Suport curs

Introducere în
Fotografie
Susținut în cadrul proiectului “Tineri Jurnaliști online”

Autor: Asociația Turism Istoric

Președinte: Ciprian Plăiașu

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Sumar
Preambul ....................................................................................................................................................... 3
Scurt istoric al fotografiei .............................................................................................................................. 5
Cum se realizează o fotografie (teorie și practică). Noțiuni elementare pentru realizarea imaginii
fotografice ..................................................................................................................................................... 9
Tehnica foto .............................................................................................................................................. 9
Aparatul de fotografiat: definiție și componente ................................................................................. 9
Corpul aparatului ...................................................................................................................................... 9
Obiectivul ................................................................................................................................................ 10
Diafragma ................................................................................................................................................ 10
Obturatorul ............................................................................................................................................. 10
Vizorul ..................................................................................................................................................... 11
Sistemul de antrenare si pozitionare a filmului ...................................................................................... 11
Compoziție foto .......................................................................................................................................... 12
Elemente de editare pentru fotografia digitală .......................................................................................... 27
Aspecte de abordat în editarea fotografiei digitale ................................................................................ 29
Fotojurnalismul ........................................................................................................................................... 31
Bibliografie .................................................................................................................................................. 38

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Preambul
Cursul de față reprezintă un demers nou de adecvare a cunoștințelor și informațiilor
despre vastul domeniu al fotografiei la nevoile și rigorile pe care le impune utilizarea imaginii în
mass media, aplicat pe realitățile permanent schimbătoare ale fenomenului jurnalistic online.
În ce ne privește, domeniul fotografiei poate fi analizat cel puțin din trei perspective
esențiale, anume fotografia ca și meșteșug, fotografia ca și demers artistic și fotografia ca
disciplină de studiu. În scrierea de față este important să punctăm elemente care să aducă
lamurire asupra fiecăruia dintre cele trei aspecte amintite.
Elementele teoretice sunt utile în cazul nostru pentru a putea înțelege mai bine tot ceea ce
este de luat în considerare atunci cand privim o fotografie, când vorbim despre o fotografie sau
când încercăm să facem o fotografie. Teoria din fotografie are menirea să extindă orizontul
oricui vrea să se apropie ceva mai mult decât un consumator obișnuit de ceea ce este numit
generic fotografie. Pentru aceasta vom analiza aici fotografia ca pe o disciplină de studiu, ca pe o
disciplină ca oricare alta, care poate fi studiată în școală și în academie potrivit rigorilor
științifice îndeobște cunoscute.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 Un segment important din rândul celor ce s-au implicat în fenomenul dezvoltat în jurul
fotografiei este de remarcat cum s-au apropiat de acesta ca de un meșteșug și cum au acționat ca
atare.
Fotografia ca demers artistic este calea pe care au mers în decursul scurtei istorii a
fotografiei toți aceia care au înțeles că prin metode de fixare a luminii pe o anume suprafață se
pot exprima sentimente și trăiri și mai ales pot fi surprinse emoții pe chipuri. Toți acei oameni
care mai apoi au și căutat cu precădere să ilustreze prin fotografie tot ce poate fi încadrat și
încadrabil în categorii estetice.
Cursul de față își propune să străbată elementele cele mai importante care se pot afla
despre fotografie atât ca disciplină de studiu cât și ca meșteșug și culminând cu perspectivă
artistică. Tot acest spectru de noțiuni pe care urmează să-l prezentăm sperăm să vină în sprijinul
oricui este interesat să facă fotografii și în special celor ce vor să lucreze în mod aplicat pe
domeniul fotojurnalismului.
Un scurt istoric al fotografiei este oportun pentru toți cei interesați să înțeleagă mai mult
despre fotografie, începând cu zorii fotografiei, când a apărut și s-a dezvotat fenomenul fixării
luminii pe suprafață sensibilă și până când avansul tehnologic a reușit să aducă imaginea
fotografică prezentă în mod semnificativ în viața tuturor utilizatorilor de dispozitive multi-media,
precum și indirect în viața tuturor celor ce consumă voit sau independent de voința lor imaginea
publică. Iată așadar cum fotografia ca și disciplină de studiu poate porni de la aspectele de ordin
istoric, încercând să înțelegem astfel lucruri despre aceasta prin prisma drumului parcurs de ea de
la origini până în prezent.
Vom continua mai apoi cu noțiuni teoretice sistematizate cu privire la principalele
coordonate tehnice cu ajutorul cărora se poate obține imaginea fotografică. Însușirea acestor
cunoștințe se realizează pe deplin cu ajutorul experimentelor și aplicațiilor practice și se poate
realiza într-un interval mai lung de timp, prin practică și lucru individual. Însușirea practică a
cunoștințelor tehnice la un nivel ridicat poate face dintr-un fotograf un meșteșugar excelent însă
componenta tehnică stăpânită perfect nu garantează nimănui realizarea de imagini bune, care să
transmită un anume mesaj, cu atât mai puțin care să aibă oarece valoare artistică.
Așadar oricine vrea ca imaginile fotografice pe care acesta le produce să depășească
stadiul de reproduceri ale realității vizibile – nivel ce poate fi asigurat prin buna stăpânire a
elementelor tehnice prin care un dispozitiv poate capta imagini - , este nevoie să-și completeze

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

panelul de cunoștințe și deprinderi cu noțiuni fundamentale de compoziție, elemente
semnificative pe care fotografia le-a preluat în mod invariabil din pictură.

Scurt istoric al fotografiei

Amploarea pe care a cunoscut-o în ultima vreme fenomenul din jurul fotografiei se
datorează fără îndoială în mare măsură avansului tehnologic iar platforma ultimă de răspândire
rapida si de publicare a imaginilor este internetul. Lumea întreagă este asaltată de imagine iar
procentul semnificativ din imaginile care inundă spațiul public il reprezintă fotografiile. Tot mai
multe persoane din întreaga lume au la dispoziție instrumente tehnice cu care realizează și
publică din ce în ce mai des și din ce în ce mai multe imagini foto. Prezența în jurul nostru a unei
asemenea avalanșe de informație vizuală produce efecte semnificative în modul în care fiecare
dintre noi ne raportăm la realitate. Într-un astfel de contex este poate mai justificat ca oricând să
ne întrebăm ce este fotografia cât și ce reprezintă aceasta pentru fiecare în parte. Orice încercare
de introducere în fotografie, după cum este și cea de față, merită să pornească demersul ținând
cont de împrejurările apariției fotografiei precum și de evoluția acesteia în scurta sa istorie. În
condițiile în care cineva dorește să-și lărgească perspectivele cu privire la subiectul fotografie,
ori doreste să învețe fotografia pur și simplu, un pas înainte îl reprezintă cu siguranță parcurgerea
unui scurt material despre apariția și evoluția fotografiei.

***

Un bun început în întocmirea materialului nostru despre istoria fotografiei este cu câteva
noțiuni lingvistico-semantice. Etimologic, cuvântul românesc fotografie provine din limba
franceză (photographie) și este întâlnit în uzul curent cu mai multe înțelesuri1:
- imagine pozitivă a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică
și obținută prin fotografiere;
- arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei
lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate
reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată;
1
Potrivit http://dexonline.ro/definitie/fotografie (consultat în 04.02.2015)

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 - imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică;
- știința de a fixa pe o placă impresionabilă la lumină imaginile obținute cu ajutorul unei
camere obscure.
Termenul din limba franceză are la rândul său la bază două cuvinte grecești: φως (phos) =
lumină și γράφειν (gráphein) = a scrie. Fotografia este așadar în sensul său ultim scrierea cu
lumină.
Cuvântul fotografie este introdus și răspândit de către Sir Hohn Herschel începând cu
anul 1839. Fenomenul fixării permanente a unei imagini din natură pe un suport fizic este descris
de un anume de la Roche (1729-1774) într-o povestire imaginară din cuprinsul lucrării sale
Giphantie, ca o premoniție asupra a ceea ce avea să se petreacă aievea la mai putin de un secol
mai târziu. În povestea sa imaginară, exista posibilitatea să capturezi o imagine din natură pe
suprafața lipicioasă cu care fusese acoperita o bucată de pânză. Această pânză lipicioasă nu doar
că reproducea imaginea ca o oglindă, ci fixa această imagine pentru totdeauna.
Fotograful Robert Leggat precizează în scrierile sale de istoria fotografiei cum că sunt
două procese științifice distincte care, combinate, fac posibilă apariția fotografiei și că este de
mirare cum aceasta nu a apărut mai devreme de 1830 devreme ce fiecare dintre cele două
procese științifice în parte – unul optic și altul chimic – fuseseră cunoscute cu mult înainte.
Astfel, primul dintre aceste procese – cel optic – era camera obscura. Acesta este
întâlnită cu patru sute de ani înainte într-un desen al lui Leonardo da Vinci (datând din 1519) și
în general în acea perioadă era susținută folosirea sa ca și ajutor pentru desen.
Cel de-al doilea proces era cel chimic – de-a lugul câtorva sute de ani s-a putut observa
cum anumite substanțe chimice își schimbau culoarea sub influența luminii sau temperaturii.
Robert Boyle raporta în secolul al XVI-lea cum clorura de argint se înnegrea prin expunere, însă
acesta părea să creadă că transformarea avea loc mai degrabă din pricina expunerii la aer decât la
lumină. Angelo Sala a observat pe la începutul secolului al XVII-lea cum pudra de nitrat de
argint se înnegrea prin expunerea la soare.
În 1727 Johann Heinrich Schulze a descoperit că anumite lichide își schimbă culoarea
când sunt expuse la lumină. Pe la începutul secolului al XIX-lea Thomas Wedgwood a realizat
experimente în urma cărora a reușit capturarea cu succes a unor imagini, însă siluetele acestuia
nu au reușit să supraviețuiască, neștiindu-se atunci nici o metodă pentru ca imaginile să fie
permanentizate.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 Prima imagine fotografică permanentă aparține inventatorului francez Joseph Nicéphore
Niépce (1765-1833) și a fost realizată în iunie/iulie 1827. Acesta a folosit un material care s-a
călit prin expunerea la lumină iar pentru obținerea acestei imagini au fost necesare opt ore de
expunere.
Pe 4 ianuarie 1829 Niépce a acceptat să colaboreze cu pictorul și fizicianul Louis Jaques
Mande Daguerre (1787-1851). Niépce a murit la patru ani de la începutul acestei colaborări însă
Daguerre a lucrat să îmbunătățească lucrarea lui Niépce, reușind să micșoreze timpul de
expunere de la cele 8 ore inițiale la aproximativ jumătate de oră. Daguerre a reușit această
remarcabilă performanță prin faptul că a descoperit o modalitate de developare a plăcilor
fotografice, dar a și descoperit că o imagine poate fi făcută permanentă prin scufundarea în sare.
Apare astfel în istorie Daguerotipul, după cum a fost botezat chiar de autorul lui. În 19
august 1839 este anunțată public apariția noii invenții – un instrument care poate capta și
reproduce imagini din realitate “fără să presupună nici o cunoștință de desen”. Anunțul public
mai preciza că “oricine poate reuși... și realiza imagini în aceeași măsură ca și autorul invenției”2.
Acest anunț a fost primit cu mult interes și a creat peste noapte o mișcare de entuziasm nebunesc
numită “Daguerreomania”, dar a și provocat valuri de scepticism din diferite părți. Astfel,
Leipzic City Advertiser a ajuns să afirme că ceea ce își propunea invenția lui Daguerre era
imposibil de realizat, și mai presus de atât, era considerată blasfemie și o unealtă a diavolului. O
altă reticență a fost din partea pictorilor, o parte dintre acestia temânduse că o dată cu apariția
fotografiei, pictura va înceta să mai existe.
Iată că noua invenție reușea cu succes să reproducă imaginea realității. Principalul
inconvenient era acela că fiecare imagine era unicat și nu putea fi multiplicată. Mai mult, costul
fiecărei imagini obținute era ridicat.
Calotipul (calotype) - proces pozitiv/negativ introdus în 1841 de către William Henry Fox
Talbot și care va deveni foarte popular pentru următorii 10 ani.
La scurt timp apar fotografiile tip carte-de-vizite. Andre Adolphe Eugene DISDÉRI a
patentat în 27 noiembrie 1854 fotografiile de mici dimensiuni – portrete de 101mm x 63mm.
Napoleon oprește în mai 1959 în fața studioului și face un portret – momentul îl ajută pe Disderi
să devină bogat și faimos.

2
Apud Robert Leggat, A History of Photography from its beginnings till 1920s, pag. 19.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 În zorii apariției fotografiei se pot distinge clar câteva etape semnificative evoluție
tehnică și conceptuală. Pe măsură ce această nouă descoperire își se răspândește și își sporește
popularitatea, se dezvoltă foarte mult și spectrul de utilizare și temele pe care aceasta le
abordează. O posibilă urmărire pe filon istoric a dinamicii fotografiei este cea pe care o adoptă și
Dr. Robert Leggat în cercetările sale, respectiv aceea a parcurgerii și studierii celor mai
semnificative nume de fotografi care au influențat prin operele lor direcția spre care a mers
fotografia în decursul unei istorii pe cât de scurtă, pe atât de densă.
Andre Adolphe Eugene DISDÉRI – a patentat in 27 noiembrie 1854 fotografiile de mici
dimensiuni – portrete de 101mm x 63mm. Napoleon oprește în mai 1959 în fața studioului și
face un portret – momentul îl ajută pe Disderi să devină bogat și faimos.
În 1857 James MAXWELL reuseste să obtina primele fotografii color prin procedeul de
selectie tricromatică și recompunere prin triplă proiecție.
În 1873 La NEW YORK este publicata prima fotografie in ziar.
În 1884 George EASTMAN lanseaza negativul flexibil pe suport de nitroceluloza, livrat
în bobine, cunoscut sub denumirea de “roll film”. În 1888 George EASTMAN lanseaza primul
aparat foto KODAK, insotit de sloganul ce va rezista mai mult de un secol “TU APESI
BUTONUL, NOI FACEM RESTUL”. KODAK folosea o rola de film, pe care se putea realiza
100 de fotograme. După expunere, aparatul cu film din interior era trimis la unul dintre
laboratoarele KODAK. Aici filmul era extras, developat și copiat pe hartie, iar aparatul era
reîncarcat cu un alt film și returnat propietarului.
În 1893 Thomas Alva EDISON breveteaza filmul perforat de 35mm.
În 1945 BLACKNER, BROWN si KUNZ sunt numele inventatorilor procedeului foto
numit instant POLAROID.
În 1973 primul captor CCD de uz comercial este lansat cu o rezolutie de 100x100 pixeli.
În 1986 Un captor de imagine tip CCD de 1.4 MP este lansat pe piață de către firma
KODAK.
În anul 2005 KODAK renunță să mai produca aparate foto reincarcabile cu film de
35mm.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 Cum se realizează o fotografie (teorie și
practică). Noțiuni elementare pentru
realizarea imaginii fotografice
Tehnica foto
Coordonatele principale ale oricarei camere foto:
- Corp (body cu diferite moduri de funcționare și parametri reglabili)
- Lentila – dstanța focală
- Diafragma
- Timp de expunere - obturatorul
- Sensibilitatea suportului de expunere (film sau senzor)

Aparatul de fotografiat: definiție și componente

Cel mai simplu aparat de fotografiat este o cutie opaca (camera obscura), cu un orificiu minuscul
pe una din fete, pe fata opusa formandu-se imaginea. Desi foarte rudimentar, acest procedeu de
fotografiere inca se mai utilizeaza si poarta denumirea de "pinhole photography".
Oricat a avansat tehnica in ultimii ani, aparatele de fotografiat au aceleasi componente de baza:

Corpul aparatului
Este foarte important sa fie complet izolat, astfel incat sa nu permita intrarea luminii in interior,
cu exceptia celei care intra prin obiectiv si e destinata impresionarii filmului. Corpul este

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

proiectat conform unor principii ergonomice, astfel incit sa permita accesul usor si rapid la
facilitatile aparatului.

Obiectivul
Obiectivul permite accesul luminii in aparat si focalizeaza imaginea pe film. Este elementul care
determina in foarte mare masura claritatea si calitatea imaginii finale. Caracteristicile definitorii
ale obiectivelor sunt distanta focala si luminozitatea.
Distanta focala a unui obiectiv se masoara in milimetri si determina unghiul de camp. In functie
de distanta focala, obiectivele se impart in:
 superangulare, cu distanta focala pana in 40mm;
 obiective normale, cu distanta focala in jur de 50mm;
 teleobiective, cu distanta focala peste 70mm.
Aceste valori sunt valabile pentru filmul de 35mm si cresc o data cu dimensiunile filmului
folosit, astfel ca, de exemplu, pentru un aparat cu film 6x6cm, un obiectiv de 85mm este normal.
Luminozitatea reprezinta deschiderea maxima a diafragmei obiectivului.
Diafragma
Diafragma controleaza deschiderea obiectivului si determina cantitatea de lumina care ajunge pe
film. Se masoara cu ajutorul numarului f, care este de fapt un raport intre diametrul fizic al
deschiderii si distanta focala, astfel incat, indiferent de obiectiv, o anume valoare a diafragmei
inseamna aceeasi cantitate de lumina intrata in aparat. De obicei, este controlata cu ajutorul unui
inel de pe obiectiv.
Diafragma ia valori din scala 1; 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 64 etc., fiecare valoare
reprezentand jumatate din cantitatea de lumina admisa de valoarea precedenta. De exemplu o
diafragma f/1,4 admite de doua ori mai multa lumina decat f/2.
Obturatorul
Obturatorul este mecanismul care controleaza durata de expunere a filmului la lumina.
Ca si in cazul diafragmei, controlul timpului de expunere se face in trepte, fiecare treapta
dubland sau injumatatind timpul de expunere. 1/2000; 1/1000; 1/500; 1/250; 1/125; 1/60; 1/30;
1/15; 1/8; 1/4; 1/2; 1 etc. De exemplu un timp de expunere de 1/1000 lasa sa treaca jumatate din
lumina admisa intr-un timp de 1/500.
Obturatoarele pot fi de doua tipuri: centrale (leaf shutter) si focale (focal plane shutter).

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Pozitia B pe butonul care controleaza timpul de expunere reprezinta modul Bulb, in care aparatul
tine obturatorul deschis atata timp cat este tinut apasat butonul de declansare.
Pozitia T - mai putin folosita in prezent - este asemanatoare, cu diferenta obturatorul se deschide
la apasarea butonului de declansare si ramane deschis pana la a doua apasare a butonului de
declansare.
Pozitia X indica sincronizarea cu blitzul, care se face la un anumit timp de expunere, in functie
de modelul aparatului (1/60, 1/125 si chiar mai putin la modelele mai noi).
Vizorul
Vizorul permite vizualizarea imaginii inainte de a fi inregistrata pe film, permitand controlarea
compozitiei si, in functie de tipul aparatului, a claritatii.
In functie de tipul de vizor, aparatele se impart in:
 aparate foto cu vizare prin obiectiv (SLR - Single Lens Reflex) - cu ajutorul unei oglinzi,
care se ridica in momentul expunerii, fotograful poate vedea exact imaginea care se va
inregistra pe film
 aparate foto cu vizare laterala - vizorul este separat de obiectiv, ceea ce creeaza
probleme la fotografierea unui subiect apropiat. In acest caz, imaginea care apare in vizor
difera usor ca incadrare fata de imaginea care se inregistreaza pe film, fenomen denumit
"eroare de paralaxa".
Sistemul de antrenare si pozitionare a filmului
Un aparat mai avansat permite controlarea acestui sistem, oferind posibilitatea antrenarii cadru
cu cadru, continua (aparatul declanseaza continuu, cateva cadre pe secunda, atat cat este tinut
apasat butonul de declansare), expunere multipla (obturatorul este armat, insa filmul este
mentinut pe pozitie pentru expunerea unei imagini suplimentare).
In afara de aceste elemente de baza, anumite situatii pot impune necesitatea folosirii unor
accesorii: filtre, blitz, trepied, declansator flexibil etc.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 Compoziție foto

GHID PENTRU CONSTRUCTIA IMAGINII3

În procesul de realizare a fotografiei trebuie incluse, pâna la compozitie, cateva etape
premergatoate:
Alelegerea unei teme
Tema reprezinta motivul pentru care facem fotografia; mesajul fotografiei, ce dorim sa spunem,
ce dorim sa transmitem. Este vorba despre un sentiment sau despre copil, despre parinti sau grija
acestora fata de copil, despre peisaj sau despre degradarea lui, despre saracie sau depre o zona
din oras... ? Ce merita ca fotografia sa fie facuta sau de ce vrem sa o facem ? Tema ar trebui sa
faca diferenta intre o fotografie si un „snapshot”. Tema face ca fotografia sa transmita ceva
privitorului.
Identificarea subiectului
Subiectul este ceea ce ilustreaza imaginea, esenta care da intelesul fotografiei; acesta poate fi
concret, vizibil (obiecte, persoane, scene) sau abstract (evenimente, actiuni, emotii)
Care este subiectul ? Unde este subiectul ? Unde ar trebui sa se uite privitorul ? Ce este
important in fotografie ? Toate elementele sunt subordonate subiectului ?
Cand mesajul fotografului nu este puternic, este ambiguu sau slab evidentiat prin
compozitie fotografia nu este captivanta si nu pastraeaza atentia.
Compozitia
Fotografia poate fi „folosita” pentru a descrie, a exprima idei, a vinde, a influenta opinii s.a. In
functie de aceasta destinatie, fotografia, va fi tratata diferit, atat estetic cat si tehnic: cu cat se
indeparteaza de caracterul descriptiv si se apropie de cel interpretativ cu atat este mai creativa si
deci se supune mai putin unor „reguli” dupa care poate fi, apoi, judecata.

3
Apud Petrișor Iordan, www.cursfoto.ro

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Gradul de supunere a fotografiilor criteriilor sugerate de compozitie depinde, in afara de scopul
acestora, de diferite intentii: sa fie placuta, neobisnuita, sa surprinda etc
Compozitia este, alaturi de tehnica, un instrument, prin care fotograful isi poate atinge scopul,
acela de a se exprima intr-un anume fel, si se refera la modul de selectie si organizare a
elementelor unei imagini. O imagine bine compusa trebuie sa atraga si sa pastreze atentia asupra
subiectului, aceasta va sugera privitorului atat locul cat si ordinea in care sa priveasca, oferind o
„lectura” usoara, in care nimic nu este confuz
Sugestiile oferite de compozitie nu trebuie aplicate riguros si mereu in totalitate; o compozitie
care nu ofera nici o „surpriza” vizuala risca sa devina prea „obisnuita”. Prin omiterea
intentionata a unor „reguli” se se creaza, ceteodata, un efect neasteptat care poate da o nuanta
originala fotografiei.
In general aplicarea sugestiilor academice ale compozitiei ofera „o reteta” pentru un aranjament
placut si armonios al elementelor.
Important este ca atunci cand ne indepartam de regula trebuie sa stim exact de ce !
Indiferent ca este vorba de un continut pronuntat tehnic (fotografie descriptiva, comerciala), de
un mod de povestire (jurnalism, documentar, publicitate), de albume personale (nunti, portrete)
sau colectii de arta, structura limbajului fotografic, la nivelul compozitiei, ramane aceiasi.
GHID PENTRU COMPOZITIE
Incadrarea
Impunerea unei limite care nu exista in realitate implica prima provocare in compunerea unei
imagini. Prin plasarea subiectului in cadru, eliminarea sau includerea unor elemente sau relatia
acestuia cu fundalul si cu celelalte elemente se hotarasc linii definitorii ale viitoarei fotografii:
- tensiunea, introdusa de plasarea subiectului in apropierea
marginii

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 fotografiei
- dinamismul, impus de incadrarea verticala
- stabilitatea, sugerata de incadrarea orizontala
- profunzimea, data de diferenta intre primul plan-planul mediu-fundal
- organizarea, oferita de eliminarea elementelor nefolositoare
- concentrarea, realizata prin dozarea spatiului din jurul subiectului
- relationarea, prin includerea selectiva a elementelor
- crearea de forme noi, parti ale celor existente
- decontextualizarea, prin decuparea mediului
Lucrarea trebuie să fie o asociere de elemente într-o funcție comună, nici un fragment
neputând fi desparâit de întreg și invers, neputându-se adauga ceva, fără să apară
consecințe.
Simplitate
Pentru a fi eficienți în transmiterea mesajului, continutul imaginii trebuie sa fie simplu; realiatea
fotografiată poate fi abstractizată, toate elemntele fiind transferate din planul existenței în cel al
formelor unde căpăta valori estetice.
- nimic nu trebuie sa distraga atentia de la tema
- nimic nu intra in competitie cu subiectul, acesta nu trebuie cautat, ci este evident
- se elimina din cadru elementele care incarca compozitia nefolositor
- se evita suprapunerea elementelor

O fotografie prea „goala” risca sa nu aibă puterea pentru a pastra atentia.

Regula treimii
Regula treimii sugereaza plasarea centrului de interes in afara zonei de mijlocu a imaginii ; se
creaza astfel o tensiune care elimina echilibrul static. Reperele spatiale sunt legate de liniile
verticale si orizontale, care impart fotografia in trei segmente egale, si de punctele generate de
intersectia lor. Acestea sunt folosite atat pt plasarea subiectului cat si pentru crearea unui balans
in compozitie.
O alta „functie” este cea de delimitare a zonei centrale, catre care ar trebui orientata actiunea
vectorilor din imagine.
Folosirea punctelor de aur:

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 o centarea subiectului in mijloc este static si ofera o directie de miscare. Este o pozitie
dominanta, convingatoare; uneori poate sugera si subordonarea fata de spatiu
o plasarea laterala sugereaza miscare, mobilitate, dinamism
Folosirea liniilor de aur:
o se evita situarea liniilor verticale sau orizontale in jumatatea cadrului; acestea pot introduce
competitie intre partile create impartind atentia
o prin pozitionarea liniilor dominante sa „hotaraste” echilibrul imaginii

Echilibrul
Senzatia de greutate (vizuala) poate fi oferita de prezenta in cadru a unui element dominant,
reprezentat de distributia luminii vs intuneric, prezenta unor culori, forme de marimi
„importante”, impactul creat de elemente in miscare sau cu stralucire etc
Echilibrul static, impus de simetrie, apare cateodata prea consevativ, neimpunand nici o directie
de „curgere” in compozitie.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Echilibrul asimetric creaza adesea o tensiune, un interes pentru o anumita parte si poate arata
lucrurile intr-un alt fel decat ele exista.
- pozitia subiectului in cadru genereaza distributia “greutatii”:
o elementul apropiat de margine este mai greu decat cel situat in centru
o elementul din planul apropiat este mai usor decat cel din fundal (cu aceiasi dimensiune)
o spatiul plin de sus „apasa” pe subiect, il striveste
o subiectul situat sus da senzatie de departare
o greutatea jos da stabilitate si senzatie de asezare, fundament
o greutatea situata in partea de sus da instabilitate, si poate fi nefireasca
- „greutatea” elementelor din cadru depinde de mai multi factori:
o tonurile inchise dau un sens mai „greu” elementelor
o elementele in miscare sunt mai vizibile si au impact sporit
o elementele mici stralucitoare pot atrage atentia in fata altora mai mari si intunecate
o elementul singur are mai multa greutate decat cel amestecat intr-un grup
o cele mai dense culori produc o impresie mai puternica
o miscarea catre, sau de la, aparat in fundal e mai “puternica” fata de cea care traverseaza
cadrul

Triunghiul cu forme neregulate este una din formulele cele mai folosite in care se pot grupa
elementele pentru crearea echilibrului in compozitie

Comunicarea unei armonii sau tensiuni este un factor decisiv in compunerea unei imagini
pe care intentionam sa o „incarcam” cu un mesaj.
Lumina
Lumina poate schimba o fotografie atat prin interventia la nivel „macro” cat si prin efectele la
nivel “micro” de la nivelul compozitiei.
- interventia in echilibrul imaginii prin relatia intre partile luminate si cele intunecate
- impunerea atmosferei, functie de predominarea zonelor luminoase sau intunecate
- accenuteaza profunzimea prin evidentierea liniei umbrelor
- atragerea atentiei asupra unei anumite parti evidentiate prin lumina
Lumina influnteaza compozitia unei fotografii prin efectele date de directie si calitate:

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

- lumina din fata aplatizeaza subiectul
- lumina din spate creaza profunzime si pune in evidenta textura
- lumina laterala evidentiaza dimensiunea spatiala
- lumina directa pune in evidenta texturile, creaza contraste
- lumina difuza imbraca uniform elementele, favorizeaza cadrele colorate
Lumina creaza efecte care au raspunsuri emotionale :
- lumina puternica creaza optimism si relaxare
- lumina severa este neprietenoasa, creaza tensiune
- lumina difuza este calma ne face nostalgici, visatori
- atmosfera intunecoasa creaza grija, frica, seriozitate

Culoarea
Culoarea prezinta importanta atat datorita capacitatii de comunicare ci si potentialul de a se
transforma in subiect. Culorile pot interveni in echilibru, contrast, ritm, textură, profunzime
precum si in atmosfera sau efecte emotionale necesare transmiterii unui mesaj.

Culorile aflate in contrast, se gasesc in pozitie opusa pe roata culorilor. Acestea pot intra in
conflict prin contrastul creat, in cazul unor proportii egale, sau se pot pune in evidenta in cazul
dominarii uneia dintre ele, cea mica fiind mai vizibila.

Culorile aflate in armonie, se gasesc in vecinatate pe roata culorilor. Prezenta lor, impreuna,
produce imagini „linistite”, cu o cromatica placuta.

Contrastul intre culori poate proveni nu numai de la tipul de culoare implicat ci si de la stralucrea
sau saturatia acestora; orice diferenta va produce un contrast sau il va accentua pe cel deja creat
de culoare.

Imaginile care sunt „sarace” in numarul de culori, paleta fiind redusa la una-doua culori, sunt
potivite pentru a evoca atmosfera, armonia, aici contrastul fiind bazat pe tonuri si nu pe nuante.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Culorile sunt caracterizate prin diferite efecte optice care pot influenta atat prin prezenta cat si
prin „concurenta” creata celor din jur:
- rosu are un efect puternic de „avans” si deci de accentuare a adancimii daca este plasat in
fundal; este opac.
- galbenul este foarte stralucitor, isi pierde din „avansul” dat de rosu dar este prezent; este bine
pus in evidenta de negru
- albastru nu se vede cu aceiasi intensitate, poate fi transparent a; este cel mai raspandit in
natura prin prezenta in aer si apa
Registrul de culoare prezinta o mare importanta dpdv emotional:
- verdele sugereaza un sens pozitiv, speranta si progres
- violetul este somptuos, sofisticat, misterios, regal
- portocaliul este foarte puternic, cald, uscat
- rosu este energic, vital, puternic, fierbinte; poate exprima pasiune dar si agresiune
- galbenul este cea mai stralucitoare culoare; exprima concentrare, insistenta
- albastru este mai linistit, inchis si rece
- predominanta tonurilor deschise aduce optimism, si invers
- culorile care exprima lumina sau cerul (albul, albastrul, galbenul) sunt solidare cu idea de
puritate, virtute
- culorile cu nuante de albastru sunt mai reci si distante decat cele care includ nuante de rosu

Formele
Forma este elementul de baza in arta. Spatiul este definit si perceput prin forme. Formele au rolul
de a organiza si structura suprafata imaginii. Formele ne intereseaza atat prin aspect cat si prin
relatia intre ele numita proportie.
Proportia ajuta la stabilirea ordinii in materie de spatiu si creaza, impreuna cu celelalte reguli ale
compozitiei o impresie placuta in imagine.
- formele sunt vizibile si fara a fi inchise de linii putand fi sugerate prin culoare, lumina,
aranjarea subiectelor etc
- formele cele mai stabile sunt patratul, triunghiul si cercul

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 - unghiurile ascutite dau efecte de directionare, deplasare si chiar agresiune cu atata mai
putermice cu cat unghiul este mai ascutit
- unghiurile optuze sunt mai moderate in efecte preluaind caracteristicile formei pe care o
definesc

Folosirea formei asociata cu reducerea la minimum a celorlalte elemente poate stimula

imaginatia si crea un mesaj intr-o forma abstracta.

Liniile
Liniile contribuie la organizarea continutului imaginii si a modului incare aceasta va fi “citita” de
catre privitor. Orice intrerupere, impartire sau distragere de la zona noastra de interes poate cauza
modului cum acesta va fi perceputa.
Liniile implica miscare, sugereaza directia, orientarea, cntribuie prin repetitie la crearea ritmului,
definesc formele etc
Liniile pot sugera distanta sau amplifica scara acesteia , pot conduce ochiul privitorului catre un
subiect schimband centrul de interes sau ajuta la incadrare.
Liniile pot fi pot fi interpretate si prin prisma sunetului pe care il sugereaza.

- Liniile orizontale dau stabilitate, greutate, liniste, calm

- Liniile verticale implica forta, putere, dinamism, siguranta. Prezenta liniile verticale
impreuna cu cele orizontale sunt complementare, creaza echilibru, produc aparenta de static,
solid.
Liniile verticale sau orizontale plasate in apropierea mijlocului cadrului pot sa imparta
imaginea si atentia in compozitie.
- Liniile oblice creaza dinamism, conecteaza spatiul, sugereaza miscarea; in general, este
recunoscuta ca diagonala de urcare cea care uneste coltul stanga jos cu dreapta sus si invers
- Liniile curbe sunt mai joviale, linistite, melancolice iar daca apar in forma de S sunt elegante,
frumoase; efectul acestora creste in apropierea marginilor fotografiei.
- Liniile frante dau impresia de ascutit, dur, uneori asprime sau tensiune.
- Liniile convergente creaza profunzime si introduc miscare

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Linia poate fi sugerata si intregita de subconstient in cazul unor puncte separate pozitionate
geometric.

VERIFICAREA COMPOZITIEI:

- aveti un subiect (dominant); este favorizat de compozitie ?

- este fotografia indeajuns de atractiva ca sa pastreze atentia ?
- transmite ceva ?

Compozitie, culori si fundaluri la portret

Un portret bine compus concentreaza atentia pe subiect ; acesta poate transmite un mesaj sau
doar descrie scena prezentata. Realizarea unei compozitii reusite la portret depinde de suportului
tehnic, subiect, vestimentatie, alegerea fundalului si modului de iluminare ; toate acestea trebuie
supuse conceptului.
Cerinte tehnice
Controlul „scheletului” fotografiei prin distanta focala, pozitia aparatului si distanta pana la
subiect ; decizia depinde de situatia vizuala a cadrului, iluminare, pozitia subiectului, intentia
fotografului.
o Portretul clasic necesita un obiectiv cu lungime dubla a distantei focale normale
(85mm-110mm)
o Portretul „environmental” poate fi abordat cu lungimi focale normale si scurte
(50mm-35mm)
Definirea profunzimi de camp prin modificarea diafragmei, distantei focale si a distantei pana la
subiect.
o Portretul clasic este, de obicei, „izolat” de detaliile inconjuratoare
o Portretul „environmental” este completat prin detalile care inconjoara subiectul

Elasticitatea suportului fotosensibil/optic pentru situatii de iluminare slaba intalnite la portretul

„environmental”.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Capacitatea sistemului de focus pentru situatii dificile de iluminare/contrast.

Folosirea iluminarii artificiale.

COMPOZITIA PORTRETULUI
Imaginea fotografica contine pe langa elementele prezente vizual, in cadru, si componente
invizibile, care influenteaza atat structura cat si perceptia acesteia. Presiunea exercitata de
marginile fotografiei asupra subiectului, inaintarea in adancime oferita de linile perspectivei,
senzatia de echilibru oferita de plasarea centrala a subiectului, tensiunea introdusa de folosirea
zonelor laterale si a colturilor, inducerea miscarii s.a. sunt cateva din „fortele” nevazute pe care
putem sa le folosim in afara „regulilor” de compozitie.
Aranjamentul „academic” al elementelor oferit de compozitie trebuie „insufletit” prin aportul
intuitiei, simtului si creativitatii.
Incadrarea
- concentreaza atentia pe subiect
- dozeaza spatiul din jurul subiectului
- hotaraste gradul de importanta pe care il are subiectul
- imprima cadrului stabilitate sau dinamism
- face selectia elementelor care vor fi cuprinse in cadru
- influenteaza compozitia prin forma cadrului
- creaza o conexiune intima la gros-plan, acorda importanta expresiei in prim-planuri si
lasa loc gradat atitudinii la cele incadrate mai larg
- incadrarile stranse concentreaza atentia pe detalii
- incadrarile largi includ relatia cu mediul, creeaza atmosfera, defineste si raporteaza
Alegerea tipului de incadrare, indiferent de tipul de portret, este determinata de compozitie.
Se recomanda evitarea incadrarilor tangentiale, ciuntirea unor extremitati ale corpului, taierea
in zonele de incheietura ale membrelor.
Spatiul pozitiv vs spatiul negativ
- spatiul negativ prea mare domina si minimizeaza importanta subiectului
- spatiul pozitiv ocupa aprox 2/3 din cadru in cadrul unui portret classic
- prin raportul dintre spatiul pozitiv si cel negativ se evita simetria si se creeaza un raport
favorabil subiectului

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Plasarea subiectului in cadru
Regula treimii
- in cazul gros-planului si a prim-planului linia ochilor trebuie, de preferat, sa fie situata la
1/3 de latura superioara a cadrului
- cand linia fetei este diagonala in cadrul unui gros-plan sau prim-plan, ochii sint situati la
1/3 din partea superioara a diagonalei
- la incadrarile largi, subiectul, se plaseaza pe una din liniile verticale ale treimii
Plasarea centrala creaza echilibru si confera stabilitate si importanta subiectului.
Orientare
- se acorda spatiu mai mare in fata subiectului
- se acorda spatiu mai mare catre punctul privit de subiect
- directia data de privire prevala orientarii subiectului
Actiune
- se acorda spatiu catre directia de miscare
- se acorda spatiu catre directia sugerata a fi importanta
- viteza de deplasare ”creaza” spatiu, in general, in raport direct proportional
- masura spatiului acordat unei actiuni poate fi influentata si de varsta, in raport invers
proportional
- prezenta unei actiuni proiectata orizontal sau vertical este mai statica decat cea dezvoltata
pe diagonala

Evidentierea subiectului

Lumina
Lumina poate intervenii in echilibrul elementelor prin contrastul creat, poate crea iluzia spatiului,
poate anima cadrul prin prezenta, evidentiaza textura, introduce dinamism prin directie, delimita
sau evidentia elemente.

- contrastul ridicat creeaza o puternica diferentiere si atrage atentia

- comparativ cu marimi egale partile luminate sunt percepute supradimensionat

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 - lumina atrage atentia direct proportional cu marimea, pozitia sa in cadru si contrastul
creat
- umbrele mai dense „incarca” in greutate si pot fi folosite in contra-echilibru fata de alte
elemente
- liniile care despart partile luminate de cele neluminate pot fi folosite pentru a conduce
atentia, creea profunzime, relationa elemente s.a.
- face posibila redarea tridimensionala a elementelor in spatiu bidimensional
- evidentierea formelor si a conturului elementelor
- prin nivelul si felul iluminarii, lumina, determina stilul

Culoarea
Culorile joaca un rol essential in comunicarea vizuala, completand posibilitatile de expresie,
alaturi de linii si tonuri. Culorile, pe langa rolul structural in compozitie, au si influente
emotionale avand corespondent in dispozitia si atmosfera creata.
Culoarea este modificata de calitatea luminii, de reflexii, de prezenta altor culori in imediata
vecinatate si pot fi categorisite in calde sau reci, vii, naturale sau sumbre etc etc
Culorile pot o justificare a incadrarii, echilibrului, pot evidentia anumite elemente, crea
contraste.
- culorile deschise ale pielii pot fi evidentiate de culori inconjuratoare mai inchise
- tonurile calde favorizeaza subiectul fata de cele tari care atrag atentia
- hainele colorate si incarcate cu detalii atrag atentia in defavoarea subiectului
- contrastele de culoare intre haine si fundal distrag atentia de la subiect
- culorile trebuie adaptate la personalitate, varsta, tip de portret

Importanta
- poziţia acordata subiectului in cadru - centrul ofera cel mai favorabil loc
- dimensiunea pe care o ocupa in fotografie
- prin subordonarea celorlalte elementele posibil concurente
- in functie de tipul de portret se pot pune in evidenta expresia, infatisarea,
comportamentul, imbracamintea etc

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 Campul de profunzime
- zona aflata in focus se vede si atrage atentia; campul de profunzime poate izola subiectul
de fundal
- in general, subiectul si indeosebi ochii si fata trebuie sa fie clare
- campul de profunzime variaza la diferitele tipuri de portrete
- cu ajutorul focusului se poate scoate in evidenta centrul de interes

Subiectul

Linii si forme in compozitie

- introducerea unei « miscari » in linia corpului prin evitarea unie pozitii rigide
- evitarea simetriei prin pozitia mainilor, umerilor, bazinului, picioarelor
- crearea de forme asemanatoare triunghiurilor cu ajutorul mainilor si a corpului

Perspectiva
- plasarea unghiului de fotografiere putin mai sus de linia ochilor ; pozitiile extreme dau
rezultate ce prezinta distorsii
- portretul clasic nu se fotografiaza de la o distanta mai mica de 2 m
- celelalte tipuri de portrete nu se abordeaza de la distante foarte mici cu obiectiv
superangular

Pozitia subiectului
- fotografia portretului clasic poate abordata subiectul din trei pozitii : faţă, oblic si profil
- din faţă, se potriveste mai bine unei fete inguste, simetrice cu pometii vizibili
- oblică, in care linia partii indepartate include ochiul, urmand conturul pometului,
obrazului si barbiei; nasul nu iese din conturul feţei
- profil, in care nimic ce trece de linia centrala a fetei nu trebuie sa fie vizibil
- in general subiectul nu trebuie sa formeze unghi drept cu axul optic
- inclinarea axei capului, a liniei umerilor, evitarea pozitionarii simetrice a picioarelor,
creaza dinamism si imbunatateste compozitia

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 - mainile se tin cat mai departe de corp, la inaltimi diferite, pentru a genera forme
geometrice neregulate; de preferat mainile sunt fotografiate in profil iar degetele trebuie
sa fie adunate
- se evita orientarea catre aparat a mainilor, degetelor, piciorului
portret feminin
- capul este inclinat de obicei catre umarul mai inalt (apropiat de aparat) sugerand
sensibilitate, delicatete
- corpul este putin orientat in fata la nivelul pieptului iar capul putin catre spate
- crearea formei literei S cu ajutorul siluetei
portretul masculin
- capul este inclinat in aceiasi directie cu corpul (catre fata) si nu este intors in directie
inversa (catre spate)
- linia capului poate fi perpendiculara pe linia umerilor
- linia corpului deseneaza linii frante sau forme mai rigide

Fundaluri
In functie de tipul de portret considerat trebuie sa se aleaga fundalul care sa favorizeze
compozitia si prin aceasta subiectul. Fundalul incepe sa conteze in momentul in care suprafata
acestuia din fotografie creste; la prim planuri este aproape nul pentru ca la planul intreg sa aiba o
importanta majora.
Alegerea fundalului trebuie facuta in functie conceptul imaginii (personalitatea subiectului,
atmosfera, mod de iluminare, tip de portret) si de exigente estetice (compozitia cadrului)

Fundalul trebuie sa sustina compozitia si nu creaza concurenta subiectului:

- fundalul neutru izoleaza atentia concentrand-o asupra subiectul
- un decor aglomerat sau fundal intens colorat atrage atentia in defavoarea subiectului;
- alegerea culorii fundalului trebuie armonizata cu cea a ochilor sau hainelor; se pot crea de
contraste fine pentru tonurile de rosu ale fetei prin nuante mai reci
- se evita contrastele puternice din fundal sau intre fundal si vestimentatie

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 - pentru colorarea fundalului cu lumina, cel negru genereaza nuante dense pe cand cel alb
nuante pastelate
- lumina de fundal trebiue sa vina din aceiasi directie cu cea de portret in cazul cand
acestea prezinta textura
- fundalul, in general, trebuie sa fie in afara profunzimii de camp
- fundalul va fi in general mai slab luminat decat subiectul
- fundalul negru favorizeaza portrete ale varstelor tinere pentru ca scoate in evidenta
textura delicate a pilelii
- fundalul alb este folosit mai bine la persoane varstnice, cu ten imbatranit

Lucruri mici cu importanta mare

- pozitia trebuie sa fie cat mai naturala, fara distorsii sau contorsiuni
- zambetul trebuie sa fie afisat de o fata relaxata, cu ochii deschisi, fara cute
- culorile sau lumina trebuie sa creasca sau descreasca in intensitate, intre zonele marginale
si centrale ale portretului astfel ca acesta sa fie avantajat
- se evita apropierea de subiect atunci cand se foloseste superangular
- claritatea se face pe ochi
- atentie la detalii: guler, par, machiaj, fundal, umbre nenaturale, pozitia degetelor, etc
- echilibru in pozitionarea surselor de lumina
- reflexia luminii in ochelari se evita prin orientarea lor in jos, sau mutarea sursei
- reflexia in chelie se evita prin alegerea unei surse difuze care sa ilumineze uniform
suprafata
- in portretele in care fundalul este important prin informatii, subiectul trebuie plasat intr-o
legatura naturala cu acestea
- atunci cand subiectul este fotografiat intr-un context este necesara creearea uneiconexiuni
cu acesta
- functie de elementele din fundal subiectul va fi plasat in concordanta cu ideea care va fi
purtatoarea mesajului : parti egale, stanga-dreapta, intre subiect fundal (importanta egala
intre subiect-fundal), plasare centrala a subiectului (echilibru, dominare, leadership),
plasare laterala, neechilibrata (suspans, spatiu de gandire, ambiguitate).

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 Elemente de editare pentru fotografia
digitală
Pentru o înțelegere adecvată a fenomenului de editare a fotografiei digitale e nimerit să ne
reîntoarcem cu gândul la ceea ce se întâmplă cu fotografia realizată analog, mai exact fotografia
pe film. Dacă facem această paralelă devine lesne de oservat cum imaginea pe care un utilizator
de cameră foto pe film o înregistrează presupune o serie de operații chiar înainte de a putea fi
previzualizată, precum și o serie de alte procese tehnice pe care imaginea le va parcurge până ce
va ajunge să poată fi prezentată ca o lucrare finită, pe suport imprimat (hârtie foto, canvas,
carton, meșă etc.).
Aceste operații sau procese tehnice pe care le parcurge imaginea înregistrată pe film aduc
împreună o contribuție semnificativă la aspectul general al imaginii finale și toate laolaltă pot fi
reprezentate generic prin termenul postprocesare. Ceea ce este însă de reținut este că într-o
imagine deja înregistrată pe peliculă nici un element de postprocesare nu poate recupera
substanțial ceea ce s-a înregistrat deja. Important de avut în vedere este faptul că momentul
declanșării este momentul decisiv pentru ca toate detaliile de ordin tehnic și compozițional să fie
prestabilite și realizate. După ce imaginea foto a fost înregistrată pe peliculă cel puțin două
aspecte, unul de ordin tehnic, celălalt de ordin compozițional, nu mai pot fi modificate:
- o imagine foto expusă greșit într-una sau cealaltă zonă extremă de expunere (subexpusă
sau supraexpusă până ce nu se mai pot distinge detalii) devine imposibil de recuperat;
- un cadru foto odată înregistrat acestă nu mai poate fi încadrat nici din altă
perspectivă/unghi, nici nu se poate recupera o secvență mai largă de realitate în raport cu
cea înregistrată deja.
Pornind de la aceste considerente putem să ne raportăm la termenul de postprocesare ca
la o etapă esențială în fotografia analogă cel puțin, întrucât fără aceasta imaginea fotografică
realizată nu ar putea fi nici măcar previzualizată, și invariabil nici vizualizată, însă este important
să păstrăm permanent în minte că postpocesarea unei imagini foto presupune o serie de limite.
Două limite esențiale sunt cele mai sus amintite și unde am stabilit că postprocesarea nu mai
poate ajuta cu nimic pentru recuperarea imaginii. O serie de alte elemente supuse postprocesării

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

pot fi adjustabile în aceasă etapă și toate acestea sunt parte din procesul general de realizare a
unei imagini fotografice. Discuția de fiecare dată în jurul oricărei fotografii se poartă asupra
nivelului de intervenție pe care autorul unei imagini fotografice a hotărât să îl realizeze în etapa
de postprocesare. Până unde este etic să influențez parametrii de procesare a unei imagini
fotografiate având ca scop ultim o imagine definitivată bine realizată din punct de vedere estetic.
Fotografia digitală se întâlnește la rândul ei cu aceleași tipuri de “provocări” în privința
postprocesării. Ceea ce devine specific pentru fotografia digitală în privința editării este faptul că
informația optică este transformată în informație encriptată în sistem binar și implicit stocată pe
un mediu diferit de cel al fotografiei analoge, respectiv un spatiu de memorie ce permite
înmagazinarea bitilor. Acest proces de înregistrare a imaginilor obținute cu camera digitală
implică procesarea informației optice captată de un senzor și encriptarea ei într-un fișier cu o
anumtă extensie. Cea mai răspândită extensie pe care toate camerele foto digitale o pot utiliza
este extensia .jpeg. Acest tip de extensie permite și cea mai răspândită citire a informației pe
majoritatea terminalelor digitale (computer, telefon, tableta, rama foto etc.) prin intermediul
tuturor softurilor specifice pentru citirea de imagini. Fișierul cu extensie .jpeg cuprinde însă un
tip de encriptare a informației ce permite o serie redusă de posibilități de intervenție în ceea ce
numim generic postprocesare, respectiv în procesul de editare al imaginii digitale. Aceasta în
special datorită faptului că acest tip de extensie este specific unor fișiere de imagine cu aspect
final, pentru care procesul de stabilizare a tuturor parametrilor specifici(lumină, culoare, tonuri
etc.) este deja încheiat. Multe dintre camerele digitale însă au posibilitatea de a înregistra
imaginea digitală cu fișiere encriptate ce pot doar să înmagazineze maxim de informație
luminoasă în urma unui proces de expunere și să stocheze această informație într-un format
specific ce poate fi considerat material brut optim pentru ceea ce numim editarea foto. Acest tip
de fișier este cunoscut cu denumirea de RAW format (formatul crud) și este formatul brut care
are diferite denumiri de extensie în funcție de diferiții producători ai camerelor digitale.
Cele mai cunoscute branduri de camere generează următoarele extensii ale fișierelor RAW:
· fișierele .ARW din camerele Sony alpha100
· fișierele .CR2 din camerele Canon
· fișierele .CRW din camerele Canon
· fișierele .DCR din camerele Kodak
· fișierele .DNG din camerele Leica

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

· fișierele .ERF din camerele Epson
· fișierele .MRW din camerele Minolta
· fișierele .NEF din camerele Nikon
· fișierele .ORF din camerele Olympus
· fișierele .PEF din camerele Pentax
· fișierele .RAF din camerele Fuji
· fișierele .RAW din camerele Panasonic
· fișierele .SR2 din camerele Sony

Prezentul curs încearcă trasarea principalelor direcții de editare care orice persoană care
produce imagine fotografică se cuvine să țină seama. Chiar și pentru cele mai elementare
modificări pe care urmează să le facem unei imagini digitale este bine să înțelegem de la bun
început că cel mai potrivit format chiar și pentru o editare minimală este formatul RAW. Foarte
puține coordonate dintr-o imagine mai pot fi adjustate în situația în care fișierul este salvat cu o
extensie de format finalizat(.jpeg).

Aspecte de abordat în editarea fotografiei digitale

Caracteristici ale imaginii digitale
Rezoluția
Aspect ratio
Culoarea
- Adâncimea culorii
- Spații de culoare
Formatul fișierelor de imagine
- Redimensionarea imaginilor
- Rotirea
Compensarea expunerii

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 - Histograma
- Expunere
- Recuperare
- Umplere cu lumina
Transformări de culoare
- Balans de alb
- Luminozitate și contrast
- Nuanțe și saturație de culoare
- Tonuri de gri
Retușuri
- Eliminare ochi roșii
- Eliminare de obiecte
-
Metadate:
- Exif
- Cum pot modifica sau sterge date din exif
Observăm așadar cum în etapa de postprocesare a imaginii digitale posibilitatea de
intervenție în imaginile obtinute poate merge de la cele mai simple retușuri de luminozitate și
contrast, de la redimensionare și crop, până la diferite modificări fundamentale în liniile de
culoare sau chiar spre întervenția de ordin grafic (eliminarea sau adăugarea de elemente grafice
într-o imagine). Pentru că etapa de postprocesare este practic etapa de definitivare a creației
fotografice, ultima înainte ca imaginea să fie prezentată publicului (publicată online sau printată),
întrebarea pe care e bine să o avem în vedere permanent în această ultimă etapă este dacă
modificările și adjustările aduse de noi acesteia sunt menite să întărească mesajul pe care am
dorit să-l transmitem cu imaginea în cauză atunci când am declanșat expunerea. Încercând
permanent să ne ghidăm cu ajutorul acestei întrebări și respectând pe cât posibil principiul
veridicității impus de fotografia jurnalistică, limitele de intervenție în imaginea digitală în
această ultimă etapă numită postprocesare ne vor fi mai usor de identificat.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

 Fotojurnalismul

FOTOREPORTAJUL

Fotoreporterul

Fotoreporterul este o combinatie intre reporter, artist si technician. El trebuie sa aiba instinctual
capacitatea de a vedea sau prevedea oportunitatile care intervin in timpul actiunii, sa posede
valoric cunostintele prin care selecteaza momente reprezentative, sa determine claritatea,
expunerea si compozitia cadrului.

Spre deosebire de reporter care poate trage concluzii la sfarsitul actiunii, fotoreporterul trebuie sa
inregistreze aceste momente in timpul derularii, sub presiunea timpului, in conditii impuse de
spatiu si lumina astfel ca scena finala sa fie graitoare, placuta estetic si tehnic reusita.

Priceperea tehnica in rezolvarea problemelor cauzate de modul de iluminare, posibilitatile de a

compune, impunerea unghiului de fotografiere etc, sunt importante, esenta fiind insa data de
calitatea educatiei, de selectia informatiei, si modul de ilustrare al acesteia.

Rezistenta la stres, disponibilitatea fizica, valorile etice si perspectiva filozofica sunt directii in
care, de asemenea, fotoreporterul trebuie sa fie cel putin avizat.

Cunoasterea limbajului, culturii si a povestii acelei intamplari poate oferii suportul unei perceptii
creative precum si obtinerea informatiilor, numelor, si a descrierii contextului ce insoteste
fotografia mai departe.

Fotografia de reportaj
Fotografia are de obicei o influenta mai mare asupra oamenilor decat informatia scrisa.
Fotografia de reportaj inregistreaza “viata in timpul trairii “, surprinde si socheaza, depasind cu
mult trairea oferita de parcurgerea unui text. Fotografia de reportaj combina impactul vizual cu

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

impactul emotional intrand astfel in contact cu constiinta privitorului prin empatie; starea de
bucurie, teama, durere, etc capteaza si pastreaza atentia prin implicarea privitorului.

De obicei, valorile prin care se deosebeste o fotografie de reportaj sunt date de importanta
evenimentului, potentialul conflictului, originalitate, impact si efectul in timp.

Fotografia de reportaj poate fi abordata diferit in functie de tema si subiectul abordat :

Fotografia jurnalistica, asemen unei stiri scrise trebuie să raspundă câtorva întrebari:
Cine?
Ce?
Unde?
Cand?
De ce?
Cum?
In general fotografia de stiri trebuie sa aiba un subiect usor de identificat, sa starneasca
curiozitatea si sa aiba impact sau sa produca un soc emotional.

Stiri speciale

Evenimente neplanificate, care apar pe neasteptate, au o evolutie rapida si prezinta impliactii

care uneori depasesc interesul local. Au de obicei impact sporit si prezinta situatii dramatice cu
incarcatura emotionala: inundatii, incendii, conflicte sociale sau militare

Solicitarile, atat tehnice cat si umane, sunt maxime iar experienta este decisiva; in general se
lucreaza in conditi de tensiune, fara posibilitatea de a alege locul din care se fotografiaza, la
lumina disponibila, tinand cont de restrisctiile impuse de autoritati. Esenta succesului este
rapiditatea preluarii informatiei si mobilitatea.

Ca si in cazul celorlalte situatii cea mai buna imagine va arata preocuparea si emotiile celor
implicati in scena, expresia generata de participare.

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Dotarile tehnice sunt minime, adaptate la dinamica evenimentului; cateodata necesitatea data de
discretie impune folosirea unui aparat compact.

Stiri curente

Evenimente generale, planificate, in care se pot anticipa cerintele tehnice si conditiile mediului
de desfasurare ; acestea se prezinta intr-o succesiune de momente in general cunoscute, care
uneori, insa, pot lua intorsaturi nesateptate.
Fotoreporterul trebuie sa fie un bun observator si sa “vaneze” situatiile naturale, spontane oferite
de catre subiecti ; surprinderea anumitor expresii poate releva personalitatea, starea sau
preocuparea acestora in loc de a avea o simpla descriere a modului in care ei arata.
Se poate alege un punct de statie favorabil, folosi un echipament mai complex, alcatui un plan de
abordare si anticipa anumite dificultati.

Ilustrarea temelor „feature“

Sunt de obicei fotografii produse in locuri diverse care exprima alegoric tema aleasa. Fotograful
este un fin observator, cunoscator al temei, acesta trebuie sa vaneze eventualele oprtunitati,
realizarea acestora nefiind asociata cu un loc anume.
In general aceste fotografii redau persoane in ipostaze naturale, in momente fugitive, expresive,
umoristice sau placute, care in general exprima ceva, o parte din pesonalitatea lor sau a actiunii
incare sunt implicati.
Cateodata acestea iau forma imaginilor pictoriale in care efectul grafic al compozitiei si luminii
este mai important decat subiectul insasi; combinarea lor cu diferite momente de interes le poate
creste insa si mai mult valoarea jurnalistica.

Fotografia de eveniment, ilustreaza momente festive si manifestari sociale din domeniul

culturii, sportului, politicii etc

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Eveniment politic, include momentul semnarii unor tratate, conferinte de presa, intalniri intre
lideri, activitatea oamenilor politici etc.
- ipostazele in care persoanele sunt surprinse trebuie sa fie naturale, firesti, reprezentative
pentru moment si acestea si nu pentru a influenta negativ imaginea lor publica
- trebuie sa se tine seama de importanta, rangul si functia celor implicati
- se acorda un spatiu echilibrat in cadrul unor parti semnatare
- se plaseaza cu fata la camera persoana superioara dpdv al importantei pt moment
- in momentele oficiale compozitia imagini nu trebuie sa fie dinamica prin unghiuri,
contraste de lumina, gesturi, diferente de inaltime etc
Eveniment cultural, acopera manifestari artistice, concerte, spectacole, vernisaje etc
- se asigura pe langa portretele artistilor si latura documentara a evenimentului, prin
intermediul cadrelor largi
- surprinderea performerilor in ipostaze cu expresivitate, concentrare si mimica sugestive
mesajului pe care il transmit
- punerea in valoare a spectacolului prin surprinderea scenografiei, luminilor, costumelor,
instrumentelor, atmosferei, emotiei etc
- respectarea regulilor in cazul unui spectacol in care se impune un anumit protocol
Eveniment social, surprinde nevoile si aspiratiile comunitatilor, dificultatile sau realizarile din
planul economic, al securitatii, opinii si demersuri ale organizatiilor civice etc
- esenta reportajului social este de a rezolva anumite probleme comunitare prin expunerea
lor si supunerea la dezbatere publica
- de obicei problema se mediatizeaza prin alegerea unui grup sau persoane reprezentative
- sunt cazuri cand fotoreportajul trebuie abordat strategic, in timp, pentru a acoperi intreaga
problematica a subiectului in cauza
- ilustrarea unor subiecte incomode presupun uneori presiuni din partea partilor implicate
pe care fotoreporterii trebuie sa le aiba in vedere
- modalitatile tehnice si artistice de redare au aici cea mai larga plaja de expresie
Eveniment sportiv, include pe langa actiunea sportiva si atmosfera de joc, tensiunea, expresia,
determinarea si virtuozitatea sportivilor aflati sub influenta efortului si a concentrarii, sustinatorii
etc

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Datorita rapiditatii desfasurarii actiunii este necesara cunosterea regulilor de joc pentru
anticiparea actiunilor si surprinderea momentelor incarcate de dramatism, cunosterea liderilor
sau a pionilor principali implicati in joc.
Realizarea tehnica si compozitia fotografiei sportive trebuie sa fie dinamica si sa exprime
tensiunea actiunii sportive si sa surprinda esentei jocului : jucatori cu mingea, sportivi in actiune,
in pozitii caracteristice jocului, masina in derapaj etc

Portretul jurnalistic spune o poveste despre cel fotografiat ; este o combinatie intre un moment
atent ales, o lumina favorabila si informatia continuta de fundal, toate alese pentru a diferentia
personalitatea subiectului. Crearea unui portret depinde de cautarile intreprinse in vederea
atingerii obiectivitatii, a surprinderii unei imagini « reale » cu care putem sa implicam privitorul.
Portretul jurnalistic poate fi un prim plan care ilustreaza modul cu arata subiectul sau un
environmental portret, care include informatii suplimentare despre modul de viata, munca,
pasiuni etc Integrarea subiectului in mediu este esentiala.

Portretul trebuie surprins intr-un moment firesc, interactionand cu mediul, limbajul corpului,
atitudinea, imbracamintea, pozitionarea acestuia in cadru, culorile, lumina, echilibrul etc fiind
detalii importante in redarea personalitatii.

Ilustrarea unei povesti.

Realizarea unei povesti este de obicei produsa intr-o perioada lunga de timp. In general aceasta
arata o situatie cu implicatii mai largi, sociale, si exemplifica si cazuri particulare. Crearea unei
povesti ilustrate trebuie sa fie sustinuta de o scurta poveste scrisa care completeaza informational
naratiunea.
Povestea este precedata de o perioada dedicata cercetarilor, cunoasterii tuturor aspectelor, a
eventualelor pozitii a diferitelor parti, a ce s-a scris si spus despre subiect, a posibilelor interese.
O poveste ilustrata trebuie sa prezinte o tema, unde toate fotografiile nu doar se suprapun pe
subiect dar si converg catre un scop comun, avand astfel o putere de sugestie sporita.
Pentru a fi unitara, povestea, trebuie sa includa in fotografii un motiv, o repetitie : persoana,
obiect, atmosfera, perspectiva, tehnica etc

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

De obicei povestea este prezentata prin cadre diferite in continut si abordare, incluzand de la
vederi panoramice asupra intregii regiuni, la cadrele medii, specifice, pana la portrete, si planuri
detaliate ale unor subiecte mici.

Compozitia
Cadrele largi (raportate la scara scenei) ofera perspectiva asupra evenimentului lasand privitorul
sa se orienteze in scena.
- Arata unde are loc, afara, inauntru, in oras, la mare, ziua, noaptea etc
- Definesc rolul partilor si dimensiunea evenimentului
- Sunt cadre in general lipsite de dramatism si actiune
Cadrele medii, indeajuns de stranse ca sa se poata vedea detaliile actiunii dar indeajuns de
indepartate pentru a distinge relatia intre elementele participante si a acestora cu mediul
inconjurator.
- evoca ce si cum se intampla
- contin elementele esentiale pentru evocarea scenei (cauza, efect, conjunctura)
- au un impact sporit atunci cand includ o actiune
Cadrele apropiate, izoleaza si evidentiaza subiectul sau detalii din acesta
- introduc dramatism implicand privitorul in scena
- creaza o relatie intima cu subiectul
- contactul cu detaliile scenei solicita reactii empatice ale privitorului

Tehnici de abordare profesionala

Informatia poate fi ”spusa” generic, direct, cand „se arata” tot, sau simbolic, indirect, cand se
sugereaza sau „cufundata” in context. Atunci privitorul este implicat, invitat la cautare si
interpretare ; aceast mod mentine contactul cu imaginea mai indelungat oferind satisfactia
descoperirii intelesului ei.

Se poate alege intre a evidentia un subiect prin intermediul compozitiei, sau invers, prin plasarea
unui subiect vizibil care domina imaginea printr-o compozitie simpla

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Se „exploreaza” sau evalueaza alternative pentru puncte de statie
Se anticiapeaza locul si modul de desfasurare al actiunii precum si momentele de varf
Se obtin informatii cu privire la nume, locuri, cele intamplate etc
Se acorda importanta oamenilor implicati in eveniment
Evitarea implicarii emotionale si influentarea mediului

Deontologie profesionala
Se refera la impunerea unui set de reguli etice, provenite din interpretarea diverselor situatii prin
prisma moralei, a reactiei opiniei publice, a respectului pentru valori, principii etc

- acuratețea informației
- redarea adevarului
- judecata nepartinitoare
- independenta politică și economică
- disponibilitatea pentru compasiune
- responsabilitatea

Recomandări de bună practică4

1. Fii onest! Caută adevărul!!! Fii etic!
2. Cunoaște-ți meseria și practic-o la nivelul cel mai ridicat al abilităților tale în toate joburile luate!
3. Reprezintă-te pe tine și reprezintă clientul tău în mod corespunzător și profesionist.
4. Înțelege-ți costurile (învestiția) și valoarea muncii încât să poți cere un preț adecvat.
5. Înțelege drepturile de autor și lucrază cu un contract corect.

4
The National Press Photographers Association Business Practices Committee

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.

Bibliografie
Barthes, Roland, Camera luminoasă Însemnări despre fotografie, trad. Virgil Mleșniță, Editura
Design & Print, 2010.
Benjamin, Walter, Little History of Photography, in Selected Writtings, Vol. 2 1927-1934, The
Belknap Press Of Harvard University Press Cambridge, Massachusetts and London,
1999.
Feininger, Andreas, Fotograful Creator, trad. Ioana Aneci, Iași, Polirom, 2015.
Iarovici, Eugen, Măiestria în fotografie, Editura tehnică, București, 1977.
Leggat, Robert, A History of Photography from its beginnings till 1920s, 1995.
Lewell, John, The digital photographer’s software guide,
Montabone, Sebastian, Beginning Digital Image Processing: Using Free Tools for
Photographers, Apress, 2010.
Nae, Cristian, Moduri de a percepe – O introducere în teoria artei moderne și contemporane,
Iași, Polirom, 2015.
Tudose, Lucian, Tehnică și artă fotografică, suport curs, 2008 – 2009
www.cursfoto.ro

© 2015 Asociația Turism Istoric. Toate drepturile Rezervate.