“CONSTRUCTII DIN LEMN”

-NOTE DE PROIECT-
A. Tipul şarpantei

· Alegerea tipului de şarpantă se face funcţie de:

- deschiderea L ;
- poziţia pereţilor interiori de rezistenţă de la ultimul nivel al cladirii.

· Panta şarpantei (p %)
tga = p %
Panta şarpantei se alege conform STAS 3303/2-88 în funcţie de tipul învelitorii, şi anume:
Exemplu pentru ţiglă: - solzi pe 1 rând 70 – 90 %,
- solzi pe 2 rînduri 55 – 70 %,
- profilată ( cu jgeab) 45 – 70 %
B. Alcătuirea şarpantei
Şarpanta poate fi în 4 (2) ape, în funcţie de unghiul de inclinare al acoperisului,
α = arctg p/100
C. Planul învelitorii - reprezintă proiecţia în plan orizonatl a învelitorii acoperişului.
Liniile de intersecţie a planurilor de scurgere a apelor formează: creste, coame, dolii.
D. Acţiuni şi gruparea lor
(conform EUROCODE 1 + EUROCODE 5 + CR0-2005)
Clasificarea acţiunilor functie de durata lor:
- acţiuni permanente : durata > 10 ani, (greutatea proprie a elementelor)
- acţiuni variabile de lungă durată (din depozitare): durata 6 luni – 10 ani
- acţiuni variabile de durată medie (exploatare, praf, zăpadă): durata 1 săptămână – 6 luni;
- acţiuni variabile de scurtă durată (vânt, zăpadă): durata < 1 săptămână,
- acţiuni instantanee (acţiuni accidentale).
Valorile acţiunilor pot fi :
- valori caracteristice Fk
- valorile de calcul Fd
*Valorile caracteristice ale acţiunilor (Fk)
Pentru - acţiuni permanente notatia (Gk)
- acţiuni variabile, notatia (Qk)

sunt intoduse în calcule ţinînd cont şi de:

- valoare de combinaţie Ψ0Qk,
- valoarea frecvenţei Ψ1Qk (care depăşeşte durata de 5% din timpul de acţiune),
- valoarea cvasi-permanentei Ψ2Qk corespunzătoare unei valori medii în timp.
Respectiv de coeficienţii de variaţie a încărcării variabile Ψ0, Ψ1, Ψ2 (tabelul 4.3 curs).
*Valori de calcul ale acţiunilor (F d),
se determina cu relatia Fd = g f Fk ,
1
unde γf - coeficient de siguranţă ales în funcţie de durata acţiunii şi starea limită la care se face
calculul (tabelul 4.4).
Gruparea acţiunilor:
1. Metoda SLU – pentru acoperişuri, unde predominantă ca acţiune variabilă e acţiunea
zăpezii, acţiunile, cu valorile lor de calcul, se combină în gruparea fundamental:
1,35å G k , j + 1,5Q k ,1 + 1,05å Y01Q k , j
sau
1,35å G k , j + 1,5Z k + 1,05(Vk sauU k )

2. Metoda SLS (SLEN) – combinaţia de acţiuni utilizată este:

å G k , j + Q k ,1 + å Y0,1Q k ,i
deci
åG k, j + Z k + 0,7(Vk sauU k )
Gk,j - valorile caracteristice pentru acţiunile permanente,
Qk,1 - valorile caracteristice pentru acţiunea variabila predominanta şi
Qk,1 - valorile caracteristice pentru celelalte acţiunile variabile.

E. Dimensionarea elementelor din lemn.

E1. Rezistenţele si clasele de exploatare a lemnului

Clasa de rezistenţă a lemnului este definită prin valoarea rezistenţei caracteristice la

întindere prin încovoire (N/mm2).
Pentru lemnul masiv din răşinoase (cel utilizat frecvent la acoperisurile traditionale tip sarpanta din
lemn), rezultă 9 clase de rezistenţă: C14, C16, C18, C22, C24, C27, C30, C35, C40 .
Rezistenţe caracteristice (fk) sunt în funcţie de clasele de rezistenţă şi de tipul
solicitării (încovoiere f mk, întindere paralela/perpendiculara pe fibre ft,0,k / ft,90,k , forfecare ft,90,k sau
compresiune paralela/perpendiculara pe fibre fc,0,k/ fc,90,k) (tab.4.9).
Rezistenţe de calcul (fd) se calculeaza cu formula generala:
k mod f k
fd =
gM
unde
kmod – coeficient de variaţie a rezistenţei lemnului funcţie clasa de exploatare a lemnului şi de tipul
si durata de acţiune a incarcarilor (Tab.4.11).

γM – coeficient parţial de siguranţă funcţie de stările limită la care se face calculul, respectiv pentru
elementele din lemn, γM = 1,3 (SLU) si γM = 1,0 (SLEN).

kmod – se considera ca medie ponderată intre coeficientii specifici incarcarilor din gruparea de
calcul, respective pentru gruparea permanenta + zapada, avem

2
 k mod,Gk × 1,35 g k + k mod,Z k × 1,5s k
k mod =
1,35 g k + 1,5s k

Umiditatea si temperatura dau condiţiile de serviciu/ exploatare, existând astfel urmatoarele :

Clase de exploatare a lemnului:

Clasa 1. pentru θ = 20 ± 20C, j £ 65%

Clasa 2. pentru θ = 20 ± 2 C,
0
j £ 80%
Clasa 3. pentru j ñ 80% (în aer liber).

E2. Modulii de elasticitate ai lemnului (E)

Valorile medii şi valorile caracteristice ale modulului de elasticitate pentru răşinoase
variaza în funcţie de clasele de rezistenţă (Tab. 3.9)

(Exemplu pentru clasa de rezistenta a lemnului masiv C35, avem:

E0,m – 13 kN/mm2 = 13000 N/mm2 se foloseşte pentru verificări de rezistenţă

E0,05 – 8,7 kN/mm2 = 8700 N/mm2 se foloseşte pentru verificări ale deformaţiilor)
Unde E0,m – valoarea medie a modulului de elasticitate paralel cu fibrele E II ,
E0,05 – valoarea caracteristica a modului de elasticitate.
E3. Deschiderea de calcul (lc)

Lungimea de calcul a elementelor structurale din lemn pentru şarpantă se noteaza cu lc si

reprezinta cel mult distanţa dintre axele reazemelor elementului structural.

E4. Verificări la dimensionarea elementelor structurale din lemn

a) pentru SLEN (SLS starea limită de serviciu)
Relatia de verificare este
E d £ Cd
unde
Ed – valoarea efectului acţiunilor (ex: deformaţia) determinat pe baza unei combinaţii de încărcări
Cd – valoarea limită prescrisă, funcţie de destinaţia elementului structural (săgeată max. admisă)
b) verificări la SLU(starea limită ultima)
Relatia generala de verificare este
!
Sd £ R d
Rd – capacitatea de rezistenţă de calcul a elementului structural

3
Sd – valoarea de calcul al solicitărilor secţionale (M,N,V) ce rezultă dintr-o combinaţie de acţiuni,
respectiv
g F × Sk !
£Rd
C
Unde
g F × S k = g F1 × S k1 + g F2 × S k 2 + ... + g Fn × S k n1 - suma solicitărilor de calcul (M,N,V)
rezultată din toate acţiunile ce intră într-o combinaţie de acţiuni,
(pentru gruparea fundamentală, rezultă g F × S k = 1,35 × S G k + 1,50 × S Z k )
C – caracteristica geometrică a secţiunii transversale a elementului (funcţie de solicitarea la care e
supusa aveasta, C poate fi A-arie, W- modul de rezistenţă etc)
iar
R d = g c × fd- capacitatea de rezistenţă a elementului structural,
γc – coeficient partial de siguranţă a condiţiilor de lucru
fk
f d = k mod × reprezintă rezistenţa de calcul a lemnului pentru solicitarea respectivă.
gM
F. Calculul /verificarea elementelor din lemn la diferite solicitări

F1. Încovoiere dreaptă

Se dau: specia lemunului – răşinoase; clase de rezistenţă: C30, C35; secţiunea b x h; clase de
serviciu (exploatare) 1, 2 sau 3.
I. Verificarea la încovoiere
Se face cu relatia
!
s m,d £ f m,d
σm,d – efortul unitar normal datorat momentului încovoietor de calcul M d
M d 1,35M g ,k + 1,50 M s ,k
s m ,d = =
W W
2
bh
W – este de fapt Wx =
6
fm,d – rezistenţa de calcul la încovoiere determinată (EUROCODE 5) ţinând cont de posibilitatea
pierderii stabilităţii laterale a elementului.
k mod
f m ,d = k crit k 1s k h f m ,k
gM
unde
k mod, g ×1,35 g k + k mod, s ×1,50 s k
k mod =
1,35 g k + 1,50 s k
4
γM =1,3 (lemn)
gk, sk – incarcarile din greutatea proprie si din zapada [kN /m]
k1,s – ţine seama de influenţa favorabilă a întregului sistem structural asupra elementului calculat,
kh – coeficient de înălţime, kh este minimum dintre valorile (150/h)0,2 si 1,3, cu h – inaltimea
sectiunii transversale a elementului.
kcrit = f(λrel,m)- coeficient ce ţine seama de instabilitatea laterală a elementului, funcţie de zvelteţea
relativă (λrel ).

1,0 pt l rel,m £ 0,75

k crit = 1,56 - 0,75l rel,m pt l rel,m Î (0,75;1,40]
1
pt l rel,m > 1,40
l2
rel, m

iar zvelteţea relativă se determina cu relatia

l rel , m = (f m ,k s m ,crt ) × m
Unde
m – factor de transformare a momentului încovoietor real în momentul încovoietor echivalent
(Tab. 4.17 curs)
fm,k – rezistenţa caracteristică la încovoiere a lemnului (Tab. 4.9);
b2
s m,crt = 0,75 × E 0, 05 × - efortul unitar normal critic;
hl ef
E0,05 modulul de elasticitate specific, (Tab. 3.9);
lef – deschiderea efectivă de calcul (lumina pentru grinzi de planşeu si lef = lc pentru elementele de
acoperis)
II. Verificarea la forfecare
Verificarea se face in zona de solicitare maxima, cu relatia:
!
s d £ f v ,d
unde
σd – efort unitar tangenţial de calcul (rezultat din solicitările de calcul)

s=
Q max × S x (g G TG + g Q TQ ) × S x Td × S x
sau s d = = ,
b × Ix b × Ix b × Ix
adica

5
 Vd × S x
sd =
b × Ix
unde
Vd reprezintă forţa tăietoare maximă (valoare de calcul) rezultata din combinaţia de încarcare, adică
Vd = 1,35Vg ,k + 1,50Vs ,k
Sx, Ix – momentul static si momentul de inerţie al secţiunii transversale în raport cu axa neutră
fv,d – rezistenţa de calcul la forfecare a lemnului, calculate cu relatia:
k mod
f v ,d = × f v ,k
gM
unde fv,k – rezistenţa caracteristică la forfecare a lemnului (Tab. 4.9), funcţie de clasa de rezistenţă,
kmod –medie ponderată a coeficienţilor încărcărilor din combinatia considerata.
ì1,5Vd
ïï A pt sec tiuni dreptunghiulare
s d max = í
ï 4 × Vd pt sec tiuni circulare
ïî 3 A
III. Verificarea deformaţiilor
a) Verificarea deformaţiilor în stadiul iniţial
Se calculează săgeţile instantanee din incarcarile permanente si variabile, respectiv:

gkl 4 5 zk l4
u g ,inst =
5
× Si u z ,inst = ×
384 E 0, 05 I x 384 E 0, 05 I x
bh 3
Unde Ix = .
12
Pkl 3
( Pentru încărcări concentrate P, rezultă sageata maxima este u P ,inst =
)
48 E 0, 05 I x
Verificarea in stadiul initial se face doar pentru sageata din încărcări variabile, respectiv
l
!
pentru grinzi
300
u s ,inst £
l
pentru console
150
Unde l - este deschiderea de calcul a elementului verificat.
b) Verificarea deformaţiilor în stadiul final (săgeţile finale/nete)
Se face verificarea săgeţii finale din
- actiunile variabile (zăpada)

u s , fin = u s ,inst (1 + k def ,s )

6
cu
kdef,z si kdef,g din tabelul 4.22 ( funcţie de durata acţiunii)
- toate actiunile luate in calcul
u net ,fin = u g ,fin + u z ,fin , cu
u g ,fin = u g ,inst (1 + k def ,g ), sageata finala din act. Permanente.
Verificarea se face fata de deformatiile limita impuse pentru diferitele tipuri de
elemente structurale, respectiv:
l l
pentru grinzi pentru grinzi
200 200
u s , fin £ si u net ,fin £
l l
pentru console pentru console
100 100
F2. Compresiune în lungul fibrelor
Verificarea la compresiunea centrică paralelă cu fibrele se face diferit, astfel:
- când nu intervine flambajul (pentru λ rel ≤ 0,5)
s c ,o ,d £ f c ,o ,d
- când intervine flambajul (pentru λrel > 0,5)
s c ,o ,d
£ 1,0
k c f c ,o ,d
unde σc,o,d – efortul normal de calcul, la compresiunea paralelă cu fibrele, calculate cu
relatia
1,35 Fg k + 1,50 Fsk
s c ,o,d =
An
unde Fg k , Fs k - forţele axiale din încărcarea permanenta şi din variabila (zăpada)
An – aria netă a barei
kc - coeficient de ţine cont de flambaj:
kc =
1
(
cu k = 0,5 1 + b c (l rel - 0,5) + l rel
2
)
k + k - l rel
2 2

unde βc – coef.ce ţine cont de imperfecţiunile barei

0,2 pentru lemn masiv
bc =
0,1 pentru lemn încleiat

7
 f c , o ,d
λrel – zvelteţea relativă la compresiune, l rel =
s c,crt
p 2 E 0, 05
cu s c,crt = efortul de compresiune critic
l2
lf I
unde l = l max = - coeficient de zvelteţe, lf – lungime de flambaj, i = raza
i A
minimă de giraţie,
iar
k mod
f c ,o , d = f c ,o , k
gM
cu fc,0,k din tabelul 4.9 ( rezistenţa caracteristica la compresiune paralelă cu
fibrele).
F3. Compresiune perpendiculară pe fibre
Verificarea se face cu relatia
s c ,o ,d £ k c ,90 f c ,90,d
unde
σc,o,d – efortul normal de calcul, la compresiunea paralelă cu fibrele,din incarcarile de
calcul,
k mod
f c ,90,d = f c ,90,k ,
gM
rezistenţa de calcul la compresiune perpendiculară pe fibre,
kc,90 – coeficient ce ţine seama de modul realizare a compresiunii (Tab. 4.16).
F4. Compresiune oblică
Se verifică cu relatia
! f c,o ,d × f c,90,d
s c , a ,d £ , sau
f c,o ,d sin 2 a + f c,90,d cos 2 a

! f c ,o ,d
s c ,a , d £
f c ,o ,d
sin 2 a + cos 2 a
f c ,90 ,d
avand

8
σc,α,d – efortul normal de calcul la compresiune oblică, din actiunile luate in
considerare si
fc,o,d şi fc,90,d - rezistenţele de calcul la compresiune paralelă şi perpendiculară pe fibre,
α – unghiul pe care-l fac elementele structurale intre ele.

NOTA:
Numerele tabelelor si ale relatiilor sunt din cartea CONSTRUCTI I DIN LEMN – Materiale si
elemente de calcul – autor Cornel FURDUI – Timisoara, 2009 .