După cum știm, în C++ variabilele despre care am învățat până acum trebuie declarate și odată

cu declararea li se alocă în memorie spațiu în conformitate cu tipul lor. Întrebarea este: “Unde
putem declara variabile și prin ce diferă acestea?”.

Sistemul de operare alocă fiecărui program, în memoria RAM, trei zone în care putem memora
variabile:

 zona de date
 zona de stivă
 zona liberă (heap)

O variabilă se caracterizează prin:

1. clasa de memorare
2. vizibilitate
3. durata de viață
4. tipul variabilei

Să nu uităm, de asemenea, identificatorul variabilei! Dar nu toate variabilele au un identificator,

așa cum vom vedea cândva!

Clasa de memorare reprezintă zona de memorie unde poate fi alocat spațiu pentru o variabilă.
Ea poate fi: zona de date, zona de stivă, heap-ul sau un registru al procesorului (o memorie
specială, de mici dimensiuni, foarte rapidă existentă în CPU).

Vizibilitatea unei variabile precizează zona din codul sursă (liniile programului C++) unde se
poate folosi respectiva variabilă și poate fi:

 la nivel de bloc – variabila este vizibilă numai într-un bloc al programului

 la nivel de fișier – variabila este vizibilă în tot fișierul sursă cu care lucrăm
 la nivel de clasă – specific programării orientate pe obiecte

Durata de viață reprezintă timpul în care variabilei îi este alocat spațiu în memorie și poate fi:

 durată statică – variabila are alocat spațiu pe tot parcursul execuției programului
 durata locală – variabila are alocat spațiu numai pe parcursul execuției instrucțiunilor
dintr-un bloc
 durata statică – variabila se creează (i se alocă spațiu) și se distruge de către
programator, în timpul executării programului

În C++ variabile pot fi: locale, globale și dinamice. Variabile dinamice vor fi prezentate într-un
alt articol, iar cele statice și dinamice în continuare.