INTRODUCERE(Darius)

Școala Ardeleană a fost o mișcare de emancipare politico-socială a românilor din Transilvania.

Reprezentanții Școlii Ardelene au adus argumente istorice și filologice în sprijinul tezei că românii
transilvăneni sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani din Dacia.

Școala Ardeleană s-a înscris în contextul iluminismului german, susținut în plan politic de iozefinism.
Diferența față de iluminismul francez este dată de faptul că Școala Ardeleană nu a constituit un curent
anticlerical, mișcarea culturală transilvăneană pornind tocmai din sânul Bisericii Române Unite cu Roma.

Școala Ardeleană a contribuit nu numai la emanciparea spirituală și politică a românilor transilvăneni, ci

și la a celor de peste munți. Unul din documentele cele mai importante elaborate îl constituie petiția
Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresată împăratului romano-german Leopold al II-
lea, în vederea recunoașterii națiunii române ca parte constitutivă a Marelui Principat Transilvania.

Deviza Școlii Ardelene a fost "Virtus Romana Rediviva" (prescurtat V.R.R.), care îndemna la renașterea
vechilor virtuți ostășești, în lupta pentru drepturi naționale, pentru limba și credința străbună, pentru
unirea tuturor românilor într-o singură țară.

ORIGINILE(Cristi)

În Țările Române iluminismul se manifestă cu întârziere din cauza dominației străine și

feudalismului autohton. Din punct de vedere politic avusese loc revoluția lui Tudor
Vladimirescu.

Se manifestă original în următoarele aspecte:

 Are caracter militant, social și național, fiind atașat de valorile naționale și chiar locale.
 Nu este reformist, are caracter moderat.
 Culturalizarea este foarte puternică.
 Se manifestă mai puternic în Transilvania între 1750-1850, deoarece burghezia era mai
dezvoltată în Transilvania și era legată de interesele naționale.
 Programul politic al Școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791 intitulat
„Supplex Libellus Valachorum Transilvanie” trimis împăratului Leopold al II-lea prin
care se cerea recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu
celelalte. Deci, în primul rând Școala Ardeleană a fost o mișcare de eliberare socială și
națională.

Această mișcare culturală a stimulat: studiul istoriei și al limbii române, dezvoltarea științelor
naturale și a învățământului.
TRASATURI(Petrus)

1.Caracterul iluminist: izolată prin refuzul rezolvării memorandumului, prea slabă economic și politic
pentru a iniția o mișcare revoluționară, burghezia română se concentrează într-o mișcare de emancipare
națională pe plan cultural. Se înființează numeroase școli cu predare în limba română (Gheorghe Șincai
înființează 300 de școli), se tipăresc calendare, catehisme, manuale, cărți de popularizare a științei, cărți
populare pentru pătrunderea informației în masele populare largi;

2.Caracterul erudit: cărturarii iluminiști au depus eforturi pentru trezirea conștiinței naționale în
următoarele domenii:

Istoria: au încercat să impună ideea originii pur latine a poporului român, vehiculînd teoria
exterminării dacilor:

-Samuil Micu, Istoria și lucrurile și întîmplările românilor – cuprinde idei moderne, iluministe, dar
relatează sec evenimentele sau copiază pasaje întregi din cronici;

-Gheorghe Șincai, Hronica românilor și a mai multor neamuri – dovedește mai mult spirit critic și o
informație mai bogată, opera fiind plină de rîvnă în susținerea adevărului;

-Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia – caracter polemic, fiind mai degrabă un
pamflet de idei decît o cronică, dar fără talent literar[necesită citare].

Lingvistica: au susținut ideea originii pur latine a limbii române, cerînd scrierea cu alfabet latin și
scrierea etimologică:

-Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae – face o paralelă între
latină și română. Ei propun eliminarea cuvintelor de altă origine și înlocuirea lor cu neologisme latinești;

-Lexiconul de la Buda este un dicționar colectiv cvadrilingv (Lexicon românescu-latinescu-ungurescu-

nemțescu), apărut în 1825 la Buda, care îmbogățește limba română cu numeroase neologisme
romanice, înlocuindu-le pe cele de alte origini;

-Petru Maior, la sfîrșitul Istoriei pentru începutul românilor în Dachia, include o Disertație pentru
începutul limbii române, în care afirmă că limba română provine din latina populară.

CARTEA FLOAREA ADEVARULUI(Darius)

În anul 1750 a apărut la Blaj prima carte românească întocmită și tipărită de Școala Ardeleană. Este
vorba de opusculul intitulat „Floarea adevărului”, carte din care se cunosc doar două exemplare: unul la
Biblioteca Națională a României și unul la Országos Szécsényi Könyvtár (Biblioteca Națională Szécsényi)
din Budapesta. Ea este opera colectivă a „cuvioșilor ieromonași” de la Blaj, respectiv a tuturor călugărilor
greco-catolici, în frunte cu călugărul-episcop Petru Pavel Aron. Cartea este o explicare foarte doctă a
celor patru puncte dogmatice sub care s-au unit românii cu Roma la 1700, implicând justificarea
rațională a evenimentului. Ca mod de exprimare, cartea este un mesager timpuriu al ecumenismului
panromânesc, postulat de cele mai luminate minți ale acelei epoci. Este totodată prima carte din cultura
noastră care alătură o bibliografie bogată, conținând titluri de lucrări ce stau la baza tuturor aserțiunilor,
și la care se fac trimiteri punctuale, autorii sugerând astfel că o scriere temeinică are nevoie de un aparat
critic pe măsură. Aparent modesta tipăritură, reeditată de episcopul Ioan Bob la 1813, „Floarea
Adevărului” (1750) a apărut și în versiune latină: „Flosculus Veritatis“ (1753) și „Doctrina Christiana“
(1757).

REMARCARE(Bogdan)

Față de curentele iluministe din alte țări , cel al școlii Ardelenez are ca trăsătură specifică
îmbinarea națională a românilor din Transilvania , care erau priviți ca străini la ei acasă , lipsiți
de drepturi și socotiți ,,tolerați,, de oligarhia cezaro-crăiască a imperiului habsburgic.
Școala Ardeleană nu este o apariție spontană, ea continuă în mod firesc ideile cronicarilor
privitoare la latinitatea limbii române , la continuitatea românilor în Dacia și unitatea poporului
român și utilizează lucrările acestora ca izvoare istorice: ,, mai ales Cronicul manuscris a lui
Miron Costin , logofâtul Moldoveii....precum și Descrierea Moldovei de prea luminatul Dem,
Cantemir, fostul orecînd domn și principe al aceleiași,, - după cum se afirmă în introducerea
gramaticii Elementa linguae daco-romanae sive valahiace a lui Samuil Micu și Gh. Șincai
apărută la Viena în 1780.

Aportul Scolii Ardelene la dezvoltarea limbii este la fel de pretios. In aceasta epoca s-a pus
problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, a fixarii normelor gramaticale ale
limbii, a imbogatirii vocabularului cu neologisme luate din limbile romanice. Reprezentantii
Scolii Ardelene au fost mai ales istorici si filologi, ei nu pot fi insa socotiti scriitori. Totusi,
Scoala Ardeleana are marele merit de a fi creat un mediu favorabil literaturii, in mijlocu caruia
Ion Budai-Deleanu, cel dintai mare poet roman de talie europeana, a creat "Tiganiada". Opera
este o sinteze artistica a ideilor iluministe ale epocii, si reprezinta prima demonstratie de valoare
a posibilitatilor poetice ale limbii romane, fiind sub acest aspect o neasteptata capodopera.
Diferente(Bogdan)

In Ardeal situatia era diferita fata de cea din celelalte tari romanesti. Principat inclus in imperiul
habsburgic, Ardealul se gasea, politic, sub regimul absolutismului luminat, instaurat de imparatul
iosif al II-lea. In conformitate cu principiiile din care se revendica, fusesera introduse anumite
reforme, insa de pe urma lor nu beneficiau, in Ardeal locuitorii lui de cea mai veche obarsie si
care formau covarsitoarea majoritate a populatiei. Asadar, romanii nu erau inclusi in randul
„natiunilor politice”, fiind considerati doar „tolerati”in propria lor tara, exclusi de la drepturile
acordate in principiu tuturor cetatenilor imperiului. Nici macar unirea, in 1701, a unei bune parti
a romanimii ardelene cu biserica Romei nu a determinat o schimabare radicala. Singurul castig
real era posibilitatea de a se trimite bursieri romani in institutiile de invatamant catolice din
Budapesta, Viena si Roma, cultura si constiinta nationala datorand mult acestei posibilitati.

REPREZENTANTI(Cristi)

GHEORGHE SINCAI:

-istoric, filolog, traducator, scriitor roman.

-contributie fundamentala in actiunea de raspandire a culturii in mediul rural

-a elaborat prima gramatica tiparita a limbi romane alaturi de Samuil micu

-a cercetat bibliotecile din italia, ungaria si viena copiind si transcriind cu exactitate orice referire
la istoria romanilor

-a ctitorit peste 300 de scoli

- a elaborate manualele fundamentale precum abecedarul, aritmetica, catehismul

ION BUDAI DELEANU:

-scriitor, filolog, lingvist, istoric si jurist, corifeu al scolii ardelene

-autorul primei epopee in limba romana “Tiganiada”, care trateaza un subiect allegoric cu
tendinte satirice, antifeudale si anticlericale

-a scris intemeierile gramaticii romanesti, cartea trebuincioasa pentru dascalii scoalelor de jos

PETRU MAIOR

-istoric, fololog si scriitor roman transilvanean, protopop, Greco catholic

-a scris istoria pentru inceputul romanilor din dachia

INCHEIERE

De ce este importanta scoala ardeleana?

-este o miscare de emancipare si eliberare nationala

Ce a schimbat?

Are marele merit de a fi creat un mediu favorabil literaturii.

„Floarea Adevărului pentru pacea și
dragostea de obște. Din grădinile
Sfintelor Scripturi prin mare
strădaniia cucearnicilor între
Ieromonahi, în Mănăstirea Sfintei
Troiță de la Blaj, la anul 1750
culeasă. Carea luminat arată, cum
că Unirea altă nu iaste, fără numai
credința, și învățătura Sfinților
Părinți. Tipăritu-s-au acum a doa
oară în Blaj la anul Domnului 1816.”