Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imprima povestea!
Soldatul de plumb
Au fost odata douazecisicinci de soldati de plumb, cu totii frati, pentru ca
fusesera cu totii turnati din aceeasi veche lingura de plumb. Ei tineau arma la umar,
privind drept inainte si erau imbracati intr -o minunata uniforma de culoare rosie-
albastra. Primele cuvinte pe care le-au auzit pe lumea aceasta, dupa ce s-a ridicat
capacul cutiei in care erau asezati, au fost: "Soldati de plumb!" Aceste cuvinte le-a
rostit un baietel, care, vazandu-i, batea din palme de bucurie. El ii primise in dar de
ziua lui, iar acum ii asezase pe o masa in ordine de batalie.
Tofi soldatii semanau intre ei pana in cele mai mici amanunte, afara de unul
singur: acesta nu avea decat un singur picior, fiindca fusese turnat cel din urma, iar
plumbul nu mai ajunsese. Cu toate acestea, statea intr -un singur picior cum stateau
ceilalti pe doua si, dintre toti, tocmai el urma sa aiba o soarta deosebita, datorita
unei imprejurari ce merita a fi povestita.
Pe masa pe care au fost insirati soldatii de plumb se aflau multe alte jucarii,
dar cea mai minunata dintre toate era un castel de carton, prin ferestrele caruia
puteai zari, in interior, salile frumos mobilate.
In fata castelului se inaltau cativa copacei, asezati langa o oglinda de cristal
care trebuia sa tina loc de lac si pe care pluteau cateva lebede de ceara. Toate
acestea erau pline de farmec, dar si mai fermecatoare era o fetita care statea in
poarta larg deschisa a castelului. Fetita fusese croita tot din carton, dar era
imbracata cu o rochie din matasea cea mai fina si, o panglica ingusta, din matase
albastra, ii inconjura gatul, iar pe umeri purta o esarfa roz; parul li era impodobit cu
o stea stralucitoare. Plina de gratie, isi ridica mainile spre cer si, pentru ca era
dansatoare, isi inaltase si un picior, dar il tinea atat de sus incat soldatul de plumb
nu-l vedea, ceea ce-l facu sa -si inchipuie ca nici fetita nu are decat un singur picior.
- Cred ca fata aceasta mi se potriveste de sotie, se gandi el. Dar e prea de
neam mare pentru mine. Isi duce viata intr-un castel, pe cata vreme eu nu am ca
adapost decat o cutie pe care mai trebuie sa o impart cu alti douazecisipatru de
soldati; cutia aceasta, daca ma insor, nu poate fi o locuinta pentru ea! Totusi, vreau
sa incerc sa o cunosc!
Soldatul se ascunse apoi in spatele capacului unei cutii de tutun care se afla pe
masa. De acolo se putea uita linistit la gratioasa faptura care nu obosea sa stea intr-
un picior si nici nu schita macar un gest, desi pozitia in care ramasese era destul de
incomoda.
Cand se insera, ceilalti soldati de plumb au fost pusi la loc in cutia lor, iar
lumea din casa s-a dus la culcare.
Jucariile incepura atunci sa se joace intre ele, ba de-a "azi ne vin musaflrii", ba
de-a "hotii si soldatii" ori de-a "baba oarba". Soldatii de plumb se intorceau de pe o
parte pe alta in cutia lor, pentru ca ar fi luat si ei bucurosj parte la joc, dar nu erau
in stare sa ridice capacul. Spargatorul de nuci se dadea peste cap, iar creionul se
plimba vesel pe masa. Se isca o zarva atat de mare, incat se trezi si canarul, care
lua si el parte la taraboi, dar numai cu un cantec in versuri. Singurii care nu se
miseasera de la locul lor au fost soldatul de plumb si mica dansatoare. Ea se oprise
dreapta si nemiscata, stand in varful piciorului, cu amandoua mainile ridicate in sus,
in timp ce el, stand tot atat de drept intr-un picior, nu-si lua privirea de la dansa.
Dar iata ca batu miezul noptii! Capacul cutiei de tutun sari atunci dintr -o data,
dar inauntru nu era tutun, nu, ci un spiritus mic si negru. Saritura capacului si
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=046.php 7/12/2003
Versiune imprimabila: Soldatul de plumb Page 2 of 3
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=046.php 7/12/2003
Versiune imprimabila: Soldatul de plumb Page 3 of 3
mai tare, apa trecu peste capul soldatului, iar el se gandi in clipa aceea la
micuta dansatoare atat de gratioasa pe care nu o va mai revedea niciodata. In urechi
ii rasunara cuvintele:
Zorilor, Zorilor, Prevestitoare de moarte!
In clipa aceea barca se desfacu de tot si, in acelasi moment, soldatul de plumb
fu inghitit de un peste mare.
Vai, cat de intuneric era in pantecul pestelui si cu cat mai rau decat sub podul
de scurgere! In afara de aceasta, nu avea nici loc de ajuns sa se miste. Totusi,
soldatul de plumb, intins in burta pestelui cat era de lung, continua sa tina in mana,
cu vitejie, arma.
Dupa un timp, pestele se zvarcoli in toate partile, facand cele mai neasteptate
miscari. Dintr-o data, se linisti ca lovit de trasnet. Dupa o vreme, ochii soldatului de
plumb fura orbiti de o lumina stralucitoare si cineva striga cu surprindere: "Soldatul
de plumb !"
Pestele fusese prins de un pescar si dus la targ, servitoarea il cumparase, il
dusese in bucataiie si il spintecase cu cutitul. Cand vazu soldatul de plumb, il lua si il
duse in casa, aratandu-l ca pe o ciudatenie care a calatorit in burta unui peste.
Cu toate acestea, soldatul de plumb avea de ce sa fie bucuros de soarta lui. El
a fost pus din nou pe masa cu jucarii, si, iata! Lucrurile pot fi uneori atat de
minunate pe lumea aceasta: se afla in aceeasi camera din care plecase, aceiasi copii
se foiau in jurul lui, iar pe masa dormitau aceleasi jucarii, printre care se numara si
castelul minunat, cu gratioasa dansatoare. Ea statea mereu dreapta, intr-un picior,
tinandu-l pe celalalt ridicat in aer.
Soldatul de plumb fu atat de miscat de intamplare, incat aproape ca varsa
lacrimi de plumb; dar aceasta nu s-ar fi cuvenit. El privi spre dansatoare si ea il privi,
la randul ei, dar nu schimbara impreuna nici un cuvant.
Pe neasteptate, unul dintre copii insfaca soldatul si-l arunca in soba, fara nici
un motiv. Fara indoiala ca tot spiridusul eel negru era de vina.
Soldatul de plumb se pomeni o clipa in plina lumina si simti o caldura
ingrozitoare, dar nu-si putu da seama daca toate acestea erau pricinuite de flacarile
focului sau de flacara propriei sale iubiri.
Culorile minunatei lui uniforme disparura, dar nimeni n-ar fi putut sa spuna
daca aceasta se datora calatoriei sau era o urmare a propriei sale suparari. El se uita
la grajioasa fetita, iar fetita il privea si ea. Apoi simti ca incepe sa se topeasca, dar
ramase, mai departe, la fel de curajos, cu arma in mana.
Atunci se deschise o usa, din cauza usii deschise se facu curent, si dansatoarea
de hartie zbura si ea, ca o silfida, drept in foc, langa soldatul de plumb, aprinzandu-
se si disparand in flacari. Soldatul de plumb se topi cu totul si din el ramase doar un
mic cocolos, pe care a doua zi, cand scotea cenusa din soba, servitoarea il gasi
zgribulit in forma unei inimioare de plumb. Din dansatoare, insa, nu mai ramasese
decat steaua cea stralucitoare, dar care era, acum, si ea arsa si neagra ca un
carbune.
Închide fereastra
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=046.php 7/12/2003