?i i era greu de banuielile pe care ?i le facuse n nedumerirea sa
asupra lui.

Iara Ana ntia oara n via?a ea sim?i tragere de inima pentru Lica ?i-i zise la
plecare, din toata inima, "noroc bun!", caci soarta so?ului sau era acum legata de
a lui.

Dupa plecarea lui Lica, ea l trase pe Ghi?a la o parte ?i-i grai:

Am o vorba cu tine: nu acum, dar cnd ?i prinzi vreme.
Bine, raspunse el pus pe gnduri. Spune-mi acum.
Nu acum, Ghi?a, i zise ea, ci cnd vom putea vorbi n tihna. Cauta-?i de rnd cu
oamenii; precum vezi, voiesc sa plece.

Facndu-?i socoteala cu drume?ii, Ghi?a se ntreba mereu ce va fi avnd nevasta sa-

i spuna, ?i grabea mai mult dect de obicei, dar pe cnd drume?ii erau gata de
plecare, iata ca sosi ?i Pintea, nso?it de al?i doi jandarmi, la crciuma.
El venea mai iute ?i era mai tacut dect de obicei.
Ce fel de oameni, a?a, mai nsemna?i, au trecut ieri pe aici? ntreba el, dupa ce
intra cu tovara?ii sai n odaia de lnga crciuma ?i trase u?a dupa sine.

Nu-i mai ?in minte, raspunse crciumarul rece.

Ei, trebuie sa aflu! grai Pintea scurt ?i hotart. Ghi?a privi lung la el, apoi
la ceilal?i doi ?i grai dezghe?at:
Daca voi a?i sta mereu aici, atunci a? putea vorbi cum mi place mie; dar voi
veni?i numai din cnd n cnd, ?i a?a, trebuie sa fi?i oameni cu minte ?i sa nu
cere?i sa-mi bag capul n primejdie ori sa va spun minciuni. Eu nu ?tiu de ce ma
ntreba?i, dar pot sa va spun ca la asemenea ntrebari n-am sa raspund niciodata.
Daca nu va este destul att, lua?i-ma strns legat ?i duce?i-ma cu voi.

La nevoie a?a o sa facem, raspunse Pintea, de?i ai ?i tu toata dreptatea.

De aci nainte ei vorbira despre altele, n vreme ce Pintea le facu tovara?ilor sai
semn sa iasa.

Ramnnd singur cu Ghi?a, el privi ctva timp jos, ?inta naintea sa, apoi grai:

Lui Lica i spui tot ?i mie nu-mi spui nimic!

Nu i-am spus lui Lica pna acum nimic. Va fi ?tiind, raspunse Ghi?a, dar de la
mine nu.

Pintea privi lung ?i aspru n fa?a crciumarului, ca ?i cnd ar voi sa afle

adevarul din ochii lui.

Atunci, zise el ntr-un trziu, poate ca ai vreo sluga. Ghi?a dete din umeri.
Nu-mi vine sa cred; dar va sa fiu cu ochii n patru. Deodata el tresari ca de?
teptat printr-un gnd, care-i lumineaza tot capul.

Cuno?ti tu pe Lica? ntreba el iute.

l cunosc.

Bine?
Bine! n-am fost prin?i mpreuna?! Nu mpreuna am stat nchi?i?!
Tu ai fost nchis? ntreba Ghi?a tulburat.
Da! Furaseram ni?te cai, Lica ?i eu, ?i ne-au dat de urma; au mpu?cat pe Lica la
picior, caci altfel nu ne dadeam prin?i.

Vasazica, tu ai fost prins o data? grai Ghi?a nca o data.

Ce dracu! striga Pintea rznd, a? fi oare ceea ce sunt, daca n-a? fi dovedit
ca ?tiu toate potecile ?i toate apucaturile tovara?ilor mei de mai nainte? Dar ce
vrei sa-?i spun despre Lica?

Ghi?a-?i pierduse rostul ?i ncepu a se teme de omul la care ?inuse att de mult
mai nainte.

Voiam sa te ntreb, zise el cam cu jumatate de gura, daca Lica are slabiciune
pentru muieri.

Pentru muieri? raspunse Pintea. Pentru nimic. Nu-i vorba, l apuca din cnd n
cnd, dar slabiciune nu are. El are o slabiciune, una singura: sa faca, sa se
laude, sa ?ie lumea de frica ?i cu toate aceste sa rda ?i de dracul ?i de muma-sa.
Sa rda de noi, Ghi?a, de noi, urma el mai aprins; dar, Ghi?a, sunt de treizeci ?i
opt de ani: ma spnzur daca mplinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt ?i
al?ii mai ?i mai dect dnsul! Mi-a facut una pe care n-am sa i-o uit toata via?a.

Atunci n?eleg! grai crciumarul ncalzindu-se din nou. Ieri mi zicea sa-i aduc
o slujnica la crciuma, ca sa-i pun adica om de pnda n casa mea!

?i acum Ghi?a alegea n el vorbele cu care sa-i faca lui Pintea mparta?ire despre
cele petrecute ntre el ?i Lica ?i statea la lupta cu sine daca nu ar fi poate mai
bine sa taca.

Pentru ca trebuie sa ?tii, urma el cam cu jumatate de gura, Lica a umblat mult
dupa mine...

Stai! striga Pintea taindu-i vorba. Ada-i una. Lasa-ma sa ?i-o aleg eu, ?i grija
mea de dnsa!

Bine, grai Ghi?a, daca socote?ti tu...

Dar acu nu mai pierdem vremea: cine-a fost ieri pe aici?

Pinteo, nu ma ntreba, ca nu pot sa-?i raspund.

Stai sa ne n?elegem, grai Pintea mhnit. Dintre doua, una: ori vorbe?ti cu mine
pe fa?a, ori ma la?i dracului! n?eleg sa nu le spui altora, dar mie?

?ie ?i-a? spune, raspunse Ghi?a, dar daca ?i spun ?ie, spun la toata lumea,
fiindca tu e?ti dator sa le spui ?i altora. Uite! ntreaba-i pe drume?i, ntreaba-l
pe sluga, sile?te-l sa-?i spuna, dar nu te mira daca-l voi alunga de la casa mea.

Te n?eleg, zise Pintea mai dumerit. Sa fie precum zici tu. ?tii tu de pielea cui
e vorba? Asta-noapte l-au calcat doi in?i pe jidovul, l-au batut, de anevoie se mai
pune n picioare, ?i-au luat, dupa cum spune el, peste Dumnezeu ?tie c?i bani de
la dnsul.

Ghi?a parca nu n?elegea bine.

Pe care jidov, ntreba el, pe arnda?ul?
Da! pe arnda?ul. Treaba asta nu putea s-o faca altul dect Lica. El are obiceiul
de a se pune cu pu?ini la cale, pentru ca sa se ?tie mai adapostit de prostia
altora.

Ghi?a nu se mai ndoia ca acei doi au fost Saila ?i Buza-Rupta, care plecasera ieri
seara spre Ineu; nsa el nu putea vorbi.

Lica nu putea sa fie, zise el hotart. Pe el l cunoa?te arnda?ul.

Apoi da! raspunse Pintea, tocmai. Erau cu fe?ele acoperite, ?i arnda?ul zice ca
i se parea ca ?i cnd ar fi fost Lica.

Ei bine, nu se poate! grai Ghi?a ndaratnicit. Lica a dormit asta- noapte aici,
n casa mea, ?i n-a plecat dect abia acum.

Pintea stete ctva timp pe gnduri.

Cnd a venit? ntreba el.
Ieri pe la amiazazi.
Cu cine a stat?
Va sa afli de la slugi. Se poate ca el a pus treaba la cale; eu am cuvinte sa o
cred asta.

Fereasca Dumnezeu! grai Pintea ridicndu-se. Un lucru sa ?tii ?i sa-l ?ii

totdeauna minte: Lica nu se bizuie niciodata pe al?ii. Pune caii ?i-?i ia slugile,
ca sa vii cu mine. Ceilal?i doi ramn aici.

VIII
Ana ramase cu inima ncle?tata cnd Ghi?a i spuse ca trebuie sa plece cu Pintea ?i
cu slugile la Ineu. De?i vedea nsa din fa?a lui ca e ceva neobicinuit la mijloc,
ea se mai lini?ti cnd se gndi ca Pintea e omul lui Ghi?a, ba parca numai acum n?
elegea pentru ce Ghi?a ?i-a dat silin?a sa se puna bine cu Pintea, ?i-i parea bine
ca pleaca tocmai cu dnsul.

Dar inima, cu toate aceste, i batea mai tare dect de obicei ?i temerile ce se de?
teptasera peste noapte n sufletul ei nu mai slabeau.

Maica! i zise ea ntr-un trziu batrnei. Cum ?i se par lucrurile aici la noi la
crciuma?

Cum mi se par? raspunse batrna. Le vezi ?i tu ca mine. Merg bine.

Da, merg bine aici n crciuma, urma nevasta; dar la noi n casa? Nu-l vezi tu pe
Ghi?a ca e mereu pe gnduri, ca nu se mai da n vorba cu noi? nu vezi tu ca de
ctva timp parca nu mai suntem nevasta ?i barbat?

A?a sunt vremile, grai batrna. Ghi?a e om harnic ?i srguitor ?i a?a se gnde?te
mereu ca sa adune ceva pentru casa lui. Are ?i el, ca tot omul, o slabiciune: i
rde inima cnd ?i vede sporul. E buna slabiciunea asta ?i nu trebuie sa te mhne?
ti pentru ea: rabda, ca de folosul tau rabzi, ?i nici nu ai prea mult de rabdat.

Bine, maica, zise Ana, dar daca el ar ncepe sa caute c?tig nelegiuit? E vorba ?
i de noi; ar trebui sa ne spuna ?i noua ce face.

Batrna stete ctva timp pe gnduri, apoi grai ntristata:

Nu ?tiu, fata mea, ?i nici nu caut sa-mi dau seama. E multa nenorocire n lume ?i
oamenii ?i-o mpart ntre dn?ii: daca ?i-a cazut o parte mare, ?i bataie de cap, ?
i sfat, ?i boga?ie, ?i marirea lumeasca, toate sunt n zadar.

Ana statea dusa n gnduri, cnd auzira zuruitul unei trasuri boiere?ti cu trei cai
?i cu fecior pe capra.

Ghi?a nefiind acasa, Ana ?i batrna ie?ira sa primeasca pe cei veni?i. Afara ploua
ca din ciur. Dupa ce feciorul sari de pe capra ?i deschise u?a cu geamuri a
trasurii, se ivi o doamna ca de douazeci ?i opt de ani, nalta, cu obrajii plini,
cu ochii mari alba?tri ?i cu parul auriu, mbracata de sus pna jos n negru ?i de
mna cu un copil ca de cinci ani, slab ?i bolnavicios.

Ea i facu un semn feciorului, trecu iute sub cerdac, apoi privi la Ana, ca ?i cnd
ar voi s-o ntrebe unde-?i poate gasi un adapost mai retras.

Ana o duse n odaia de lnga crciuma.

Dar frumoasa e, bat-o s-o bata! grai batrna plecnd n urma lor. n clipa cnd
erau sa intre n odaie, strabatu un fulger printre nori ?i cazu un tunet puternic,
de care se cutremura toata valea.

Vai de mine! striga drumea?a oprindu-se speriata n prag, nchide?i ferestrele,

ca ne trasne?te pe to?i aici n crciuma.

E minunea lui Dumnezeu, acu toamna, grai batrna facndu-?i cruce ?i grabind sa
nchida ferestrele. Dar nu va teme?i, domni?oara: Dumnezeu nu-l love?te dect pe
acela pe care vrea sa-l pedepseasca.

Da, Dumnezeu, grai drumea?a, a?a, pentru dnsa, totdeauna Dumnezeu ?i numai el.

Pofti?i ceva? o ntreba Ana, dupa ce ea se a?eza.

Sa stea ploaia, ca sa pot pleca mai departe, i raspunse asta cam peste umar.

Ana se retrase ?i nchise u?a n urma sa. n vremea aceasta, vizitiul deshamase
caii ?i-i dusese la grajd, iara feciorul se retrasese sub cerdac, unde statea
rezemat de un stlp ?i privind din cnd n cnd la jandarmii care ?edeau n
crciuma.

E foarte trista, grai Ana apropiindu-se de dnsul. El se ndrepta ?i cura?i

mneca, pe care se rezemase cu mna, apoi raspunse:

Da, e trista.
Unde merge?i? ntreba crciumari?a.

Nu ?tiu, grai feciorul privind mai cu dinadins n fa?a ei, ca sa vada daca-i
poate vorbi. La Ineu, pare-mi-se. N-am mai umblat pe aici. Pe aici sunt padurile cu
turme de porci?

Da, i raspunse Ana, n toate par?ile ct vezi cu ochii. Are turme?

A?a se zice, grai feciorul dnd din umeri.
Dar pe cine jele?te?
Pe barbatu-sau. S-a mpu?cat acu trei saptamni.
S-a mpu?cat!? striga Ana speriata. Pentru ce?
Nu ?tiu, raspunse feciorul, dnd iar din umeri. D-ta n?elegi, adause apoi peste
pu?in departndu-se, ca asta nu e moarte fireasca ?i ca trebuie sa fie o taina la
mijloc.

Sarmana femeie! grai Ana nduio?ata. Pe cnd Ana i povestea batrnei cele ce
aflase despre drumea?a cea frumoasa, se ntoarse ?i vizitiul de la grajd ?i se puse
pe lai?a de sub cerdac.

Le dau dracului toate, ?i cai, ?i caru?a, ?i stapna, zise el amart. mi vine s-

o las aici n pustietate ?i sa ma duc pe ici ncolo.

Taci, mai, ca te aude! i zise feciorul tragnd cu ochiul ?i destul de tare

pentru ca stapna sa-l poata auzi, cum trebuia sa-l auda ?i pe vizitiu. Fii
cuminte, urma apoi mai ncet, ?i se a?eza n fa?a cu el. Nu ?tii tu ca de cte ori
venim pe la Ineu, ne ntoarcem ncarca?i ca stupul?

Ai vorbit cu crciumari?a? ntreba vizitiul.

A?! ?i-ai gasit omul! raspunse feciorul. Asta nu-?i ncarca socoteala. Lasa, ca
am eu omul meu la Ineu, unde stam cu stapna.

Daca i-ar da Dumnezeu Samadaului un gnd bun... grai vizitiul; sa ne mai amne
pna duminica cel pu?in.

Feciorul trase iar cu ochiul, drept semn ca acuma va ?ti sa o puna ?i aceasta la
cale, apoi ei ramasera tacu?i fa?a-n fa?a, privind ?inta unul la altul, ca ?i cnd
fiecare ar avea sa-i spuna celuilalt ceva, dar sta pe gnduri ?i nu afla vorba
potrivita ori nu cuteaza sa se dea fara ?ovaire pe fa?a.

La ce te gnde?ti tu acum? ntreba vizitiul ntr-un trziu.

Hm! i raspunse feciorul zmbind pe sub musta?a. Pare-mi-se ca tot la ceea la ce

te gnde?ti ?i tu. Dar ce ne pasa noua!? urma el, peste pu?in, mai deschis. Nu-i a?
a?! Ce-?i pasa ?ie?! Ce-mi pasa mie?! Un lucru ?tiu: ca de cte ori venim la Ineu,
ne ntoarcem cu bani, cu bani mul?i.

Dar eu tot a? vrea sa ?tiu de unde ia stapna noastra banii, i ntmpina

vizitiul, pentru ca, drept sa-?i spun, eu nu cred sa aiba ea tocmai attea turme,
pentru cte ia banii.

Nici eu nu ?tiu, grai feciorul, privind cam ngrijat mprejur.

Nici eu nu ?tiu, adauga apoi mai ncet ?i plecndu-se spre masa, dar de cnd cu
moartea stapnului parca banuiesc un lucru. Uite! eu numai acum ncep sa n?eleg.
Tu ?tii ca de Samadaul se vorbesc multe. Bine! De cte ori ne ntoarcem de la Ineu,
ea pleaca peste cteva zile n sus, n ?ara Nem?easca. Apoi lan?ul de aur, pentru
care erau sa-l nchida pe stapnul nostru, daca nu se mpu?ca, l ?in minte de cnd
fuseseram n rndul trecut la Ineu.

Adica tu crezi ca Samadaul fura ?i ea vinde, grai vizitiul cu ndoiala.

Nu cred; ?i spusesei ca parca mi-ar veni sa banuiesc. Sa vedem de aci nainte.

Las' pe mine! Zic, las' pe mine, caci dac-ar fi sa fie, ne-a vazut Dumnezeu pe
amndoi, ?i pe mine, ?i pe tine.

Cum adica?
Las' pe mine! raspunse feciorul sarind n picioare ca sa prime- asca poruncile
stapnei, care ie?ise sub cerdac spre a vedea daca ploaia n-a mai slabit, cel pu?
in, caci de vreme buna parca nu mai era nadejde.

Nerabdatoare cum era, ea dete porunca sa prinda caii, caci nu voia sa mie peste
noapte la crciuma, ?i sa-i prinda ct mai nentrziat, ca sa n-o apuce noaptea pe
drum.

Feciorul ?i vizitiul ncepura sa faca gura ca nu pot pleca pe astfel de vreme, ca

omoara caii, ca e greu pentru dn?ii, ca drumul e rau; nsa hotarrea ei era
nestramutata. n zadar o sfatui ?i Ana sa ramie peste noapte la crciuma ?i sa nu
se teama, deoarece n curnd are sa soseasca ?i Ghi?a, ba sunt chiar ?i jandarmi la
crciuma.

Noi nu ?tim ct stam aci, grai unul dintre jandarmi; dar tot e bine sa mne?i
aici; sunt aproape doua ceasuri ?i, cum e drumul, anevoie mai sosi?i cu ziua la
Ineu, iara locurile sunt rele.

Ce sa va platesc ca sa veni?i cu mine? ntreba ea.

Nu putem, raspunse jandarmul. Trebuie sa stam aici pna ce nu ne va veni alta
porunca.

Pune?i caii! striga drumea?a ndaratnicita. Voi ?ti?i ca nu cer nimic degeaba de
la voi, adause apoi peste pu?in ?i, aruncnd o bucata de hrtie pe masa, ceru
socoteala.

Ana lua hrtia, privi nedumerita la ea, apoi ntreba cam sfiita:
Nu s-ar putea sa-mi da?i alta? Lipse?te un col?, ?i eu nu prea ma pricep la bani.

Drumea?a scoase zmbind o punga mare ?i plina de hrtii noi- nou?e, lua una dintre
ele ?i i-o dete, apoi se gati de plecare.

Ana privi nduio?ata n urma ei. Vederea acestei nenorocite i daduse lini?tea
pierduta, dimpreuna cu sim?amntul de ncredere al omului care se simte mai norocos
dect al?ii. De cnd Ghi?a plecase, ea era cuprinsa de fel de fel de temeri. Nu ?
tia nimic despre cele petrecute la casa arnda?ului, caci Ghi?a nu avuse timp sa-i
vorbeasca, iar jandarmii nu aveau voie sa se deie pe fa?a, ca unii care stateau sa
pazeasca casa: cu toate aceste, dupa cele petrecute peste noapte la crciuma ?i
dupa plecarea grabnica a lui Ghi?a, ea nu se mai ndoia ca e la mijloc ceva ce
poate sa puna capul lui Ghi?a n primejdie. Din cnd n cnd iar ?i schimba
gndurile! i parea peste putin?a ca Ghi?a sa se amestece n treburi rele. Nu! ?i
zicea ea, Ghi?a e om drept ?i blnd la fire, dar e om cu minte ?i nu voie?te nici
sa auda, nici sa vada, nici sa ?tie nimic, nu voie?te sa a??e mnia oamenilor rai.
De cnd aflase despre soarta drume?ei, gndul acesta bun nu o mai parasea ?i l a?
tepta cu nerabdare pe Ghi?a, ca sa-l mngie prin o vorba buna.
Ctva timp dupa plecarea trasurii ploaia mai ngadui ?i ncepu sa bata vntul, iar
nspre Bihor cea?a din cnd n cnd se mai rarea ?i cerul parca era sa se mai
lumineze.

Da, Doamne, sa se mai nsenineze! grai Ana, care statea naintea crciumii,
privind cnd n calea so?u-sau, cnd nspre norii care treceau repede pe deasupra
vaii nspre apus.

Dar timpul trecea ?i caru?a lui Ghi?a tot nu se mai ivea n culmea dealului, pe
drumul pustiu, iara Ana tot mai mult se lasa n voia presim?irilor ei.

IX
Plecnd cu Pintea ?i cu slugile la Ineu, Ghi?a avu pe drum destul timp sa se
gndeasca la strmtorarile sale.

El nu se mai ndoia ca oamenii cu fe?ele acoperite, care l calcasera pe arnda?ul,

nu erau al?ii dect Buza-Rupta ?i Saila Boarul. Erau doi oameni cu care nu avuse
nici o daravera mai nainte ?i pe care nu i-a vazut niciodata n via?a sa; nsa ei
petrecusera mai multe ceasuri cu dnsul ?i plecasera de-a dreptul de la crciuma
lui ca sa-l calce pe arnda?ul, ?i asta putea sa dea loc la banuieli. Mai multa
grija i facea lui Ghi?a un alt lucru: se temea ca nu cumva sa se dovedeasca ceva
asupra lui Lica. naintea judecatorului, fa?a n fa?a cu crucea ?i cu lumnarile
aprinse, el nu putea tagadui c-a avut daraveri cu Lica ?i trebuia sa spuna toate
cele petrecute, ?i din doua una: ori Lica ajungea sa fie dovedit ?i pus la
pedeapsa, ?i atunci nici el, Ghi?a, ca om nso?it cu un facator de rele, nu putea
sa scape cu obrazul curat, ori Lica scapa, ?i atunci Ghi?a trebuia sa se teama de
razbunarea lui. Cu ct mai mult se apropia dar de Ineu Ghi?a, cu att mai pu?in se
gndea la cele petrecute peste noapte. Era vorba de el nsu?i; facuse fie la
strmtoare, fie din slabiciune, lucruri care puteau sa dea loc la banuieli grele;
nu se sim?ea cu desavr?ire nevinovat ?i se temea ca nu cumva sa se dea asta data
pe fa?a ?i vina lui. Dac-ar fi fost un om mai cu inima deschisa, el i-ar fi vorbit
lui Pintea fara ?ovaire ?i l-ar fi rugat sa potriveasca lucrurile pe ct era cu
putin?a a?a ca sa nu iasa la iveala daraverile sale cu Lica; sim?ea nsa ca s-ar
strica cu Pintea, care-l ura din toata inima pe Lica, daca i-ar vorbi acum despre
aceasta. Se mustra dar ca nu a facut-o pe cnd erau singuri, nct i putea vorbi
n tihna ?i i le putea spune toate din fir n par, ca sa nu-l mai lase n
nedumerire asupra purtarilor sale fa?a cu Lica.

Dupa ce intrara n Ineu, Ghi?a ncepu sa schimbe la fe?e. i era greu ca tocmai
acum, dupa cele petrecute peste noapte la casa arnda?ului, oamenii l vedeau n
caru?a cu un jandarm. Daca s-ar fi sim?it nevinovat, el s-ar fi mngiat cu gndul
ca, mai curnd ori mai trziu, i se va dovedi nevinova?ia ?i vor ramnea de ru?ine
to?i aceia care l crtesc acum ?i se ivesc pe la porti?e, ca sa-l vada n
strmtorarea lui; aceasta mngiere nsa el o pierduse de mult.

Ei trasera la cazarma de jandarmi. Pe cnd slugile deshamau caii, oamenii ncepura

a se aduna n partea cazarmii, ca sa vada cele ce se petrec, ?i precum oamenii se
adunau, Ghi?a sim?ea ca i se mpaienjenesc ochii.

A? vrea sa-?i graiesc o vorba! i zise el lui Pintea. Pintea, care de la Moara cu
noroc pna aici abia graise cteva cuvinte, privi lung la el.

Att ar mai trebui, raspunse apoi, dupa ce slugile se mai departara; nu mai
ramne dect sa ne vada cineva vorbind n taina. Fii om cu inima ?i te lasa pe
mine!

E greu, e foarte greu cnd ai voi sa-i graie?ti cuiva o vorba, care-?i vine din
fundul inimii, ?i nu po?i; e nsa mai greu cnd sim?i ca numai aceasta vorba poate
sa alunge gndul rau pe care ?i-l face despre tine un om la care ?ii; greutatea
aceasta o sim?i Ghi?a ntreaga cnd l vazu pe Pintea departndu-se. El se trase,
mai mult purtat de o pornire fireasca dect dinadins, la o parte, ca sa nu-l mai
vada oamenii aduna?i la poarta, apoi ramase sub zidul cazarmii, o casa lunga, veche
?i cu acoperamntul nalt ce statea la dreapta cur?ii mprejmuite cu zid netencuit.

"Da, ?i zise el ntr-un trziu, sunt un om fara de suflet: n-a? fi trebuit eu sa

plec ?i fara de a o fi ntrebat ce are sa-mi spuna."

Pe cnd el statea aici, Pintea, care se ?inu de vorba, l lua nainte de toate pe
Laie ?i-l duse naintea comisarului, un om nalt ?i usca?iv, cu musta?a lunga ?i
rasucita, neastmparat ?i cam aspru la vorba.

Laie, biet, nu ?tia de ce e vorba; nsa i fusese destul sa priveasca o data n fa?
a stapnului sau, pentru ca sa simta ca e vreo primejdie la mijloc; vazndu-se dar
fa?a n fa?a cu comisarul, el ncepu sa tremure ?i sa spuna ca el nu ?tie nimic,
fiindca are de lucru la grajd, iara seara se culca devreme. Att era destul pentru
ca comisarul sa se simta ntarit n banuielile sale ?i sa-l ia mai de scurt.
Astfel, Laie marturisi, cu inima ncle?tata, ca ntr-o duminica Lica Samadaul,
venind cu doi tovara?i la Moara cu noroc, l-a de?teptat cu ghionturi din somn, ca
n urma stapnu-sau l-a trimis la popa din Fundureni, dar el nu s-a dus, ci s-a
ascuns ntr-un crng; cu toate aceste, cteva zile n urma, ducndu-se pe vale n
sus, ca sa aduca vacile de la iarba, s-a ntlnit cu Lica ?i cu Rau?, care l-au
luat ntre bte ?i i-au zis ca-i sfarma oasele daca va mai ndrazni sa stea de
pnda. De atunci s-a ferit de Lica ?i de oamenii lui, care nu l-au ntrebat
niciodata nimic ?i carora nu le-a spus nimic.

Auzind aceste marturisiri, Pintea-?i ncre?i sprncenele. l cuno?tea destul de

bine pe Lica pentru ca sa ?tie ca el nu a venit n duminica aceea degeaba la Moara
cu noroc; nsa el nu se putea lasa pe marturisirile de?irate ale lui Laie.

Comisarul, ca om mai pripit, era, dimpotriva, ncredin?at ca a dat de urma unei

fapte ascunse pna acum; aducndu-i-se dar Mar?i, ncepu sa-l ntrebe, nainte de
toate, asupra acestei fapte.

Mar?i, care intra mai nesfiit, nu ?tia nimic despre cele petrecute atunci,
duminica, nsa, din marturisirile lui, comisarul afla ca Ghi?a are o veriga de
srma, pe care sunt n?irate semnele turmelor lui Lica, de la care a primit n mai
multe rnduri porci, ?i ca luni, ca ieri, Lica a stat cu Rau?, cu Buza-Rupta, cu
Saila Boarul ?i cu Ghi?a la crciuma, ca au vorbit cam n taina despre arnda?ul ?i
ca n amurgul serii BuzaRupta ?i cu Saila au plecat spre Ineu, Rau? a luat-o pe
vale n sus la padure, iara Lica a ramas pna diminea?a la crciuma. Trziu apoi,
cam pe la miezul nop?ii, s-au mi?cat cinii, ?i a?a el, Mar?i, a ie?it afara, ?i,
vaznd un om ?i o muiere, a ntrebat cine-i. Rau? a raspuns atunci: "Oameni buni!"
De cu zori nsa el iar s-a de?teptat, fiindca iar se mi?cau cinii: a ie?it ?i a
vazut ca Rau? se duce cu muierea aceea.

Acu Pintea ?tia destul. La nceput el se tulbura. Carevasazica, Ghi?a era oarecum
tovara?ul lui Lica: el i pastra semnele turmelor, primea daruri de la dnsul, era
n?eles cu Saila ?i Buza-Rupta, care pareau a fi venit la Ineu ca sa-l calce pe
arnda?. Comisarul ar fi dorit sa fie cineva de fa?a, ca sa i se poata lauda cum,
n mai pu?in dect douazeci ?i patru de ceasuri, a dat de urma facatorilor de rele.
Pintea nsa, ca om zaca? ce era, ?i lasa totdeauna vreme ?i cu att mai pu?in
putea sa se pripeasca acum, cnd era vorba de ni?te lucruri pe care nu-i venea sa
le creada. l socotea pe Ghi?a om cinstit ?i vrajma? lui Lica, ?i chiar acum, dupa
cele ce aflase, ar fi fost gata sa-?i bage mna n foc pentru dnsul: nu putea el
sa-?i schimbe a?a deodata parerea; i era ru?ine sa-?i faca marturisirea ca s-a n?
elat a?a de stra?nic ?i, n cele din urma, ?inea att de mult la Ghi?a, nct l
durea inima sa piarda buna parere pe care ?i-o facuse despre dnsul. nsa tocmai
pentru aceea era mai chibzuit dect totdeauna, caci el nu auzise numai singur
marturisirile lui Mar?i, ?i un glas tainic i ?optea mereu: "?i daca totu?i te-ai
n?ela!? ?i daca totu?i ai ramnea de ru?ine!?" El nu se pripi dar, ci-l ruga numai
pe comisar sa-l ?ina prins pe Mar?i.

Mie nu prea mi vine sa le cred toate cte ne-a marturisit, zise el. Lica nu se
bizuie pe nimeni, nu se da a?a lesne de gol, nu se lasa n daraveri cu ni?te oameni
precum l ?tie toata lumea pe crciumarul de la Moara cu noroc. Nu-i vorba, trebuie
sa fie ceva la mijloc, dara lasa-l pe mna mea, ca scot eu adevarul din el.

Ie?ind apoi ca sa-l cheme pe Ghi?a, care petrecuse tot timpul acesta cuprins de un
viu neastmpar, el i zise ncet:

Baga de seama ca, precum stau lucrurile, nu vei putea sa te mai ntorci acasa
dect pe buna cheza?ie.

Ghi?a ramase ca trasnit din senin.

Adica tocmai tu mi-o faci mie asta! zise el cu glasul nabu?it de navala
sngelui.

Fii cuminte! l ntmpina caprarul. Tu vezi ca n-am ncotro. "N-am ncotro!"

Aceasta e o vorba pe care de obicei n-o n?elege dect acela care o graie?te, caci
numai rar se ntmpla ca un om sa n?eleaga strmtorarea n care se afla al?ii.

Bine! zise dar Ghi?a, ?i-?i ridica capul cu ndaratnicie, ca omul care ?i aduna
toate puterile ?i se simte destul de tare spre a nu mai cauta ajutor la al?ii.

D-ta e?ti prieten cu Lica Samadaul? l ntreba comisarul cam aspru, dupa ce afla
de la dnsul ca Lica a petrecut ca ieri, cu Saila ?i cu ceilal?i la crciuma.

Ghi?a se a?tepta la aceasta ntrebare; cu toate aceste, ea i lua parca pamntul de

sub picioare. Dar trebuia sa raspunda fara de ntrziere.

Prieten, zise el, tocmai prieten n-a? putea zice ca-i sunt; cel pu?in el nu mi
este prieten; e nsa un om ce are multe daraveri pe drumuri, trece des pe la
crciuma, un om cu care nu a? voi sa ma stric.

A?a! nu ai voi sa te strici! grai cam n bataie de joc comisarul, care numaidect
sim?i ca aceasta e ntrebarea cu care se poate sa-l scoata din sarite pe Ghi?a. Dar
ce folos ai d-ta din aceea daca nu te strici cu el?

Foloase nu prea am, raspunse crciumarul, dara ve?i n?elege ca s-ar putea sa am
pagube daca m-a? strica. Apoi, adauga el mai cu jumatate de gura, omul bea,
mannca, el ?i oamenii lui, iara eu m-am pus ca crciumar pentru asemenea oameni,
la marginea drumului.

Se n?elege, urma comisarul apasnd asupra vorbelor, el plate?te bine.

Da, raspunse Ghi?a, ncepnd a se tulbura. Daca nu are bani, mi da porci.

Vasazica porci ?i da? grai acum comisarul apropiindu-se de dnsul. D-ta ?tii ca
Lica Samadaul e om banuit: de unde ?tii daca porcii pe care ?i-i da nu cumva sunt
de furat?

Pe Ghi?a ncepura sa-l treaca sudorile reci. i parea un lucru ne- drept sa fie
silit a se destainui fa?a cu un om pe care nu-l mai vazuse niciodata n via?a sa,
cnd era de fa?a ?i Pintea, prietenul sau, cu care se stricase tocmai fiindca-l
lasase n nedumerire asupra daraverii sale cu Lica. Dar ?i asta data trebuia sa
raspunda ?i sa spuna adevarul, caci nu ?tia ce va raspunde Lica la vremea lui.
 Am toate semnele turmelor lui Lica taiate n buca?i de piele ?i n?irate pe o
veriga de srma; mi le-a dat el nsu?i, grai Ghi?a mai lini?tit.

A?a! zise iar comisarul, ?i-a dat semnele turmelor sale. ?i nu ?i s-a ntmplat
niciodata ca el sa-?i dea porci care nu purtau nici unul din acele semne?

Da! raspunse Ghi?a hotart, ca omul care-?i aprinde casa n cap, apoi arunca o
privire la Pintea, ca ?i cnd ar voi sa-i zica: "Asta ?i-o spun ?ie!"

Comisarul ?i pierdu rabdarea n fa?a cu lini?tea lui Ghi?a.

Nu ?tii d-ta, i zise el aprins, ca numai ho? cu ho? se nso?e?te ?i ca legea l
pedepse?te pe acela care prime?te lucruri de furat?

Ghi?a privi din nou la Pintea ?i, vaznd mnia ce se oglindea n ochii lui mari ?i
n sprncenele-i ncre?ite, ?i ridica capul ?i ?i potrivi hainele pe trup, n
vreme ce vinele de la tmple din ce n ce i se umflara.

Domnule comisar, zise el a?ezat, nu te ncrunta la mine, ca n-ai pentru ce. A?a
este, am primit semnele turmelor lui Lica pentru ca sa-i pot spune daca trec porci
fura?i din turmele lui pe la crciuma, ba cnd mi-a dat porci, pe care puteam sa-i
banuiesc, n-am venit aici sa va spun d-voastre. Dar sa nu-mi arunci mie vorba asta,
urma el lundu-?i avnt, caci, daca-i a?a, eu trebuie sa v-o arunc d-voastre! Daca
nu ?ti?i sa cura?i?i drumurile de oameni rai, cum l crede?i pe Lica, atunci
ramne?i cel pu?in drep?i ?i nu-i napastui?i pe aceia pe care tot d-voastre i
lasa?i n strmtorare!

i parea rau lui Ghi?a ca graie?te aceste cuvinte ?i, chiar atunci cnd le rostea,
se mustra pentru ele, caci ?tia ca-l vor umplea pe comisar de mnie; nsa el nu se
putea stapni, trebuia sa dea odata pe fa?a gndurile pe care le purtase atta
vreme n inima sa, trebuia mai ales acum, cnd era de fa?a ?i Pintea, pe care nu
voia sa-l mai lase n nedumerire.

Dar Pintea era cu toate acestea nedumerit, caci el nu aflase tot ce trebuia sa
afle, ?i le aflase chiar ?i aceste pu?ine numai acum, ca din ntmplare, numai pe
cnd Ghi?a era strmtorat, iara nu mai nainte, pe cnd se aflau singuri.

Ct pentru comisar, el se facu ro?u ca ?i racul ?i era o clipa n care ar fi fost

n stare sa ridice mna ?i sa dea n Ghi?a; nsa el sim?ea ca de aici nainte l ?
ine strns pe Ghi?a ?i se poate juca cu el, cum pisica se joaca cu ?oarecele.

n?eleg, zise el dar, stapnindu-se. Nu te-ai ntovara?it cu Lica dect de

strmtorare. Mie prea pu?in mi pasa de ce te-ai ntovara?it: destul ca ?tiu ca
trebuie sa te pun n rnd cu el. A stat Lica toata noaptea singur?

Nu, raspunse crciumarul adunndu-?i din nou puterile. Pu?in dupa ce s-a nserat
a venit la el un om cu o muiere.

Pu?in dupa ce s-a nserat? Da-?i bine seama: nu cumva era mai spre miezul nop?ii?

Tocmai ma culcasem, raspunse Ghi?a cam tulburat.

Tocmai te culcase?i? grai comisarul. Eu nu ?tiu cnd ai d-ta obiceiul sa te
culci. Dar sa fie a?a. Cine era omul acela?

Nu ?tiu.
Nu cumva era Rau?, tot Rau?, care plecase de cu seara?
Nu! raspunse Ghi?a hotart.
Ei bine! urma comisarul nerabdator. Au stat, omul cu muierea, pna diminea?a la
Lica?
 Nu, raspunse iar Ghi?a. Au plecat iar peste pu?in.
Peste pu?in? O ?ii bine minte aceasta! Nu cumva era n zori de zi?
Tocmai a?ipisem! grai Ghi?a cam speriat. Ctva timp ei stetera to?i trei
nedumeri?i, ca ?i cnd ar fi auzind undeva ceva ?i ar voi sa-?i dea seama ce era
ceea ce auzisera, ?i unde, ?i cum. Ghi?a, care nu ?tia nimic despre marturisirile
lui Mar?i, nu n?elegea unde bate comisarul cu ntrebarile lui, iar Pintea ?i
comisarul, vaznd marturisirile celor doi oameni lua?i la cercetare, ?i dadeau
silin?a sa se dumereasca asupra lor. Comisarul, care din marturisirea lui Mar?i ?i
facuse gndul ca Buza-Rupta ?i Saila au calcat de cu seara pe arnda?ul, iara spre
miaza-noapte Rau? a venit sa-l vesteasca pe Lica despre cele petrecute ?i sa-i
aduca poate o parte din lucrurile rapite, credea ca Ghi?a spune dinadins un
neadevar; el facu dar c?iva pa?i nainte, privi aspru n ochii lui Ghi?a ?i
ntreba:

Carevasazica, omul care a venit cu femeia nu era Rau?; el a venit numaidect

seara, cum am zice, chiar pe timpul cnd arnda?ul fusese calcat, ?i a plecat peste
pu?in?

Pintea facu un pas nainte, ca sa-i cada mai n fa?a lui Ghi?a, ?i trase cu mna
peste fa?a ?i ncre?i sprncenele. "Daca-i a?a, ?i zise el, atunci Lica a plecat,
l-a calcat pe arnda?ul ?i iar s-a ntors la crciuma, iara Ghi?a e napastuit."
Purtat de acest gnd, el privi drept n fa?a lui Ghi?a ?i-i facu semn sa zica da.

Nu pot sa jur, raspunse Ghi?a, cu toate ca nu-i scapase acest semn. Stateam la
fereastra ?i poate ca n-am auzit ?i n-am vazut bine. Poate ca era Rau?. Apoi, a?
ipisem mai nainte de a fi plecat ei ?i nu pot sa-mi dau seama de timpul care a
trecut la mijloc.

D-ta ai vorbit cu Lica ?i cu ceilal?i despre arnda?? grai comisarul staruitor.

Da! raspunse Ghi?a, cam scos din sarite prin aceasta trecere nea?teptata de la un
lucru la altul, nsa numai cu Lica singur, care m-a ntrebat cnd vine arnda?ul,
fiindca ar fi avnd, precum zicea, o vorba cu dnsul.

Numai att?
Numai.
A mai auzit cineva?
Nu cred, raspunse Ghi?a strmtorat. Ma luase la o parte.
Apoi, daca nu avea?i alta de vorbit, grai comisarul zmbind, ce nevoie avea?i sa
vorbi?i n taina?

Ghi?a dete tulburat din umeri. Pintea nu se mai putu stapni. El n?elegea pentru
ce Lica a vorbit n taina ?i cu toate aceste destul de tare, pentru ca ?i al?ii sa-
l auda.

Nu cumva, zise el apasnd asupra fiecareia dintre vorbe, Samadaul a vorbit a?a
pentru ca sa te puna la banuiala daca se va fi dovedind ca el a calcat pe arnda?
ul?

Pe Ghi?a-l trecura o data fiorii.

Asta nu e cu putin?a! zise el necat de navala sngelui. Nu se poate! ?opti apoi
cu glasul pierit al omului ce-?i apara via?a. Nu pot sa dovedesc ca att am vorbit
cu Lica ?i numai att, ct va spusei; dar pot sa jur pe pine ?i sare, pe cruce ?i
pe sfnta evanghelie ca n-am vorbit mai mult, pot sa jur, adause deznadajduit, ca
Lica a stat toata noaptea la crciuma.

O vom descurca noi ?i asta, ca sa vezi ca ?tim sa cura?im drumurile de oameni

rai! grai comisarul mul?umit de capatul la care a ajuns, n vreme ce Pintea ?i mu?
ca buzele ?i-?i rupea unghiile de la degete, iara Ghi?a ?edea descordat n fa?a
lor.

Dupa cum spusese Pintea de mai nainte, Ghi?a nu putu sa se ntoarca acasa dect ca
om lasat pe cheza?ie.

Plecnd sa-?i caute oameni de cheza?ie, el sim?i ca i slabesc deodata toate

puterile; privirile oamenilor cu care se-ntlnea pe drum l ardeau parca, ?i a?a
mergea drept nainte, fara de a mai ndrazni sa-?i ridice ochii de la pamnt ori sa
priveasca n laturi.

Cel dinti la care se duse, cumnatu-sau Andrei, fratele Anei, fiind un om

nemaiumblat n asemenea treburi, se cam codi cnd afla de ce e vorba. Aceasta-l
facu pe Ghi?a ?i mai nehotart. Mergnd la popa, un var al sau, ca sa-l roage ?i pe
acesta, el se opri mai adeseori n cale ?i, daca nu ar fi trebuit sa se gndeasca
la Ana ?i la gospodaria sa, el s-ar fi dat chiar de pe acum prins, ca sa nu se mai
puna n sarcina altora. Popa primi bucuros sa-i fie om de cheza?ie, ba l ?i
mbarbata, spunndu-i sa nu se mai teama de nimic, daca se simte nevinovat; nsa n
acela?i timp i da sfaturi bune ?i-l mustra pentru ca s-a dus la Moara cu noroc.

Popa i facu totodata ?i hrtia de cheza?ie, pe care trebuia sa o dea comisarului

nainte de a pleca, ?i astfel, cam pe la 4 ceasuri dupaamiazazi, Ghi?a putu sa-?i
puna caii la caru?a ?i sa plece.

Dar cnd era sa plece dimpreuna cu Laie, i veni o femeie nalta ?i smeada, cu
buzele sub?iri ?i cu ochii mici, neastmpara?i, ?i-l vesti sa mai a?tepte, fiindca
vine ?i Pintea caprarul. Aceasta femeie, mbracata pe jumatate ?arane?te, era U?a,
slujnica pe care o cautase Pintea dupa n?elegerea ce avusesera de diminea?a.

Bine, grai Ghi?a, am mare trebuin?a de o slujnica, dar nu toc- mai acum; am sa
vin n zilele aceste sa te iau. Dar, adauga el peste pu?in, mai stai pe aci pna ce
vine caprarul, ca sa vad cum v-a?i n?eles.

Singur nu-?i dadea seama pentru ce, dar era hotart sa nu o ia chiar acum cu
dnsul; nsa dupa ce Pintea veni ?i zise scurt: "Iaca, ?i-am adus ?i slujnica", el
nu mai ndrazni sa zica nimic, ci-?i calca pe inima, de?i parca sim?ea ca Pintea i
pune aceasta femeie de pnda n casa.

Plecnd, Ghi?a mna caii, Pintea ?edea lnga el, iara Laie se facuse ghem n fundul
caru?ei, lnga U?a, care-?i adusese n pripa ?i o legatura cu rufe, pe care ?i-o
pusese pe un snop de coceni, ca sa ?ada bine.

Pintea era tacut ca de obicei, iara Ghi?a ?edea ca pe spini lnga dnsul.

Sa nu te miri! i zise Pintea ntr-un trziu. Eu am porunca sa-?i caut casa

pentru ca sa vad daca nu voi gasi ceva ascuns n casa ta. ?tiu ca n-am sa gasesc
nimic, dar trebuie sa ma supun la porunca.

Obosit cum era, Ghi?a nu putu sa-?i dea numaidect seama de- spre n?elesul acestor
cuvinte.

Adica ?i asta!? zise el cam nepasator. N-au fost destule cele de pna acum!?
Bine, Pinteo, adauga apoi peste pu?in mai viu, spune-mi, tu, pe sufletul tau: ma
crezi tu ori nu ma crezi pe mine vinovat?

Nu ma ntreba, ca nu pot sa-?i raspund! grai caprarul apasnd asupra vorbelor.

Ghi?a tresari ?i ochii i se umplura de vapaie.

n?eleg, zise el. Aceste sunt cuvinte pe care ?i le-am zis eu ?ie asta-diminea?a.
Vrei sa mi le aduci aminte. Dar sa ?tii un lucru: nu se poate sa-i faci unui om mai
mare nedreptate dect sa-l mustri pentru o gre?eala pentru care-?i face el nsu?i
destule mustrari. Daca n-ai destula vreme sa ma cuno?ti, ru?ine sa-?i fie de
slabiciunea ochilor tai!

Noi banuim pe toata lumea, grai caprarul; asta ni-e meseria.

Sa-?i fie de bine! raspunse Ghi?a privindu-l cam peste umar. Crede-ma ca prea pu?
in mi pasa daca ma crezi a?a ori altfel: eu tot eu ramn.

Pintea nu era omul care sa raspunda de asemenea vorbe; ei ?i urmara dar calea n
tacere, n?irnd fiecare gndurile sale. Pintea spusese adevarul cnd zisese ca
banuie?te pe toata lumea. Oricum se sucea ?i nvrtea, el nu putea parasi gndul ca
Lica a fost acela care a calcat pe arnda?ul ?i-l cuprindea un fel de nebunie cnd
se gndea ca ?i asta data i va scapa. l vedea parca rznd pe sub musta?a ?i
laudndu-se ntre pahare... Iara Ghi?a, fie dinadins, fie din nepricepere, ceea ce
pentru Pintea era totuna, se facuse aparator al lui Lica, se pusese alaturea cu el,
i daduse mna de ajutor.

Dar ?i Ghi?a vorbise din inima cnd spusese ca prea pu?in i pasa. Acum chiar nici
P