2.

Bilanţul de mediu

Aşa cum s-a menţionat anterior în legislaţia românească au fost promovate o anume
categorie de apreciere ale impactului asupra mediului ale unor activităţi existente, definite ca:
• bilanţ de mediu de nivel 0, I, II;
• evaluare de risc.
Se consideră a fi prezentate în acest capitol cele două concepte pentru a putea face o
comparaţie între aspectele generale teoretice ale aprecierii impactului ecologic şi formele
concrete căpătate în cadrul unei legislaţii obligatorii.
Companiile ale căror activităţi au impact asupra mediului trebuie să realizeze unul, sau
mai multe bilanţuri de mediu (BM), pentru a obţine autorizaţia de mediu.
BM are mai multe niveluri de abordare, care se situează în următoarea succesiune:

BM 0

BM I

BM II

EVALUARE RISC

PROGRAM PTR.
CONFORMARE

AUTORIZARE

Fig. 2.1

17
2.1 Bilanţ de mediu 0
Bilanţul de mediu de nivel 0 este o “fişă de verificare” conţinând elemente caracteristice
activităţii şi care permite autorităţii de mediu competente să identifice şi să stabilească
necesitatea efectuării unui BM nivel I sau nivel II sau a unei evaluări a riscului, înainte de
autorizarea de mediu sau de privatizarea societăţii comerciale”.
BM 0 se caracterizează prin:
• cerinţa minimă pentru situaţia când este puţin probabilă existenţa unui impact;
• corespunde ca formă şi conţinut fişei din Ordinul MAPPM nr. 184/1997, Anexa A1 (pentru
autorizare) şi Anexa A5.1 (pentru privatizare);
• se execută de titularul activităţii;
• informaţiile prezentate vor fi susţinute de acte;
• constatarea stării amplasamentului şi a împrejurimilor;
• se pot solicita dovezi fotografice;
• se analizează folosinţa actuală, cât şi folosinţa trecută a terenului de pe amplasament;
• în cazul privatizării se mai completează şi Anexa A5.2 (autorizaţii de funcţionare, situaţia
conformării, stabilirea OMMA);
• se finalizează prin:
- absenţa impactului – se poate da autorizaţie;
- impact potenţial de mediu – se solicită BM de nivel 1 sau 2.
Practic, BM 0 constă în completarea unei fişe din care se prezintă numai prima pagină.

2.2 Bilanţul de mediu I

Bilanţul de mediu de nivel I este un “studiu de mediu constând în culegere de date şi
documentare (fără prelevare de probe şi fără analize de laborator privind factorii de mediu),
care include toate elementele analizei tehnice a aspectelor de mediu pentru luarea unei decizii
privind dimensionarea impactului de mediu potenţial sau efectiv de pe un amplasament.”
Altfel spus, bilanţul de mediu de nivel 1 reprezintă procedura de a stabili, pentru
un agent economic (sau o activitate în general) cauzele şi consecinţele efectelor negative,
anterioare şi prezente, asupra mediului ale acestei activităţi şi constă în identificarea
informaţiilor privind poluarea, culegerea, analizarea şi interpretarea prin studii teoretice a datelor
disponibile şi elaborarea raportului.
Studiile teoretice ale bilanţului de mediu nivel I se solicită, în toate evaluările privind
impactul asupra mediului, cu excepţia cazurilor în care autoritatea de mediu competentă decide
încetarea evaluării prin bilanţ după executarea bilanţului de mediu nivel 0. Este indicată
efectuarea acestor investigaţii pentru orice zone/instalaţii cu impact negativ asupra mediului,
precum şi la schimbarea proprietarului, încetarea sau modificarea profilului
unei activităţi.
Bilanţul de mediu va identifica şi cuantifica răspunderea pentru starea mediului în zona
de impact a activităţii analizate, pentru a stabili asumarea unor obligaţii sau acordarea unor
compensaţii, potrivit prevederilor legale, pentru refacerea calităţii mediului.
În termeni generali, secţiunile bilanţului de mediu nivel I trebuie să identifice domeniile
în care impactul asupra mediului, produs de amplasamentele şi instalaţiile analizate, poate fi
semnificativ. Lucrările se vor concentra asupra modului de conformare cu prevederile legislaţiei
existente sau în curs de adoptare.
Bilanţul de mediu de nivel I trebuie să conducă la concluzia în ce măsură este necesară
continuarea investigaţiilor prin bilanţ de mediu de nivel II sau rezultatele sunt concludente din
această etapă şi se pot stabili condiţiile de autorizare sau privatizare.

18
Prezentarea secţiunilor bilanţului de mediu de nivel I
Domeniile de analiză sunt următoarele:
• Utilizarea terenului în zona amplasamentului obiectivului şi în
vecinătatea acestuia;
• Istoricul zonei;
• Posibilitatea poluării solului;
• Depozitarea deşeurilor;
• Condensatori/transformatori electrici;
• Securitatea zonei;
• Măsuri de pază împotriva incendiilor;
• Protecţia muncii şi igiena locului de muncă;
• Evacuarea apelor uzate;
• Emisii atmosferice;
• Impactul zgomotului;
• Proximitatea cablurilor de tensiune.

Criterii de analiză tehnică

În funcţie de situaţia locală şi a agentului economic, de nivelul datelor disponibile în BM I,
analiza tehnică se poate clasifica astfel:

a) din punct de vedere al nivelului (gradului de detaliere):

• parţială - pe factori de mediu;
• globală - pe întreg arealul aferent agentului economic.

b) din punct de vedere spaţial:

• pe obiective - punctiformă;
• pe întreaga activitate - locală;
• exterior activităţii - în zona de influenţă - zonală.

c) din punct de vedere al factorului timp:

• trecută - cu accent pe evoluţia proceselor;
• prezentă - ce evidenţiază tendinţele de viitor.

d) din punct de vedere al reprezentativităţii datelor analizate:

• minimă;
• medie;
• maximă.

Rezultatele analizei datelor BM se pot grupa astfel:

a) din punct de vedere al actelor de reglementare:

19
• autorizaţii;
• norme interne;
• norme internaţionale.

b) din punct de vedere al performanţelor:

• eficiente în reducerea emisiilor de poluanţi;
• încadrate în valori limită.

c) din punct de vedere al tipului de indicatori:

• cantitative;
• calitative.

d) din punct de vedere al modului de prelucrare/raportare a datelor:

• reprezentări grafice;
• liste de control;
• matrice de impact;
• scheme tehnologice;
• grafuri funcţionale.

Finalizarea BM I se face prin Raportul la Bilanţ de mediu de nivel I (RBM I). RBM I
reprezintă o sinteză şi o analiză tehnică de esenţă care să permită autorităţii de mediu să
aprecieze în ce măsură activitatea analizată prezintă, sau nu, dovada unei poluări potenţiale
semnificative.
RBM I nu trebuie să reia prezentarea informaţiilor primare.
RBM I este necesar să facă un rezumat foarte succint al acestora şi să se orienteze pe
interpretarea datelor, pe baza relevanţei acestora pentru a susţine concluziile şi recomandările
din final.
În cadrul RBM I interpretarea va consta în evaluarea şi compararea valorilor specific
semnificative caracteristice activităţii, cu limitele recomandate de norme şi standarde româneşti
în vigoare. În cazul lipsei unor astfel de norme pentru anumiţi poluanţi specifici se vor utiliza
normele Comunităţii Europene.
Elementele conţinute în structura RBM I sunt în măsură să ofere atât o privire, parţială,
a unor factori de mediu sau activităţi specifice, dar şi o privire globală a acestora. De remarcat
că activitatea analizată se raportează la zonele învecinate în sens biunivoc din punct de vedere al
influenţei diferitelor unităţi, asupra factorilor de mediu.
Concluziile RBM I, prezentate într-un mod sintetic, concis şi la obiect, pot conduce la
următoarele situaţii:
• activitatea analizată se înscrie în cerinţele de mediu, nu generează o poluare potenţial
semnificativă; în acest caz se poate acorda autorizaţie de funcţionare;
• activitatea analizată conduce la o poluare potenţial semnificativă;
în acest caz se recomandă un BM II; această recomandare va fi însoţită de:
- propuneri pentru programul de conformare;
- recomandări pentru studii următoare privind obligaţiile necuantificabile.
RBM I este o componentă a setului de documentaţii ce se depune de beneficiar la
Agenţia de Protecţia Mediului pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare.
La momentul respectiv circuitul documentaţiei era cel din figura 2.2 care cu anumite actualizări
poate fi şi astăzi avut în vedere.

20
Sunt de remarcat:
• buclele prin care APM poate cere informaţii suplimentare;
 completări;
 refacerea documentaţiei;
 procedura de respingere;
 după caz, propuneri pentru program de conformare.

Bilanţul de mediu II
Bilanţul de mediu de nivel II reprezintă o etapă superioară de analizare a unei activităţi
în raport cu cerinţele de mediu. Plecând de la considerentele că nu întotdeauna datele existente
sunt relevante, credibile sau din surse autorizate, BM II în comparaţie cu BM I, trebuie să
adâncească şi să clarifice natura şi intensitatea poluării, în acest scop recomandă în mod expres
prelevări de probe; analize corespunzătoare.
Metodele de prelevare a probelor din diferite medii vor respecta reglementările, normele
metodologice şi standardele existente. Acolo unde este posibil, se recomandă recoltarea unei
probe-etalon dintr-o zonă învecinată neafectată de poluare, pentru a stabili o valoare-cadru cu
care să fie comparat rezultatul probelor din zona poluată.
În ordinul 184 sunt făcute recomandări multiple privind prelevarea probelor pentru: sol
(prevederi generale, probe de suprafaţă şi de sub suprafaţa solului), ape subterane, gaze din sol,
ape de suprafaţă, materiale de construcţii, atmosferă.
În stabilirea condiţiilor de prelevare incluzând secţiuni de prelevare, frecvenţă de
prelevare, eşalonării în timp a prelevării, număr de probe în ansamblu, trebuie să se ţină cont şi
de următoarele aspecte:
- efortul financiar necesar a fi asigurat pentru desfăşurarea tuturor analizelor relevante, strict
necesare;
- durata necesară desfăşurării tuturor activităţilor impuse de realizarea acestor cerinţe;
- dotarea materială, aparatura necesară pentru realizarea unor astfel de investigaţii.

21
22
23
Risc Utilizări finale ale Minimum de analize
zonelor contaminate
Ingerarea directa de către Curţi, zone de arsen, total cianuri libere
copii a solului poluat recreere şi agrement cadmiu total fenoli
plumb total sulfaţi
fluor aromatice hidrocarburi
polinucleare
Asimilarea şi concentrarea Curţi, loturi si Metale grele:
poluanţilor în plantele de terenuri agricole cadmiu total
cultură plumb total
Fitotoxicitate Orice folosinta pentru Cupru total, nichel total, zinc
cultura plantelor total, pesticide, bor
Atac asupra materialelor Dezvoltari ale sulfati, sulfiti, fenoli, sulfuri,
de construcţie spatiilor de locuit uleiuri minerale, cloruri , azotaţi,
gudroane
Incendii si explozii Orice folosinţă care Metan, sulf,
implica constructiile Materiale combustibile (praf de
de clădiri carbune, ulei, gudron)
Contact direct cu poluanti Rirscuri pe termen Fenoli, azbest, hidrocarburi
in timpul demolarii sau scurt aromatice, gudroane, materiale
construirii radioactive
Poluarea apelor subterane Orice folosinţă unde Fenoli, cianuri, sulfaţi, metale
si de suprafata este posibilă poluarea solubile, compusi organici usori
apei

1) Riscurile enumerate nu se exclud reciproc. Se poate lua în considerare combinaţia mai

multor riscuri.
2) Trebuie măsurat şi pH-ul solului, deoarece influenţează importanţa acestor riscuri.
3) Asimilarea prin admisie capilară a metalelor dăunătoare sau fitotoxice în plante
depinde de forma chimică în care aceste elemente se găsesc în sol.
Când concentraţia totală prezentă în sol indică un risc potenţial, este necesar să se determine
formele particulare şi toate analizele necesare pentru interpretarea corectă a circulaţiei
poluanţilor în sistemul sol-apă-floră-faună.

Indicatori de analiză de laborator

Principalele elemente ale unei astfel de activităţi sunt precizate în capitolul anterior – în
special pentru sol. Mai trebuie adăugat că pentru ceilalţi factori de mediu, normativele
sau standardele completează aceste cerinţe pentru aprecieri cantitative.
Pe baza unor proceduri bine puse la punct conduc la obţinerea de valori reprezentative
pentru indicatorii de stare a mediului.
Se recomandă, cu caracter de generalitate, având în vedere multiplele tipuri de
laboratoare ce concură la o activitate de precizare a stării mediului, respectarea recomandărilor
din standardele de analiză pentru fiecare indicator. Faptul că sunt necesare în multe cazuri
controlul a zeci, chiar sute de indicatori, se recomandă alegerea cu grijă a secţiunilor relevante,
precum şi a indicatorilor semnificativi, pentru situaţia sau tehnologia respectivă.

24
 Considerând o activitate ca un sistem bine definit, sunt necesare secţiuni de control:
- la intrările în sistem;
- la ieşirile din sistem;
- pe circuitele importante din interiorul sistemului;
- acoperirea ariei de impact a sistemului;
- pe principalii vectori de transport al poluanţilor.
Din punct de vedere al acoperirii orizontului de timp este necesar ca prelevările să fie
realizate: în momente relevante ale funcţionării unităţii, în sezoane caracteristice, în diferite
momente ale zilei, şi ţinând cont de dinamica proceselor interne ale sistemului.
Se atrage încă o dată atenţia că, pentru reuşita acţiunii de ansamblu de apreciere a
calităţii mediului şi a relaţiei cu mediul a unui agent economic, în condiţii de minim efort
material, uman şi de timp, această primă acţiune de alegere a secţiunilor de control şi a
indicatorilor de calitate este determinantă.
Ea face obiectul unor discuţii între părţile implicate (APM,
beneficiar, executant) având în vedere realismul cu care trebuie privit
punctul de vedere al fiecăruia dintre parteneri.
Finalizarea evaluării la nivelul BM II se face prin RBM II
Structura RBM II va respecta conţinutul din Ordinul 184/97, si este organizat în două mari părţi:
• I-a parte – Descrierea investigaţiilor şi rezultatele acestora.
• a II-a parte – Concluzii şi recomandări privind soluţii de reducere a poluării.
Se recomandă ca accentul acestor prezentări să se pună pe evaluarea sectorială şi
integrală a impactului. Evaluările se fac în raport cu normele romaneşti în vigoare, iar acolo
unde nu există astfel de norme se recomandă ca evaluarea să se facă în raport cu normele
internaţionale. În procesul de evaluare se vor avea în vedere atât rezultatele analizelor prezente,
efectuate la momentul declanşării BM II, dar şi rezultatele prezentate în BM I, în măsura în care
datele anterioare sunt credibile şi utile în descrierea evoluţiei fenomenelor. Concluziile RBM II
pot fi orientate pe două posibile alternative:
• în cazul evidenţierii unei poluări semnificative se vor menţiona acţiuni şi măsuri pentru
programul de conformare, precum şi precizarea unor termeni de referinţă pentru viitoarea
evaluare de risc
• în cazul unei poluări nesemnificative vor fi menţionate doar elementele programului de
conformare în cazul autorizării.
În ambele cazuri se vor scoate în evidenţă neconformităţile, cuantificarea lor, faţă de
repere de referinţă, care să facă trimiteri la norme în vigoare.
Se recomandă ca toate aceste cuantificări să se facă atât la nivel sectorial, pe fiecare factor
de mediu analizat, dar şi integrat pentru ansamblul activităţii.
Pe baza unei astfel de aprecieri se poate pune în evidenţă şi aportul acţiunilor şi măsurilor
recomandate în RBM II, care vor contribui la creşterea performanţei de mediu a activităţii
analizate, justificând astfel investiţiile necesare.

25
 .

26
 3. Evaluarea riscului de mediu

Evaluarea riscului implică estimarea (incluzând identificarea pericolelor, amploarea

efectelor potenţiale şi probabilitatea unei manifestări periculoase) şi calcularea riscului
(incluzând cuantificarea importanţei pericolelor şi consecinţelor pentru persoane şi/sau pentru
mediul afectat).

DESCRIEREA SISTEMULUI

IDENTIFICAREA RISCULUI

ESTIMAREA CONSECINTELOR ESTIMAREA FRECVENTEI DEFECTIUNILOR

CRITERII DE EVALUARE NIVELURI DE RISC REZULTATE

EVALUAREA RISCULUI

Fig 3.1

27
 Studiul de risc este cerut de către autoritatea de mediu atunci când s-a dovedit că exist ă o
poluare semnificativa pe un anumit amplasament. Condiţiile ce trebuie îndeplinite sunt stipulate
în anexele A.4, A.4.1 si A.4.2 ale Ordinului nr. 184/1997.
În anexa A.4 evaluarea riscului este definita drept un proces menit să identifice, analizeze
şi controleze pericolele induse de prezenţa unor substanţe periculoase.
Factorii evaluării riscului ţin de triada sursă-cale-receptor şi sunt:
• Pericol/sursă (poluanţi, toxicitate, efecte particulare);
• Calea de acţionare (drumul de la sursă la ţintă);
• Ţintă/receptor (obiectivele asupra cărora se acţionează).screa sistemului
Ident “Riscul” este definit ca fiind “probabilitatea apariţiei unui incident cu efect negativ într-o
perioadă specificată”. Evaluarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate riscurile la
care este supus omul, realizările sale şi desigur mediul sunt într-o relaţie biunivocă într-o
regiune dată, pot fi sistematic identificate, analizate şi evaluate se pot face opţiuni raţionale
asupra modului de reducere a riscului, asupra costului social şi economic al acestuia, a
beneficiilor reducerii riscului, a costurilor asociate, asigurându-se
baza unei gestionări integrate şi sigure a mediului.
Obiectivele evaluării riscului constau în identificarea:
 surselor de agenţi poluanţi şi pericolul de manifestare;
 mecanisme şi procese prin care se poate realiza riscul;
 căile de transmitere şi de transfer a riscului;
 măsuri pentru “prevenirea“ manifestării riscului la un nivel acceptabil;
 măsuri pentru reducerea efectelor după manifestarea riscului.
Evaluarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza ca toate riscurile la care este supus
omul şi mediul într-o regiune dată, pot fi sistematic identificate, analizate şi evaluate, în aşa fel
încât să se poată face opţiuni raţionale asupra modului de reducere a riscului, asupra costului
social şi economic, a beneficiilor reducerii riscului, a costurilor asociate, asigurându-se baza unei
gestionări integrate şi sigure a mediului.
Gestionarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate fazele de gestionare:
localizarea, prevenirea, diminuarea, protecţia şi elementul instituţional pot fi exploatate, astfel ca
resursele procesului de gestionare să fie optimizate. Deşi, evaluarea şi
gestionarea integrată a riscului ecologic necesită luarea în considerare a tuturor riscurilor, nivelul
de detaliere în fiecare caz poate varia în funcţie de priorităţile prestabilite.

3.1 Tipuri şi surse de risc

Toate activităţile umane sunt posibile surse de risc, dar în contextul
evaluării şi gestionării integrate a riscului, următoarele constituie cele mai
relevante tipuri şi surse de risc:
 Emisii continue în aer, apă şi pe sol provenite de la industrii şi
activităţile asociate;
 Evacuări accidentale ale substanţelor periculoase provenite din instalaţiile industriale şi
care au un efect negativ asupra sănătăţii şi mediului (focuri, explozii, manipulări de
substanţe periculoase, depozitare de substanţe periculoase etc.);
 Sistemele de transport constituie surse continue de emisii.
Transportul substanţelor periculoase poate cauza accidente cu consecinţe pentru sănătate şi
mediu. În context, transportul se referă la transferul materialelor pe cale ferată, şosele, conducte
şi pe apă;

28
  Surse naturale de accidente: cutremure, furtuni, inundaţii, erupţii şi care se pot suprapune
peste sursele de risc produse de om;
 Activităţi agricole care afectează sănătatea şi mediul: împrăştierea de îngrăşăminte,
insecticide şi ierbicide care contaminează solul, apele subterane şi de suprafaţă.
Activităţile agricole pot consuma mari cantităţi de apă, ducând la aridizarea eroziunii
solului;
 Urbanizarea şi infrastructura asociată este o sursă de perturbare a mediului generatoare
de poluare.

3.2 Subiecţii riscului

Ţintele riscului sunt mai întâi indivizii care locuiesc în zona studiată: copiii şi bătrânii.
Indivizii cu diverse alergii şi boli sunt cei mai sensibili la diverse contaminări.
Cei aflaţi în afara zonei propriu-zise de risc pot fi afectaţi, datorită transportului de
poluant prin aer , cursuri de apă şi prin produse agricole.
Sistemele ecologice care se află în zona afectată sunt şi ele supuse riscului. Dispariţia
unei specii poate produce dereglarea întregului lanţ trofic. În al treilea rând sectorul economic
poate deveni ţinta riscului. Un accident la o instalaţie industrială poate produce distrugerea
altora din vecinătate.
Delimitarea zonei depinde desigur de particularităţile ei, fiind într-o oarecare măsură
inevitabil arbitrară. Zona va fi selectată pentru caracteristicile ei fizico-geografice şi industrial-
economice şi nu după graniţe administrative; se va ţine seama de instalaţiile şi sistemele
existente, precum şi de potenţialul zonei care poate fi direct afectat; în delimitarea zonei trebuie
să ţinem seama de sistemul de transport pentru mişcarea materialelor periculoase; efectele pe
care le pot avea unele surse de risc potenţial, dincolo de zona din imediata apropiere. În acest caz
se va lua în considerare atât efectele locale, cât şi cele globale.

3.3 Informaţii de bază asupra zonei

Informaţii despre calitatea generală a mediului.

AER: Concentraţiile medii şi maxime ale poluanţilor SO2, NO2,
CO2, pulberi şi ale altor poluanţi atmosferici proveniţi din procese industriale.
APA: Calitatea apei incluzând aici şi calitatea apei potabile.
SOL: Depozitarea produselor care conţin acizi, nitraţi, metale grele etc.
Evaluarea impactului ecologic (EIE)

Informaţii generale
• Densitatea populaţiei şi distribuţia ei
• Rutele principale de transport
• Topografia zonei
• Reţeaua hidrografică
• Date climatice şi meteorologice
• Folosirea actuală şi în perspectivă a zonei
• Localizarea instalaţiilor industriale

3.4 Tipuri de activităţi care se iau în considerare

Se va întocmi o listă cu tipurile de activităţi care pot fi expuse riscului,

29
făcându-se o detaliere ulterioară a fiecărui tip de activitate generatoare de
astfel de fenomene. La modul general aceste activităţi sunt:
• agricultura;
• industria biochimică şi farmaceutică;
• sectoare ţinând de industria militară;
• sectorul alimentar;
• distribuţia gazelor;
• uzine;
• metalurgie;
• minerit şi extracţie;
• domeniul nuclear;
• industria chimică şi petrochimică;
• reţele de transport pentru petrol;
• sectorul energetic şi de distribuţie;
• depozitări şi transport;
• tratarea şi depozitarea reziduurilor.

Tehnicile de identificare au rezultat, în cea mai mare parte, din observaţiile făcute în
procesul de exploatare a uzinelor sau în fazele de proiectare a instalaţiilor si se împart în trei
categorii:

Categoria I – Metode comparative

- Metoda listei de verificare a procesului
- Metoda reviziei de siguranţă
- Metoda rangului relativ
- Analize preliminare ale riscului

Categoria II – Metode fundamentale

- Studiul de risc al funcţionării (HAZOP)
- Analiza “WHAT IF” (ce ar fi dacă)
- Modul de defectare şi analiza efectului (FMEA)

Categoria III – Metodele diagramelor logice

- Analiza arborelui de eroare
- Analiza arborelui de evenimente
- Analiza cauze-efect
- Analiza erorii umane

Definirea riscului se poate face prin stabilirea unei relaţii de dependenţă faţă de
probabilitatea de apariţie (P) şi gravitatea fenomenului (G) conform relaţiei:
R=PXG

Se observă posibila delimitare a trei zone:

30
• zona de risc neglijabil în care nu trebuie acţionat; este necesară menţinerea unei stări de
supraveghere;

• zona de risc inacceptabil; trebuie acţionat energic pentru a reduce probabilitatea sau gravitatea
fenomenului;
• zona de risc în care trebuie avute în vedere promovarea unor seturi de măsuri şi acţiuni care
treptat să scadă amploarea riscului.
În marea majoritate a cazurilor evaluarea riscului poate deveni şi o problemă abordabilă
economic prin estimarea raportului dintre efectele dăunătoare (D) şi efectele profitabile (B)
conform relaţiei:

R = P X (D - B)

Pentru fiecare dintre parametrii implicaţi se pot alcătui scări de probabilitate şi scări de
gravitate după cum urmează:

P = 1 – probabilitate nesemnificativă
P = 2 – probabilitate mică
P = 3 – probabilitate medie

31
P = 4 – probabilitate sigură
P = 5 – probabilitate foarte sigură

G = 1 – gravitate nesemnificativă
G = 2 – gravitate mică
G = 3 – gravitate medie
G = 4 – gravitate mare
G = 5 – gravitate foarte mare

De aici rezultă şi scări de risc:

R = 1 – risc nesemnificativ
1 < R < 4 – risc mic
4 < R < 9 – risc mediu
9 < R < 16 – risc mare
16 < R < 25 – risc foarte mare

Analiza de risc, în măsura în care este privită cu realism, constituie la un moment dat şi o
analiză din punct de vedere a acceptabilităţii riscului.
În acest sens semnificativă este schema din figura , iar acceptabilitatea sau nu a riscului este
determinată de:
 amploarea pericolului (uman, material);
 mărimea zonei de influenţă;
 efectele directe şi indirecte;
 capacitatea economiei de a lua măsuri preventive;
 capacitatea societăţii de a avea reacţii rapide de răspuns.
O astfel de analiză trebuie să ofere instrumente pentru o gestionare eficientă a riscului.
Aceasta poate fi privită din două puncte de vedere:
 gestionarea riscului, posibil să apară de la o sursă cunoscută pe o cale de transmitere
identificabilă şi un receptor cunoscut (de exemplu o zonă contaminată cu substanţe
petroliere, care pot afecta o sursă subterană de apă, ce asigură apa unei localităţi).
În acest caz decizia constă în momentul intervenţiei; tipul de intervenţie (izolare; remediere),
amploarea intervenţiei etc.
 gestionarea riscului înţeles ca incident-hazard (cutremur, explozie, tornadă, incendiu
natural, inundaţie etc.).
În aceste cazuri societatea trebuie să acţioneze conform graficului din figura ….
Se observă că există momente specifice de acţiune:
- înainte de incident;
- în timpul incidentului;
- imediat după incident;
- după incident.

De modul cum se acţionează înainte de apariţia riscului - înţeles ca hazard - depinde

dacă pierderile materiale, umane sau de mediu vor fi de dimensiunea unui incident sau a unui
dezastru.
Dacă în timpul incidentului sau la diferite momente, după manifestarea lui, societatea
este pregătită să acţioneze eficient, promt, coordonat, având asigurate resursele umane şi

32
materiale necesare, atunci urmările fenomenului vor fi minime şi vor dovedi că aceea
colectivitate este pregătită să gestioneze eficient riscul.

33