AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr.

LAPTEȘ RAMONA

CURS 7

3.2. Faza inițială a lucrărilor de audit

3.2.1. Acceptarea angajamentului și contractarea lucrărilor de audit

Înainte de a accepta angajamentul, auditorul financiar trebuie să aprecieze
posibilitatea de a îndeplini misiunea de audit, în concordanță cu regulile profesionale şi
deontologice care guvernează activitatea de audit financiar.
Acțiunile întreprinse în această etapă premergătoare unei misiuni de audit se
referă la:
a. culegerea şi analiza informațiilor despre entitate;
b. completarea unei foi de acceptare a angajamentului de audit;
c. încheierea contractului de audit.
a. Culegerea şi analiza informațiilor despre entitate
Prima categorie de lucrări permite auditorului financiar să aprecieze dacă va
reuși să îndeplinească, în bune condiții, angajamentul de audit. Informațiile obținute în
această etapă se referă la:
 cunoașterea entității, a specificului activității, a sectorului de activitate, a
mărimii organizației şi a modului de organizare;
 stabilirea riscurilor pe care auditorul financiar şi le va asuma dacă va
accepta angajamentul de audit;
 analiza respectării regulilor referitoare la independența şi compatibilitatea
auditorului.
În ceea ce privește riscurile acceptate, acestea pot fi generate de:
 lipsa de experiență a auditorului financiar în domeniul respectiv de
activitate;
 sistemul de control intern insuficient sau cu lipsuri importante;
 contabilitatea neținută corect și la timp;
 atitudinea negativă a conducerii entității față de respectarea legii și a
organelor publice și administrative;
 nerespectarea legislației cu privire la standardele de contabilitate,
naționale şi internaționale;
 rotația personalului prea mare și anormală, dublată de existența
salariaților fără experiență;
 dezechilibre financiare importante, credite restante, reducerea cifrei de
afaceri, activități în declin, elemente care compromit viitorul entității;
 nerespectarea principiilor generale de raportare financiară;
 existența riscurilor fiscale şi juridice;
 situațiile conflictuale între conducători, acționari, etc.;
 cazurile anterioare de limitare a controlului;
1
AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

 onorarii insuficiente achitate auditorilor anteriori;

 alte constatări care ar putea influența decizia de acceptare a
angajamentului de audit.
Existența acestor riscuri nu generează refuzul angajamentului de audit. Decizia
de acceptare a mandatului va fi adoptată în cunoștință de cauză, auditorul urmând să
aplice toate măsurile necesare în funcție de context. În plus, auditorul va lua legătura cu
juristul firmei pentru a obține declarații cu privire la eventualele litigii, cu valoare foarte
mare, care ar putea periclita viitorul firmei.
O importanță deosebită au şi constatările referitoare la:
 refuzul auditorului precedent de a prelungi contractul cu entitatea,
datorită: nerespectării normelor legale, neaplicării măsurilor stabilite sau
neachitării onorariilor cuvenite prin limitarea verificărilor;
 aprecierile cu privire la independența și la absența incompatibilităților;
După analiza factorilor de risc, auditorul financiar poate adopta una dintre
următoarele decizii:
 acceptă angajamentul de audit, fără riscuri aparente;
 acceptă angajamentul însă își va asuma o mai mare supraveghere și
măsuri particulare;
 refuză angajamentul de audit.
b. Completarea unei foi de acceptare a angajamentului de audit
Dacă auditorul financiar acceptă angajamentul de audit, următoarea activitate
presupune completarea unei foi de acceptare a angajamentului, care are următoarele
obiective:
1. colectarea şi sistematizarea informațiilor de bază pentru identificarea entității,
a conducerii acesteia, a obiectului de activitate şi a dimensiunii acesteia;
2. consemnarea lucrărilor efectuate de către auditor înainte de acceptarea
angajamentului:
- analiza situației financiare a entității și a riscurilor;
- vizitarea entității şi discuțiile cu conducerea acesteia;
- contractele cu auditorul financiar precedent şi examinarea
documentelor întocmite de către acesta.
3. consemnarea unor riscuri constatate în această etapă preliminară a auditului,
pentru a se putea reveni asupra lor în etapele următoare:
- contabilitatea neținută regulat;
- controlul intern insuficient sau absent;
- fluctuația mare a personalului în domeniul financiar-contabil;
- implicarea entității în activități riscante sau speculative, etc.;
4. estimarea bugetului de timp şi fixarea onorariilor cuvenite;
5. asigurarea îndeplinirii obligațiilor profesionale care decurg din acceptarea
mandatului de audit:
- scrisoare către conducerea entității;
2
AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

- scrisoare către auditorul financiar precedent;

- scrisoare de intenție de a prelua angajamentul în vederea semnării
contractului de audit.
c. încheierea contractului de audit
Acceptarea misiunii de audit se finalizează printr-un contract de audit, care se
încheie, de regulă, pe o perioadă de trei ani, existând posibilitatea prelungirii acestuia.
Normele legale românești prevăd obligația ca activitatea auditorilor financiari să se
desfășoare pe bază de contracte de prestări servicii, fără a se face vreo distincție între
misiunile de audit statutar - care presupun desemnarea auditorilor statutari de către
AGA - și misiunile de audit contractual. Standardul Internațional de Audit (ISA) nr.
210, Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit prevede că, auditorul financiar și
clientul trebuie să convină termenii și condițiile de realizare ale misiunii de audit, care
vor fi consemnate într-o scrisoare de misiune de audit.

3.2.2. Orientarea şi planificarea lucrărilor de audit

În această etapă, auditorul financiar obține informații cu privire la
particularitățile entității, zonele sale de risc, domeniile și sistemele semnificative,
informații care să îi permită orientarea și planificarea procedurilor de audit astfel încât
să fie prevenite lucrări inutile sau care nu vor servi realizării obiectivelor misiunii de
audit. În cadrul acestei etape, o importanță deosebită se acordă riscurilor de audit și
determinării pragului de semnificație.
Standardul de audit (ISA) nr. 300, Planificarea unui audit al situațiilor
financiare abordează constituirea unei strategii generale detaliate cu privire la natura,
durata și gradul de cuprindere ale auditului. Cunoașterea generală a activității clientului
reprezintă o componentă semnificativă a planificării misiunii de audit. Cunoștințele
auditorului cu privire la activitatea clientului contribuie la identificarea domeniilor și a
sistemelor semnificative ale tranzacțiilor și evenimentelor economico-financiare, care
pot avea o influență semnificativă asupra situațiilor financiare.
Concret, activitățile întreprinse de către auditor în această etapă se referă la:
a. delimitarea caracteristicilor proprii ale entității;
b. identificarea domeniilor semnificative, a sistemelor semnificative și
stabilirea riscurilor de audit şi importanța lor relativă;
c. determinarea pragului de semnificație;
d. întocmirea planului general de audit și elaborarea programului de audit.
a. Delimitarea caracteristicilor proprii ale entității
Toate acțiunile întreprinse de către auditor în acest stadiu al misiunii au ca
obiectiv cunoașterea particularităților entității, iar tehnicile și procedurile folosite pentru
atingerea obiectivului sunt: discuții cu conducerea și personalul entității, examinarea
unor documente interne și externe, vizitarea spațiilor entității și examenul analitic
(analiza critică a unor cifre și indicatori, static și dinamic, prin raportarea la exerciții
financiare precedente, analize bugetare, etc.).
3
AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

Sunt vizate aspecte legate de natura activităților desfășurate de entitate,

particularitățile sectorului din care face parte, structura entității, organizarea generală a
entității auditate, politicile comerciale, financiare și sociale, organizarea contabilității,
practicile contabile utilizate, sistemul de control intern, etc.
Principalele caracteristici proprii ale entității, care pot influența calitatea
serviciilor de audit sunt:
- Sectorul de activitate: producție, servicii, comerţ, etc. În fiecare sector de
activitate există reglementări diferite, tehnici specifice de evaluare a
elementelor de active, datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli, etc.;
- Organizarea şi structura entității, care ridică probleme diferite cu privire
la modul de exercitare a misiunii:
- dacă societatea este grup sau independentă;
- dacă activitatea este concentrată sau dispersată teritorial;
- dacă ierarhiile stabilite prin organigramă şi responsabilitățile sunt
riguros respectate sau prezintă neajunsuri;
- dacă există sau lipsesc procedurile interne, etc.
- Politica generală a entității;
- Perspectivele de dezvoltare ale entității;
- Organizarea administrativă şi contabilă, care poate influența auditul,
dacă:
- există un sistem informațional adecvat;
- există un control de gestiune şi preventiv eficient;
- există un control bugetar asupra cheltuielilor şi veniturilor;
- există proceduri administrative şi contabile judicioase.
- Politicile şi principiile de raportare financiară utilizate.