Joc: Cum se simte iepuraşul

Urechilă?
Vă prezint un joculeț de dezvoltare emoțională care îl ajută pe
copil să identifice emoţiile celorlalţi, și să înțeleagă de ce apar ele.
Nu necesită pregătire specială, ci doar să ai chef de joacă cu
micuțul tău. Cu cât jocul este mai interactiv cu atât copilului îi va
plăcea mai mult. Este potrivit pentru copiii cu vârsta cuprinsă între
3 si 6 ani, dar se poate adapta și pentru vârste mai mari, dacă
îmbogățești povestea cu mai multe detalii.Vârsta potrivită: între
3 si 6 ani
Materiale necesare: Un iepuraș de jucărie (opțional).
Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului că astăzi îi vei spune
povestea iepuraşului Urechilă. Poţi să inventezi tu o poveste
scurtă, sau o poţi spune pe cea de mai jos. Cât timp spui
povestioara poţi folosi şi un iepuraş de jucărie, ca să fie mai
antrenant. Spune povestea expresiv, şi după fiecare întâmplare
întreabă-l pe copil: Cum crezi că se simte iepuraşul? Pune
întrebările natural, fără să pară că îl interoghezi. Încurajează-l să
se exprime deschis. Dacă observi că micuţul se blochează, poţi
să îi spui tu cum crezi că se simţea iepuraşul în respectiva
situație.
O sugestie de poveste: Într-o zi iepuraşul Urechilă s-a trezit de
dimineaţă după ce a visat ceva frumos. Cum crezi că se
simţea? (Invită-l să răspundă). Îi era foarte foame şi i-a cerut
mamei sale un morcov. Mama sa i-a dat şi l-a mângâiat pe urechi
spunându-i că o să se facă un iepuraş tare zglobiu ( Cum s-a
simţit iepuraşul când mama i-a spus asta?). Iepuraşul a întrebat-o
pe mama lui dacă poate să iasă la joacă şi ea i-a spus că mai
întâi el trebuie să îşi facă patul. (Cum s-a simţit atunci
iepuraşul?). După ce şi-a făcut patul, Urechilă a ieşit afară din
casă. Acolo s-a întâlnit cu prietenii lui, alţi iepuraşi mai mici (Ce a
simţit când i-a văzut?). Au început să construiască un castel în
nisip, şi o iepuroaică mică i-a dărâmat din greşeală castelul (Cum
s-a simţit atunci Urechilă?) Iepuroaica şi-a cerut scuze şi cei doi
s-au împăcat, şi au decis să construiască împreună un alt
castel (Ce a simţit iepuraşul?). Peste o oră mama iepuraşului l-a
chemat în casă pentru a mânca (Cum s-a simţit când a plecat în
casă?)
Bine de știut: Încurajează-ţi copilul să denumească cât mai
multe emoţii pe măsură ce răspunde la întrebări. La început poate
că va fi tentat să răspundă numai cu bine/rău, aşa că poţi să îi
sugerezi tu emoţii, dacă vezi că el nu ştie. De asemenea poţi să
explici de ce au apărut unele emoţii. Spre exemplu la
întrebarea “Cum s-a simţit Urechilă când iepuroaica i-a stricat
castelul de nisip?”, dacă îi spui că s-a simţit trist, poţi adăuga
“pentru că a muncit mult ca să iasă frumos”. De asemenea poți
folosi secvențe din viața de zi cu zi a copilului, pentru a observa
cum se simte el in acele momente.

Spor la joaca!

Joc: Ce culoare au emoţiile

mele?
Orice culoare poate fi asociată cu una sau mai multe emoții,
precum orice emoție poate să aibă propria ei culoare. Îți propun
următorul joculeţ de dezvoltare emoțională prin care să îți înveți
micuțul cât mai multe emoții. Cu cât copilul este mai mare, cu atât
joculețul poate fi făcut cu emoții mai nuanțate. Cînd îi explici o
nouă emoție, poți să folosești exemple de situații în care te-ai
simțit așa. Joculețul este potrivit de la vârsta de 4 ani.
Vârsta potrivită: de la 4 ani
Materiale necesare: cartonaşe colorate în 6 culori: galben,
portocaliu, roşu, albastru, verde şi negru.
Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului tău că astăzi veţi descoperi o
mulţime de emoţii noi. Aşează pe o masă cartonaşele colorate, şi
apoi roagă-ţi copilul să aleagă cartonaşul care se potriveşte cel
mai bine cu felul în care se simte el pe moment. Alege şi tu unul.
Apoi invită-l să denumească o emoţie care se potriveşte cu
cartonaşul lui. Roagă-l apoi să aleagă alt cartonaş, şi să spună o
emoţie care se potriveşte cu culoarea aleasă. Repetă acelaşi
lucru cu toate cartonaşele.
Bine de știut: Fiecare dintre noi asociem la aceeaşi culoare
emoţii diferite. Spre exemplu pentru unii roşu înseamnă pasiune,
pentru alţii furie, pentru alţii frică. De aceea este foarte important
să îţi laşi copilul să găsească propriile asocieri culoare-emotie,
fără să îl corectezi sau să îi spui că greşeşte. Nu există
răspunsuri corecte sau greşite când vine vorba de emoţii. Acceptă
pur şi simplu emoţia spusă de el şi încurajează-l să continue.
Aceasta nu este o lecţie didactică, ci un joc pe care îl faceţi
împreună și care vă va ajuta să vă dezvoltați inteligența
emoțională.
(Sursa

Joc: Butonul magic al emoțiilor

Continuăm seria de jocuri de dezvoltare emoţională cu un joc
potrivit copiilor cu vârsta mai mare de 5 ani. Acesta are ca scop
exersarea controlului asupra propriilor emoţii negative. Dacă la
început copilul este copleşit de emoţii şi nu îşi poate controla
reacţiile la furie sau frustrare, cu timpul el învaţă să exercite un
oarecare control asupra propriilor sale comportamente. Acest
control se dobândeşte treptat, se exersează, şi copilul are nevoie
să fie sprijinit de părinţi ca să îl dobândească. Părinții trebuie să îi
ofere copilului un model adecvat de a reacţiona la frustrare şi să îl
ajute să găsească modalităţi mai adecvate de exprimare a
emoţiilor negative.
Joculeţul pe care ţi-l propun este un ajutor pentru tine şi copilul
tău în astfel de situații. El apelează la simbol, metaforă şi magic,
adică se potriveşte felului de a gândi specific copiilor.
Vârsta potrivită: peste 5 ani.
Materiale necesare: Un buton confecționat din carton sau plastic
(foloseşte-ţi imaginaţia pentru a improviza unul).
Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului tău că ai găsit într-un loc
special un buton magic. Acesta are puterea de a-l ajuta când este
furios sau supărat pe cineva. Tot ce trebuie să facă în acele
situaţii este să spună cum se simte (de exemplu: mă simt furios!),
să apese pe el, şi apoi să aştepte un minut, timp în care butonul
îşi face efectul magic şi emoţia care îl supără scade. Când furia
(sau supărarea, tristeţea) scade, butonul magic va face astfel
încât să îi apară în minte o idee despre ce se poate face pe viitor
când va mai apărea acea emoţie negativă.
După ce îi trezeşti curiozitatea copilului, întreabă-l mai întâi în ce
situaţii ar vrea să îl folosească. Faceţi apoi o probă a butonului.
Spune-i că o perioadă acesta va sta într-un loc unde îl poate
vedea şi îl poate folosi ori de câte ori are nevoie.
Pentru început adu-i tu aminte să apese butonul ori de câte ori
vezi că este supărat, trist sau nervos. De câte ori apasă butonul,
încurajează-l să spună cum se simte şi fii alături de el până se
linişteşte. După un timp poţi renunţa la buton, spunându-i că
acum butonul magic este atât de puternic, încât trebuie doar să
se gândească la el, că el își va face efectul cu aceeaşi putere.
Bine de ştiut: Pentru copii obiectele concrete sunt un suport
foarte util în dezvoltarea unor deprinderi. Cu ajutorul acestui
buton, copilul învaţă de fapt să îşi exprime emoţiile, să îşi amâne
reacţiile de moment şi să poată experimenta noi feluri de a
reacţiona la furie, supărare şi stres.
Unii părinţi cred că dacă folosesc soluţiile magice pentru copii
este ca şi când îi păcălim. Aceştia trebuie să ştie că oricum copiii
îşi imaginează fel de fel de soluţii magice, pentru că acesta este
felul lor specific de a gândi până la vârsta de 7-9 ani. Practic noi
doar învăţăm să vorbim pe limba lor şi folosim o soluţie potrivită
vârstei lor pentru a-i ajuta atunci când au nevoie.

Joc: Dacă aş fi o floare…

Fiecare dintre noi îi descriem pe ceilalţi în mod spontan prin
metafore şi analogii. De multe ori ni se întâmplă să spunem:
„Cristina e sensibilă ca o panseluţă”, sau „Maria e harnică ca o
furnicuţă”. Prin metafore putem exprima lucruri mai profunde pe
care le simțim, dar pe care poate ne-ar veni greu să le spunem
direct. Joculeţul pe care ţi-l propun are scopul de a-l învăţa pe
copil să se exprime cu ajutorul metaforelor. Mai mult, acest joc îți
dă ocazia să cunoști mai multe despre părerea pe care o are
copilul tău despre el însuși și despre cei apropiați.
Vârsta potrivită: începând cu 4-5 ani
Materiale necesare: nu este nevoie de nici un material
Ce trebuie făcut: Alege un moment în care tu şi micuţul tău sunteţi
relaxaţi, şi propune-i un exerciţiu de imaginaţie. Întreabă-l rând pe
rând următoarele întrebări, şi dă-i timp să se gândească la
fiecare. Poţi să îl întrebi de ce anume alege anumite răspunsuri,
dar fără să foloseşti un ton de chestionare, ci unul prin care să îl
ajuţi să se deschidă mai mult. Iată ce întrebări îţi sugerez:
 Dacă ai fi o floare, ce floare ai fi?
  Dacă ai fi o pasăre, ce pasăre ai fi?
 Dacă ai fi o culoare, ce culoare ai fi?

 Dacă ai fi un animal, ce animal ai fi?

 Dacă ai fi un instrument muzical, ce instrument ai fi?

La fiecare dintre aceste întrebări, poţi să mai adaugi altele, în

funcţie de disponibilitatea copilului de a răspunde:
 Cum se simte floarea (pasărea, culoarea, etc) pe care
ai ales-o tu?
 Unde se află ea?

 Ce floare ţi-ar plăcea să fii? (Poate că își dorește să fie

o altă floare decât este în prezent)
 Dar mama ce floare ar fi? Dar tata? Dar fratele? (sau
alte persoane importante pentru el).
Bine de ştiut: Acest joculeţ ne dă ocazia să observăm ce imagine
are copilul despre el însuşi şi despre unii membri ai familiei.
Aceste informaţii sunt foarte preţioase, pentru că ne arată ce
crede cu adevărat copilul despre unele persoane. Având în
vedere că el se deschide în faţa ta, va trebui să ai o atitudine de
respect faţă de răspunsurile lui, fără să încerci să îl iei la rost
pentru ceea ce spune sau să încerci să îi influenţezi răspunsurile.
Altfel, se va închide în el, şi pe viitor se va abţine să îţi spună ce
crede el cu adevărat. Acest joc poate fi făcut cu oricare membru
al familiei sau cu prietenii, fiind o modalitate excelentă de
cunoaştere reciprocă și de dezvoltare a inteligenței emoționale.

Joc: Propria mea poveste

Acum ziceam că eu sunt Făt Frumos şi trebuia să mă bat cu
dragonul... Iată un început obişnuit de poveste pe care o spun
copiii. A crea fel de fel de aventuri cu personaje bune şi rele, cu
bătălii, învinşi şi învingători, este una din activităţile preferate ale
copiilor. Inventând aventuri ale eroilor preferați, copiii își dezvoltă
creativitatea și își dau frâu liber imaginației. De asemenea, ei
învață să creeze un fir logic al poveștii, să planifice acțiunea,
dezvoltându-și în felul acesta gândirea. Cum copiii se transpun în
poveste, ei experimentează fel de fel de emoții, de la teamă sau
îngrijorare până la speranță, curaj și bucurie. Așadar a crea
povești este o activitate foarte potrivită pentru dezvoltarea
emoțională, a gândirii și a imaginației copilului.
Vârsta potrivită: peste 5 ani.
Materiale necesare: O foaie de hârtie şi creioane colorate
Ce trebuie făcut: Când observi că micuţul tău are chef de
povestit, propune-i să creaţi împreună o poveste. Ție îți va reveni
sarcina să îl ghidezi, iar el va fi creatorul propriu-zis al poveștii.
Spune-i că povestea va fi mai interesantă dacă o şi desenaţi. Ia o
foaie de hârtie şi împarte-o în 6 căsuţe. Pe măsură ce se
desfăşoară povestea, copilul va desena în fiecare căsuţă câte
ceva. Povestea se construieşte în 6 paşi, astfel:
 Pasul 1: Mai întâi va trebui ca micuțul să aleagă cine
va fi eroul povestirii. După ce l-a ales, roagă-l să-l
deseneze în prima căsuță, și să îl descrie cât mai
detaliat (ce puteri are, cum arată, ce îi place să
facă, unde locuiește, etc).
 Pasul 2: Spune-i copilului să se gândească
la misiunea eroului, adică o sarcină măreață pe care
acesta trebuie să o îndeplinească. După ce copilul a
decis care este misiunea eroului, roagă-l să se
gândească la un obiect sau la un personaj
reprezentativ pentru respectiva misiune, și să îl
deseneze în căsuța 2 (de exemplu, dacă misiunea lui
Făt Frumos este să o găsească pe Ileana
Cosânzeana, copilul ar putea desena-o în căsuța 2
chiar pe Ileana Cosânzeana).
  Pasul 3: Povestea a ajuns în momentul în care eroul
pleacă să își îndeplinească misiunea. Însă se știe că în
orice drumeţie apar obstacole: fie sunt personaje
negative, fie sunt fel de fel de dificultăţi. Stimulează-ți
copilul să creeze rând pe rând obstacole și piedici în
calea eroului. În acest moment povestea ar trebui să
fie în plină desfășurare a acțiunii. Pe măsură ce copilul
descrie obstacolele care apar, roagă-l să le și
deseneze în căsuța 3.
 Pasul 4: Spune-i copilului că în orice poveste, deşi
apar obstacole, mereu există personaje care îl ajută
pe erou. Roagă-l să se gândească la alte personaje
care să îl ajute, și să le descrie cât mai mult: cum
arată, ce puteri au, cu ce îl ajută pe erou, etc. De
asemenea roagă-l să le deseneze în căsuța 4.
 Pasul 5: Orice poveste are un punct culminant, si
anume marea confruntare dintre bine și
rău. Impulsionează-ți copilul să descrie cât mai
amănunțit cum se desfășoară bătălia finală, cât
durează, cum se desfășoară, cât este de grea. Spune-i
copilului să aleagă o scenă de bătălie și să o deseneze
în căsuța 5.
 Pasul 6: Fiecare poveste are un final. Întreabă-l pe
micuț cum se termină această poveste? Reuşeşte
eroul să îşi ducă la bun sfârşit misiunea sau nu? Ce se
întâmplă la final cu eroul? Dar cu personajele
negative? Dar cu ajutoarele? După ce copilul a descris
cum se termină povestea, roagă-l ca în ultima căsuță
să îl deseneze pe erou așa cum arată acum, la finalul
poveștii.
În timp ce copilul tău construieşte povestea, încurajează-l să îşi
dezvolte cât de mult ideile, să adauge detalii, dar şi să îşi exprime
diferitele sentimente care apar pe parcursul construirii ei. Pune
întrebări suplimentare doar dacă simţi că îl stimulează să dezvolte
povestirea şi mai mult. Cel mai important este să nu îi influenţezi
în nici un fel povestea (chiar dacă tentaţia e mare).
Bine de ştiut:
Crearea unei povești este o activitate foarte antrenantă pentru
copil, care deabia așteaptă să își dea frâu liber imaginației. Copiii
se implică emoțional în poveștile create de ei, si pentru ei este
foarte important ca eroul să reușească în cele din urmă să își
atingă scopul. Este ca un fel de confirmare că indiferent cât de
multe obstacole ar apărea, până la urmă totul se termină cu bine.
De aceea, dacă copilul a ales un final nefericit la povestea lui,
ajută-l să mai introducă în scenă și alte personaje, care să îl ajute
pe erou să își atingă misiunea.
În mâinile unui psiholog, povestea în 6 pași este un instrument
prin care se pot afla mai multe informații despre gândurile
copilului, despre atitudinea lui in situațiile neplăcute, precum și
despre eventualele neliniști sau frământări ale acestuia. Spre
exemplu:
 Eroul reprezintă un model al copilului şi întruchipează
calităţile pe care acesta doreşte să le aibă
 Misiunea aleasă de copil ne oferă informaţii despre
dorinţele si eventualele preocupări ale copiilor
 Obstacolele care apar în poveste ne duc cu gândul la
dificultăţile copilului
 Ajutoarele ne oferă informații despre persoanele în
care copilul are încredere
 Felul în care se desfășoară bătălia și finalul poveștii ne
arată încrederea copilului în propria lui capacitate de a
rezolva problemele de zi cu zi.
De asemenea, această poveste poate fi folosită și de către adulții
care doresc să se cunoască mai bine pe ei înșiși sau care doresc
să își dezvolte creativitatea. Așa că te provoc și pe tine să re-
descoperi lumea lui A fost odată ca niciodată…
 Joc: Cum merge un om fericit?
Îți propun un joc foarte antrenant pentru copilul tău, care
presupune multă mișcare și care îi dă micuțului ocazia să trăiască
diferite emoții. Având în vedere faptul că emoțiile și corpul sunt
strâns legate între ele, putem să ne ajutăm de corp pentru a
deveni conștienți de felul în care ne simțim. Acest joc îi ajută pe
copii să experimenteze diferite emoții și să învețe să își
controleze propriile trăiri. El contribuie la dezvoltarea
emoțională a copiilor, dar este si un prilej de bună dispoziție.
Vârsta potrivită: peste 4 ani.
Materiale necesare: Nu sunt necesare materiale pentru acest
joc.
Ce trebuie făcut: Mai întâi trebuie să alegi o cameră spaţioasă,
sau un loc liniștit în aer liber. Întrebă-l pe copil dacă vrea să
încerce feluri cât mai diferite de a merge. Mai întâi, spune-i să se
plimbe prin cameră așa cum face el de obicei, timp de un minut.
Apoi, spune-i să schimbe felul de a merge, și să se plimbe ca un
om foarte grăbit. Spune-i să fie atent cât de ușor sau de greu îi
vine să meargă când simulează că are o anumită stare de spirit.
Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care
spune-i să schimbe tipul de mers, și de data asta să meargă ca
un om foarte nervos. Lasă-l să se plimbe ca un om foarte nervos
încă un minut. Propune-i apoi să schimbe mersul, și să se plimbe
ca un om foarte supărat. După ce se plimbă un minut ca un copil
supărat, invită-l să se plimbe ca un om temător.
Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut
mersul unui om nesigur, a unul copil plictisit, a unui copil curios, a
unuia încrezător, apoi mersul unui copil vesel, a unui copil
optimist, a unui copil fericit, si apoi mersul unui om mândru de
sine.
Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai
întâi pe cele negative şi apoi pe cele pozitive. Dacă copilul
experimentează emoţiile negative la început, se și eliberează de
ele. De asemenea, faptul că la sfârșit trăiește emoții pozitive îl va
face să rămână cu o stare de spirit bună.
După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-
a fost cel mai uşor să meargă, şi ce tip de mers nu i-a plăcut
deloc.
Bine de ştiut:
 Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi
poţi da seama mai multe despre viața lui emoțională.
Dacă micuțul are dificultăţi să meargă ca un om care
are o stare de spirit bună, este posibil ca și în viața de
zi cu zi să trăiască prea puțin din acea emoție (unor
copii le vine foarte greu să meargă ca nişte oameni
fericiţi, în acel moment se opresc şi ies din joc). Dacă
copilul refuză să meargă ca un om care are o stare
negativă (furie, tristeţe, etc.), este posibil ca el să se
simtă copleşit de acea stare, şi să se teamă să o
experimenteze, pentru ca emoţia să nu pună stăpânire
pe el.
 Copiilor le vine mai ușor să experimenteze mersul unui
om care are aceeași stare de spirit pe care o au ei de
obicei. Unui copil care in majoritatea timpului se simte
furios îi va veni foarte ușor să meargă ca un om
nervos. De asemenea, copiilor le vine mai greu să
meargă cu o stare de spirit cu care nu sunt obișnuiți
(spre exemplu un copil care este foarte rar furios nu
prea va ști cum să meargă atunci când i se cere să se
plimbe ca un om nervos).
  Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să
aibă acces la o stare de spirit pozitivă, dacă doreşte
acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea
timpului trist, doar faptul de a simula starea de veselie
şi încredere în sine îl poate face să se simtă mai bine.
Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl
face pe copil să se simtă bine, el este foarte potrivit și în
momentele în care observi că micuțul tău este plicitist sau
supărat.

Joc: Recunoaște emoția!

Fiecare emoţie pe care o avem trezeşte în corpul nostru anumite
reacţii. Spre exemplu, când suntem bucuroşi simţim o senzaţie de
relaxare şi uşurare și luăm o poziție destinsă, când suntem furioşi
simţim o strângere a stomacului și luăm o poziție încordată.
Corpul nostru reacţionează permanent la emoţiile ce ne străbat,
chiar dacă nu suntem conştienţi întotdeauna de ele. Copiii învață
treptat să recunoască și să denumească propriile trăiri, ca parte
a dezvoltării emoționale. Jocul pe care ți-l propun îl ajută pe
copil să intre în contact cu propriile sentimente și să își
conștientizeze mai bine reacțiile emoționale.
Vârsta potrivită: peste 5 ani
Materiale necesare: pentru acest joc nu ai nevoie de materiale.
Ce trebuie făcut?
 Acest joc nu necesită condiţii speciale de desfăşurare,
ci doar ca tu şi copilul tău să aveţi dispoziţie să vorbiţi.
Întreabă-l mai întâi dacă și-a dat seama că de fiecare
dată când simte o anumită emoție, în corpul lui se
produc anumite reacții. Propune-i să observaţi
împreună care sunt reacţiile pe care diferitele emoţii le
produc în corpul fiecăruia dintre voi. Spune-i că pentru
 a-şi da seama de asta, trebuie să fie foarte atent la ce
se întâmplă în corpul lui când îi vei spune să îşi
imagineze diferite emoţii.
 Propune-i mai întâi să îşi imagineze că este furios.
Spune-i să ia poziţia pe care o are de obicei când este
furios. Întreabă-l unde anume în corp simte cel mai tare
furia? Pot fi braţele, poate fi stomacul, poate simţi că îi
bate mai tare inima, că i se încleştează fălcile.
Încurajează-l să fie atent la corpul lui, şi la toate
senzaţiile care apar când îşi imaginează că este furios,
și roagă-l să spună unde simte aceste senzații.
 Este acum rândul tău să îţi imaginezi că simți furie. Ia
poziţia care exprimă pentru tine cel mai bine această
stare, şi, fiind atent la părţile corpului care sunt cele
mai activate, spune-i-le copilului. Poţi să îi spui şi cum
anume se simt aceste părţi ale corpului când simţi
furie, spre exemplu: simt că stomacul este contractat,
simt o strângere în inimă, furnicături în braţe, etc.
 Observaţi apoi împreună care sunt diferenţele şi
asemănările între felul în care simţiţi fiecare furia.
Spune-i foarte clar că este normal ca fiecare dintre noi
să simţim emoţiile diferit, pentru că fiecare om este
unic. Acum, că aţi aflat cum arată fiecare când este
furios, vă va fi mai uşor de acum încolo să vă daţi
seama când celălalt are această stare.
 Continuă cu o altă emoţie, spre exemplu starea de
linişte. Invită-l să ia o poziţie care arată cel mai bine că
este liniştit, şi apoi repetă procedura: încurajează-l să
îşi dea seama care sunt locurile din corp unde simte
cel mai tare liniştea, şi ce senzaţii apar când este
liniştit. Fă acelaşi lucru şi tu, şi apoi observaţi
diferenţele şi asemănările între felul în care trăieşti tu
liniştea şi felul în care o trăieşte el.
  Continuă rând pe rând jocul cu alte emoţii: teamă,
veselie, plictiseală, entuziasm, tristeţe, curaj, rușine,
sau alte emoţii pe care ai observat că micuţul le
trăieşte mai des. Este bine să alternezi o emoţie
negativă şi una pozitivă. După fiecare rundă a jocului
felicită-l pe copil că a reuşit să fie atent la corpul lui.
 La sfârşit, puteţi face următorul joculeţ: fiecare
mimează rând pe rând o emoţie, şi celălalt trebuie să
îşi dea seama despre ce emoţie este vorba. Chiar dacă
nu reuşiţi să ghiciţi tot timpul emoţia pe care o
mimează celălalt, continuaţi jocul atâta timp cât vă face
plăcere.
Bine de ştiut:
 Chiar dacă pare o sarcină simplă, ultima parte din joc
ce presupune mima emoţiilor este destul de dificilă.
Pentru că fiecare dintre noi avem o reacţie diferită la
aceeaşi emoţie, şi ne exprimăm emoţiile diferit, este
mai greu să ne dăm seama cu exactitate ce emoţie
trăieşte celălalt. De aceea este important să nu
consideri greşelile tale sau ale copilului ca ceva rău, ci
ca pe ceva firesc. Este indicat să pui accentul pe
momentele în care copilul tău reuşeşte să ghicească,
și să nu îl cerți când greșește.
 Poţi aplica întrebările de la acest joc ori de câte ori
micuţul tău experimentează o emoţie puternică, dar nu
ştie să o exprime. În acest caz, poţi să-l ajuţi să îşi dea
seama ce simte întrebându-l mai întâi Ce simţi acum în
corp? Ce senzaţii ai? În felul acesta, pornind de la
corp, copilul îşi poate da seama ce emoţii are. Dacă
reuşeşte să spună cum se simte în acele momente, el
se şi eliberează parţial de respectiva emoţie.
 Jocul pe care ți l-am propus se poate aplica cu mare
succes şi în grupuri de copii, adolescenţi şi chiar adulţi.
Orice joc este o sursă de dezvoltare dacă nu este luat ca o joacă,
și orice joacă poate deveni un joc de dezvoltare, dacă te implici
emoțional alături de copil. Te invit la joc!

Joc: Cursa cu obstacole

Cum stai cu încrederea în copilul tău? Cât de eficient comunicaţi
unul cu celălalt? Jocul de dezvoltare emoţională pe care ţi-l
propun te poate ajuta să afli răspunsul la aceste întrebări. În plus,
el este o ocazie de a creşte nivelul de încredere între tine şi
copilul tău, şi de a comunica mai bine cu el.
Materiale necesare: O eşarfă groasă şi diferite materiale (haine,
obiecte moi, jucării de pluş) pe post de obstacole.
Vârsta potrivită: peste 7 ani.
Ce trebuie făcut:
 În acest joc unul dintre voi va fi Ghidul şi celălalt
Exploratorul. Exploratorul este cel care trebuie să
parcurgă o “Cursă cu obstacole”, legat la ochi, iar
ghidul este cel care îl va ajuta să o termine cu bine (vei
vedea imediat cum). În primul rând trebuie să alegeţi
cine este ghidul şi cine va fi exploratorul. Cel care vrea
să fie explorator se leagă la ochi cu eşarfa, astfel încât
să nu vadă nimic.
 Ghidul aranjează prin cameră “Cursa cu obstacole”. El
se gândeşte la un traseu pe care exploratorul trebuie
să îl parcurgă, şi aşează nişte obstacole de-a lungul
lui. Este indicat că obstacolele să fie formate mai ales
din materiale moi (haine, obiecte moi, jucării de plus,
etc), ca în cazul în care exploratorul calcă peste ele să
nu păţească nimic.
 Când ghidul a terminat de pregătit camera, cursa poate
începe. Regula este că exploratorul nu are voie să
 vorbească, ci trebuie să facă doar ce i se spune.
Ghidul trebuie să îi dea instrucţiuni verbale
exploratorului despre cum să pacurgă traseul şi cum să
ocolească obstacolele. El nu are voie să îl atingă pe
explorator. După ce Cursa s-a încheiat schimbaţi
rolurile între voi, şi mai faceţi o rundă.
 După ce amândoi aţi parcurs Cursa cu obstacole,
discutaţi despre cum a fost pentru voi acest joc. Iată
câteva sugestii de întrebări la care puteți să
răspundeţi: Când ai fost legat la ochi, ți-a fost uşor să
urmezi instrucţiunile? Aveai încredere în celălalt? Cum
te simțeai când nu puteai vedea nimic? Când tu ai fost
ghidul, cât de uşor ţi-a fost să conduci? A fost simplu
să dai instrucţiuni? Celălalt te-a ascultat? Avea
încredere în tine?
 Jocul poate continua cu nivelul 2. De data asta,
exploratorul are voie să vorbească, însă ghidul nu
poate vorbi. El trebuie să îl ghideze pe explorator prin
Cursa cu Obstacole cu ajutorul unui zgomot, pe care
trebuie să îl stabiliţi de dinainte. Acest zgomot poate fi
un sunet, un fluierat, pocnit din degete, bătut din
palme, etc. Ghidul stă în faţa exploratorului la distanţă
de un metru şi, fără să îl atingă, trebuie să îl conducă
prin traseu cu ajutorul zgomotului respectiv. El nu are
voie să spună nimic, şi nici să scoată alte sunete în
afară de cel stabilit de dinainte. Schimbaţi rolurile între
voi, şi mai faceţi o rundă.
Bine de ştiut:
 În cazul în care unul dintre voi s-a împiedicat de un
obstacol, este interesant să discutaţi după ce se
termină jocul cum v-aţi simţit fiecare dintre voi în acel
moment. Din cauza cui crede fiecare dintre voi că s-a
întâmplat aşa? Cine şi pentru ce se simte vinovat?
Uneori, vei observa că felul în care aţi reacţionat în joc
 seamănă cu modul în care reacţionaţi zi de zi în
situaţiile în care unul din voi face o greşeală.
 Acest joc este o ocazie să vorbiţi despre piedicile şi
obstacolele din viaţa reală. Observaţi felul în care
reacţionaţi în situaţiile în care “nu vedeţi” ce trebuie
făcut, cât de multă nevoie aveţi de ceilalţi, câtă
încredere aveţi că ceilalţi vă vor ajuta. Puteţi vorbi de
asemenea despre cât de bine aţi reuşit să vă faceţi
înţeleşi, şi care au fost dificultăţile de comunicare dintre
voi.
 Acest joc se poate adapta foarte bine şi pentru grupuri
de copii, adolescenţi sau adulţi. Când se aplică în grup,
obstacolele se pun la comun, și fiecare ghid îşi
stabilește propriul traseul printre aceste obstacole.
Perechile se vor intersecta unele cu altele, ceea ce
face acest joc cu atât mai incitant şi mai provocator.
Uneori, să reușești să te joci cu copilul tău este o cursă cu
obstacole. Trebuie să treci de lipsa de timp, de presiunea
treburilor de zi cu zi, de oboseală și de grabă ca să puteți împărți
câteva momente de calitate împreună. Dar când faci asta, îți dai
seama că efortul a meritat din plin!

Joc: Decoraţiuni magice de

Crăciun
Dacă ai crede în Moş Crăciun, ai înţelege de ce în perioada asta
copiii repetă sârguincioşi colindele, fac ghirlande pentru brăduţ şi
încearcă să fie cât mai cuminţi. Pentru copii Crăciunul este mai
mult decât un prilej de a primi cadouri: el este şi confirmarea
faptului că au fost cuminţi peste an. Uneori, pregătirile de Crăciun
sunt chiar mai importante decât sărbătoarea în sine, pentru că
sunt o ocazie de apropiere emoţională între părinţi şi copii. Jocul
pe care ţi-l propun îmbină utilul cu plăcutul, şi te ajută să te creezi
în familie o atmosferă de sărbătoare şi bucurie.
Vârsta potrivită: Peste 5 ani
Ce trebuie făcut:
Jocul se desfăşoară în paralel cu confecţionarea decoraţiunilor
pentru Crăciun. Mai întâi trebuie să îţi procuri materialele
necesare confecţionării de ornamente, şi să ştii cum să le
confecţionezi (la sfârşitul articolului am postat câteva linkuri cu
idei de decoraţiuni, precum şi cu modalităţile de a le realiza).
Când pregătirile sunt gata, spune-i copilului că anul acesta veţi
avea ornamente de Crăciun foarte speciale. Datorită faptului că le
construiţi împreună şi că puneţi suflet în crearea lor, ele se vor
transforma în decoraţiuni magice. Magia provine de la
atmosfera caldă și frumoasă din cadrul familiei. Iată
câteva sugestii de decoraţiuni magice (bineînțeles, poți
folosi orice alt ornament îți place):
 Steluţele aprecierii: Fiecare din voi va trebui să
construiască câte o steluţă pentru fiecare membru al
familiei. În mijlocul steluţei scrieţi numele celui căruia îi
este dedicată. Apoi, pe fiecare colţ al ei, scrieţi câte o
calitate pe care o apreciaţi la respectiva persoană.
Spre exemplu, pe colţurile steluţei pentru bunica, un
copil a scris bună, calmă, bucătăreasă, veselă,
iertătoare. Oferiţi aceste steluţe membrilor familiei,
pentru ca ei să le aşeze acolo unde cred că se
potrivesc cel mai bine.
 Globuleţele cu mulţumiri: Pe fiecare globuleţ
confecţionat scrieţi “Mulţumesc pentru că….”.
Mulţumirile pot fi pentru lucruri importante (spre
exemplu “îţi mulţumesc că eşti lângă mine mereu”) sau
pentru lucruri mici (De exemplu: “mulţumesc că mi-ai
pregătit micul dejun ieri”, sau “mulţumesc că ai spălat
tu vasele sâmbătă“). Înmânaţi aceste globuleţe
 persoanelor cărora vreţi să le mulţumiţi. Cu cât sunt
mai multe globuleţe, cu atât e mai bine.
 Ghirlandele cu urări: Creaţi pentru fiecare membru al
familiei câte o ghirlandă a urărilor. Pe fiecare verigă
scrieţi o urare scurtă (poate fi doar un cuvânt). De
exemplu: sănătate, fericire, veselie, spor, energie, voie
bună, dragoste, împlinire, bani, şi orice altceva îi mai
doriţi respectivei persoane. Înainte să agăţaţi ghirlanda
în brad, citiţi-i celui pentru care aţi făcut-o urările scrise
pe ea.
 Brăduţii cu dorinţe: Pe fiecare brăduţ faceţi un mic
desen, care să simbolizeze o dorinţă. Gândiţi-vă la cât
mai multe dorinţe, chiar dacă sunt sau nu realizabile,
uşor sau greu de îndeplinit, materiale sau spirituale. Cu
cât sunt mai mulţi brăduţi, cu atât este mai bine.
Bine de ştiut:
 Acest joc este un prilej de a oferi membrilor familiei
mulţumiri şi aprecieri. Uneori, cei din jurul nostru nu
ştiu cât de mult le apreciem eforturile pe care le fac
pentru noi. De multe ori, vorbim cu familia mai ales
despre ce ne nemulţumeşte, şi uităm să spunem
pentru ce suntem recunoscători. Aceasta este o ocazie
de a le spune celor dragi cât de mult înseamnă pentru
noi, şi de a le arăta că eforturile lor sunt apreciate de
noi. S-ar putea ca aceste cuvinte de mulţumire să fie
pentru ei unele dintre cele mai preţioase cadouri de
Crăciun.
 Jocul este şi un prilej de a-i arăta copilului că valoarea
unui lucru făcut cu drag este mult mai mare decât
valoarea oricărui lucru gata cumpărat. În această
perioadă, tentaţia de a cumpăra mai mult decât e
nevoie este foarte mare, şi copiii cedează acestor
tentaţii. Pentru a nu cădea în capcana de a cere în
 continuu jucării, le poţi arăta că lucrurile cu adevărat
valoroase sunt cele în care pun suflet.
Dacă nu ai timp să faci decoraţiuni, poţi să foloseşti ornamente
gata făcute, pe care să le transformi în decoraţiuni magice. Și,
dacă ai nevoie de inspiraţie despre cum să confecţionezi
ornamentele de Crăciun, iată câteva linkuri cu sugestii:
 Cum să faci fulgi de zăpadă din hârtie

 Cum să faci ghirlande din hârtie, din cofrage de ou,

sau din diferite materiale
 Cum să faci globulețe de hârtie

 Diferite ornamente pentru Crăciun din material textil

 Ornamente din hârtie:

Împarte cu familia ta bucuria, entuziasmul şi frumuseţea acestei

sărbători, şi dă-ţi voie să retrăieşti alături de copilul tău magia şi
fascinaţia Crăciunului!

Joc: Paşi spre viitor

Când ne imaginăm viitorul, ne gândim de fapt la propriile dorinţe
şi idealuri. Pentru unii viitorul este vag şi indefinit, ca o nebuloasă
în care orice este posibil. Pentru alţii însă viitorul este locul în care
planurile lor se vor materializa. Jocul pe care ţi-l propun îl ajută pe
copilul tău să îşi creeze o imagine cât mai clară a ceea ce îşi
doreşte să fie în viitor. Această imagine poate deveni forţa
călăuzitoare care îl va îndrepta spre realizarea dorințelor sale.
Vârsta potrivită: peste 10 ani
Materiale necesare: 4 coli de hârtie, creioane colorate
Ce trebuie făcut:
 Spune-i copilului tău că jocul pe care-l veţi face este
asemeni unei călătorii în viitor. Într-o atmosferă
 relaxantă, roagă-l să îşi imagineze cum ar vrea să
arate el la 25 de ani. Pentru a-şi crea o reprezentare
cât mai clară a lui în viitor, invită-l să deseneze pe
hârtie această imagine.
 După ce şi-a conturat felul în care va arăta, întreabă-l
cum crede că va fi viaţa lui atunci: unde va trăi, ce
anume va lucra, ce hobbyuri va avea, cum va arăta
familia lui, ce persoane vor fi în jurul lui. Invită-l să îşi
imagineze cum va fi o zi obişnuită din viaţa lui.
Încurajează-l să îşi construiască o imagine cât mai
detaliată a lui în viitor. Încearcă să nu îl conduci tu spre
o direcţie anume, ci lasă-l pe el să aleagă liber ce,
unde, şi cum ar vrea să fie. Întreabă-l cât este de
mulţumit de felul în care şi-a imaginat că va fi. Dacă
este un aspect care îl nemulţumeşte, ajută-l să îl
corecteze, astfel încât până la urmă să rezulte o
imagine de care este complet mulţumit.
 După ce se termină acest exerciţiu de imaginaţie,
propune-i copilului să înceapă chiar acum să se
pregătească pentru viitor. Oferă-i trei coli de hârtie: pe
prima roagă-l să scrie în partea de sus meseria pe care
vrea să o aibă la 25 de ani. Pe cea de-a doua, spune-i
să scrie în partea de sus cum va arăta el din punct de
vedere fizic, iar pe ultima roagă-l să scrie ce realizări
importante va avea atunci, spre exemplu: “voi şti să
cânt la chitară foarte bine, şi voi fi într-o trupă de
muzică”.
 Alege prima hârtie, pe care a scris meseria lui la 25 de
ani. Spune-i că pentru a ajunge să facă respectiva
meserie trebuie să se pregătească din timp. Roagă-l
să-şi imagineze că în josul foii este momentul prezent,
şi în partea de sus este viitorul. El va trebui să scrie în
spaţiul gol ce paşi trebuie să facă pentru a ajunge să
aibă respectiva meserie. Paşii nu trebuiesc scrişi
 neapărat într-o ordine anume. Spre exemplu, un copil
poate începe de la mijlocul foii, unde scrie: “să intru la
facultatea de ingineri”. Mai jos, poate adăuga: “să intru
la liceu, profil mate-info”. Mai jos, scrie: “să învăţ mai
bine la matematică”. Deasupra propoziţiei “să intru la
facultate”, poate scrie: “să fac multe invenţii”. Mai sus
poate fi: “să vorbesc cu un profesor despre invenţiile
mele”.
 Ajută-l pe copil să îşi facă o planificare cât mai
detaliată a paşilor pe care trebuie să îi urmeze pentru a
ajunge la propoziţia cea mai de sus. Procedează la fel
şi cu următoarele două foi.
 Dacă copilul nu îşi imaginează prea mulţi paşi pentru
atingerea scopului, poţi să îl ajuţi cu întrebări de tipul:
“ce trebuie să faci ca să intri la liceul de mate-
info?”Astfel, din aproape în aproape, se poate crea o
planificare a viitorului.
 Indiferent cât de detaliaţi sau nu sunt paşii spre viitor,
mulţumeşte-i copilului pentru implicarea lui în acest joc.
Bine de ştiut:
 Chiar dacă imaginea din viitor creată de copil este prea
îndrăzneaţă, nu incerca să îl faci să renunţe la ea.
Până la urmă, fiecare copil are dreptul să viseze şi să
îşi imagineze viitorul aşa cum vrea el, fără să se
întrebe de la început cât de realizabil este. Dacă noi îi
transmitem mesajul că nu se poate să îşi atingă visele,
oricât de îndrăzneţe sunt ele, el poate fi foarte
dezamăgit.
 În etapa în care copilul planifică pas cu pas ce are de
făcut, el de fapt învaţă să îşi creeze o strategie de
viitor. În timp, această strategie poate fi modificată,
îmbogățită, chiar re-gândită. Spune-i copilului că
oricând poate să modifice pașii la care s-a gândit
acum.
  Acest joc de dezvoltare emoţională poate fi folosit şi
pentru adolescenţi sau studenţi ca o metodă de
orientare a carierei. În acest caz, este important ca
imaginea construită în viitor să fie realistă, pentru că
altfel adolescentul nu se va motiva să o atingă. De
asemenea, adolescenţii au o nevoie mai mare de a
construi planuri concrete, realiste, posibil de atins,
aşadar etapa de planificare trebuie să fie mai detaliată.
Prin măreția lor, visele par mereu îndepărtate. Însă din momentul
în care întrevedem o cale de a ajunge la ele, prindem curajul de a
le transforma în realitate.

Joc de creativitate: Utilizari

inedite ale obiectelor
Se spune ca a fi creativ inseamna sa poti sa privesti lumea prin
ochii unui copil. Cand observa lumea, copiii descopera mereu
lucruri noi si fascinante. Pentru ei realitatea este intr-o continua
schimbare si poate fi vazuta mereu din unghiuri noi. Desi toti
copiii sunt creativi, foarte putini dintre ei ajung adulti creativi. Din
cauza ca nu sunt incurajati sa isi dezvolte creativitatea, ei isi pierd
aceasta capacitate extraordinara. Daca esti un parinte care
pretuieste creativitatea si vrei ca micutul tau sa isi dezvolte
aceasta calitate, trebuie sa il incurajezi sa gandeasca si sa se
exprime creativ. Jocul pe care ti-l propun in continuare este una
din numeroasele posibilitati de a-i dezvolta creativitatea.
Varsta potrivita: Peste 4 ani
Materiale necesare: (optional) hartie si ceva de scris
Ce trebuie facut:
  Alege un moment in care tu si micutul tau sunteti
relaxati si binedispusi. Propune-i sa faceti un joc
distractiv, prin care veti invata sa priviti lucrurile din jur
intr-o lumina noua.
 Spune-i ca de obicei oamenii folosesc obiectele din jur
intr-un singur fel, desi in realitate fiecare obiect poate fi
utilizat intr-o mie de moduri noi si inedite. Spre
exemplu, oamenii folosesc scaunele doar ca sa se
aseze pe ele, cand de fapt ele pot avea o multime de
alte intrebuintari. Intreaba-l daca vrea sa isi imagineze
si alte lucruri care se pot face cu un scaun, adica sa
gaseasca utilizari cat mai noi si mai neobisnuite ale
unui scaun.
 Daca copilul tau stie sa scrie si ii place sa se exprime
prin scris, ofera-i o foaie pe care sa isi noteze ideile.
Daca dimpotriva prefera sa vorbeasca, incurajeaza-l sa
spuna toate utilizarile neobisnuite ale unui scaun, care
ii trec prin cap.
 Este foarte important ca in timp ce copilul spune sau isi
scrie ideile sa il incurajezi sa continue, fara sa il critici
sau sa il dezaprobi in vreun fel. Cel mai mult conteaza
ca micutul tau sa se simta in largul lui cand produce
idei, chiar daca acestea nu sunt foarte originale sau
dimpotriva sunt prea fanteziste.
 Incheiati jocul in momentul in care copilul isi pierde
interesul fata de joc sau spune ca nu mai are idei. Nu
insista sa continuati jocul daca el nu mai vrea. Daca
se simte intr-un fel sau altul constrans sa produca idei
noi, creativitatea lui va scadea.
 Daca jocul i se pare copilului interesant si vrea sa
continue, propune-i sa gaseasca utilizari neobisnuite si
pentru alte obiecte: o perdea, o cutie de carton, un cui,
o sticla de plastic, etc.
Bine de stiut:
  Creativitatea se refera in principal la trei abilitati
diferite: abilitatea de a crea idei noi si inedite (a fi
original), abilitatea de a crea un numar mare de idei (a
fi productiv), si abilitatea de a schimba cu usurinta
perspectiva de a privi lucrurile (a fi flexibil). Fiecare
persoana are mai dezvoltata o anumita abilitate
creativa. Observa daca copilul tau este mai degraba
original, productiv sau flexibil.
 Din cauza ca micutii nu sunt stimulati la scoala sa fie
creativi si sa dea raspunsuri neobisnuite, s-ar putea ca
in prima faza copilul tau sa nu produca multe idei. Insa,
daca jocul ii place si i se pare distractiv, repetati-l si cu
alte ocazii, si o sa vezi ca in timp creativitatea lui va
creste.
Creativitatea este asemenea unei flori delicate: pentru a se
deschide are nevoie de sprijin, caldura si incurajare. Fiind
sensibila, trebuie protejata de critici excesive si de evaluari
negative. Insa atunci cand infloreste ii uimeste pe toti cu farmecul
si frumusetea ei.

Joc de noapte bună: Daruri de

peste zi
Chiar dacă în viata de zi cu zi ni se întâmplă multe lucruri bune, de
multe ori nu suntem destul de conștienți de prezența lor. Copiii au o
capacitate mai mare de a se bucura de lucrurile simple, dar uneori
și ei par să nu observe lucrurile bune care li se întâmplă. Această
atitudine de ignoranță ne sărăceşte şi ne amărăşte viaţa. Vestea
bună este că optimismul şi recunoştinţa se învaţă, iar jocul pe care
ţi-l prezint este o modalitate potrivită de a-ţi învăţa copilul să vadă
partea bună a vieţii lui.
Vârsta potrivită: peste patru ani
Materiale necesare: nu sunt necesare materiale
Ce trebuie făcut:
 Jocul este simplu dar dă roade doar dacă este făcut cu
regularitate. Cel mai bine este ca tu şi copilul tău să îl
jucaţi zilnic, de preferat seara. Când agitaţia de peste zi
s-a domolit şi micuţul se pregăteşte să meargă la
culcare, propune-i să vă gândiţi împreună la ziua care
tocmai a trecut.
 Rând pe rând, spuneţi ce lucruri v-au plăcut peste zi.
Evident, majoritatea lor vor fi mărunte, însă menţionaţi-le
pe toate care vă trec prin minte, chiar dacă par
nesemnificative. Astfel de lucruri pot fi o conversaţie
plăcută cu cineva, o mâncare bună, o informaţie utilă, o
activitate care s-a desfăşurat cu succes, revederea cu un
prieten, primirea unui cadou, o veste bună, un plan
pentru viitor.
 Dintre lucrurile care v-au plăcut peste zi alegeți trei
lucruri mai generale pentru care sunteţi recunoscători.
Este posibil să vă simţiţi recunoscători pentru lucruri
foarte generale (spre exemplu că sunteţi sănătoşi, că
aveţi o familie unită), sau pentru lucruri concrete (spre
exemplu că aţi reuşit să citiţi câteva pagini dintr-o carte,
că v-a ieşit bine mâncarea).
 La final, gândiți-vă fiecare la o câte o persoană față de
care vă simțiți recunoscători și propuneți-vă ca în ziua
care urmează să îi arătați recunoștința prin cuvinte sau
printr-un gest de mulțumire.
Bine de ştiut:
 Recunoştinţa este unul dintre cele mai nobile sentimente
pe care îl putem dezvolta la copilul nostru, pentru că îl
ajută să fie mai mulţumit cu viaţa de zi cu zi.
Recunoştinţa ne dă un sentiment că viaţa pe care o
ducem este suficient de bună şi de valoroasă. Ea este
 strâns legată de satisfacţia în viaţă şi creşterea ei ne
ajută să ne simţim mai fericiţi.
 Se pare că visele de peste noapte sunt în mare parte
influenţate de ultimele gânduri şi emoţii pe care le avem
înainte să adormim. Persoanele deprimate visează mai
des vise urâte, pe când cele fericite au vise mai
frumoase. De asemenea, visele influenţează dispoziţia
cu care ne trezim dimineaţa. Dacă faceți acest joc
înainte de culcare, sunt şanse mai mari ca micuţul tău să
viseze mai frumos şi să se trezească mai binedispus
dimineaţa următoare.
 Îţi recomand cu căldură acest joc şi ţie. S-a demonstrat
că persoanele care sunt mai conştiente de bucuriile de zi
cu zi sunt şi mai fericite. Acest joc este cu atât mai
indicat cu cât ai o perioadă mai proastă sau eşti o
persoană mai pesimistă.
Viaţa ne oferă nenumărate daruri. De ce să nu le primim şi să
mulţumim pentru ele?

Joc: Cum mă văd eu, cum mă

văd ceilalți
Ceea ce credem despre noi înşine este în mare parte influenţat de
părerea celorlalţi despre noi. Copiii cred tot ceea ce spun adulţii
despre ei, fie că sunt lucruri bune sau rele. Drept urmare, unii copii
sunt încrezători în forţele proprii şi sunt mulţumiţi de sine, pe când
alţii nu se simt prea bine în pielea lor. Imaginea de sine a copilului
tău îi influenţează încrederea în forţele proprii şi felul în care
relaţionează cu ceilalţi. Dacă vrei să ştii mai multe despre ce părere
are copilul tău faţă de propria persoană, îţi propun următorul joc.
Vârsta potrivită: peste 8 ani
Materiale necesare: Câteva foi de hârtie şi creioane colorate.
Ce trebuie făcut:
 Dacă copilul tău este mai mic de 14 ani va trebui mai
întâi să construieşti o listă cu trăsături de
caracter. Aceasta îl va ajuta să se inspire atunci când
trebuie să se descrie pe el însuşi sau să îi descrie pe
ceilalţi. Pentru a face această listă, trebuie să scrii pe o
foaie cât mai multe adjective grupate în perechi opuse,
ca de exemplu: vesel/trist, curajos/temător,
curios/nepăsător, harnic/leneş, optimist/pesimist,
conştiincios/delăsător, agitat/relaxat, sociabil/retras,
prietenos/rezervat, amabil/nepoliticos, darnic/ zgârcit,
sever/indulgent, serios/glumeţ, ascultător/obraznic,
cuminte/neastâmpărat, puternic/slab, atent/neatent,
răbdător/nerăbdător.
 Trasează un cerc în mijlocul unei foi de hârtie şi roagă-l
pe copil să se deseneze înăuntrul lui. Apoi spune-i să
deseneze pe marginea foii membrii familiei, cei mai
importanţi prieteni sau colegi și învăţătoarea sau unii
profesori. Uneşte cu o linie personajele desenate de
cercul din mijloc.
 Rând pe rând, vorbiţi despre fiecare persoană desenată.
Întreabă-l pe copil: Ce crezi tu despre el/ea? Dacă îi este
greu să descrie respectiva persoană, spune-i să aleagă
din lista cu trăsături de caracter 5 cuvinte care i se
potrivesc. Spre exemplu, un copil poate spune: tata este
sever, curajos, puternic, deştept şi darnic. Notează
aceste trăsături pe o parte a liniei care uneşte cercul de
respectiva persoană. Observă care sunt persoanele pe
care copilul le descrie în lumina cea mai favorabilă
precum şi cele cărora copilul le vede mai ales defectele.
 După ce copilul şi-a spus părerea despre fiecare, mai ia-i
o dată la rând pe cei desenaţi şi întreabă-l pe copil: Cum
crezi că te-ar descrie el/ea pe tine? De exemplu, un copil
poate spune: Tata crede despre mine că sunt deştept,
vesel, agitat, obraznic şi leneş. Dacă copilul nu ştie ce să
 răspundă, dă-i lista cu trăsături de caracter pentru a se
inspira. Notează pe hârtie răspunsurile lui, pe partea
cealaltă a liniei care uneşte cercul de respectiva
persoană.
 La sfârşit spune-i copilului să scrie 7 trăsături principale
care îl definesc.
Bine de ştiut:
 Pentru ca copilul tău să fie sincer și să se implice în joc,
trebuie să se știe că nu va fi criticat pentru răspunsurile
lui. Dacă simte că îl evaluezi sau că îl constrângi în
vreun fel, el va da răspunsuri formale și convenționale.
 De obicei copiii tind să se prezinte într-o lumină bună şi
este normal ca ei să folosească mai multe cuvinte
apreciative când vorbesc despre propria persoană. Dacă
copilul foloseşte mai mult de 3 cuvinte negative în auto-
caracterizare, este un semnal de alarmă că stima lui de
sine este scăzută. În acest caz observă care sunt
persoanele despre care copilul crede că au o părere
proastă legată de el (spre exemplu un copil poate
spune: învăţătoarea crede că sunt leneş, obraznic,
neatent şi rău). Cum ele au o influență negativă asupra
copilului, e important să încerci să îmbunătățești relația
dintre ei.
 Persoanele model sunt cele pe care copilul le descrie cu
cele mai apreciative cuvinte. El va avea tendinţa să ia
mai în serios părerea acestora despre el. De aceea e
important să observi cum îşi imaginează el că îl văd
aceste persoane.
 Copiii mai mici de 14 ani nu sunt obişnuiţi să vorbească
despre trăsăturile lor de caracter, ci preferă să se descrie
mai degrabă din punct de vedere fizic. De aceea, la
început micuţului îi va fi mai greu să intre în joc.
 Jocul de mai sus este foarte potrivit pentru adolescenţi,
care sunt în etapa descoperirii de sine şi pe care îi
 interesează foarte mult părerea celorlalţi. El se poate
aplica cu succes și în grup.
Dacă sunteţi curioşi, deschişi la nou, atenţi, răbdători şi veseli, cred
că va ieşi un joc pe cinste!

Joc de creativitate: Fluxul continuu de întrebări

Una din trăsăturile definitorii ale copilăriei este curiozitatea

nestăvilită. Ea este o calitate esenţială în dezvoltarea gândirii, a
culturii generale şi a spiritului de observaţie. Din păcate, unii adulţi
consideră că un copil curios poate deveni cârcotaş sau sâcâitor.
Copiii care sunt descurajaţi să pună întrebări şi să întoarcă lucrurile
pe toate fețele devin în timp apatici, pasivi şi dezinteresaţi. Dacă
vrei să ţii aprinsă flacăra curiozităţii la copilul tău, iată o modalitate
potrivită de a realiza acest lucru.
Vârsta potrivită: peste 3 ani
Materiale necesare: Foi de hârtie și ceva de scris
Ce trebuie făcut:
 Pentru a începe acest joc este necesar să alegi momentele în
care micuţul tău este interesat de un obiect, o imagine, o temă de
discuţie, etc. Profită de acest interes şi propune-i să vă concentraţi
atenţia şi mai mult asupra respectivului lucru. Spune-i copilului că
fiecare obiect are misterul lui, însă majoritatea oamenilor sunt
foarte grăbiţi şi trec cu vederea multe lucruri interesante din jur.
 După ce i-ai suscitat interesul propune-i să faceţi un fel de
concurs, în care timp de trei-patru minute el trebuie să pună cât
mai multe întrebări referitoare la subiectul ales. Spune-i că
întrebările trebuie să fie cât mai diferite una de cealaltă. Dacă
copilul are sub 6 ani, dă-i la început câteva exemple: La ce foloseşte
respectivul lucru? Cine l-a făcut? De cât timp există? Cum funcţionează?
Cât are durata de viaţă? De ce are această formă?
 Notează pe o foaie de hârtie toate aceste întrebări şi
stimulează-l să se gândească la altele noi. Când observi că fluxul
 de întrebări scade, sugerează-i să intri şi tu în joc pentru a pune
întrebări. Astfel, rând pe rând fiecare pune câte o întrebare. Ca să
îi dai noi idei, foloseşte şi întrebări mai neobişnuite şi mai creative,
spre exemplu: Ce fel de persoană era cel care a inventat respectivul
obiect/imagine/idee? Pentru ce altceva mai poate fi folosit? Cum se
poate îmbunătăţi? Cu ce altceva seamănă? Ce s-ar întâmpla dacă
respectivul obiect nu ar mai exista pe Pământ? Ce s-ar întâmpla dacă ai
naufragia pe o insulă şi ai avea numai respectivul obiect la îndemână?
 La sfârşit încercați să găsiți împreună răspunsurile la cât mai
multe dintre întrebări. Pentru găsirea unor răspunsuri va trebui să
folosiți internetul sau orice altă sursă de informare.
Bine de ştiut:
 Acest joc este cel mai potrivit pentru copiii care merg deja la
școală. Din păcate în şcoală copiii sunt descurajaţi să pună prea
multe întrebări şi să fie iscoditori. Şcoala încurajează mai degrabă
conformismul şi pasivitatea, şi copiii ajung să creadă că a întreba
multe lucruri este un semn de obrăznicie. Făcând acest joc cu
copilul tău, îi transmiţi mesajul că este în regulă să fie cât mai
curios.
 Acest joc poate fi aplicat cu succes şi în situaţiile în care
doreşti să-i creşti copilului interesul pentru un subiect nou pe care
trebuie să-l înveţe. De multe ori copiii primesc informaţii fără să le
ceară şi fără să înţeleagă la ce anume folosesc, şi din această
cauză le şi uită uşor. O cale de a stimula interesul pentru un
subiect nou este punerea a cât mai multe întrebări despre acesta.
Fiind curioşi care sunt răspunsurile, copiii devin mult mai receptivi
la informaţiile primite.
 Când punem întrebări şi ne concentrăm atenţia asupra unui
lucru particular îl ajutăm pe copil să îşi dezvolte spiritul de
observaţie şi gândirea în profunzime.
 Jocul are şi un scop informativ. Dacă copilul este mai mare şi
întrebările pe care le pune sunt mai complicate, folosiţi-vă de
internet pentru a găsi răspunsurile. În felul acesta îl ajuţi să-şi
dezvolte cultura generală.
 La final, aş vrea să te rog să îmi răspunzi la oricare din aceste
întrebări:
 Cât crezi că este de importantă creativitatea în viaţa copiilor?
 Cât de mult ai fost tu stimulat să îţi dezvolţi creativitatea?
 La ce anume îl poate ajuta o atitudine creativă pe copilul tău?
 Ce poţi face în momentele în care şcoala reduce creativitatea
copilului?
 Ce i-ai răspunde unui copil care îţi spune că şcoala nu te
învaţă nimic folositor?
(Sursa foto)

Joc: Sfaturi preţioase

Fiind adulți, de multe ori se întâmplă să avem dificultăți în a ne

controla reacţiile. Pentru copii însă, stăpânirea de sine este o
sarcină mult mai dificilă, din cauză că emoţiile lor sunt mai puternice
şi încă nu şi-au format în totalitate autocontrolul. În loc să fim
nerealişti, pretinzându-le copiilor să se poarte întotdeauna așa cum
ne dorim, ar fi mult mai util să îi ajutăm în dobândirea auto-
controlului. Jocul pe care ţi-l propun este o modalitate de a-l ajuta
pe copil să facă faţă cu bine unor situaţii în care nu se poate purta
aşa cum îşi doreşte.
Vârsta potrivită: Peste 7 ani
Materiale necesare: Hârtie și creioane colorate
Ce trebuie făcut:
 Pentru a face acest joc trebuie să alegi un moment în
care si tu și copilul aveți o dispoziție bună. Păstrarea
unei atmosfere lipsite de critică şi reproşuri este
esenţială în desfăşurarea acestui joc.
  Spune-i copilului că uneori facem anumite lucruri pe care
le regretăm mai târziu, de exemplu spunem unele
cuvinte care îi rănesc pe ceilalți, luăm decizii pripite la
impuls, acuzăm pe cineva pe nedrept, facem ceva ce
știm că este interzis, etc. Poți să dai și tu un exemplu din
experiența personală, când ai făcut ceva ce mai târziu ai
regretat. Spune-i copilului să se gândească la o astfel de
situație, în care face lucruri pe care mai apoi le regretă.
 Delimitaţi cât mai bine această situaţie, punându-i
întrebări concrete: Când se întâmplă acest lucru? Cine
este în preajma ta în acele momente? Ce anume te
supără atunci? Dacă copilul doreşte, roagă-l să
deseneze această situație.
 Spune-i copilului să aleagă 3 persoane pe care le
apreciază foarte mult, în afară de tine. Pot fi persoane pe
care le cunoaşte sau pe care nu le-a întâlnit niciodată în
realitate.
 Rând pe rând, invită-l să îşi imagineze cum ar reacţiona
respectivele persoane dacă ar fi în locul lui în acea
situație. Pune-i următoarele întrebări ajutătoare: De ce
crezi tu că el/ea s-ar comporta aşa? Cum de reuşeşte să
se poarte aşa? Crezi că felul în care s-ar purta lui/ei ar
rezolva problema? Ce sfat crezi că ţi-ar da?
 După ce copilul şi-a imaginat ce ar face şi ce i-ar spune
fiecare persoană pe care o admiră, propune-i să aleagă
sfaturile care i-au plăcut cel mai mult şi să se gândească
cum anume să le pună în practică. Ajută-l să găsească
modalităţi concrete de a se comporta în acea situație. Cu
cât găsiţi mai multe soluţii alternative de comportament,
cu atât este mai bine.
 La sfârşit, spune-i copilului să se deseneze pe el punând
în practică cea mai bună soluție găsită.
Bine de ştiut:
 Mulţi părinţi au tendinţa să creadă că problemele copiilor
se manifestă permanent și că sunt generale, când în
 realitate ele apar doar în anumite momente specifice.
Acest joc te poate ajuta să realizezi că micuțul tău are
dificultăți de a se controla doar în anumite momente
concrete. Când problemele sunt mai bine delimitate ai
şanse mai mari să găseşti rezolvări simple.
 Chiar dacă copilul nu va pune în practică imediat soluţiile
găsite în acest joc, simplul fapt de a şti că poate să se
comporte şi altfel va ameliora problema.
 Cea mai mare calitate a acestui joc este că va dă ocazia
ţie şi copilului tău să lucraţi împreună. Dacă copilul
observă că este ascultat, că vrei să îl înţelegi şi să vezi
lucrurile şi din punctul lui de vedere, se va simţi mult mai
respectat şi luat în serios. În felul acesta el te va vedea
ca pe un aliat, nu ca pe un judecător de care să se
teamă. Astfel el va fi mai deschis faţă de tine şi relaţia
voastră va fi mai strânsă.
Se spune că unde-s doi, puterea creşte. Fii de partea copilului tău
atunci când are nevoie, pentru ca el să aibă puterea să depăşească
momentele dificile!

Joc: O inimă plină de culoare

Dacă emoţiile pe care tu şi copilul tău le trăiţi zi de zi ar prinde
formă şi culoare, cum crezi că ar arăta ele? Ce emoţii ar ocupa cel
mai mare loc în inima copilului tău? Care sunt emotile pe care le
trăieşte cel mai rar? Pentru a răspunde la aceste întrebări, te provoc
la următorul joc. Acesta te va ajuta să construieşti o hartă a
emoţiilor cu care te poţi ghida în lumea trăirilor interioare a copilului
tău.
Vârsta potrivită: peste 4 ani
Materiale necesare: foi de hârtie, creioane colorate.
Ce trebuie făcut:
 Pe o foaie de hârtie scrie denumirea unor emoții, astfel:
dacă micuțul tău are mai puțin de 7 ani, scrie cuvintele:
bucurie, tristeţe, furie, curaj, frică, iubire. Dacă este mai
mare de 7 ani adaugă și emoții mai complexe, cum sunt:
liniște, nerăbdare, entuziasm, plictiseală, curiozitate,
optimism, gelozie, etc. Pe o altă foaie de hârtie
desenează o inimioară mare.
 Ca introducere, spune-i micuţului tău că în inima
fiecăruia din noi se află foarte multe emoţii, pe care le
trăim mai des sau mai rar. Dacă fiecare emoţie ar avea o
culoare, inima noastră ar fi plină de culori, care se
schimbă mereu.
 Spune-i copilului să aleagă câte o culoare pentru fiecare
emoţie scrisă pe hârtie. Apoi, propune-i să îşi imagineze
cum ar arăta inima lui dacă ar fi colorată cu aceste culori.
 Invită-l pe copil să aleagă o emoție și să se gândească
unde anume ar vrea să apară ea în inimioară. Spre
exemplu, un copil poate spune: “Vreau mai întâi să
desenez iubirea aici, în partea de sus”. Roagă-l să
delimiteze o porțiune în interiorul inimioarei pe care să o
coloreze cu culoarea respectivei emoții. Roagă-l să
spună în ce momente trăiește el cel mai intens
respectiva emoţie.
 Rând pe rând, folosiți toate creioanele care desemnează
emoțiile și umpleți inimioara cu culori. Aminteşte-i
copilului faptul că trebuie ca în inimioară să apară toate
emoțiile, pentru că şi în viaţa de zi cu zi fiecare din noi le
trăim pe toate, chiar dacă pe unele le trăim mai rar şi pe
altele mai des.
 După ce a terminat desenul, întreabă-l pe micuț dacă îi
place inimioara desenată sau dacă vrea să schimbe
ceva la ea. Permite-i să facă orice modificări dorește.
Bine de ştiut:
  Acest joc este o modalitate foarte simplă de a-ţi da
seama care sunt emoţiile pe care copilul tău le trăieşte
cel mai des (fiind cele pe care el le-a desenat primele şi
care ocupă cel mai mare loc în inimioară). De
asemenea, poţi să îţi dai seama care este proporţia între
emoţiile pozitive şi cele negative pe care le trăieşte
micuţul. În mod normal, toţi copiii desenează emoţiile
pozitive mai mari şi mai în centru față de cele negative.
 Este firesc ca unii copii să afirme că ei nu simt în inima
lor decât iubire sau bucurie. Dacă şi micuţul tău zice la
fel, spune-i că oamenii trăiesc toate emoţiile, chiar dacă
pe unele le simt foarte rar. Făcând loc în inimioară şi
emoţiilor negative, copilul poate înţelege că acestea sunt
acceptabile şi nu este nimic ciudat să le simtă. A accepta
emoţiile copilului nu înseamnă a încuraja exprimarea
nepotrivită a acestora! Este bine să le spunem acest
lucru și lor.
Inimioara emoțiilor te poate ajuta mai ales în momentele în care nu
prea știi ce este în inima copilului tău sau atunci când crezi că și lui
i-ar prinde bine să își deschidă inima în fața ta. Iar eu vă doresc din
inimă un joc plăcut!

Joc de creativitate: La fabrica de

jucării
Prin felul lor de a gândi, copiii sunt asemeni unor inventatori:
folosesc obiectele într-un mod neobişnuit, transformând în mintea
lor însuşirile acestora pentru a se potrivi jocului lor. De câte ori nu
am văzut copii mânuind un cerc pe post de volan sau alergând
călare pe un băţ? În mintea lor realitatea se îmbină cu imaginaţia,
astfel încât obiectele din jur, cu ajutorul fanteziei, se transformă în
jucării minunate. Jocul pe care ţi-l propun stimulează capacitatea
copilului de a folosi creativitatea într-o sarcină concretă.
Vârsta potrivită: peste 5 ani Materiale necesare: imaginea de mai
sus cu elefănţelul Ce trebuie făcut?
 Când este într-o dispoziţie jucăuşă, spune-i copilului să
îşi imagineze că lucrează într-o fabrică de jucării. În
această fabrică sunt foarte mulţi adulţi însă nu sunt deloc
copii. Uneori adulţii nu îşi mai amintesc cum se jucau ei
când erau copii şi de multe ori nu ştiu exact ce jucării mai
sunt pe placul celor mici. De aceea ei au nevoie de
ajutorul şi de ideile lui.
 Arată-i imaginea de mai sus cu elefănţelul de pluș şi
descrie-i-o: el este un elefant de pluș, mare cam de 15
centimetri, de culoare gri. Mulţi copii se joacă cu el, dar
pentru mulţi alţii este o jucărie destul de plictisitoare. Cei
de la fabrica de jucării s-au gândit să facă această
jucărie mai atractivă pentru copii, însă nu prea ştiu cum.
 Spune-i că sarcina lui este să găsească cât mai multe
îmbunătăţiri pe care cei de la fabrica de jucării să le facă
acestui elefănţel, astfel încât să devină o jucărie mai
interesantă şi mai atractivă. Precizează că cei de la
fabrică ştiu să facă orice fel de modificări, aşa că nu
trebuie să îşi bată capul cum anume se pot pune în
practică ideile lui. Tot ce trebuie să facă este să producă
cât mai multe soluţii.
 Pe măsură ce copilul începe să spună cum se poate
îmbunătăţi elefănţelul de pluș, notează toate
răspunsurile pe o foaie. Nu fă nici un fel de comentariu
referitor la soluţiile propuse, ci încurajează-l să se
gândească la cât mai multe idei. Opriţi-vă numai când
copilul spune că nu-i mai trece nimic prin cap.
 Dacă mai are energie să vă jucaţi, puteţi să continuaţi
jocul, imaginându-vă cum se poate îmbunătăţi o minge
roşie de plastic, un pistol cu apă, o păpuşă Barbie, etc.
Bine de ştiut:
 Acest joc este o oportunitate de a-i transmite copilului
tău ideea că şi el poate fi creativ. Una din piedicile cele
mai mari în calea creativităţii este convingerea copilului
că el nu este creativ. Aşa că, indiferent cât de multe
soluţii a găsit acesta, felicită-l că a contribuit cu ceva în
imaginarea unei jucării noi şi nemaivăzute, care poate
vreodată chiar va fi transpusă în realitate. Astfel, îl
stimulezi ca în viitor să fie receptiv la acest tip de
provocări şi să se considere un copil cu potenţial creativ.
 În funcţie de răspunsurile date de copil îţi poţi da seama
care latură a creativităţii este mai dezvoltată la el. Un
număr mare de idei înseamnă că el este fluent, adică
are acces imediat la un număr mare de idei. Dacă
răspunsurile sunt foarte diferite unul de altul (unul se
referă la schimbarea formei, altul la schimbarea mărimii,
altul la schimbarea funcţiilor, altul la schimbarea texturii,
etc), înseamnă că micuţul are o mare flexibilitate, adică
reuşeşte să schimbe perspectiva prin care vede lucrurile.
Cu cât răspunsurile date sunt mai neobişnuite
(exemplu: îl punem să cânte un cântec de leagăn în
diferite limbi, în funcție de licul unde îl apeși), cu atât
copilul este mai original, adică produce idei noi şi
interesante.
 Capacitatea de a genera multe idei şi soluţii creşte odată
cu vârsta, aşa că nu te aştepta ca un copil de 5 ani să
găsească mai mult de 5 îmbunătăţiri. Cei care apreciază
cel mai mult acest joc sunt şcolarii mari şi adolescenţii,
însă şi adulţii îl găsesc provocator.
La final vreau să îţi imaginezi că eşti inventatorul unor jocuri de
creativitate. Spune-mi te rog cum anume s-ar putea îmbunătăţi
acest joc, astfel încât să devină şi mai atractiv pentru copii?
 Joc: Detectivul emoţiilor
Poate ţi s-a întâmplat şi ţie să crezi că cineva era trist când de fapt
era furios, sau să ţi se spună că pari supărat când de fapt erai
obosit. Acest lucru se întâmplă pentru că, deşi trăim aceleaşi emoţii,
fiecare le exprimăm într-un mod diferit. Încă de la naştere suntem
receptivi la emoţiile celor din jur, însă doar prin observare atentă şi
antrenament învăţăm să detectăm cu acurateţe ce simt ceilalţi.
Jocul de astăzi vă ajută pe tine şi copilul tău să vă îmbunătăţiţi
capacitatea de a recunoaşte emoţiile celuilalt.
Vârsta potrivită: peste 4 ani
Materiale necesare: hârtie, creioane colorate şi opţional plastilină
Ce trebuie făcut:
 Ca orice joc de dezvoltare emoţională, şi acesta trebuie
făcut într-o atmosferă destinsă, şi într-un moment în care
aveţi chef de un joc provocator. Jocul are mai multe
nivele, aflate la un grad de dificultate tot mai mare.
Primul nivel este un joc de mimă a emoţiilor. Astfel, unul
din voi va mima o emoţie, luând o postură şi făcând
gesturi cât mai expresive. Celălalt trebuie să ghicească
despre ce emoţie este vorba, în 2 minute. Mimaţi fiecare
câte 3-4 emoţii, şi apoi pregătiţi-vă de nivelul doi.
 Pentru că majoritatea emoţiilor sunt transmise prin
intermediul feţei, în momentul în care nu putem vedea
expresia facială a celuilalt, e mai greu să recunoaştem
ce simte. Nivelul 2 presupune mimarea unor emoţii
folosind doar postura corporală. Pentru asta, va trebui ca
cel ce mimează emoția să își acopere faţa cu o mască
sau cu o eşarfă. Când reuşiţi să ghiciţi emoţiile celuilalt,
puteţi trece la nivelul 3.
 Nivelul 3 presupune recunoastrea emoţiilor celuilalt fără
ajutorul mimicii şi gesturilor, ci doar din felul în care
vorbeşte. Aşezaţi-vă spate în spate, astfel încât să nu vă
 puteţi vedea unul pe altul. Unul dintre voi va trebui să
spună o propoziţie neutră, de exemplu: afară este soare,
şi să transmită o emoţie prin felul în care o spune.
Celălalt trebuie să ghicească emoţia din spatele
propoziţiei. Când reuşiţi să identificaţi emoţiile transmise
astfel, puteţi trece la următorul nivel.
 Putem să transmitem emoţii nu prin intermediul corpului,
ci prin ceea ce facem. Nivelul 4 presupune ca unul din
voi să realizeze un mic desen sau o formă din plastilină,
care să reprezinte cât mai sugestiv o emoţie, iar celălalt
să ghicească despre ce emoţie este vorba. Dacă aţi
reuşit să treceţi şi de acest nivel, vă puteţi declara
adevăraţi detectivi ai emoţiilor, care reuşesc să
recunoască şi cel mai greu de ghicit emoţii.
Bine de ştiut:
 Până nu încerci acest joc, s-ar putea să ţi se pară destul
de simplu. După ce îl încerci vei deveni mult mai
conştient de dificultatea reală de a recunoaşte emoţiile
celorlalţi. Din oficiu, toţi avem impresia că ştim să citim
emoţiile celor din jur, şi că la rândul nostru exprimăm
destul de limpede ce simţim. În realitate, lucrurile nu stau
deloc aşa, şi de multe ori comunicarea emoţiilor este un
proces complicat. Dat fiind acest lucru, este de preferat
să înveţi cum să spui direct ceea ce simţi, în loc să
aştepţi ca ceilalţi să ghicească ce este în interiorul tău.
 Jocul merită să fie făcut de mai multe ori şi poate fi
folosit şi în grupuri de copii sau adulţi. El este ca un fel
de antrenament pentru recunoaşterea cât mai bună a
emoţiilor.
 Recunoaşterea emoţiilor celuilalt este o componentă a
inteligenţei emoţionale, despre care mulţi spun că ne
ajută în viaţă chiar mai mult decât inteligenţa. Chiar dacă
e sau nu aşa, cert este că atunci când suntem atenţi la
ce simt ceilalţi putem să fim mai înţelegători cu ei şi să le
fim mai aproape.
Indiferent ce facem, transmitem emoţii celor din jurul nostru, şi la
rândul nostru primim emoţii de la ei. Aşa că învaţă să detectezi
emoţiile din jur, ca să comunici într-un mod mai profund!