Ministerul Afacerilor Interne

Referat
La disciplina: Etica şi deontologia polițienească

Tema: Obiectul de studiu al eticii şi deontologiei

Chişinău 2015
 Cuprinsu
1. Notiunea eticii și deontologiei
2. Semnele şi etapele morţii clinice
3. Mecanisme ale produceri stopului cardiac
4. Primul ajutor demical
5. Bibliografia
6. Concluzia
 Notiunea eticii și deontologiei

Etica reprezintă teoria sau studiul filozofic al moralei, care se ocupă de

studiul principiilor, normelor şi valorilor morale, de studiul originii, dezvoltării
si justificării conţinutului lor. Se mai numeşte şi "filosofie morală", alcătuind
împreună filosofia politică, ceea ce se cheamă "filosofie practica". Ea caută
răspuns la întrebarea cum trebuie să acţioneze individul în raport cu sine însuşi,
cu semenii săi şi cu lumea din jur.
Numele disciplinei vine de la cuvântul grec "ethos" care înseamnă "obicei",
"caracter", "comportament". A fost introdus de către Aristotel 381-322 î.e.n în
lucrarea „Etica lui Nicomah”. Totuşi primul care sa preocupat de problema
moralităţii a fost Socrate, Protagora şi Democrit.
Morala apare ca un sistem de reguli pe care omul le urmează sau trebuie să
le urmeze în viaţă sa personală şi socială. Valorile care reglează aceste conduite
variază în funcţie de cultura şi epocă.
Deontologia este ramură a Eticii, este ştiinţa care studiază obligaţiile şi
comportamentul
celor care practică o anumită profesie.
Deontologia are la bază datoria morală, fără a se suprapune însă cu studiul
filosofiei sau
a teoriei generale a datoriei morale. De asemenea, trebuie precizată o deosebire
esenţială între
etică şi deontologie. Astfel, în timp ce etica cuprinde studiul filosofic al
datoriilor, deontologia
este o ştiinţă aplicată sau aplicabilă.
În cazul funcţiei publice, scopul Deontologiei este reprezentat de realizarea
eficienţei
serviciului public şi satisfacerea nevoilor cetăţeanului.
Eficienţa nu reprezintă numai rezultatul unei bune organizări şi conduceri a unei
activităţi. Obţinerea unei eficienţe maxime depinde şi de gradul de
conştinciozitate de atitudinea
conştiincioasă faţă de îndatoririle de serviciu a funcţionarului public.
În cazul în care funcţionarul public are o situaţie juridică bine stabilită şi îi sunt
asigurate
unele drepturi care să-i permită desfăşurarea activităţii în bune condiţii şi
asigurarea unui trai
decent, el se va putea dedica întru totul activităţii autorităţii sau instituţiei
publice din care face
parte. În aceste condiţii, el îşi va îndeplini cu conştiinciozitate sarcinile de
serviciu1 şi va pune
în exerciţiul funcţiei toate cunoştinţele şi calităţile sale.