GEOGRAPHIA NAPOCENSIS Anul IV, nr.

1 / 2010

TRADIŢIA ŞI NORMELE EUROPENE

ÎN ACTIVITATEA PĂSTOREASCĂ DIN ROMÂNIA
Lăcrămioara-Florinela POPA
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca, Colectivul de Geografie
str. Republicii, nr.9, Cluj-Napoca, România

ABSTRACT. - European norms and tradition in the shepherd activity in

10
Romania. The integration in the European community involved the
adaptation and respecting of some norms about economic activities.

20
Shepherd activity, which has millenary roots in our country, has as other
economic domains, its own European norms. Respecting this norms is a

/
j.r . 1
necessary condition for obtaining founds that are not refundable, but also
for the valorification of shepherd products on the internal and external

lu nr
markets. In this study I’ve tried to present the actual situation of shepherd

-c ,
activities with their own traditions, and also the European and national

o
ad IV
legislative environment that involve in these kinds of activities.

Cuvinte cheie: păstorit, produse ac N. tradiţionale, tradiţie, legislaţie

is. A
europeană, legislaţie naţională.
ns IS
ce S
po EN

1. Consideraţii generale
na C

Poporul nostru a practicat păstoritul din timpuri străvechi, începutul

ia O

acestei activităţi pierzându-se în negura vremurilor.

ph P

Desfăşurarea activităţii pastorale s-a făcut după norme bine stabilite,

ra NA

transmise din generaţie în generaţie, adevărate cutume pentru practicanţii

acesteia. Calendarul pastoral, tratarea bolilor animalelor, prepararea
og A

produselor, crearea vestimentaţiei, exprimarea folclorică, toate acestea au

ge HI

apărut şi evoluat în jurul acestei ocupaţii ancestrale.

P

Evoluţia societăţii umane, cu explozia tehnicii în secolul al XX-lea a

RA

avut efect şi asupra acestei activităţi.

Globalizarea, acţiune cu ample înţelesuri şi interpretări, a dus la
G

constituirea unor organisme care nu mai pun, în prezent, un accent deosebit

EO

pe existenţa graniţelor statale (decât ca limita a teritoriului naţional), în

G
 LĂCRĂMIOARA FLORINELA POPA

favoarea dezvoltării societăţii umane la nivel multinaţional (ex. Uniunea

Europeană), „...odinioară sensul hotarului era mult mai natural, mult mai
legat de geografie, mult mai în concordanţă cu nevoile oamenilor (...) era,
cum am zice un hotar fecund, creator de viaţă, producător de sinteză”
(Iorga, N.).
De la integrare şi până în momentul de faţă, multe din normele
impuse de cadrul legislativ al Uniunii Europene au fost considerate
exagerate şi greu de implementat.
Însă, după cum vom arăta în continuare, aceste norme sunt destul de
flexibile permiţând adaptarea lor, prin ordine interne, la realitatea teritorială
a ţării respective, cu scopul de creşterea a calităţii vieţii cetăţeanului.

10
Noutatea, în locul obiceiurilor mai vechi, este greu de acceptat, mai

20
ales atunci când nu se pune accent pe informarea cantitativă şi calitativă a
populaţie interesate, iar soluţiile oferite implică o stufoasă documentaţie şi

/
investiţii financiare masive.

j.r . 1
Sprijinirea populaţie în demersurile de a obţine fonduri europene

lu nr
pentru modernizare şi dezvoltarea activităţilor, dar şi implementarea unui

-c ,
cadru legislativ obiectiv şi cuprinzător sunt aspecte pe care reprezentanţii

o
ad IV
noştri la nivel legislativ şi executiv trebuie să le aibă în vedere.
Uniunea Europeană propune păstrarea specificului naţional şi
ac N.
promovarea produselor tradiţionale, iar investiţiile în modernizarea
is. A
unităţilor de profil chiar dacă implică eforturi financiare, conduc la uşurarea
ns IS

muncii, lucru care va avea o reflectare ulterioară.

Pe teritoriul ţării noastre s-a desfăşurat în trecut o intensă activitate
ce S
po EN

pastorală, conturându-se areale cu o intensitate ridicată.

Aşezările din depresiunile sudice transilvănene (Haţeg, Sibiu,
na C

Făgăraş) care au avut ca avantaj vecinătatea Carpaţilor Meridionali, au

ia O

dezvoltat şi au extins păstoritul, prin practicarea transhumanţei în localităţi

ph P

din alte regiuni ale ţării, unde acesta era prezent sau lipsea, precum
ra NA

Subcarpaţii, Câmpia Română, Dobrogea, Banat, Podişul Moldovei, dar care

s-a întărit pin sosirea transilvănenilor. Şi ceilalţi Carpaţi Româneşti, Carpaţii
og A

Orientali şi Munţii Apuseni, au constituit suportul desfăşurării activităţii

ge HI

pastorale, cu precădere a celui local.

Desfăşurarea acestei activităţi, de la curgerea vieţii la stână cu
P
RA

etapele cotidiene, obiceiurile şi tradiţiile ciobanilor, transhumanţa, dar şi

clasificarea fenomenului pastoral, au constituit subiectul mai multor lucrări
G

ştiinţifice, domeniile de activitate ale celor care s-au ocupat cu studiul

EO

acestui fenomen, îmbrăcând o paletă variată.

G

62
 Tradiţia şi normele europene în activitatea păstorească

Emmanuel de Martonne, geograf francez şi un colaborator de bază al

şcolii geografice clujene, încă din zorii constituirii ca instituţie de
învăţământ superior, a avut câteva de lucrări în care a analizat viaţa
pastorală românească. În lucrările ‚,La vie pastorale et le transhumance
dans les Karpathes Meridionales”(1904) şi Viaţa păstorească în Carpaţii
români (1912), descrie activităţile păstorilor de pe culmile Carpaţilor
Meridionali şi îi revine meritul de a sublinia pentru prima dată importanţa
studiului păstoritului în ţara noastră.
Morariu Tiberiu, geograf desăvârşit al şcolii geografice clujene, cu o
vastă activitate de cercetare, care a cunoscut ascensiunea universitară până
la cel mai înalt nivel didactic şi administrativ, a consacrat o serie de lucrări

10
şi studii asupra vieţii pastorale româneşti. Dintre cele referitoare la păstorit

20
ar fi: ,,Viaţa pastorală din munţii Rodnei” (1937), ,,Păstoritul în Alpii
Francezi şi în Carpaţi” (1942), şi ,,Câteva contribuţiuni la migraţiile

/
j.r . 1
pastorale actuale din Republica Populară Română ”(1961).
În prima lucrare autorul face un studiu comparativ între cele două

lu nr
zone geografice, făcând referire la desfăşurarea momentelor vieţii la stână,

-c ,
o
ad IV
la tipurile de păstorit, la modul de construire a stânelor şi chiar oferă detalii
comparative privind modul de administrare al stânelor. Lucrarea conţine şi o
ac N.
serie de date cantitative referitoare la numărul de animale de la stâne, la
is. A
cantitatea de produse obţinute, dar şi la preţul de vânzare al acestora.
În cea de-a doua lucrare, pe lângă prezentarea momentelor
ns IS

activităţilor desfăşurate la stână, de remarcat este faptul întocmirii unei hărţi

ce S

cu drumurile transhumante ale oierilor din România.

po EN

Conea Ion, specialist în geografie istorică şi toponomie geografică, a

na C

contribuit la îmbogăţirea ştiinţei româneşti cu o serie de lucrări de

ia O

specialitate, dintre care le menţionăm pe cele care fac obiectul analizei

ph P

activităţii pastorale ori au legătură cu aceasta: ,,Din geografia istorică şi

ra NA

umană a Carpaţilor - nedei, păstori, nume de munţi” (1937), ,,Corectări

geografice în istoria românilor, Pe Olt, în Oltenia,”(1938), ,,Pe urmele
og A

descălecatului din Sud”(1939), ,,Plaiul şi muntele în istoria Olteniei”

ge HI

(1943), ,,Vechile târguri - nedei de pe culmea Carpaţiilor”(1957),

,,Margini” şi ,,Margineni” (1965), ,,Vrancea. Geografie istorică, toponomie
P
RA

şi terminologie geografică” (1993).

După cum se observă lista lucrărilor lui Conea privind subiectul de
G

care ne ocupăm este foarte vastă şi împleteşte mai multe domenii de

EO

activitate. Un iubitor al pătrunderii în profunzime şi înţelegerii cu adevărat a

G

63
 LĂCRĂMIOARA FLORINELA POPA

fenomenelor, autorul, în lucrările sale pentru a explica şi demonstra

realitatea faptică a coborât cu analiza până la rădăcina cuvintelor. A explicat
termenii şi denumirile păstoreşti, a demontat chiar şi unele concluzii trase de
istorici (vezi lucrarea „Corectări geografice în istoria românilor, Pe Olt, în
Oltenia,”), a făcut o trecere în revistă a locurilor anuale de întâlnire ale
ciobanilor, a explicat elemente ce ţin de etnografie şi folclor în viaţa
ciobănească.
Popp N. Mara a elaborat o serie de studii privind viaţa păstorilor
ardeleni, aplecându-se cu precădere asupra celor care s-au stabilit în
Subcarpaţi.
Prin lucrările ,,Ciobănia la ungurenii din dreapta Oltului,” (1933) şi

10
,,Contribuţiuni la vieaţa pastorală din Argeş şi Muscel, Originea

20
ungurenilor” (1934), indică locurile de provenienţă ale ungurenilor, traseele
străbătute de aceştia, localităţile în care s-au stabilit şi întocmeşte câteva

/
hărţi ale distribuţiei stânelor în teritoriu. În lucrări sunt redate liste care

j.r . 1
conţin denumirea stânelor din Carpaţii Meridionali (sectorul Jiu-Olt),

lu nr
numele stăpânilor stânelor, altitudinea la care se află acestea .

-c ,
Sunt date detalii privind organizarea vieţii la stână, împărţirea

o
ad IV
muncii, tipurile de stâne în funcţie de regiunile unde se află şi sunt explicaţi
anumiţi termeni folosiţi în limbajul păstoresc. Termenii explicaţi ţin de
ac N.
numele mâncărurilor, îmbrăcămintei, denumirea activităţilor pastorale şi a
is. A
profesiilor, de numele unor obiceiuri şi tradiţii populare.
ns IS

Dintre istorici un nume ce trebuie neapărat menţionat este cel a lui

ce S

Meteş Ştefan, care în lucrările sale „Păstori ardeleni în Principatele

po EN

Române”, (1925), „Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-

XX”, (1977), indică evoluţia fenomenului transhumant având ca suport
na C

cadrul istoric.
ia O

În prima lucrare prezintă perioadele de sosire a păstorilor în

ph P

Principatele Române, indicând locurile de stabilire şi chiar măsurile luate de

ra NA

conducătorii vremii pentru protecţia şi inventarierea ungurenilor.

A doua lucrare, ,,Emigrări româneşti din Transilvania în secolele
og A

XIII-XX”, este mai vastă şi prezintă fenomenul migraţionist pastoral tot din
ge HI

punct de vedere istoric, dar cu o extindere mai largă depăşind graniţele ţării.
P

Astfel, câteva capitole sunt dedicate emigraţiei păstorilor transilvăneni în

RA

regiuni diferite ale Europei şi un capitol destul de consistent este alocat

emigrării în Principatele Române. Tot în această lucrare autorul întocmeşte
G

o biografie a personalităţilor de marcă, provenite din rândul emigranţilor,

EO

care au avut un rol important în viaţa publică românească.

G

64
 Tradiţia şi normele europene în activitatea păstorească

Butură Valer în lucrarea ,,Străvechi mărturii de civilizaţie

românească, Transilvania, Studiu etnografic”(1989), face o descriere amplă
a culturii materiale şi imateriale a păstorilor transilvăneni. Lucrarea mai
conţine o clasificare a tipurilor de păstorit şi o împărţire a muntelui în
funcţie de anotimp, stratul vegetal, categoriile de animale şi cantitatea şi
calitatea constituţiei produselor animale.
Ne sunt oferite multe informaţii despre momentele desfăşurării vieţii
la stână, despre împărţirea muncii în cardul stânei, despre compoziţia
portului popular şi despre diferenţele portului popular în diferite regiuni.
Butură ţine să precizeze diferenţa dintre păstoritul transhumant în
Carpaţii Româneşti şi cel din Balcani: ,,Păstoritul transhumant este un

10
păstorit de tip alpin cu păstori angajaţi şi nu un păstorit de tip balcanic în

20
care familiile îi însoţesc pe crescătorii de animale”.
Vuia Romulus, prin studiile sale de etnografie, a contribuit la

/
j.r . 1
definiere, clasifiare şi cunoaşterea fenomenului pastoral din ţara noastră.
Autorul face o clasificare a păstoritului elaborând mai multe studii

lu nr
pe care le găsim sintetizate în lucrarea intitulată sugestiv: ,,Tipuri de păstorit

-c ,
o
ad IV
la români (sec. XIX - începutul sec. XX)” apărută în anul 1964. După trecere
în revistă a clasificărilor anterioare pe care le făcuse asupra păstoritului,
ac N.
defineşte trei tipuri de păstorit care pot fi generalizate şi anume: păstoritul
is. A
agricol local, păstoritul din zona fânaţelor, păstoritul bazat pe păşunea alpină
şi iernatul la şes.
ns IS

În studiile anterioare, Vuia a făcut o împărţire a păstoritului după

ce S

regiunea în care locuiau, indicând caracterul specific fiecăruia cu precizări

po EN

clare asupra compoziţiei personalului de la stână, a numărului şi raselor de

na C

animale, construcţiei clădirilor şi chiar asupra modului de retribuţie al

ia O

lucrătorilor de la stână.
ph P

Printre alte lucrări ale autorului, cu importanţă pentru subiectul tratat

ra NA

de noi ar mai fi: ,,Câteva observaţii şi constatării asupra păstoritului şi

asupra tipurilor de case la români”, (1924), şi ,,Păstoritul din Munţii
og A

României” (1980).
ge HI

Densuşianu Ovidiu este un alt etnolog care s-a ocupat cu studiul

vieţii păstorilor şi în special de analiza poeziei populare care elogiază viaţa
P
RA

pastorală, un exemplu edificator fiind lucrarea sa intitulată: ,,Viaţa

păstorească în poezia noastră populară”, (1966).
G

Studii asupra valorificării din punct de vedere economic a

EO

fenomenului pastoral au fost făcute de Haşeganu I. care în lucrarea

G

65
 LĂCRĂMIOARA FLORINELA POPA

,,Mărginenii în viaţa economică a Transilvaniei şi a Vechiului Regat”

(1941), indică cu date precise din punct de vedere cantitativ, obţinute din
documentele istorice, contribuţia favorabilă pe care păstorii ardeleni au
avut-o datorită practicării activităţii lor în economia ţării. Lucrarea e un
adevărat registru contabil, conţinând informaţii privind numărul de animale,
producţia lor, valoarea de vânzare a produselor şi modul de vânzare.
Prin intermediul acestor lucrări avem o sinteză a evoluţiei
fenomenului pastoral în ţara noastră şi sunt puse în evidenţă diferenţele
dintre păstoritul nostru şi păstoritul la nivel mondial.
Trebuie să facem următoarea precizare, constatată aproape de toţi

10
cercetătorii acestui fenomen, şi anume aceea că păstoritul la români nu a
fost unul nomad, cum au încercat unii să-l numească pentru a-şi construi şi

20
susţine teorii conform căror poporul român ar fi nomad, fapt neverosimil, ci

/
unul transhumant, cu deplasări sezoniere pentru iernat în câmpie, sau local.

j.r . 1
Toate aceste lucrări prezintă evoluţia activităţii pastorale româneşti

lu nr
şi modul de desfăşurarea, indicându-ne vechimea şi tradiţia acesteia în ţara
noastră.

-c ,
o
ad IV
2. Aspecte actuale ale activităţii păstoreşti în România
ac N.
is. A
„Frunza verde, sălcioară / Vino, dragă primavară / Să mă sui la
ns IS

munte iară (...) Ca de-atâtea săptămâni / Stânele-s fără stăpâni”, sunt

ce S

versuri folclorice de o simplitate şi frumuseţe deosebite, care exprimă cel

po EN

mai bine momentele din activitatea păstorilor.

Urcatul turmelor la munte primăvara, păşunatul pe tot parcursul
na C

verii, coborâtul acestora toamna şi dusul la iernat în câmpie, constituie un

ia O

ciclu cu repetiţie anuală, a cărui vechime nu este cunoscută.

ph P
ra NA

Aceste etape ale ciclului pastoral încă sunt actuale, doar prin unele
locuri o parte s-a pierdut, rămânând la stadiul de păstorit local sau stabilire
og A

în zona de câmpie.
ge HI

Transportul animalelor şi prelucrarea materiilor primare obţinute de

la acestea se efectuează preponderent cu mijloace moderne.
P

Dacă până nu demult, turmele erau duse la câmpie pedestru, acum

RA

acestea sunt duse cu autovehiculele, fapt care facilitează munca, reduce

G

efortul oamenilor şi al animalelor şi previne blocarea traficului pe drumurile

EO

naţionale şi europene.
G

66
 Tradiţia şi normele europene în activitatea păstorească

Unele din ustensilele de prelucrare a laptelui au fost înlocuite cu

altele mai moderne, dar o partea s-au păstrat deoarece doar prin intermediul
lor modul de obţinere a produselor este considerat tradiţional.
Procedeele de prelucrare a laptelui şi realizare a produselor derivate
din acesta implica moduri de preparare în care sunt utilizate ustensile
tradiţionale.
Ambalarea unor anumite produse tradiţionale necesită materii
organice, precum şi un mediu propice culturii bacteriilor care determină
conservarea laptelui şi-i generează calităţi gustative deosebite.
În categoria ustensilelor se regăsesc cele folosite din vechime, şi
anume: ciubărul sau hârdăul (butoi de lemn în care se păstrează laptele),

10
crinta (recipient în care se pune caşul la scurs de zer), valie de lemn în care

20
este frământat caşul, putineiul (recipient în care se prepară untul prin bătaia
energica a smântânei cu mâtca - bătătorul putineiului), drugăleaţa (ustensila

/
j.r . 1
cu care se îndeasă brânza în burduf), crestătorul (ustensilă cu care se farămă
caşul), sădilele (tifon în care se pune brânza la scurs).

lu nr
În ceea ce priveşte ambalarea caşului, aceasta se face prin folosirea

-c ,
o
ad IV
unor materiale de natură organică, pe care le considerăm ecologice. Aceste
ambalaje sunt reprezentate de coaja de brad, băşică de vită sau de porc.
ac N.
Coaja de brad conţine răşini cu propietăţi de conservare, adevăraţi
is. A
conservanţi naturali, care induc arome ce dau un gust deosebit brânzei de
burduf.
ns IS

Alcătuirea stânelor tradiţionale, la modul general, este următoare:

ce S

• stâna propriu-zisă - cameră cu dimensiuni de 5-10 mp, în

po EN

care se află vatra, masa, scaunele, cuptorul, hârdaiele cu

na C

lapte; alături se află o cameră de odihnă;

ia O

• celarul - încăpere aflată lângă stână sau în prelugirea acesteia

ph P

în care se depozitează produsele rezultate din prepararea

ra NA

laptelui;
• strunga cu două deschideri: una pe unde vin oile în târla şi
og A

alta, cu mai multe portiţe, pe unde pe unde vin la muls;

ge HI

• oborul stânei sau curtea stânei;

P

• oborul pentru vitele mari.

RA

Desigur, aceste componente ale stânei prezintă variante locale pe

teritoriul ţării noastre.
G

Dintre problemele actuale cu care se confruntă cei implicaţi în

EO

activităţi pastorale, atragem atenţia asupra următoarelor:

G

67
 LĂCRĂMIOARA FLORINELA POPA

• lipsa personalului la stâne din cauza scăderii interesului

populaţiei faţă de această activitatea;
• rasele româneşti nu se adaptează la mulsul mecanic;
• rasele de import nu se aclimatizează în România;
• lipsa fondurilor pentru investiţii masive în modernizarea şi
tehnologizarea stânelor;
• demersurile pentru obţinerea de fonduri post-aderare sunt
îngreunate de numeroasele acte şi avize necesare alcătuirii
unui astfel de dosar.
Conform legislaţiei europene, o stână poate să funcţioneze dacă

10
îndeplineşte anumite condiţii:
• să aibă o sursa de apă potabilă, precum şi instalaţii de spălare

20
a mâinilor şi a ustensilelor folosite în procesul de colectare şi

/
prelucrare a laptelui;

j.r . 1
• să aibă încăperi diferite pentru colectarea, prelucrea,

lu nr
maturarea şi depozitarea produselor obţinute din lapte;
• să aibă o ventilaţie naturală şi instalaţii pentru eliberarea

-c ,
o
ad IV
aburilor rezultaţi în urma proceselor de prelucrare a laptelui;
• materialele din care este construită stâna să fie uşor de
ac N.
curăţat, să împiedice depunerea mucegaiurilor şi a altor
is. A
bacterii care pot pune în pericol calitatea produselor;
ns IS

• igiena permanentă a spaţiilor de lucru şi a personalului

ce S

implicat;
po EN

• starea de sănătate bună a personalului implicat in activităţile

de prelucrare.
na C
ia O

3. Cadrul legislativ al Uniunii Europene cu referire la păstorit

ph P
ra NA

Prin analiza cadrului legislativ al Uniunii Europene cu privire la

activităţile tradiţionale şi la valorificarea produselor obţinute, vom constata,
og A

contrar imaginii negative făcute de mass-media, că nu ni se impune

ge HI

renunţarea la tradiţional, ci păstrarea acestuia, dar printr-o mai bună

P

organizarea şi respectarea unor norme de igienă, considerate de noi a fi de

RA

bun simţ.
Regulamentul (CE) nr. 852 din 29 aprilie 2004, cu privire la
G

igiena produselor alimentare, indică normele de igienă care trebuie

EO

aplicate produselor alimentare, din momentul receptării materiilor prime,

G

68
 Tradiţia şi normele europene în activitatea păstorească

apoi în toate fazele de producţie, până la realizarea produsului finit şi

desfacerea acestuia către consumatorul final.
Normele de igienă a personalului sunt stipulate de asemenea în
cadrul acestui regulament, precum şi cele aplicate spaţiilor şi instalaţiilor de
recepţionare, prelucrare şi ambalare a produselor alimentare.
Pe baza regulamentelor CE care stabilesc norme generale privind
igiena produselor alimentare, pe care trebuie să le respecte operatorii din
sectorul alimentar, Guvernul, prin intermediul ministerelor şi agenţiilor
responsabile, a emis ordine conforme cu acestea, dar care să se plieze pe
situaţia din România.
Această corespondenţă la nivel local este stipulată şi în Regulamentul

10
(CE) nr. 853 din 29 aprilie 2004, de stabilire a unor norme specifice de

20
igienă care se aplică alimentelor de origine animală, unde la punctul 19 se
specifică următoarele: „Este necesar să se prevadă o anumită flexibilitate

/
care să permită continuarea utilizării metodelor tradiţionale în toate etapele

j.r . 1
producerii, prelucrării sau distribuţiei produselor alimentare, precum şi faţă

lu nr
de cerinţele structurale impuse unităţilor”.
Tot la acest punct se mai menţionează adaptarea cadrului legislativ al

-c ,
o
ad IV
fiecărei ţării la realitatea teritoriului respectiv.
Conform acestui punct, trebuie prevăzută o anumită flexibilitate în
ac N.
ceea ce priveşte utilizarea metodelor tradiţionale în prelucrarea şi
is. A
distribuirea produselor tradiţionale. Această flexibilitate, acordată producerii
ns IS

şi distribuţiei produselor alimentare, nu trebuie să omită respectarea

normelor de igiena alimentară stipulate în Regulamentul (CE) 852/2004.
ce S
po EN

Directiva (CE) nr. 13 din 20 martie 2000 face referire la

etichetarea şi prezentarea produselor alimentare precum şi publicitatea
na C

acestora. Această directivă a fost elaborată cu scopul alinierii legislaţiilor

ia O

statelor membre la legislaţia comunitară, în vederea bunei desfăşurări a

ph P

activităţilor din domeniul alimentar cu focalizare pe protecţia

ra NA

consumatorului final.
og A

4. Cadrul legislativ naţional cu referire la păstorit

ge HI

Odată cu integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, acceptarea şi

P
RA

adoptarea cadrului legislativ al acesteia au fost necesare.

Emiterea unor ordine care să respecte realitatea din ţara noastră şi să
G

faciliteze adaptarea crescătorilor de animale la normele impuse de

EO

organismele legislative europene au fost imperios necesare.

G

69
 LĂCRĂMIOARA FLORINELA POPA

Pentru ca producătorii să poată ieşi pe piaţa agroalimentară internă şi

internaţională cu produse tradiţionale, în concordanţă cu normele europene,
Guvernul a emis ordine prin care se fac derogări de la aceste standarde, în
ceea ce priveşte prepararea şi vânzarea produselor.
Ordinul nr. 34 din 14 aprilie 2008 pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind acordarea
de derogări unităţilor care realizează produse alimentare ce prezintă
caracteristici tradiţionale emis de Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca urmare a cerinţelor din
Regulamentul (CE) 852/2004, stipulează condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească o unitate care realizează produse tradiţionale.

10
Derogările se acordă unităţilor care fac produse tradiţionale, acestea

20
putând fi vândute pe piaţa naţională şi europeană, dacă respectă normele de
igienă impuse de legislaţie (Art. 3, alin. 2 din Ordinul 34/2008), iar în cazul

/
j.r . 1
stânelor, acestea trebuie să îndeplinească prevederile de la art. 13.
O soluţie a intrării pe piaţa internaţională cu produse tradiţionale este

lu nr
aceea a atestării acestora.

-c ,
o
ad IV
Atestarea produselor tradiţionale trebuie făcută întâi la nivel naţional
prin depunerea unui dosar la Oficiul Naţional pentru Produsele Tradiţionale
ac N.
şi Ecologice Româneşti. În vederea atestării, dosarul trebuie să conţină acte
is. A
care să indice denumirea produsului, materiile prime tradiţionale, metoda de
producere tradiţională, aria geografică de provenienţă, caracteristicile
ns IS

tradiţionale ale produsului.

ce S

Cei care doresc să ateste un produs pot să fie producători individuali

po EN

sau să se constituie în cadrul unor asociaţii. După validare, produsul este

na C

înregistrat în Registrul de atestare a produselor tradiţionale.

ia O

Atestarea la nivel naţional se face în baza Ordinul nr. 690 din 28

ph P

septembrie 2004, pentru aprobarea Normei privind condiţiile şi

ra NA

criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale, al Ministerului

Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
og A

După îndeplinirea acestei etape se întocmeşte dosarul care trebuie

ge HI

trimis la Comisia Europeană de la Bruxelles în vederea atestării produsului

la nivel european, dosar păstrat în analiză 12 luni până la emiterea unui
P
RA

răspuns.
La nivel european produsul atestat poartă sigla de ,,SPECIALITATE
G

TRADIŢIONALĂ GARANTATĂ” (STG), înregistrată în Registru de

EO

atestare a produselor tradiţionale, reglementat prin Regulamentul (CE) nr.

G

70
 Tradiţia şi normele europene în activitatea păstorească

509 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitaţile tradiţionale

garantate din produse agricole şi alimentare.
Atestarea la nivel naţional a unui produs îi conferă producătorului o
serie de beneficii, printre care:
• vânzarea produselor la nivel naţional, nu doar local;
• creşterea cifrei de afaceri prin recunoaşterea mărcii;
protejarea mărcii prin înregistrarea în Registru, ca marcă
proprie;
• posibilitatea de a accesa piaţa comunitară, în cazul obţinerii
atestării la nivel european, cu efect asupra creşterii veniturilor

10
producătorilor prin mărirea producţiei datorită recunoaşterii
mărcii.

20
O alta normă face referire la pregătirea profesională prin urmarea

/
unor cursuri de specializarea deţinătorilor de ovine.

j.r . 1
Ordinul nr. 36 din 16 aprilie 2008, privind aprobarea Listei

lu nr
standardelor române care adoptă standardele europene şi
internaţionale din domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa

-c ,
o
ad IV
alimentelor, conţine lista standardelor române care adoptă standardele
europene şi internaţionale de pentru siguranţa alimentelor.
ac N.
Lista prezintă indicativul românesc atribuit produsului, precum şi
is. A
conţinutul microbiologic, metodele şi tehnicile de identificarea a
ns IS

microbacteriilor.
ce S

Ordinul nr. 111 din 16 decembrie 2008, completat cu Ordinul 13

po EN

din 17 martie 2009, reglementează procedura de înregistrare sanitară-

veterinară a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu
na C

amănuntul a produselor alimentare de origine animală.

ia O

Acest ordin stipulează printre altele şi condiţiile pe care trebuie să le

ph P
ra NA

îndeplinească un producător pentru a putea vinde produsele.

Astfel, producătorul trebuie să deţină următoarele documente:
document de înregistrare sanitară veterinară, fişa de sănătate a animalelor,
og A

certificat care să ateste sănătatea producătorului şi/sau a membrilor familiei,

ge HI

certificat de producător.
P

În desfăşurarea activităţii producătorul trebuie să poarte echipament

RA

corespunzător pentru creşterea siguranţei alimentelor: şorţuri, bonete, halate.

G

Produselor primare de origine animală trebuie să li se aplice etichete

EO

cu următoarele specificaţii: producător, denumire produs, origine, data

G

71
 LĂCRĂMIOARA FLORINELA POPA

obţinerii, condiţii de păstrare şi alte indicaţii relevante pentru protecţia

sănătăţii consumatorului.
De asemenea, prin reglementările aduse de Ordinul 111/2008,
consumatorul şi micii producători sunt protejaţi de speculanţi, deoarece
vânzarea directă a produsului poate fi făcută doar de producător şi rudele
acestuia până la gradul al II-lea (Art. 11, alin. 4).
În completările ulterioare aduse prin Ordinul nr. 13 din 17 martie
2009, stânele sunt exceptate de la declararea numărului de lucrători şi a
pregătirii profesionale a acestora, precum şi de la prezentarea schiţei
obiectivului unde se desfăşoară activitatea (pct. 12).
Înregistrarea, deplasarea, vânzarea, sacrificarea, comerţul la nivel

10
naţional, comunitar şi cu ţări terţe a animalelor, precum şi statutul

20
exploataţiilor agricole au fost reglementat prin Ordinul nr. 83 din 02
octombrie 2008, pentru aprobarea normelor de identificare şi

/
înregistrare a porcinelor, ovinelor şi caprinelor, dar şi identificarea şi

j.r . 1
înregistrarea bovinelor.

lu nr
-c ,
o
5. Concluzii

ad IV
Păstrarea tradiţiilor în activitatea pastorală, însoţită de modernizarea
ac N.
unităţilor cu specific, conform standardelor europene, vor contribui la
is. A
dezvoltarea acestei ocupaţii, cu reflectare în îmbunătăţirea calităţii vieţii atât
ns IS

a celor implicaţi, cât şi a celor care consumă produsele tradiţionale.

ce S

Colaborarea între organismele statului specializate şi crescătorii de

po EN

animale este necesară pentru o reuşită a ambelor părţii la nivel comunitar.

Chiar dacă normele europene sunt flexibile, putând fi adaptate la
na C

realitatea teritorială a fiecărui stat, legislaţia românească adoptată pe baza

ia O

acestora e stufuoasă, dar lacunară, dacă analizăm completările permanente

ph P

aduse, care nu fac altceva decât să-i dezorienteze pe cei interesaţi.

ra NA

Considerăm că următoarele propuneri ar fi eficiente în

implementarea unor proiecte, conforme cu standardele europene:
og A

- acţiuni frecvente şi calitative de informare a celor interesaţi, prin

ge HI

intermediul tuturor canalelor;

P

- consultarea populaţiei implicate, prin diverse reuniuni la toate

RA

nivelurile, în ceea ce priveşte elaborarea normelor legislative, pentru a putea

acoperi nevoile reale ale acesteia;
G

- elaborarea cât mai rapidă a unor ghiduri de bune practici pentru

EO

păstorii români, care să ţină cont de sugestiile acestora.

G

72
 Tradiţia şi normele europene în activitatea păstorească

Suntem de părere că păstorii români au rămas aceleaşi persoane

pline de iniţiativă, deschise la nou şi dispuse să investească pentru creşterea
veniturilor, ca şi strămoşii lor care au avut un rol semnificativ în viaţa
economică şi politică a provinciilor româneşti de-a lungul secolelor, când
situaţia politică nu era favorabilă românilor. Şi astăzi mulţi dintre aceştia
sunt descendenţi ai păstorilor transilvăneni, cei care au menţinut, de-a lungul
secolelor, legăturile cu Ţările Române şi idealul unirii.
Mobilizarea, un management bun al autorităţilor în colaborare cu
crescătorii de animale, precum şi o mediatizare pozitivă ar fi elementele care
ar contribui la asimilarea normelor europene şi dezvoltarea rapidă şi
eficientă a activităţii pastorale, şi nu numai.

10
20
BIBLIOGRAFIE

/
j.r . 1
1. BUTURĂ, V. (1989), Străvechi mărturii de civilizaţie românească,

lu nr
Transilvania, Studiu etnografic, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
2. CONEA, I. (1937), Din geografia istorică şi umană a Carpaţilor - nedei,

-c ,
o
ad IV
păstori, nume de munţi, Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, LV,
Bucureşti
ac N.
3. CONEA, I. (1938), Corectări geografice în istoria românilor, Pe Olt, în
is. A
Oltenia, Imprimăria Centrală, Bucureşti.
4. CONEA, I. (1939), Pe urmele descălecatului din Sud, B.S.R.R.G., LVIII,
ns IS

Bucureşti.
ce S

5. CONEA, I. (1943), Plaiul şi muntele în istoria Olteniei, Vol Jubil “Oltenia”tip

po EN

Ramuri, Craiova.
6. CONEA, I. (1957), Vechile târguri - nedei de pe culmea Carpaţiilor, Buletinul
na C

Ştiinţific, Geologie - Geografie, Tom II, Nr. 1, Bucureşti.

ia O

7. CONEA, I. (1965), ,,Margini” şi ,,Margineni”, Comunicări de geografie, vol.

ph P

III, Bucureşti.
ra NA

8. CONEA, I. (1993), Vrancea. Geografie istorică, toponomie şi terminologie

geografică. Editura Academiei Române, Bucureşti.
og A

9. HAŞEGANU, I. (1941), Mărginenii în viaţa economică a Transilvaniei şi a

Vechiului Regat, Tipografia Minerva, Braşov.
ge HI

10. IDU, P. D. (1999), Om şi natură în Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei.

P

Viaţa pastorală, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca.

RA

11. IORGA, N., UNGHEANU, M. (1996), Hotare şi spaţii naţionale. Afirmarea

vitalităţii româneşti, Editura Porto-Franco, Galaţi.
G

12. METEŞ, Şt. (1925), Păstori ardeleni în Principatele Române, Extras din
EO

Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj-Napoca.

G

73
 LĂCRĂMIOARA FLORINELA POPA

13. METEŞ, Şt. (1977), Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII- XX,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
14. MORARIU, T. (1937), Viaţa pastorală din munţii Rodnei, Societatea Regală
Română de Geografie, Bucureşti.
15. MORARIU, T. (1942), Păstoritul în Alpii Francezi şi în Carpaţi, Extras din
Sociologia Românească, Anul IV, nr. 7-12, Bucureşti.
16. MORARIU, T. (1963), Câteva contribuţiuni la migraţiile pastorale actuale din
Republica Populară Română, Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe
anii 1959-1961, Cluj-Napoca.
17. MARTONNE, Emm. de (1904), La vie pastorale et le transhumance dans les
Karpathes Meridionales, Libraire Armand Colin, Paris
18. MARTONNE, Emm. de (1912), Viaţa păstorească în Carpaţii români. Extras

10
din Revista “Convorbiri literare”, XLVI, nr.2, Bucureşti.

20
19. VUIA, R. (1924), Câteva observaţii şi constatării asupra păstoritului şi asupra
tipurilor de case la români. Lucr. Instit. de Geogr. al Univ. din Cluj, Vol. I,

/
Cluj-Napoca.

j.r . 1
20. VUIA, R. (1964), Tipuri de păstorit la români, Editura Academiei, Bucureşti.

lu nr
21. VUIA, R.(1980), Păstoritul din Munţii României, Studii de Etnografie şi
Folclor, II, Editura Minerva, Bucureşti.

-c ,
o
ad IV
22. *** http://www.ansvsa.ro/
23. *** http://www.eurolex.ro/
24. *** http://www.maap.ro/ ac N.
is. A
25. *** http://www.onpterbv.ro/
ns IS
ce S
po EN
na C
ia O
ph P
ra NA
og A
ge HI
P
RA
G
EO
G

74