Managementul unei societati sportive

Managementul este o particularitate a activitatilor sistemului sportiv

naţional, care are un loc bine determinat în societatea românească, cu nevoie în
mod imperios de implementarea elementelor fundamentale ale ştiinţei
managementului sportiv. Această implementare, parte componentă a reformei,
răspunde cerinţelor de cunoaştere a actului managerial de către cei implicaţi, a
folosirii metodelor moderne privind funcţiile şi resursele specifice activităţii
sportive.Domeniul sistemului sportiv, a devenit atractiv şi necesar studiului,
mărturie fiind titularizarea managementului ca disciplină didactică şi ca profesie
bine ancorată în realitate, indispensabilă unei activităţi performante. Implicit, a
generat teme tratabile pentru lucrări de licenţă şi doctorat, subiecte pentru
simpozioane şi congrese. În sport, regulile managementului devin dominante prin
succesul sau eşecul competiţional cu impact deosebit asupra populaţiei. Sportul,
cuprinde în sfera sa – dorinţe, vise, talent – muncă asiduă, metodologie, cercetare
ştiinţifică etc., toate puse în slujba performanţei (sportivului) şi beneficiarului
general (societatea). Managementul, ca ştiinţă şi disciplină didactică, s-a născut din
realizările pratice, din sintetizarea teoriile, concepţiilor şi doctrinelor.
Principiile managementului ştiinţific, au fost înlocuite cu principiile economice şi
politice marxiste, cu conţinut specific economiei sovietice.Pentru specialişti, pentru
cei ce doresc să devină manageri, studiul managementului în domenii mai puţin
explorate, între care şi cel sportiv care constituie un adevărat „labirint” în care
orientarea şi profesionalizarea devin dificile în lipsa unei terminologii
specifice.Politicul vremii şi în acest domeniu şi-a impus doctrina, iar existenţa
„Consiliului Naţional al Planificării”, organism de tristă amintire, a anulat orice
încercare de aplicare a economiei de piaţă şi a unui management pe măsură.
Anul 1989, anul despărţirii de comunism, a marcat şi începutul orientării
economice româneşti, spre o economie de piaţă spre o cercetare ştiinţifică,
debarasată în totalitate de malformaţiile şi limitările perioadei comuniste.
In acest sens, pe linia managementului ştiinţific, realizări mai mari s-au obţinut în
învăţământul economic (discipline didactice, facultăţi de profil) în cercetarea
ştiinţifică (lucrări de specialitate, studii post universitare şi de doctorat, etc.).
Fiind o realitate, trebuie remarcată şi situaţia actuală încă neclară la Întreprinderile
de stat şi Relaţiile naţionale, în cazul cărora, implementarea managementului se
realizează mai lent şi prin rigiditatea actualui de conducere.În ţara noastră,
adevăraţii specialişti în ştiinţa managementului vor fi exponenţii generaţiei tinere
(generaţia aşteptată), aceştia vor fi cei ce vor asigura credibilitatea şi eficienţa
şcolii româneşti de management.