Ce este emotia?

Platon considera ca „emotiile perturba gandirea”, iar I. Kant ele le definescte ca fiind „maladii ale
sufletului”. Darwin le integreaza in valoroase comportamente adaptative si evolutive ale speciilor
J.P. Sartre afirma ca emotiile sunt “un mod de existenta a constiintei” ce permite“intelegerea propriei
fiinte in lume”. René Descartes releva faptul ca „ceea ce este sentiment in privinta unui subiect, este
intodeauna actiune in orice alta privinta”

a) Definira emotiilor

Emotia este o reactie subiectiva la un anumit eveniment caracterizata prin modificari la nivel fiziologic
(cresterea frecventei cardiace, a pulsului), comportamental (ex. expresiile faciale) si experiential
(sentimentele).
Emotie se numeste ceea ce simti in situatii extreme cum ar fi placerea, neplacerea, spaima sau cand
incerci ceva nou.

Dupa cercetatorii se pare ca avem 6 emotii de baza: frica, furia, fericirea, supararea, neplacarea si
surpriza.

“Emotiile reflecta dorinta individului de a rezolva problemele in viata, modul in care se confrunta cu
aceste probleme“

Emotiile sunt complexe si au diferite componente fizice si mentale.

Emotiile sunt compuse din:

– sentimente subiective,

– raspunsuri fiziologice

– comportament expresiv.

Cand oamenii sunt expusi stresului, corpul elibereaza adrenalina; acest hormon pregateste corpul
pentru reactia lupta sau fugi.

Oamenii de stiinta au dezvoltat cateva teorii legate de faptul ca emotiile sunt generate pe baza unor
sentimente subiective, raspunsuri fiziologice si comportamente expresive.

Muschii faciali implicati in expresiile emotionale sunt guvernati de nervi, urmand un sistem complex de
cai directe si indirecte pornind si plecand din cortexul motor (circuitul zambetului voluntar sub control
constient) si din sistemul limbic (circuitul zambetului spontan nu este sub control constient).

b)Rolul emotiilor

Emotiile apar pentru a servi unor scopuri fizice si psihologice si sunt considerate ca fiind trasatura
fundamentala umana. Rolul emotiei este sa ne ajute sa monitorizam comportamentul social si sa
regularizam interactiunile cu ceilalti. Corect gestionate, ele nu sunt daunatoar; fac parte din viata
noastra, din procesul nostru de vindecare sau de eliminare a strsului. Ele ne pot motiva pentru o actiune
buna sau rea.

c)Tipuri de emotii

In literatura de specilitate exista doua criterii importante de clasificare a acestora:

(a) polaritatea

(b) functionalitatea.

1. Dupa polaritatea lor, emotiile se impart in pozitive si negative.

Emotiile pozitive apar atunci cand exista congruenta motivationala. Aceasta inseamna ca evenimentele
concrete sunt in concordanta cu scopurile persoanei.

Emotiile negative apar atunci cand situatia concreta este in contradictie cu scopurile individului,
blocandu-le sau ingreunand atingerea acestora.

2. Dupa functionalitatea lor, emotiile se impart in functionale si disfunctionale. Functionalitatea sau

disfunctionalitatea unei emotii se stabileste in functie de consecintele comportamentale ale acesteia
raportate la scopurile persoanei.

d) Cand sunt emotii negative?

Cand traim emotii pozitive, ne simtim mai bine, mai relaxatine dau sentimente de satisfactii si bine;
iubirea, fericirea, placerea.

Emotiile negative au un rol important in evolutia umana.

Ele produc suferinta si nefericire, rezultamd probleme de comportament si relationare.

e) Cum proceseaza creierul emotiile?

Oamenii de stiinta au dezvoltat cateva teorii legate de faptul ca emotiile sunt generate pe baza unor
sentimente subiective, raspunsuri fiziologice si comportamente expresive.

Muschii faciali implicati in expresiile emotionale sunt guvernati de nervi, urmand un sistem complex de
cai directe si indirecte pornind si plecand din cortexul motor (circuitul zambetului voluntar sub control
constient) si din sistemul limbic (circuitul zambetului spontan nu este sub control constient).

In 1885,James si Lange au propus teoria conform careia ca a simti o emotie depinde de doi factori:
schimbarile fizice care se produc in corp si modul cum persoana intelege schimbarile corporale, dupa
producerea evenimentului emotional. Impreuna, aceste doua componente creeaza emotia.

In 1962 Schacter-Singer – cortexul este partea din creier care controleaza gandurile constiente; este
locul din care experimentam gandirea si simtirea. Cercetatorii considera ca lobii frontali si amigdala sunt
printre cele mai importante structuri ale creierului care afecteaza emotiile. Sentimentele de fericire si de
placere sunt legate de cortexul prefrontal. Furia, frica, tristetea si alte emotii de acest tip sunt legate de
amigdala. Emotiile apar pentru a servi unor scopuri fizice si psihologice. Oamenii de stiinta considera ca
emotiile sunt una din trasaturile umane fundamentale.

Gestionarea emotiilor distructive

De ce o emotie poate fi „distructiva”?

Emotiile negative necontrolate pot avea efecte asupra starii de sanatate fizica a unei persoane.

• Cresterea tensiunii arteriale, care determina hipertensiune;

• Ingreunarea respiratiei;

• Cresterea temperaturii corpului;

• Transpiratie in exces

• Depresie

• Anxietate

• Insomnie

• Migrene

• Probleme dermatologice

• Tulburari ale aparatului digestive

Emotiile negative distructive

1. FURIA

a) Ce este furia?

Furia e o emotie coplesitoare. Pune des stapanire pe mintile noastre.Componentele sale sunt la nivel
fiziologic:

– inima bate mai tare,

– respiram diferit,

– temperatura corpului poate creste,

– poate aparea tremurat

– cresterea tensiunii arteriala

– poate sa apara transpiratie,

– roseate sau paloare,

– senzatie de agitatie sau de sfarseala in corp.

Organismul se pregateste ca pentru a face fata unei situatii de criza si “ambaleaza motoarele”, la nivel
psihologic (o gama de emotii ce insotesc furia) si cognitiv (gandurile pe care le avem in aceste moment).

b) E bine sa nu ne exprimam furia?

Multi spun ca furia poate fi tinuta “sub control”. Emotia inhibata duce la o tensiune si mai mare in
organism, si efectele pe termen lung pot fi unele dezastruoase. Persoana care isi inhiba in mod frecvent
furia poate ajunge sa aiba reactii necontrolate, sa aiba crize de anxietate si probleme psihosomatice
(tulburari cardiace, tulburari ale aparatului digestiv sau respirator).
Emotiile trebuie exprimate, insa intr-un mod adecvat, cu respect pentru cei din jurul nostru si dupa ce
am inteles natura situatiei si sursa furiei noastre (intelegand aceste lucruri, reactia se poate pierde la
sine, pentru ca ne dam seama ca ne-am infuriate inutil).

c) Cum scapam de furie?

Comunicarea la furie este una din cele mai ineficiente moduri de a obtine rezultatul scontat.
Apoi, furia ascunde de multe ori sentimente de inadecvare si inferioritate.

d) Care sunt solutiile?

Constientizarea si depasirea lor duce la un echilibru interior care duc la disparitia crizelor de furie.
Sa invatam sa ne controlam furia inseamna sa ne clarificam propriile nevoi. Furia poate fi controlata prin
ratiune, judecata profunda a fiecarei actiuni ale noastre, prin stapanire de sine.

2. FRICA

a) Ce este frica?

Frica este o reactie fireasca, normala, a organismului, fata de pericole.

Frica este o stare de neliniste, fiind provocata de un pericol real sau imaginar. Mintea estecea
responsabila de fricile noastre si tocmai de aceea trebuie sa fim cu atat mai atenti. Frica ne poate
paraliza mintea si ne poate ucide sufletul.

a. Atunci cand, in preajma noastra, apare un pericol (de exemplu, un sarpe sau un pradator), in creierul
nostru se produce o serie de lucruri: toata atentia se focalizeaza pe pericol, orice alta activitate e fie
intrerupta, fie realizata „in regim de avarie”;

b. creierul (in particular, o zona specifica din creier, numita amigdala) intra intr-o stare de hipervigilenta.
Aceasta stare stimuleaza secretia de neurotransmitatori, care fac sa ne bata inima cu putere, sa ne
tensioneze corpul, sa asimilam mai mult oxigen. Pe scurt, ne pregateste pentru reactia de fuga sau lupta,
in fata pericolului;

c. comportamentul devine mult mai prudent si tindem sa ne indepartam, sa ocolim, sa evitam zona
periculoasa. O frica de o intensitate extrema, persistenta, sesizata de catre subiect ca fiind iraționla

b) Cum invingem frica?

a. cunoasterea dusmanului

b. schimbarea atitudinii

c. infruntarea situatiei

In functie de tinta noastra, trei tipuri mari de strategii sunt necesare pentru a invinge anxietatea:

1) strategii cu tinta neurofiziologica (reduc tensiunea neurofiziologica), cele mai importante fiind:

a) training-ul autogen,

b) relaxarea progresiva Jacobson,

c) exercitii de respiratie,
d) practicarea sportului;

2) strategii cu tinta cognitiva (reduc disfunctiile de atentie si de gandire):

a) identificarea mecanismelor mintale disfunctionale si analiza lor functionala,

b) revalorificarea logicii si a datelor;

3) strategii cu tinta comportamentala:

a) expunerea (confruntarea cu situatiile anxiogene),

b) abandonarea comportamentelor de siguranta.

3. Gelozia

Gelozia este un raspuns natural si demonstreaza preocuparea si atentia acordate celeilalte persoane,
insa atunci cand este dusa la extrem, poate distruge cu usurinta o relatie.

a) Ce este si cum se manifesta gelozia?

Gelozia este un amestec de emotii, sentimente, idei de suspiciune, teama de pierdere a persoanei
iubite, ingrijorare, durere generata de infidelitatea sexual-afectiva a partenerului

b) De ce apare gelozia in cuplu?

Persoanele excesiv de geloase se indoiesc in permanenta, se intreaba frecvent ce se ascunde in spatele

unor gesturi sau cuvinte nevinovate. Interpreteaza eronat ceea ce li se intampla, au nevoie permanent
de asigurari, dovezi de fidelitate. Gelozia in cuplu apare din insecuritate, nesiguranta si, implicit, nevoia
de securitate. Aceasta poate fi privita din dubla perspectiva: fie tu te simti nesigur(a) in relatie, te simti
amenintat(a) de alte persoane care (in imaginatia ta) ar putea fi mai potrivite pentru partener, fie
nesiguranta provine din atitudinea deschisa, sociabila a partenerului. In primul caz, insecuritatea este
legata de o imagine de sine scazuta: daca tu nu te simti indeajuns de bun(a), de frumos/frumoasa,
destept/desteapta, daca nu ai succes in cariera, daca pur si simplu nu esti multumit(a) de tine insuti,
aceasta provoaca sentimente de nesiguranta si un mic complex de inferioritate.

Astfel, crezand ca partenerul poate gasi o alta persoana mai atractiva, desteapta etc., te vei confrunta cu
sentimente de gelozie, uneori irationale si nebazate pe fapte.

c) Ce poti face daca esti prea des gelos/geloasa?

a. analiza trairilor- sa te intrebi de unde vine aceasta emotie

b. control – sa controlezi acele momente in care simti ca gelozia iese la suprafata

4. Dezamagirea

Dezamagirea poate sa apara brusc, ca urmare a unei tradari sau a unei inselaciuni. Dezamagirea se
formeaza prin intermediul dubiului neexprimat și neclarificat, devine certitudine negativa, deprimanta si
stresanta, si duce la dezorientarea si la cautarea de sublimare a dorintelor neimplinite.

5. Invidia
Este o traire interioara mai mult sau mai putin explicita caracterizata de dorinta de a detine ceva care
este a altora sau care alții inca nu sunt in posesie. In procesul de invidie sunt prezenți doi factori: un
subiect (cel care probeaza invidia) si un subiect al dorinței care nu poate fi „satisfacut”.

Invidia este constructiva – cand te determina sa te ambitioneze sa reusesti intr.-o activitate, fara sa-ti
incalci pricipiile

Invidia este destructiva – cand este egala cu ura si dezechilibrul emotional.

6. Rusinea si vinovatia

Rusinea este resimtita ca un disconfort, o senzatie puternica si stanjenitoare de a fi in centrul atentiei.

Principala ei manifestare fiziologica este roseata tegumentelor.

Rusinea este o emotie strans legata de reactia fiziologica la stres. Ea ne informeaza despre efectul
perturbator al unei intalniri sociale asupra organismului nostru. Este vorba despre o stare de
hiperactivitate fiziologica semnalizata prin transpiratie abundenta, constientizarea profunda a corpului,
intensificarea perceptiei, o coordoonare motrica defectuoasa (tremuraturi ala membrelor), eficienta
redusa a functiilor cognitive, care are drept rezultat o interpretare eronata a sentimentelor si reactiilor
celorlalti, evitarea privirii celor din jur.

Vinovatia este o emotie complexa, dovada unui conflict interior intre dragoste si agresivitate.
Capacitatea de a simti un anumit nivel de vinovatie, corespunzatoare situatiei care o declanseaza, este
semnul unei maturitati afective si al capacitatii de a stabili relatii interpersonale sanatoase, in care
predomina dragostea si dorinta de indreptare.

Cand se intampla asta, aceeasta emotie nu creaza dificultati majore pentru elaborarea mental chiar o
poate facilita pentru ca tine cont de nuantele relatiei. Totusi, vinovatia poate capata si proportii
exagerate, ajungand sa copleseasca o persoana in legatura cu aproape orice aspect al vietii sale, desi, in
mod obiectiv, aceasta nu are nimic sa-si reproseze. In astfel de situatii, vinovatia este insotita de
anxietate, rezultata din refularea impulsurilor agresive aspru condamnate.

Acestea trairi, emotii apar in urma contactului social si a invatarii de reguli provenite de la diferite
persoane sau grupuri.

Schimbarile incep sa apara odata cu depasirea fiecarui obstacol:

– schimbarea sistemului de convingeri

– privitul in ochi

– constientizarea mecanismului perceptiei si al proiectiei

– contrlul trecutului si al viitorului