1.

DESCOPERIRE
Dintre vitaminele liposolubile, vitamina K este cea mai recent descoperita.
Sub termenul de vitamina K este reunit un ansamblu de substante liposolubile,
derivate de la nucleul 2-metil-1,4-naftochinonic, care participa �n principal �n
activarea unor factori ai coagularii sanguine (factorul II, VII, IX, X si
proteinele C si S recent descoperite. Absenta acestui factor poate determina, ca
efect secundar, un sindrom hemoragic si perturbari profunde ale sistemului de
coagulare.
�n 1929, �n urma cercetarilor realizate, Henrik Dam a ajuns ca concluzia ca
sindromul hemoragic observat la puii de gaina este datorat unui defect de
coagulare. �n 1935 acelasi cercetator a demonstrat ca efectele sindromului
hemoragic induse de un regim alimentar sarac �n lipide si colesterol nu pot fi
anulate de nici una dintre vitaminele liposolubile deja cunoscute si nici de
vitamina C. El a emis ipoteza existentei unui nou factor liposolubil pe are l-a
denumit vitamina K (de la koagulation).
2. SURSE
La putin timp dupa descoperirea sa, vitamina K a fost extrasa din lucerna,
ficat de porc si ficat de animale intrate �n putrefactie cu ajutorul solventilor
organici.
Vitamina K1 se gaseste cu precadere �n surse de origine vegetala. Cele mai
bune surse vegetale de vitamina K sunt spanacul, varza, urzica, conopida, etc.
Cantitatile de vitamina K din sursele animale sunt mult mai mici. Pentru obtinerea
preparatelor farmaceutice se utilizeaza mai ales lucerna. La mamifere, vitamina K
este biosintetizata la nivelul epiteliului intestinului subtire, de catre flora
microbiana. Vitamina K endogena are o importanta deosebita deoarece se considera ca
ea poate satisface necesarul zilnic. Daca administrarea �ndelungata a
antibioticelor si sulfamidelor distruge, �n mare masura flora microbiana
intestinala, se recomanda administrarea de vitamina K exogena, pentru a asigurarea
necesarului zilnic.
3. PROPRIETATI
Proprietatile vitaminei K au fost descrise progresiv: i) �si pierde activitatea
la lumina, sau �n prezenta substantelor alcaline; ii) este rezistenta la
temperaturi de 1200C pentru c�teva ore; iii) reactioneaza cu sulfatul de calciu si
magneziu dar si cu carbonul activ. Vitamina K izolata si purificata din surse
vegetale se prezinta sub forma unui ulei galben, cu un spectru de absorbtie �n
ultra � violet care cristalizeaza �n acetona rece sau alcool. Toate vitaminele K
au �n comun un nucleu 2-metil-1,4-naftochinonic.
4. STRUCTURA

Vitaminele K se acumuleaza preferential �n ficat, dar se distribuie si �n alte

tesuturi: muschi, os si o cantitate mica �n piele. Repartitia exacta �n organism nu
este �nca complet cunoscuta. �n plasma, vitamina K circula nelegata la proteine si
are o concentratie medie de 0,16ng/ml (extrem 0,10 � 0,66 ng/ml). Depozitarea
vitaminei K la nivelul hepatocitelor este astfel reglata �nc�t rezervele acumulate
asigura necesarul organismului pentru o perioada de 8 zile. Dupa acest interval de
timp, orice dereglare a aportului exogen sau endogen de vitamina K declanseaza
carenta vitaminica.
�n comparatie cu celelalte vitamine liposolubile, identificarea starilor de hipo
sau hipervitaminoza K la om este mai dificila, deoarece necesarul zilnic de
vitamina K este asigurat de surse endogene.

5. SURSE
Desi este denumita generic Vitamina K, exista trei forme ale acestei vitamine: K1
(filochinona), K2 (menachinona) si K3 (menadiona). Toate cele 3 forme ale sale
contribuie la metabolismul calciului in organism, activand proteinele care au rolul
de transporta acesti ioni in diverse zone ale corpului.
Vitamina K1 faciliteaza transportul calciului in sange, contribuind la coagularea
sanatoasa a sangelui.
O actiune similara are si vitamina K3, aceasta fiind o forma de sinteza a vitaminei
K1. Vitamina K3 este administrata nou-nascutilor in primele zile de viata, o
categorie deosebit de expusa la deficitul de vitamina K. Laptele matern este sarac
in aceasta vitamina, iar pentru a evita sangerarile intracraniene se recomanda
administrarea unei doze imediat dupa nastere.
Vitamina K2 trezeste din ce in ce mai mult interes in lumea stiintifica datorita
functiei pe care o are in transportul calciului in sistemul osos, alaturi de
vitamina D3.
Spre deosebire de vitamina K1, cu rol in coagularea sanatoasa a sangelui, vitamina
K2 asigura transportul si fixarea sanatoasa a calciului in oase, prevenind
stationarea acestuia la nivelul vaselor de sange, unde ar putea favoriza instalarea
diverselor afectiuni.
Vitamina K2 este deosebit de utila copiilor, ajutand la dezvoltarea armonioasa a
sistemului osos si a dintilor. In cazul femeilor aflate la menopauza, suplimentarea
cu vitamina K2 a evidentiat o pierdere mai redusa a masei osoase si un risc mai
redus de fracturi.
Vitamina K2 actioneaza impreuna cu vitamina D3 pentru mentinerea sanatatii oaselor,
motiv pentru care trebuie ca ea sa se regaseasca in dieta, in special atunci cand
inaintam in varsta.

Un rol neasteptat al vitaminei K2 a fost observat in cazul pacientilor

diagnosticati cu carcinom hepatic, scrie Authority Nutrition. In cazul acestora,
administratea suplimentara de K2 la terminarea tratamentului alopat a redus numarul
celor care au suferit o recidiva dupa 3 ani, conform unui studiu.
De asemenea, in urma unui studiu observational realizat pe 11,000 de pacienti s-a
descoperit ca un aport ridicat de vitamina K contribuie la reducerea riscului de
cancer avansat de prostata cu 63%.
In cazul cancerului de plamani, vitamina K2 determina apoptoza (moartea celulara
programata), prin activarea unei proteine care actioneaza la nivelul celulelor
canceroase si determina autodistrugerea, scrie Life Extension. In cazul cancerului
de canal biliar si leucemie, celulele canceroase se consuma pe ele insele prin
eliberarea enzimelor proprii in celule.

Vitamina K1 se regaseste in alimente vegetale precum verdeturi, alge, fasole,

broccoli sau varza. Vitamina K2 poate fi sintetizata de microflora digestiva sau
poate fi extrasa din alimente de origine animala, precum carne, lactate fementate
si oua.
Una dintre cele mai folosite surse de K2 din zilele noastre este natto, un tip de
soia fermentata cu ajutorul bacteriilor Lactobacillus. Forma vitaminei K2 MK-7 este
cea mai apropiata cu cea produsa de microbiomul uman. Alte forme sub care putem
gasi K2 sunt MK-4 si MK-13.
Anumite clase de antibiotic precum si consumul de lactate degresate (iaurt, chefir,
branza) pot influenta in mod negativ concentratia de K2 din corp.

6.2. Hipervitaminoza K La animale, vitaminele K1 si K2 nu determina o stare de

toxicitate, indiferent de doza atribuita. La om, injectarea intravenoasa rapida a
vitaminei K1 este �nsotita de reactii cutanate, dispnee, dureri toracice. �n cazul
injectarii intramusculare de vitamina K1 apar adevarate scleroderme lombo-fesiere.
La nou-nascuti, administrarea de vitaminele K sintetice duce la aparitia anemiei
hemolitice severe, la hiperbilirubinemie si icter datorita competitiei cu
vitaminele si bilirubina care apare �n momentul realizarii reactiilor de
glucuronoconjugare care au loc �n hepatocite. Aceste efecte sunt inexistente sau
foarte atenuate daca se administreaza numai vitamine K naturale. De aceea, la
nastere, formele sintetice de vitamina K sunt prescrise numai �n lipsa celor
naturale. La pacientii cu activitate glucozo 6-fosfat dehidrogenazica si glutation
reductazica scazuta, vitaminele K sintetice determina hiperhemoliza, fiind
contraindicate.
Carenta de vitamina K poate aparea fie �n rezultatul unui aport alimentar redus,
fie prin diminuarea florei microbiene intestinale, ca urmare a unor tratamente
�ndelungate cu antibiotice administrate per os, fie prin tulburari hepatice (icter
mecanic, fistula biliara). Vitamina K traverseaza greu placenta. De aceea, nou-
nascutul are rezerve mici de vitamina, mai ales daca mama a avut un regim alimentar
sarac. �n primele zile dupa nastere, p�na la popularea colonului cu microorganisme,
sinteza intestinala este deficitara, copilul fiind expus la accidente hemoragice.
Deoarece sursa principala a vitaminei K este sinteza microbiana, nu se cunoaste cu
exactitate cantitatea necesara. Pentru un adult sunt necesare cam 2mg pe zi.
Alimentele cele mai bogate �n vitamina K sunt legumele verzi (spanac, salata,
loboda, marar etc.), galbenusul de ou si ficatul.