MĂSURI RESTRICTIVE

IMPUSE DE UNIUNEA
EUROPEANĂ

1
Sancţiunile în sistemul de drept internaţional reprezintă o măsură esenţială pentru o mai bună
funcţionare a statelor în cadrul Uniunii Europene. Sancţiunile sunt măsuri preventive care
permit Uniunii Europene să răspundă în cazul în care un stat săvârşeşte acte care sunt contrare
obiectivelor şi valorilor sale. Astfel, pentru că uneori statele membre se abat de la scopul
suprem al UE, se folosesc sancţiuni care au ca efect revizuirea comportamentului statului
membru vizat.

Uniunea Europeană este o uniune economică şi politică, dezvoltată pe continentul Europei şi

care este compusă din 28 de state. Cu toate acestea, îşi are originile în Comunitatea Europeană
a Cărbunelui şi Oţelului( CECO) şi din Comunitatea Economică Europeană ( CEE), formată
din şase state în 1958.1
Uniunea Europeană a luat naştere oficial în 1992, când Tratatul de la Masstricht a denumit
astfel ansamblul format din Comunităţile Europene şi formele de cooperare
interguvernamentală între statele membre ale Comunităţilor Europene.
Conform modificărilor aduse prin Tratatul de la Lisabona (art. 13 TUE) , UE este formată din
urmtăroale instituţii2: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia
Europeană, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Curtea de
Conturi.
● Parlamentul European este format din reprezentanţii popoarelor din statele membre.
Acesta reprezintă popoarele UE şi exprimă voinţa europenilor în cadrul Uniunii şi în
lume.3
● Consiliul European este format din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, de
preşedintele său, de preşedintele Comisiei. Acesta a devenit instituţie a UE prin
intermediul Tratatului de la Lisabona.4
● Consiliul Uniunii Europene conţine câte un reprezentant la nivel ministerial al
fiecărui stat membru, autorizat să ia decizii pentru guvernul acelui stat 5. Consiliul este
principalul organ legislativ al UE. De asemenea, are şi atribuţii de control.6
● Comisia Europeană poate fi asociat unui guvern unional.7

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83
2
Gyula Fabian, Drept Instituţional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti,2012, p.149
3
Ibidem, p. 169
4
Ibidem, p. 150
5
Ibidem, p.154
6
Ibidem, p.158
7
Ibidem, p. 162

2
 ● Curtea de Conturi se ocupă cu controlul veniturilor şi are 28 de membri, fiecare stat
trimitând câte un reprezentant.8
● Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt, are funcţia de bancă de emisie
pentru moneda unică europeană euro.
● Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este organul juridic principal al Uniunii
Europene, cu sediul la Luxemburg.
Pe lăngă acestea, mai există şi nişte organe secundare, cum ar fi : Comitetul Economic şi
Social( ECOSOC), Comitetul Regiunilor, Banca Europeană de Investiţii, Europol, precum şi
alte instituţii care ajută la funcţionarea eficientă a Uniunii.
România, odată cu Bulgaria, a aderat la UE la data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă Tratatul de
Aderare a fost semnat la data de 25 aprilie 2005.

Scopul suprem al Uniunii Europene îl reprezintă orgnizarea relaţiilor între statele membre şi
popoarele lor într-un mod solidar şi coerent9. Uniunea urmăreşte îndeplinirea acestui scop prin
diferite obiective propuse, cele mai importante fiind promovarea păcii,valorilor europene şi
bunăstarea cetăţenilor săi, să ofere libertate, securitate şi justiţie fără frontiere, să asigure un
mediu potrivit dezvoltării tehnice şi ştiinţifice, să elimine excluziunea socială şi discriminarea,
să respecte şi să protejeze diversitatea culturală şi lingvistică a popoarelor sale, să creeze o
uniune economică şi monetară a cărei monedă să fie euro.10
În relaţie cu aceste obiective se află şi valori care sunt protejate de Uniune, comune tuturor
statelor membre, cum ar fi respectarea demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, a
principiului statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului, mai ales a
minorităţilor. 11
Aceste valori şi obiective reprezintă temelia de la care a luat naştere UE ,
fiind consacrate prin intermediul Tratatului de la Lisabona şi Carta drepturilor fundamentale a
UE.

În tratatele de înfiinţare a CE şi UE nu se prevedea posibilitatea de ieşire, retragere din aceste

organizaţii internaţionale.Însă, odată cu apariţia Tratatului de la Lisabona, prin art. 50 TUE ,
introduce posibilitatea ca un stat membru să hotărască retragerea sa din Uniune, dar numai

8
Ibidem, p.200
9
Marin Voicu, Introducere în drept european, Ed. Universul Juridic, Bucreşti, 2007, p. 3
10
https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_ro
11
Gyula Fabian, Drept instituţional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 34

3
prin notificarea intenţiei sale către Consiliul European, care, în urma orientărilor adoptate, va
negocia şi încheia un acord care stabileşte condiţiile de retragere.

Aşadar, cu toate că există şi varianta retragerii din cadrul Uniunii, o altă posibilitate de
părăsire o reprezintă excluderea pentru nerespectarea obligaţiilor asumate. Aceasta este una
din cele mai drastice soluţii, motiv pentru care este folosită ca “ultima ratio”, folosindu-se
alte metode mai blânde pentru îndreptarea comportamentului.12
Aceste metode vizează apărarea valorilor, a intereselor fundamentale şi a securităţii UE,
menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi consolidarea securităţii internaţionale,promovarea
cooperării internaţionale.13

Sancţiunile aplicate pot viza guverne ale ţărilor din afara UE, din cauza politicii lor, entităţi,
grupuri sau organizaţii( de exemplu grupurile teroriste), persoane care sprijină comportamente
contrare, implicate în activităţi teroriste.
În cadrul politicii externe şi de securitate comună (PESC) , sancţiunile sunt aplicate prin
intermediul Consiliului de Securitate al O.N.U., prevăzute în Capitolul VII din Carta
Naţionilor Unite, care conferă Consiliului puterea de a decide asupra măsurilor restrictive.
Mai departe, în funcţie de gravitatea faptei comisei, există mai multe tipuri de măsuri care pot
fi aplicate:
- măsuri diplomatice :expulzarea diplomaţilor, ruperea raporturilor diplomatice;
- sancţiuni financiare: blocarea fondurilor sau a resurselor economice;
- suspendarea cooperării cu o ţară terţă;
- boicotarea evenimentelor sportive şi culturale;
- măsuri restrictive individuale: îngheţarea activelor şi restricţii de călătorie;
- restricţii asupra relaţiilor economice cu Crimeea şi Sevastopol;
- restricţii privind admiterea.14

În cazul măsurilor diplomatice, ne putem referi la hotărârea de a anula Summitul UE-

Rusia din 2014, atunci când şi statele membre ale UE au decis să nu mai desfăşoare
obişnuitele summituri bilaterale. Tot atunci, s-a realizat şi o listă cu 33 de persoane cu

12
Ibidem, p. 47
13
http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/different-types/
14
http://www.eeas.europa.eu/archives/docs/cfsp/sanctions/docs/index_ro.pdf

4
cetăţenie rusă cărora li s-a interzis accesul în ţările Uniunii şi cărora li s-au îngheţat conturile
bancare,dacă există.15
Vorbind despre măsurile restrictive individuale, putem face referire la cele 150 de persoane
şi 38 de entităţi care au făcut obiectul îngheţării activelor şi al interdicţiei de călătorie ca
urmare a acţiunilor sale care au dus la degradarea integrităţii teritoriale, a suveranităţii şi
independenţei Ucrainei.Aceste măsuri au fost prelungite în septembrie 2017 până la 15 martie
2018.16
Restricţiile adopotate de către Consiliu ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeei şi
Sevastopolului la Federaţia Rusă includ o interdicţie de transport privind bunurile originare
din Crimeea şi Sevastopol, o interdicţie de export vizând anumite bunuri şi tehnologii, o
interdicţie de a furniza servicii de turism în aceste zone, dar şi restricţii cu privire la comerţul
şi investigaţiile legate de anumite sectoare economice şi proiecte de infrastructură. Aceste
măsuri le sunt aplicate atât persoanelor, cât şi societăţilor de pe teritoriul Crimeei şi al
Sevastopolului.

Pe de altă parte, putem vorbi şi de nişte sancţiuni mai “prietenoase” .Spre exemplul, în
cazul avertizării timpuri, atunci când se constată existenţa unei încălcări grave a valorilor
prevăzute la art. 2 TUE. După constatarea unei încălcări, Consiliul poate decide la
suspendarea anumitor drepturi care îi revin statului membru în cauză, inclusiv a dreptului de
vot a reprezentantului guvernului acelui stat.17
Aşa s-a întâmplat şi în cazul Austriei în anul 2000, când, în urma alegerilor din 1999, un
partid care promovase în campania sa electorală xenofobia, rasismul, ura faţă de minorităţi şi
care era caracterizat prin radicalism verbal urma să fie parte a guvernului. Celelalte 14 state
membre ale UE au declarat că în cazul în care acest partid va fi ales vor lansa un statement şi
au ameninţat cu joint reaction. Sancţiunile celorlalte state nu au întârziat, acestea prevedeau
un refuz de a sprijini iniţiativele Austriei în diferite organizaţii internaţionale, neiniţierea şi
neprimirea relaţiilor bilaterale cu guvernul austriac, primirea reprezentanţilor diplomatici ai
Austriei doar la nivel tehnic. În septembrie 2000, aceste sancţiuni politice “neprietenoase” au
luat sfârşit deoarece s-a constatat că Austria nu a încălcat valorile fundamentale ale UE.18

15
http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/ukraine-crisis/
16
Idem
17
Gyula Fabian, Drept instituţional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bureşti, 2012, p. 49
18
Ibidem, p. 49

5
De asemenea, şi în cazul Ungariei, la începutul anului 2012, care a adopotat o noua
Constituţie şi 320 de legi care nu sunt în concordanţă deplină cu dreptul UE. Cu toate că au
fost formulate trei acţiuni pe baza art. 258 TFUE împotriva acestui stat, în cele din urmă nu s-
a procedat la avertizarea timpurie, astfel art. 7 TUE reprezenta o sancţiune de tip “ultima
ratio”.19

De-a lungul anilor s-au impus mai multe tipuri de sancţiuni mai mulor state, în funcţie de
abaterile sau acţiunile nepotrivite pe care le-au efectuat. Harta sancţiunilor impuse de Consiliu

În ceea ce priveşte sistemul României, preluarea sancţiunilor adoptate în cadrul PESC s-a
realizat prin intermediul Legii 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sancţiuni
internaţionale. După cum se ştie, statele îşi asumă anumite obligaţii prin semnarea unor tratate
internaţionale pe care trebuie să le îndeplinească pe plan intern. Conform art. 220 din prezenta
lege, se impune caracterul obligatoriu al Rezoluţiilor Consiliului de Securitate al
Organizaţiilor Naţiunilor Unite, organul competent cu aplicarea legii fiind Comitetul
Interinstituţional, constituit special.
Legea 206/2005

Aşadar, conform celor prezentate mai sus, există diferite tipuri de sancţiuni aplicabile în
funcţie de gravitatea faptei, sancţiuni ce joacă un rol esenţial în consolidarea relaţiilor dintre
state, asumarea responsabilităţii pentru acţiuni şi protejarea valorilor, drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale dreptului omului, în special a minorităţilor. Continuarea aplicării măsurilor
restrictive vor îndeplini scopul schimbării comportamentului persoanelor/ entităţilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Gyula Fabian, Drept Instituţional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu,

Bucreşti, 2012

19
Ibidem, p. 50
20
art. 2 : (1)” Rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, adoptate în baza cap. VII al
Cartei Organizației Națiunilor Unite, sunt direct aplicabile, constituind în mod direct drepturi și obligații pentru
instituțiile publice și subiectele de drept intern.”

6
2. Marin Voicu, Introducere în drept european, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2007
3. http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/ -ultima accesare
21.12.2017, ora 21:00
4. http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/ukraine-crisis/-
ultima accesare 21.12.2017, ora 19
5. Legea 206/2005
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83 ultima accesare
21.12.2017, ora 21:37
7. https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_ro-ultima accesare
21.12.2017, ora 21:10
8. http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/different-types/
ultima accesare 21.12.2017, ora 18