Studiu Biblic - Văd, vreau, iau - 6 ianuarie 2018

Matei 13:22
Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia și
înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt, și ajunge neroditor.

2 Corinteni 8:1-5 - Membrii bisericii din Macedonia pot fi un bun exemplu despre cum
Dumnezeu poate lucra în viața oamenilor. Săracii fiind, acești oameni au dat cu bunăvoie și
chiar peste puterile lor din puținele lor venituri(trăiau într-o sărăcie lucie - 2 Corinteni 8:2)
pentru strângerea de ajutoare. Din acest pasaj deducem modul prin care “evanghelia
prosperității” prezintă o modalitate de gândire falsă, greșită.

2 Corinteni 4:18
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care
se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.

Matei 13:22 prezentă o parte din parabola semănătorului. Mai exact, prezintă acea sămâța
căzută între spini ce s-a uscat odată cu creșterea spinilor. Analogia făcută de în acest text
cu viață reală este dată de momentele în care noi ca oameni ajungem să ne îngrijorăm de
ziua de mâine, uitând întotdeauna de modul cu Dumnezeu ne călăuzit viața și toate
binecuvântările primite. În Luca 12:31 Dumnezeu ne asigură încă o dată de grija pe care El
o are față de noi și de asemenea ne reamintește lucrurile cu adevărat importante la care ar
trebuie să ne preocupe în locul îngrijorărilor de zi cu zi.

Din cauză egoismului și a lăcomiei, multe necazuri se pot abate în viața noastră. De cele
mai multe ori Dumnezeu ne binecuvântează cu foarte multe daruri frumoase. Ne bucurăm o
perioadă de ele și apoi devenim iar nefericiți, crezând în existența regăsirii fericirii prin
dobândirea a altor bunuri. Perseverând în acest mod, din ce în ce mai mult vom deveni mai
nefericiți, vom dori să muncim din ce în ce mai mult sau să apelăm la metode necinstite
pentru a dobândi ce ne-am dorit. Lăcomia va începe să se manifeste treptat și în cele mai
mărunte detalii din viața noastră, astfel caracterul nostru va fi predominat de egoism.
Pentru a putea rupe acest lanț al păcatului trebuie să învățăm să ne bucurăm de toate
lucrurile pe care le avem, de sănătatea pe care o avem, de locul de muncă, prietenii pe care
îi avem, astfel ca în fiecare moment pe care îl trăim pe acest să putem fi mulțumitori lui
Dumnezeu pentru toată purtarea de grijă pe care a avut-O față de noi și pentru toate
binecuvântările primite.

Privind în viața personală de până acum, indiferent de vârsta pe care o avem, putem
observa imediat, fără nici o reținere, rezultatele lăcomiei. Indiferent de contextul în care s-a
manifestat, lăcomia nu a adus nimic bun, ba din contră ne-a slăbit relațiile cu cei din jurul
nostru și poate în unele cazuri consecințele acesteia au fost mult mai grave. la fel cum Iuda,
ce a fost binecuvântat de al avea în preajmă pe Fiul lui Dumnezeu, datorită lăcomiei a ajuns
să îl vândă pentru o o valoare de nimic pe Isus, la fel și noi putem ca să schimbam
mântuirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o în dar pentru lucrurile de nimic ale acestei lumi.

Galateni 5:22-25
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, facerea de
bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei
ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.
Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul.

Fiecare om într-un fel sau altul, prin comportamentul pe care îl exercită, va căuta să obține
fericirea și satisfacția în scurta viață de pe acest pământ. Dar din păcate, se întâmplă de
multe ori să nu alegem cea mai bună cale pentru a ne îndeplini acest scop și fără să
hotărâm să călcăm pe acele cărări care ne aduc mai mult amăgire și depresie și anxietate
decât fericire și satisfacție. Chiar dacă suntem adventiști, tendință aceasta o avem și noi.

Studiu biblic - Dumnezeu sau banii? - 13 ianuarie 2018

Se spune că într-o zi un rabin a primit în vizită om ce dorea să capete cu ardoare

înțelepciune. Rabinul i-a spus:”Uite-te la sticla de pe fereastră și spune-mi ce vezi.” Omul s-a
uitat pe fereastră și a răspuns: ”Văd copii împreună cu bunicii lor, părinți, o natură
splendidă.” ”Adevărat spui. Acum uită-te la sticla de pe perete. Ce vezi?”. ”Mă văd pe eu
însumi”.
Prin această analogie putem observa legătura între modul în care perspectiva pe
care o alegem schimbă viziunea pe care o avem asupra celor din jurul nostru. La fel cu omul
din istorisire se uita la două bucăți de sticlă, diferența este făcută de acel strat de argint ce
există în componența oglinzii. La fel se întâmplă și cu bogățiile.

Filipeni 2: 9-11
9. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus
de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri,
de pe pământ şi de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu
Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

De multe ori nu știm cum să ne raportăm corect la lucrurile din jurului nostru, cu atât mai
mult cele materiale. Dacă suntem sinceri și îi cerem lui Dumnezeu să ne arate perspectiva
corectă de a vedea lucrurile din jurul nostru, Dumnezeu ne va deschide mintea. Întrebarea
care se pune este următoarea:”Ne dorim noi cu adevărat acest lucru?”. Un bun exemplu
pentru întrebarea dată ar fi următoarea: dacă i-am cere lui Dumnezeu prosperitate
financiară, ne-ar oferi-o? Răspunsul este dat de scopul pentru care ne dorim prosperitatea.
Dacă dorința noastră este egoistă, sunt șanse mari ca Domnul să nu împlinească dorința
noastră. De ce? Pentru că împlinirea dorinței ne poate depărta de Dumnezeu.

Studiu biblic - Căile lui Dumnezeu și căile lumii - 20 ianuarie 2018

Proverbele 11:4,28
În ziua mâniei, bogăția nu slujește la nimic, dar neprihănirea izbăvește de la moarte. Cine se
încrede în bogății va cădea, dar cei neprihăniți vor înverzi ca frunzișul.

Proverbele 3:13,14
Puii de leu duc lipsă și li-i foame, dar ce ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.

Psalmii 119:11
Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Filipeni 4:8
Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce
este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice
laudă, aceea să vă însuflețească.

De multe ori, atunci când ne dorim lucruri bune, avem tendința ca treptat să ne îndepărtăm
de calea care ne-a arătat-o Dumnezeu și să ne preocupăm excesiv de lucrurile lumii. După
cum și în Filipeni 4:8 Pavel ne prezintă adevărata preocupare pe care ar trebui ca orice
creștin autentic să o aibă. Tocmai din această cauză, acaparați de grijile lumii acesteia,
potențialul pe care Dumnezeu vrea să-l ni-l ofere, noi îl refuzăm, atunci când uităm lucrurile
cu adevărat importante din viața noastră.

Studiul Bibliei menține drept acul „busolei” spirituale și ne ajută să navigăm în această lume
a contrafacerilor și confuziei.

Iubirea pentru lucrurile pământești nu ne înalță niciodată gândurile la moralitate; ea așază în

locul principiilor biblice lăcomia, egoismul și pofta. Dragostea prezentată în Biblie
consolidează relațiile, fiindcă ne învață despre importanța dăruirii personale. Însă spiritul
lumesc ne învață să agonisim pentru noi – exact opusul caracterului Domnului Isus.

Noi trebuie să cerem lucrurile pe care ni le-a făgăduit, iar tot ce primim trebuie să fie folosit
pentru a împlini voia Sa. Când sunt împlinite condiţiile, făgăduinţa este sigură.

Ezechiel 36:26,27
Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de
piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi
poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele.