Lucrarea 6

STUDIUL REGULATOARELOR
DE TURAŢIE

1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop cunoaşterea componenţei regulatoarelor de turaţie

aferente turbinelor cu abur, principiului de funcţionare şi performanţelor
regulatoarelor de turaţie ale turbinelor termice.

2. Bazele teoretice

Regulatorul de turaţie al turbogeneratoarelor energetice echipate cu

turbine cu abur are rolul de a adapta continuu producţia de energie electrică a
acestora cu cererea consumatorilor alimentaţi. Mărimea reglată în acest caz
turaţia turbogeneratorului, care, în funcţionarea sincronizată trebuie menţinută
constantă, iar în etapele de pornire/oprire trebuie variată după nişte gradienţi
impuşi sau menţinută constantă o perioadă de timp pe nişte paliere impuse de
considerente de exploatare (verificări funcţionale, uniformizarea distribuţiei de
temperaturi, efectuarea paralelului cu sistemul electroenergetic).
Regimurile tranzitorii ale lanţului rotoric al turbogeneratorului respectă
ecuaţia diferenţială
dω
J⋅ = Mm − Mr (1)
dτ
unde: J – momentul de giraţie al rotorului [kg·m2];
ω– viteza unghiulară a rotorului [rad/s];
τ – timpul de desfăşurare a fenomenului [s];
Mm - momentul motor al turbinei cu abur [N·m];
Mr – momentul rezistent al generatorului electric [N·m].

De regulă, în regimurile staţionare, momentul motor este egal cu

momentul rezistent şi implicit, turaţia turbogeneratorului este constantă. În cazul
în care, în membrul drept al ecuaţiei (1) momentul motor depăşeşte momentul
rezistent (cazul debutului golurilor din curba de sarcină) sau invers, momentul
rezistent îl depăşeşte pe cel motor (cazul debutului vârfului de sarcina), apar
dezechilibre şi turaţia tinde să se modifice. Când Mm > Mr turaţia creşte, iar când
42 Turbomaşini termice – îndrumar de laborator

Mm < Mr turaţia scade.

În figura 1 sunt reprezentate trei tipuri de regulatoare de turaţie: mecanic
(centrifugal), hidraulic (pneumatic) şi electric.
Regulatorul mecanic (Fig. 1a) este compus dintr-un corp metalic care
înglobează două piese excentrice menţinute în echilibru prin intermediul unui
resort şi două lamele elastice care se îmbină într-un punct numit “mufă”. Acest
ansamblu este cuplat la rotorul turbinei şi se roteşte odată cu acesta. Atunci când
turaţia rotorului este constantă, forţa centrifugă exercitată asupra pieselor
excentrice este egală cu forţa elastică a resortului, acestea rămânând în echilibru,
iar mufa regulatorului îşi menţine poziţia. La creşterea turaţiei, forţa centrifugă
depăşeşte forţa elastică, iar raza de rotaţie a pieselor excentrice creşte,
provocând deplasarea către dreapta a mufei regulatorului. La scăderea turaţiei
rotorului, forţa elastică a resortului învinge forţa centrifugă şi masele metalice
sunt atrase la o rază mai mică, producând deplasarea spre stânga a mufei
regulatorului.

Fig. 1. Tipuri de regulatoare de turaţie

La turbinele din prima generaţie, mufa regulatorului era conectată cu tija

ventilului de reglare şi acţiona direct asupra acesteia, mărind sau micşorând
debitul de abur admis în turbină şi implicit puterea acesteia. Odată cu creşterea
puterii turbinelor cu abur, au crescut şi forţele gazodinamice ale aburului asupra
părţii active a ventilului şi frecările tijei acestuia, astfel încât mufa regulatorului
nu mai este capabilă să acţioneze tija ventilului, fiind necesară o instalaţie de
forţă care să preia mişcările tijei, să le amplifice şi să le aplice ventilului.
Regulatorul hidraulic (fig. 1b) constă dintr-o pompă al cărei arbore este
cuplat cu rotorul turbinei. Fluidul este aspirat de rotorul radial, care-i creşte
viteza şi-l trimite în aparatul director, unde energia sa cinetică este transformată
în energie de presiune. Refularea compresorului este conectată cu un cilindru în
care se găseşte un piston, menţinut în echilibru de forţa elastică a unui resort.
Când turaţia rotorului turbinei creşte, va creşte şi presiunea de refulare a
pompei, producând deplasarea pistonului (si implicit a mufei) în sus prin
învingerea forţei elastice. Invers, când turaţia rotorului scade, presiunea de
Studiul regulatoarelor de turaţie 43

refulare scade şi pistonul coboară sub acţiunea forţei elastice a resortului,

antrenând şi deplasarea mufei.
Regulatorul electromagnetic (electric) prezentat în fig. 1c constă dintr-un
circuit electric format dintr-un dinam antrenat de rotorul turbinei, înseriat la
borne cu o bobină în interiorul căreia se găseşte un miez de fier, fixat prin
intermediul unui resort elastic. Când turaţia turbinei creşte, tensiunea la borne şi
curentul prin circuit cresc, provocând creşterea forţei electromagnetice exercitată
de bobină asupra miezului de fier. Acesta se deplasează în sus, odată cu mufa
regulatorului. La scăderea turaţiei, tensiunea la borne şi curentul prin circuit
scad, ceea ce conduce la învingerea forţei electromagnetice de către forţa
elastică a resortului şi implicit la coborârea mufei regulatorului.
În concluzie, deşi constructiv şi funcţional regulatoarele sunt diferite,
efectul lor este acelaşi: ele convertesc o variaţie de turaţie în variaţia poziţiei
mufei.

3. Descrierea standului experimental

Standul este destinat încercării regulatoarelor de turaţie mecanice

(centrifugale) ale turbinelor cu abur şi are următoarele caracteristici tehnice:
• Turaţia de funcţionare: 1600-1900 rot/min;
• Modul de variaţie a turaţiei: variator cu curea trapezoidală;
• Modul de antrenare: motor electric trifazat de turaţie 1450 rot/min şi
tensiune 3x220/380 V.
Standul (fig. 2) se compune dintr-un schelet metalic închis la partea
superioară de o platformă de lemn. De scheletul metalic este ancorat motorul de
antrenare, de la care mişcarea de rotaţie este transmisă prin intermediul unui
variator de turaţie de tip curea trapezoidală la un arbore sprijinit pe două lagăre
cu rulmenţi fixate pe platforma superioară a standului. La un capăt al arborelui
este montat un regulator mecanic (centrifugal), iar la celălalt, un turometru (un
dinam înseriat cu un voltmetru gradat în unităţi de turaţie).
44 Turbomaşini termice – îndrumar de laborator

Fig. 2. Standul regulatorului de turaţie

4. Modul de lucru

Se introduce în lăcaşul mufei regulatorului un ceas comparator (fig. 3),

care va măsura deplasarea mufei odată cu modificarea turaţiei.

Fig. 3 Ceas comparator

Se calibrează cadranul ceasului comparator la poziţia „0”. Se introduce în

priza ştecherul trifazat şi se acţionează butonul „Start” al standului, care
Studiul regulatoarelor de turaţie 45

porneşte motorul de antrenare. Cu ajutorul roţii de reglare a variatorului de

turaţie se fixează turaţia arborelui la 1600 rot/min, citindu-se concomitent
valoarea deplasării mufei pe ceasul comparator (se va utiliza cadranul interior –
de culoare roşie - gradat în [mm]), consemnându-se citirea în tabelul 1. Se
roteşte apoi roata variatorului de turaţie stabilindu-se pe turometru turaţii mai
mari cu 50 rot/min până la atingerea valorii limită de 1600 rot/min, continuându-
se înscrierea mărimilor citite în tabel. Pentru verificarea rezultatelor, se repetă
operaţia în sensul descrescător al turaţiei, până la atingerea valorii iniţiale.

Tabelul 1. Dependenţa poziţiei mufei regulatorului de turaţia arborelui

n [rot/min] 1600 1650 1700 1750 1800 1850 1900
x [mm]
x [mm]

5. Prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale

Se va trasa grafic dependenţa poziţiei mufei regulatorului de turaţia

arborelui şi se va trage o concluzie referitoare la alura curbei şi la eventuala
neconcordanţă dintre curba crescătoare şi cea descrescătoare.

6. Indicaţii pentru referat

Referatul va conţine:
- Titlul şi obiectivele lucrării
- Descrierea standului experimental
- Modul de lucru
- Tabelul cu măsurătorile efectuate
- Graficul dependenţei poziţiei mufei în funcţie de turaţie
- Concluzii
46 Turbomaşini termice – îndrumar de laborator