2008

AD LÍTTERAM loc. adj., loc. adv. Cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; întocmai, literal, textual.

TÓGĂ, togi, s. f. Mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe
corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept.

amiáză (-mia-) s. f., g.-d. art. amiézii (-mie-); pl. amiézi

streáșină s. f., g.-d. art. stréșinii; pl. stréșini

róuă s. f., g.-d. art. róuăi

oáste s. f., g.-d. art. óștii; pl. oști (Înv. și pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ Oștire. ♦ Fig.
Mulțime. 2. (Înv.) Război1; luptă, bătălie.

JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la
producerea unui eveniment important.

MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt anexă a unei moschei, amenajat în partea superioară cu un
balcon circular, de unde muezinul cheamă credincioșii la rugăciune; minarea.

noróc s. n., pl. noroáce

NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile

dimineața.

DOGÍT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate
una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un
sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit,
hodorogit.

așezá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. așéz, 3 așáză, 1 pl. așezắm; conj. prez. 3 să așéze; ger. așezấnd

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

fáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fac, 1 pl. fácem, 2 pl. fáceți; imper. fă, neg. nu fáce; part.
făcút

dúce1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duc, 1 pl. dúcem, 2 pl. dúceți, perf. s. 1 sg. duséi, 1 pl.
dúserăm; imper. 2 sg. du, neg. nu dúce; part. dus

zíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zic, 1 pl. zícem, 2 pl. zićeți, perf. s. 1 sg. ziséi, 1 pl. zíserăm;
imper. 2 sg. zi, neg. nu zíce; part. zis
PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident);
vădit, evident.

GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un
text.

ODÓR1, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe);
obiect de (mare) preț; giuvaer. ♦ (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la
serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil

ODÓR2, odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum.

ocheánă (pește) s. f., g.-d. art. ochénei; pl. ochéne

ocheán (instrument) (-chean) s. n., pl. ocheáne

zefír1 (vânt) s. m., pl. zefíri

zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare.

CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești.

bibliotécă (bi-bli-o-) s. f., g.-d. art. bibliotécii; pl. bibliotéci

văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm

mântuí1 (a ~) (a termina) (pop.) vb., ind. prez. 3 mấntuie, imperf. 3 sg. mântuiá; conj. prez. 3 să
mấntuie

!mântuí2 (a ~) (a izbăvi, a vindeca) vb., ind. prez. 3 sg. mântuiéște/mấntuie, imperf. 3 sg.
mântuiá; conj. prez. 3 să mântuiáscă/să mấntuie

înveșmântá (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmânteáză/înveșmấntă

învolburá (a ~) vb., ind. prez. 3 învolbureáză/învólbură

!învârtí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învấrt/învârtésc, imperf. 3 sg. învârteá; conj. prez. 3 să
învấrtă/să învârteáscă

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput.

telemeá s. f., art. telemeáua, g.-d. art. telemélei

2009
MÁUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația care locuia în
Antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu
nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Adj. Care aparține maurilor (1), privitor la mauri; mauresc,
moresc.

!áripă s. f., g.-d. art. áripii; pl. áripi

FOILETÓN, foiletoane, s. n. Articol (de literatură, de știință, de artă) sau fragment de roman inserat în
partea de jos a paginilor unui ziar, unei reviste etc.; spațiu rezervat în partea de jos a unui ziar pentru o
rubrică ce apare cu regularitate cu acest gen de articole. ◊ Roman-foileton = roman care se publică pe
fragmente într-o serie de numere consecutive ale unui periodic. ♦ Articol de ziar cu caracter satiric care
tratează teme de actualitate. [Pr.: fo-i-]

FUMOÁR, (fu-moar) fumoare, s. n. Încăpere, mai ales lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma.

celibát s. n. defectiv de plural

!discernămấnt s. n. . defectiv de plural

FISC s. n. 1. Instrument administrativ al statului, reglementat prin norme juridice, care stabilește și
administrează impozitele și taxele ce se cuvin statului de la contribuabili. 2. Instituție a administrației de
stat care se ocupă cu stabilirea, încasarea, urmărirea silită și administrarea impozitelor și taxelor
cuvenite statului. . defectiv de plural

PEGÁS, pegași, s. m. 1. (În mitologia greacă) Cal miraculos, înaripat, născut din sângele Meduzei ucise de
Perseu; fig. inspirație poetică. 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în
formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelații din
emisfera boreală. [Acc. și: pégas]

DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s. n. Felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un

conflict etc. ♦ Spec. Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii.

hamác s. n., pl. hamácuri/hamáce

CONVÓI, convoaie, s. n. Grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.). ♦ Mulțime
(încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; spec. cortegiu.

GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou,
prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții.

CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga stăruitor; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a
complota.
CREPÚSCUL, crepuscule, s. n. 1. Perioadă de timp cu lumină slabă după asfințitul Soarelui; înserare,
amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă,
semiîntuneric.

CONDESCENDÉNȚĂ, condescendențe, s. f. Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva;

respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, aroganță.

COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate.

DESUÉT, -Ă, desueți, -te, adj. Ieșit din uz, din modă, necorespunzător spiritului vremii; perimat.

DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a
frauda.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc.

EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește
câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc.

!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să
împătureáscă

EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau
juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri).

IMPIEGÁT, -Ă, impiegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care organizează și controlează mișcarea trenurilor
într-o gară. 2. (Ieșit din uz) Funcționar de stat de grad inferior.

MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele
persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele,
datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul
unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala
la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris) și pe care acesta o purta prinsă de braț sau pe
piept. 3. Adj. De matricolă; matricular.

MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva.

!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză

perchizíție/perchezíție (-ți-e) s. f., art. perchizíția/perchezíția (-ți-a), g.-d. art.

perchizíției/perchezíției; pl. perchizíții/perchezíții, art. perchizíțiile/perchezíțiile (-ți-i-)

maine-seara bun-ramas dupa pranz intrutotul dintr-adins