Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a

apariţiei acestora în procesul de dezvoltare

Faza orală (0-3 ani):

1. Proiecţia (Freud, 1894; Wilick, 1993) - Atribui propriile conţinuturi psihice altcuiva.
2. Introiecţia (Freud, 1917; A. Freud, 1936, 1992; Sandler, 1960; Meissner, 1970; Volkan, 1976) - Îţi formezi
o imagine a unei alte persoane.
3. Halucinaţia (Garma, 1969; Arlow & Brenner, 1964) - Vezi sau auzi lucrurile la care încerci să nu te
gândeşti - dorinţe, comentarii, fantasme sau critici - fără testarea realităţii.

Faza anală (1,5-5 ani):

,
4. Identificarea proiectivă (Kemberg, 1975) ~ Trei accepţiuni comune în care acest termen este
utilizat:
a. Proiectezi atât de mult din tine însuţi asupra altcuiva încât îl distorsionezi masiv.
b. Trezeşti în celălalt afectele neplăcute pe care le simţi ("suferinţa iubeşte compania").
c. Trezeşti în altcineva afectele neplăcute pe care le simţi şi te porţi ca persoana caree te-a făcut
să te simţi atât de rău.
5. Învinovăţirea proiectivă (Spruiell, 1989) – învinovăţeşti pe nedrept pe altcineva pentru propria
problemă.
6. Negarea (A. Freud, 1936; Moore & Rubinfine, 1969) - se presupune că ai perceput realitatea (simţul
realităţii este intact):
a. Negarea per se: Dezavuarea unui fapt real, în ciuda dovezilor clare ale existenţei acestuia.
b. Negarea prin act: Comportament cu semnificaţie simbolică: "Această realitate neplăcută nu
există!"
c. Negarea prin fantasmă: Menţinerea unor convingeri eronate, astfel încât nu este nevoie să
accepţi realitatea.
d. Negarea prin cuvânt: Foloseşti cuvinte speciale prin care îţi menţii convingerea eronată despre
o realitate.
7. Dediferenţierea (fuziunea Sinelui cu obiectul) (Mahler, 1968) - Te comporţi aşa cum vrea
altcineva să fii.
8. Clivajul (Kernberg, 1975) - Vezi anumiţi oameni complet ostili (McDevitt, 1985), în timp ce alţii
sunt complet afectuoşi. Sau urăşti acum răul pe care l-ai iubit.
9. Animismul (Freud, 1913; Mahler, 1968) - Atribui calităţi umane unor entităţi neumane.
10. Deanimarea (Mahler, 1968) - Persoana pe care o vezi nu e om, deci nu ai de ce să te
îngrijorezi.
11. Formaţiunea reacţională (A. Freud, 1936; Corelik~ 1931) - Simţi opusul (de exemplu, este atât
de amabil încât nu îţi poţi exprima furia).
12. Anularea retroactivă şi ritualurile - Te opuiconştiinţei (Supraeului). Sau faci ceva pentru
care te simţi vinovat, după care ispăşeşti prin autopedepsire printr-un alt act simbolic.
13. Izolarea (afectului) (c. Brenner, 1982a) - Nu eşti conştient de trăirile produse de afecte.
14. Externalizarea (Clover, 1955) - Crezi că "societatea" te va critica, când de fapt tu te simţi
vinovat.

Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
 Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
15. Întoarcerea asupra propriei persoane (Freud, 1917; A. Freud, 1936) - Eşti furios pe altcineva,
dar îţi faci rău ţie însuţi/ te sin ucizi.
16. Negativismul (Levy & Inderbitzin, 1989) - Refuzi să cooperezi şi ai o atitudine condescendentă
faţă de ceilalţi. .
17. Compartimentarea gândirii (Freud, 1926) - Îţi inhibi capacitatea de a face conexiuni.
18. Agresivitatea ostilă (Symonds, 1946; McDevitt, 1985) - Intri în dispute cu ceilalţi, pentru a-ţi
ascunde sentimentele neplăcute.

Primul stadiu genital (2-6 ani):

19. Deplasarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) – Simţi ceva faţă de o persoană, dar muţi
sentimentele către o altă persoană . sau situaţie.
20. Simbolizarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) - Acorzi o semnificaţie iraţională unui
anumit aspect al funcţionării mentale.
21. Condensarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) - Combini idei disparate, cu caracter
contiguu.
22. Formarea iluziilor sau reveria (Raphling, 1996) - Vizualizezi conştient un scenariu plăcut sau
neplăcut, despre care ştii că este o fantasmă.
23. Comportamentul evaziv (Karpman, 1949) - Minţi intenţionat, cu un scop.
24. Confabulaţia (Spiegel, 1985; Target, 1998) - Minţi fără să ştii, pentru a-ţi ridica stima de sine.
25. Refularea (Freud, 1923; Arlow & Brenner, 1964) – Uiţi gândurile fără să vrei.
26. Halucinaţia negativă (Wimer, 1989) - Nu vezi ceva ce te supără şi se află chiar în faţa ta. .
27. Regresia libidinală [Regresia psihosexuală] (Freud, 1905, 1926) - Te temi de sexualitate şi
competitivitate, astfel că devii dependent (oral) sau încăpăţânat (anal).
28. Regresia Eului - acest termen este utilizat în trei accepţiuni:
a. Perturbarea unei funcţii: Funcţia sau forţa Eului nu mai operează, astfel încât nu poţi simţi
ceva neplăcut.
b. Intoarcerea la moduri de apărare mai primitive: Pui în funcţiune mecanisme de apărare
specifice unui stadiu anterior de dezvoltare.
c. Operaţii dejensive ineficiente: Apărările nu reuşesc să blocheze afectele neplăcute, iar eşecul
acestora îi trezeşte individului vinovăţie, de care se eliberează prin autopedepsire.
29. Regresia temporală - Acorzi o atenţie specială unor perioade anterioare, evitând astfel
conflictele actuale.
30. Regresia topică (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) - Visezi pentru a evita o realitate
dureroasă .
31. Reprimarea (Werman, 1985) - Încerci deliberat să uiţi ceva.
32. Identificarea cu o fantasmă - Te comporţi ca eroul favorit.
33. Identificarea cu dorinţe/fantasme parentale conştiente sau inconştiente (Johnson & Szurek,
1952) - Faci ce îţi interzic părinţii, pui în act dorinţele acestora inacceptabile, pentru care eşti
pedepsit.
34. Identificarea cu o imagine sau cu un obiect idealizat (Carlson, 1977) - Gândeşti şi te
comporţi ca o persoană considerată a fi remarcabilă.

Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
 Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
35. Identificarea cu agresorul (A. Freud, 1936) - Te comporţi abuziv faţă de o persoană pentru că
altcineva s-a comportat abuziv cu tine. Astfel te protejezi de sentimentele de furie.
36. Identificarea cu victima (MacGregor, 1991) - Te comporţi ca altcineva fie permiţând un abuz,
fie căutând să fii victimă. Faci asta fie din dorinţa de a salva, fie pentru a respinge propria furie
sau vinovăţie.
37. Identificarea cu obiectul pierdut (Freud, 1917) – Te comporţi ca o persoană iubită pe care ai
pierdut-o. Dacă păstrezi suvenire şi nu eşti îndurerat, "se instaurează doliul patologic" (Volkan,
1987a).
38. Identificarea cu introiectul (Sandler, 1960) - Acesta devine parte a Supraeului individului.
39. Seducerea agresorului (Loewenstein, 1957) - Seduci sexual sau flatezi pe cineva, pentru a te
elibera de frică.

Stadiul de latenţă (6-11 ani):

40. Sublimarea (A. Freud, 1936) - Te angajezi într-o activitate care la nivel simbolic reprezintă o
fantasmă.
41. Comportamentul provocator (Freud, 1916; Berliner, 1947; C. Brenner, 1959, 1982a) - Îi determini
pe ceilalţi să facă sex cu tine, să te pedepsească sau ambele.
42. Raţionalizarea (Symonds, 1946) - Găseşti scuze pentru a te elibera de tensiune, de regulă în
urma negării unei realităţi.
43. Ruminarea mentală - "Analizezi excesiv" sau "gândeşti în gol", încercând astfel să îţi
rezolvi problemele.
44. Comportamentul contrafobic (Blos, 1962, 1979) - Faci exact lucrurile de care îţi este teamă
45. Intelectualizarea (A. Freud, 1936) - Te cramponezi de o teorie particulară pentru explicarea
unui comportament.
46. Socializarea şi distanţarea (Sutherland, 1980) - Îţi foloseşti abilităţile sociale pentru a te d
Jstrage de la gândurile dureroase.
47. Investirea pulsională a unei funcţii a Eului (Hartmann, 1953) - Ataşezi unei funcţii a Eului o
semnificaţie simbolică (de exemplu, "Spălatul vaselor este o treabă pentru femei", echivalând
iraţional o anumită activitate cu apartenenţa la unul dintre sexe).
48. Inhibarea unei funcţii a Eului (Freud, 1926) – Funcţia Eului investită pulsional intră în
conflict cu sentimentele de vinovăţie, şi prin urmare, o blochezi (de exemplu, nu poţi citi, pentru
că cititul este echivalat cu o activitate sexuală interzisă [Antony, 1961]).
49. Idealizarea (Kernberg, 1975; Kohut, 1971) – Supraevaluezi pe cineva datorită:
a. narcisismului (Freud, 1914): pentru diminuarea ruşinii . privind propria inadecvare
b. narcisismului (Kohut, 1971): Contopeşti persoana cu imaginea supraestimată a propriului s ne
("Obiectul sinelui")
c. iubirii: pentru a nu fi dezamăgit
d. transferului (Freud, 1914): acesta este văzut ca un părinte foarte iubit în copilărie.
50. Devalorizarea - Îl desconsideri pe celălalt, pentru menţinerea sentimentului propriei valori.

Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
 Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
Perioada adolescenţei şi după - al doilea stadiu genital (de la 13 ani la 20+):

51. Umorul (Zwerlling, 1955; Vaillant, 1992) – Obişnuieşti să glumeşti, pentru a evita să te gândeşti
la sentimentele dureroase. Dacă devii extrem de excitat, eşti hipomaniacal (Lewin, 1950; Almansi,
1961).
52. Concretizarea (Blos, 1979) - Nu mai foloseşti gândirea abstractă (care nu este afectată); dai
vina pe un "dezechilibru chimic" sau cauţi să descoperi un virus, pentru a evita să te gândeşti la
relaţii, şi să te superi.
53. Dezidentificarea (Greenson, 1968) - Încearci din răsputeri să nu fii ca unul dintre părinţi.
54. Constituirea grupului (Freud, 1921) - Cauţi compania unui grup, pentru a se apăra de
pulsiunile sexuale.
55. Ascetismul (A. Freud, 1936) - Eviţi contactul cu semenii.
56. Alegerea de obiect unisexuală - "Amicul/ amica" de acelaşi sex îţi diminuează anxietăţi1e
privind excitarea heterosexuală

Alte tipuri de mecanisme de apărare:

57. Un afect versus altul (Ackerman & Jahoda, 1948) - Acorzi atenţie unei emoţii pentru a evita alta.
58. Hiperabstractizarea - Teoretizezi excesiv. Dacă la aceasta se adaugă negarea şi
reconstrucţia re alităţii, este probabil vorba de o tulburare psihotică.
59. Reticenţa - Refuzi să vorbeşti, pentru a evita să fii prins.
60. Logoreea - Vorbeşti foarte mult, fără însă a fi circumstanţial sau tangenţial.
61. Evitarea - Ocoleşti anumite situaţii, datorită conflictelor trezite de acestea.
62. Pasivitatea -Adopţi în mod automat o atitudine îngăduitoare sau supusă atunci când eşti
agresat.
63. Grandiozitatea/Omnipotenţa (Freud, 1913; Kohut, 1971; Kernberg, 1975; Lachman & Stolorow, 1976;
Blackman, 1987) - Eşti darul lui Dumnezeu pe p ământ şi ai puteri speciale.
64. Transformarea pasivităţii în activitate - "Nu mă puteţi concedia; Îmi dau demisia!"
Controlezi momentul producerii propriei victimizări.
65. Somatizarea (Kernberg, 1975; Deutsch, 1959) - Acorzi o atenţie specială propriului corp, pentru a
evita conflictele legate de pulsiunile orale, sexuale sau ag resive.
66. Normalizarea (Alpert & Bernstein, 1964) - Te convingi singur că eşti normal, în ciuda
psihopatologiei evidente.
67. Dramatizarea - Pui emoţie în cuvinte, pentru a reduce conflictul legat de faptul de a fi
observat.
68. Impulsivitatea (Lustman, 1966) - Te foloseşti de sex, .de mâncat sau de ostilitate pentru a te
elibera de o tensiune sau un afect neplăcut.
69. Consumul excesiv de substanţe (Wurmser, 1974) – Consumi diferite substanţe pentru a scăpa
de afectele neplăcute.
70. Comportamentul adeziv (Schilder, 1939) - Te agăţi de o persoană care te respinge.
71. Lamentarea - Prin exprimarea nemulţumirilor, nu vezi caracterul infantil al dorinţei de a fi
îngrijit.

72. Pseudoindependenţa - Devii "Călăreţul singuratic", fără a le permite celorlalţi să te ajute.

Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
 Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
73. Altruismul patologic (A. Freud, 1936) - Reprezintă de fapt o proiecţie şi identificare cu
victima: îţi negi dorinţele orale intense şi le proiectezi asupra celui în nevoie, simţindu-te îngrijit
în mod indirect.
74. "Inducerea" (Calef & Weinshel, 1981; Dorpat, 2000) – Îl faci pe celălalt să simtă sau să creadă că
are o tulburare psihică.
75. Minimalizarea - Deşi conştientizezi o realitate dureroasă, îi atribui acesteia o importanţă
redusă.
76. Exagerarea (Sperling, 1963) - Faci prea mult caz într-o situaţie .
77. Generalizarea (Loeb, 1982) - Pentru a nu urî o persoană, o vezi drept parte a unui grup
diabolic . .
78. Reconstrucţia realităţii (Freeman, 1962) – Reinventezi o situaţie, după ce în prealabil ai negat
realitatea acesteia.
79. Transferul (Freud, 1914b; A. Freud, 1936; Loewenstein, 1957; Marcus, 1971, 1980; Blum, 1982) -
Deplasezi amintirile cu privire la situaţii şi relaţii trecute asupra cuiva din prezent. Ulterior,
mobilizezi vechile apărări pentru a uita sau controla experienţele trecute, prin repetarea lor
simbolică sau modificarea finalului acestora.
80. Disocierea - (1) Uiţi un aspect al propriei personalităţi. Dacă îi dai un nume, de pildă Butch,
eşti probabil psiho- tic (Frosch, 1983; Gardner, 1994). (2) Îl determini pe celălalt să te caracterizeze,
dup ă care respingi opiniile acestuia (Whitmer, 2001).
81. Fotofobia (Abrahatn, 1913) - Eviţi lumina, evitând de fapt propriile dorinţe scoptofilice
(voaierism).
82. Apatia (Greenson, 1949) - Îţi lipseşte interesul pentru a desfăşura o activitate.
83. Intimidarea celorlalţi - comportamentul agresiv tiranic (Knight, 1942; Blackman, 2003) - Îi pui
pe ceilalţi în gardă, pentru a te elibera de propria anxietate.
84. Compensarea deficienţelor (Ackerman & Jahoda, 1948) - Îi respingi pe cei cu o personalitate
mai integrată decât a ta.
85. Ticul psihogen (Aarons, 1958) - Spasmul ca descărcare a tensiunii furiei.
86. Introspecţia (Kohut, 1959; Fogel, 1995) - Te cufunzi într-o stare meditativă, pentru a te elibera
de tensiune sau pentru a evita realităţile externe.
87. Acordul rezervat (Abend, 1975) - Îţi dai parţial consimţământul, pentru a evita o atitudine
rebelă.
88. Investirea pulsională a unei deficienţe a Eului (Blackman, 1991a) - Pui deficienţa privind
toleranţa la afecte sau controlul pulsional pe seama apartenenţei la unul dintre genuri (masculin
sau feminin).
89. Inautenticitatea (Akhtar, 1994) - Te prefaci, probabil din obişnuinţă.
90. Hiper-raţionalitatea (Spruiell, 1989) - Foloseşti procesele secundare pentru a evita afectele.
91. Imprecizia (Paniagua, 1999) - Ascunzi detaliile.
92. Hiper-estetismul (Paniagua, 1999) - Eşti preocupat de ideea de adevăr şi frumos, pentru a evita
realitatea sau afectele.
93. Locvacitatea - Individul vorbeşte cu uşurinţă, dar nu crezi prea mult din ceea ce spui.
94. Violenţa fizică (Glasser, 1992) - "Anulezi obiectul", pentru a-ţi opri ura.

95. Identificarea cu obiectul lezat (Kitayama, 1991) - Te modelezi după "păsările rănite" pe care
le-ai cunoscut (şi uneori, iubit).
Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
 Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
96. Regresia formală (Freud, 1900a; Blum, 1994b) - Nu îţi mai foloseşti gândirea logică, orientată
temporal.
97. Hipervigilenţa - Eşti cu ochii în patru, chiar şi atunci când nu e necesar.
98. Deplasarea temporală într-o situaţie ipotetică viitoare (Akhtar, 1996) - Îţi imaginezi cum ar
fi "dacă ... " sau "într-o bună zi ... ".
99. Extenuarea - Te simţi obosit, fără a avea o afecţiune fizică.
100. Francheţea (Feder, 1974) - Eşti onest şi tăios, pentru a ascunde adevăratele gânduri şi
sentimente.
101. Transformarea autocriticii în criticarea obiectului - Îl critici pe celălalt, pentru a mi te
critica aspru pe tine.

Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea