Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Constelatii Diamantine, Nr. 1 / 2010
Constelatii Diamantine, Nr. 1 / 2010
Constela\ii
diamantine
diamantine
Anul I, Nr. 1
Septembrie 2010
Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
N.N. NEGULESCU
Adresa redacþiei:
Bd. Gheorghe Chiþu, nr. 61, Craiova, Dolj, România, cod: 200541
Anul I, nr. 1/2010 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 3
Doina DR~GU}
DENIS DE ROUGEMONT
PARTEA DIAVOLULUI
Editura FUNDA}IA ANASTASIA (seria occidental#), 1994
(traducere de Mircea Iv#nescu dup# originalul din limba francez#: Denis de
Rougemont La Part du Diable, Édition Gallimard, 1982)
febr. 1942). El cunoaºte o adevã- Partea diavolului este o reci- þile cele mai marcante, mai sur-
ratã febrã a scrisului: sunt prizo- divã: Iubirea ºi Occidentul fu- prinzãtoare ºi mai împlinite din
nierul cãrþii mele (22 febr. sese, la rându-i, scrisã, tot într-o generaþia lui literarã. Deþinea
1942), uitând ºi de timp, ºi de primã variantã, în patru luni (con- arta formulãrii (Paul Valéry),
sine: Am lucrat toatã noaptea form celor scrise de autor, la 21 iubea parabola ºi simbolul, cã-
ºi pe mine emoþia mã face sã iunie 1938, în Cuvântul înainte la uta necontenit înþelesurile ori-
adorm... Nu pot sã ascult Bach prima ediþie). Tradusã imediat în ginare, exacte (Virgil Cândea).
fãrã sã-mi fie ruºine cã scriu englezã (1939), Iubirea ºi Occi- Poseda preocuparea de a (se)
(26 febr. 1942). Se izoleazã nu în dentul s-a dovedit un best-seller, limita la esenþial (textul din 21
mod deliberat, ci pentru cã altfel din moment ce, ºi peste ani, a iunie 1938).
nu poate: Constat cã de patru- stârnit entuziasmul unui mare Adept al lui Kierkegaard ºi
zeci ºi opt de ore nu am mai spus scriitor ºi editor, ca T.S. Eliot, care prieten cu Emmanuel Mounier
un cuvânt nimãnui (...) Lucru i-o retipãreºte, în 1956, într-o va- (Introduction aux existentialis-
nocturn. Dorm puþin dimineaþa riantã revãzutã. Prin urmare, miza mes), Denis de Rougemont stu-
sau dupã-amiaza (1 martie lui Jacques Maritain pe Denis de diase la Neuchâtel, Viena ºi Ge-
1942). Contagiat de scris, autorul Rougemont nu era deloc neînte- neva. κi susþinuse licenþa în Li-
Un tânãr autor primeºte, în începe sã jubileze relativ repede: meiatã. tere, cu probe la francezã, latinã,
decembrie 1941, sugestia lui Am dat la dactilografiat pri- Revenind la Iubirea ºi Occi- germanã, istorie, psihologie ºi
Jacques Maritain (1882-1973) de mele cincizeci de pagini (7 dentul, ea a cunoscut ediþia de- filozofie. Dupã ce va denunþa in-
a scrie o carte despre... diavol. martie 1942). Însãnãtoºirea (în finitivã în 1972 (cea care a fost vazia nazistã în Franþa, va fi con-
Dialogul avea loc în America, la sensul dat de Blaga: o boalã- tradusã ºi în româneºte, Ed. damnat (ca ofiþer în Statul Major
New York, unde filosoful francez nvinsã-i orice carte, frate !) se Univers, 1987); îmbogãþitã cu un al armatei elveþiene) la 15 zile de
se stabilise din 1993 ºi unde con- presimte: Fericirea de a scrie Post-scriptum provizoriu ºi închisoare. Devenit incomod
vivul sãu de 35 de ani fusese ne- ºi de a mã simþi liber noaptea ºi ºtiinþific polemic (a se remarca într-o þarã care era neutrã, de
voit sã se exileze. Provocarea ziua (20 martie 1942). Febra paradoxul formulãrii!), ediþia din Rougemont este trimis într-o mi-
lui Jacques Maritain nu era în- înceteazã la 25 martie 1942: Am 1972 reprezintã, pentru autor, siune de conferenþiar în SUA,
tâmplãtoare, ci se adresa unui in- scris finis la ora ºase dimineaþa cartea de care nu mã voi des- unde va fi ºi lector la Universi-
telectual care, debutând la 23 de (...) Idee bizarã: dacã am ter- pãrþi niciodatã (apud. Virgil tatea francezã, în exil, ºi redactor
ani cu Les méfaites de lInstruc- minat atât de repede cartea Cândea, Introducere la versiu- la Vocea Americii. Va rãmâne
tion publique, publicase câteva aceasta, a fost pentru cã am în- nea româneascã). Ceea ce fusese peste Ocean ºapte ani, timp în
cãrþi remarcabile: Le Paysan du cercat s-o iau repede. Cartea considerat, de lumea întreagã, care va mai scrie: Les Personnes
Danube (1932); Politique de la se numeºte La Part du diable, a timp de trei decenii, o capodo- du drame (1944), Lettres sur la
Personne (1934); Penser avec fost aºternutã pe hârtie, într-o perã, se vãdeºte a fi, pentru cel Bombe atomique (1946), Jour-
les mains (1936); Journal dun primã variantã (1942) în numai care a scris-o, o carte perfectibilã nal des Deux Mondes (1947).
intellectuel en chômage (1937); cinci sãptãmâni, iar autorul ei (alt paradox: capodoperã imper- Acestea, ca ºi cãrþile de dupã în-
Journal dAllemagne (1938) ºi este Denis de Rougemont (1906- fectã!). Ce-i drept (cf. Virgil Cân- toarcerea în Europa, vor valida,
se consacrase cu LAmour et 1985). O astfel de performanþã nu dea), Iubirea ºi Occidentul a ºi ele, intenþia lui Jacques Mari-
lOccident (1939). este, desigur, la îndemâna oricui, stârnit nu numai elogii, ci ºi obi- tain. LEurope en jeu (1948),
Sugestia a prins rãdãcini, din dacã luãm în considerare ºi ecoul ecþii (Michel Cazenave ºi Jacques LAventure Occidentale de
moment ce, peste numai douã extraordinar pe care l-a avut în Bennet), de care Denis de Rou- lhomme (1957), Vingt-huit
luni, cel ce avea s-o materializeze epocã ºi dupã aceea. Surprinzã- gemont a þinut seama, fie ºi nu- siécle dEurope (1961), Les
scria în jurnalul sãu: La ora ºapte tor este cã ea nu este nici prima mai pentru a le dezamorsa. Priza chances de lEurope (1962),
am început sã scriu. E ora zece ºi nici ultima din cariera gândito- la idei ºi febrilitatea redactãrii nu Lettre ouverte aux Européens
ºi am în faþa mea Introducerea rului elveþian (s-a nãscut lângã puteau sã nu fie elogiate. Saint- (1970), L avenir est notre af-
ºi trei capitole terminate. Mi-e Neuchâtel, dintr-o familie de cãr- John Perse, autorul celebrei Ana- faire (1977) fac dovada aceleiaºi
foame, mi-e frig, sunt fericit ºi turari ºi demnitari strãmutaþi din basis (la origine: expediþia lui infatigabile plãceri de a scrie; o
alerg sã mãnânc ceva de 50 de Franche-Compté prin secolul al Alexandru cel Mare în Asia) îl
cenþi la cafeneaua din colþ (18 XIV-lea). considera una din personalitã- continuare în pag. 4
4 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 1/2010
Janet Nic{
#n
dialog
cu
Florentin Smarandache
Janet Nicã: Vã saluuut cu interes dezinteresat Janet Nicã: aþi intrat în CEAªCA DE LITERATURÃ?
BUZZ!!! Florentin Smarandache: scrie ºi piesuþe de teatru paradoxiste -
Florentin Smarandache: mã intereseazã dezinteresul janetnica-ian. precum acest chat
Janet Nicã: Dacã nu sunteþi pe fir, îmi ies din fire. Janet Nicã: sã vãd ce se încheagã.
Janet Nicã: fir-ai al naibii! Janet Nicã: nu mi-aþi spus ce aþi fãcut în Egipt...
Florentin Smarandache: ce mai fac ºi nu fac paradoxiºtii doljeni? Janet Nicã: aþi mâncat fazanul fript?
Janet Nicã: para doxiºtii doljeni se cheamã juveþi. Florentin Smarandache: nema
Florentin Smarandache: unde este juvetele nostru acum? Janet Nicã: nema nema, asta este teorema?
Janet Nicã: în apele lui. Florentin Smarandache: ce-ai zice de o carte chat comunã? o
Florentin Smarandache: eu sunt în zãpada mea. finanþez eu de dragul marelui talent paradoxist al d-lui nicã (fãrã
Janet Nicã: ºi eu sunt tot în zãpada dumneavoastrã. fricã) ºi mari-nicã
Florentin Smarandache: okay. o sã transpirãm împreunã ºi separat. Janet Nicã: cu ocazia acestui prilej, ar fi o mare bucurie
Janet Nicã: pe aici toþi þurþurii se fac sloiuri. Florentin Smarandache: cartea o poþi scoate din aceste dialoguri.
Florentin Smarandache: þi-am vãzut situl, dar nu ai pus ºi cãrþile. Janet Nicã: mai întâi sã o dialogãm, apoi sã o omologãm
Janet Nicã: ba da, sunt puse 5 din 9. Florentin Smarandache: ºi omogenizãm.
Florentin Smarandache: atunci link-urile nu au mers pentru mine - Janet Nicã: ºi sã o damigenizãm, de la damigeanã
nu mã cunosc! Florentin Smarandache: ºi-o urciorizãm de la vadra de vin
Janet Nicã: ziceþi cuþu-cuþu ºi vã cunosc. Janet Nicã: o vadrizãm,o vinizãm, o avizãm ºi o divinizãm.
Florentin Smarandache: cuþu-cuþule! Florentin Smarandache: acum mã atacã ºi mm-ul [=mircea monu-l)
Janet Nicã: gata, gata, domnule. Janet Nicã: intraþi în tranºee ºi atacaþi-l pe mai multe trasee.
Florentin Smarandache: fiindcã tot vorbim de domni, ce mai face Janet Nicã: dacã vreþi, vã las, sã nu fiþi în impas la fiecare pas.
domnul barbu? Florentin Smarandache: sunt la pas la fiecare impas
Janet Nicã: sau, susan, deschide-te. Florentin Smarandache: am succes în eºecuri.
Florentin Smarandache: în ce format le ai pe sit? fãt frumox este ºi Janet Nicã: sã vã iubeascã norocul tot timpul mai în tot locul.
ea? Janet Nicã: vã las cu Monu Tutankamonu
Janet Nicã: mai mult se face cã face, iar ce-a fãcut, desface. Janet Nicã: ºi Fanfaronu
Janet Nicã: Nu ºtiu în ce format, o sã-l intreb pe Ovi al meu ºi vã Janet Nicã: sã citiþi Decameronu
comunic. Normal, este si FÃT FRUMOX. Florentin Smarandache: Matrahonu
Florentin Smarandache: d-l Popa, cel mofluz, e prin canada la Janet Nicã: eu nu vã mai þin isonu
fiica... Florentin Smarandache: ºi citesc hexameronu
Janet Nicã: dar CEAªCA DE LITERATURA aþi citit-o? Janet Nicã: sã beþi cu biberonu
Florentin Smarandache: care? Janet Nicã: cu conu Monu
Janet Nicã: Domnul Barbu în Canada? Nu, e la Craiova. Janet Nicã: zdrahonu
Florentin Smarandache: Nu, D-l Popa (ce mi-e popa) aminamicul Florentin Smarandache: baraonu
tãu, e-n Canada. Janet Nicã: de la NATO pân la ONU
Janet Nicã: Aaaa, aºa da. Se canadueºte . Florentin Smarandache: tot românu mi s-a monu
Janet Nicã: toþi care ies afarã intrã mai bine înãuntru. Janet Nicã: cã e tare astronomu ºi merge ca metronomu
Florentin Smarandache: esperamos. Janet Nicã: Florentine,nu te mai reþin, sper sã mai vorbim în
Janet Nicã: cu certitudine e ceva dubios. viitorul cât mai proxim.
Florentin Smarandache: eºti mai paradoxist ca mine! Florentin Smarandache: metronomu cu capac / ºi la gurã hap hap
Janet Nicã: poate mai catolic decât Papa. hap
Janet Nicã: ºi mai diplomat decât mapa. Florentin Smarandache: ne vom întâlni în viitorul trecut.
Florentin Smarandache: mai ortodox ca patriarhul. Janet Nicã: Te pup ºi sã te aresteze bucuria pentru multã vreme!
Janet Nicã: ºi mai rege ca monarhul. Florentin Smarandache: adios pe dos!
Florentin Smarandache: mai albastru decât verde. Janet Nicã: Sã înfloreºti, Florentine, ca un cireº de pe la mine
Janet Nicã: regãsire ce se pierde. Florentin Smarandache: sã janeteºti, janet, ºi sã nicaleºti ca
Florentin Smarandache: am murit. niculescu
Janet Nicã: va urez din România sã vã iubeascã bucuria! Florentin Smarandache: o sã copiez tot chat-ul într-un fiºier pe
Florentin Smarandache: acum, dupã moarte? care-l pãstrez pentru anti istoria literarã
Janet Nicã: de râs? Janet Nicã: sã mã þii la curent cu electricitatea verbului tãu
Florentin Smarandache: aha Janet Nicã: bravo, aºa sã refaci, sã refici, sã refoci...
Janet Nicã: nu toþi se nasc spre a muri ºi mor spre a se naºte? Janet Nicã: te pup încã o datã de mai multe ori...
8 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 1/2010
continuare din pag. 1 unde se petrec metamorfozele te jos de pe linia asta/ Închipuitã,/ rarã construcþie vizionarã.
luatã alternativ de dinamica dia- elementelor: /Niciodatã n-am fã- Nu înþelegi cã totul s-a terminat?/ Într-un alt episod dramatic,
logului dintre suferind ºi o sec- cut/Atâtea gesturi dezordonate,/ Sunt azvârlit, trântit, dat cu capul/ sufletul hiperconºtient, care nu
venþã doritã; rol preluat de cãpã- Semãnând a rugã, ameninþare, de pereþi/ Mã sprijin, mã agãþ/ mai suportã impuritãþile concretu-
tâiul personificat ºi înzestrat cu disperare.../ Sunt azvârlit în cer/ Mã ridic./ - Nu ºtiam cã viaþa/ E lui, aspirã la realitãþile indivizibile.
virtutea înþelepciunii liniºtitoare: Printre tunete/ Revin,/ Iar mã az- o linie închipuitã, zic./ Zmucitu- Primatul voinþei sale este eli-
La cãpãtâiul bolnavului/ Doar vârle/ Niciodatã n-am fost atât rile mã fac jucãrie/ Pe scândura berarea din experienþa existenþi-
cãpãtâiul-/ ªi-a ridicat capul de de speriat. ºubredã, între pãmânt ºi cer./ alã revelatoare ºi reîntoarcerea la
pe el/ ªi, de parcã, acum l-ar ve- Îmi probez temeinicia afirma- Iatã cum, la apusul târziului, aperionul originilor: Opreºte!/ A
dea/ Îl întreabã:/ -Ai venit ºi tu þiei cu un fragment revelator, ex- ratio îºi asumã ultima participaþie rãcnit sufletul,/ Opreºte sã mã dau
sã stai cu mine,/ Cãpãtâiule?/ - tras din Sfânta predicã, rostitã la reiniþiere prin accedere pe as/ jos!/ Sunt sãtul de-atâtea corvezi,/
Da!/ Trebuie sã fie cineva lângã de Hermes Trismegistus: 3.[
] cuþitul perasului liniar. Linia în- De-atâtea determinãri, obligaþii ºi
tine/ În ceasurile astea,/ Fiindcã Cãci în Haos era un întuneric ne- chipuitã rãmâne totuºi în deasu- legi,/ Eu am fost fãcut sã fiu liber./
eºti tare bolnav./ (2.XI 1996). sfârºit, Abis sau Adâncime fãrã pra substanþei poetice, care pre- -Nu pot sã mã opresc,/ I-a rãspuns
Interpretatã metafizic, simbo- fund, Apã ºi un Spirit subtil inte- cede sensul, un concept voit de pãmântul (Pãmântul din mine),
listica proiecþiilor temporale din ligibil în Putere; ºi a þâºnit Lu- uniformitate, un simbol oponent al Dã-te jos din mers,/ Dacã-þi dã
primele douã versuri /La cãpã- mina Sfântã, iar elementele s-au spiralei din teoria atracþiei univer- mâna/ ªi fã-o chiar acum,/ Când
tâiul bolnavului/ Doar cãpãtâiul/ coagulat din Nisipul substanþei sale, o alt/fel de cale aleasã a mi- eu o vierz/ Spre scârbã ºi tinã./
ne dezvãluie întru adevãr, capã- umede. 4. ªi toþi Zeii au vãzut crocosmosului uman în spre plu- Dã-te jos în cer,/ Prietene de-o
tul de drum al finitudinii, deodatã Natura plinã de Seminþe. ralitatea Lumiilor macrocosmice. viaþã,/ Te iau când revin.
fiind în act cu aura veghetoare; Studiind temeinic Cosmogo- Potenþialitatea symptomei (Opreºte!, 2.XI 1996).
ceea ce mai genereazã în înþeles nia, Max Heindel emite urmãtoa- devastatoare din conºtiinþa sa Credinþa în succesiunea re-
filosofic ºi duala apropiere pre- rea tezã: Haosul nu este o stare pare a se diminua, cel puþin ful- ntrupãrilor, guvernate de miºcã-
destinatã a des/fiinþãrii. care a existat în trecut ºi care acum gurant, în amestecul cu identicul rile astrelor, o regãsim în predicþia
Deºi porneºte de la forþele a dispãrut în întregime. El ne în- inocenþei ce transpare prin reme- vocativã Te iau când revin.
senzoriale rezultate din Lumea sa conjoarã chiar în acest moment. morarea copilãriei: Ce departe a Stimulat spiritual de fluxul
etericã, Puntea imaginarã, ca Vechile forme avându-ºi pierdutã rãmas în urmã leagãnul/ Din ace- Monadei divine (Leibniz), po-
reper liminar cu acute armonii utilitatea, se dizolvã, unele dupã laºi lemn ca ºi puntea/ În care etul ipostaziat, oficiazã un cod
semantice, progreseazã rectiliniu altele, în Haosul care dã naºtere mama, cântând ºi plângând,/ Mã psiurgic prin titlul de referinþã
dintr-un punct aprins spre trans- în mod constant în schimb, la noi învãþa ritmul cosmic/ Pe care-l pierd Doamne! (Spitalul Chochin,
cendenþe escatologice. Semnifi- forme. Fãrã acest dublu proces acum:/ Nani! Nani!/ (2.XI 1996). Paris, 10.XI.1996) ºi renunþã apa-
caþiile existente, emanã iradiaþii nu ar putea sã existe progres; Prin alternarea timpilor în re- rent la ecranul spaþial, pe care s-
care ne induc în magia durerii munca evoluþiei ar înceta ºi stag- gistrul litaniei, fiinþa din cuvânt, a materializat imagistic, într-o altã
lingvistice: Mã balansez pe ce- narea care ar urma ar împiedica investeºte acum raynnoismul nu- ordine vibratorie puntea de lemn
va foarte ºubred/ Un fel de punte orice posibilitate de înaintare. cleului creativ cu empyriosul nu- ºubred. Spun aparent, fiindcã
primejdioasã,/ Strãbãtutã de Este un adevãr de netãgãduit anþelor soteriologice, fiindcã re- linia vieþii eului în variaþiile sale
spasmele/ Unui teribil vârtej;/ O cã cu cât murim mai des, cu atât trãieºte esenþele ritmurilor cosmice. poetice se continuã
punte între nimic ºi nimic/ Pe care trãim mai bine. Goethe, poet ini- Asocierea componentelor Aspiraþia esotericã, proto-
eu n-am cerut s-o trec./ þiat, a scris: Cel care nu poate în alegorice, exprimate gnomic de gnosticã, cheamã la cunoaºtere
Cum observãm, balansul mod constant sã moarã ºi sã re- personalitatea sensibilã care va- superioarã atemporalã ºi imper-
între ni/mic ºi ni/mic - ca insta- nascã la viaþã va fi mereu un oas- lorizeazã, se desfãºoarã în pers- sonalã.
bilitate de echilibru a eului, între pete trist pe acest pãmânt. ªi pectivã umanã dar este interco- Din dorinþa de revenire în
finitudine ºi infinitudine - pe ce- Sfântul Pavel a spus: Eu mor în nectatã ºi la procesele galactice embrionarul sufletelor este im-
va foarte ºubred nu este lipsit fiecare zi. dintre universuri. plorat Numele Sacralitãþii Crea-
de primejdia cãderii, în viziune Pe alte imagini ale întinderii Impulsionat de curenþi vitali, toare: Doamne,/ Ia-mã de mânã/
biblicã. Balansul (vibraþia pendu- spaþiale, rãsunã o asprã poruncã Marin Sorescu preferã Scientia ªi hai sã fugim în lume,/ Sã ieºim
latorie) ne relevã lucrul ispitei ce din hãþiºul de determinãri: -Dã- occulta în aceastã enigmaticã ºi puþin, la aer./ Poate schimbând
prolifereazã în contact cu singu- curenþii,/ O sã mã simt ºi eu în
rãtatea ºi izolarea laicã, o spaimã larg./ Lângã Tine./
a fiinþei de nefiinþare, într-o fina- Dar, pânã la visata Lume su-
litate adâncã, bine cãlãuzitã în blimã emanativã (Aziluth) fuga
text de coincidenþa contrariilor din Lumea factice (Asiah), va
între nimic ºi nimic. trebui sã mai strãbatã în ani cos-
Dar nimicul, redat aici exo- mic Lumea formativã (Yietsirah)
teric, nu este totuna cu predicþia ºi Lumea creativã (Briah), potrivit
haosului sau a abisului, trãitã Legii virtuþilor divine a Sephiro-
esoteric în subtilitatea sorescia- thurilor kaballistice.
nã. Chiar dacã pare o utopie, el, Bulzeºti, 02.05.2006, ora 00:15
poetul nivelurilor superioare, ºtie Se dedicã aceastã carte de poezii
cã noþiunile exoterice de haos ºi (ultimele) poetului N.N.Negulescu, care într-
un moment de cumpãnã al poetului Marin
abis, neînþelese de lumea profanã, Sorescu a riscat punând cu mare curaj
sunt ascunderi hermetice, în spa- umãrul pentru a-i salva viaþa.
tele cãrora se aflã o uzinã mis- Prin fratele sãu prof. I. Sorescu.
terioasã, genezicã, universalã, continuare în numãrul urmãtor
Anul I, nr. 1/2010 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 9
Mariana ZAVATI GARDNER
(Anglia)
S-a nãscut la Bacãu la 19/20 ianuarie 1952.
Poezii din jurnalul
Este fiica profesorului de chimie (gr. I), col. (r)
Constantin Zavati ºi a Iuliei Bucur Zavati, farma- Juliei May
cist principal, fostã directoare la Oficiul Regional/
Judeþean Bacãu. Din 1980 este cãsãtoritã cu John Tãcere
Edward Gardner, ºef de catedrã la colegiu, Fel- Diamante
low of the Royal Geographical Society - au o În jur de bolovani ºedeau
fiicã, studentã la University of London ºi un fiu, Un poate dormi
Regina Mlaºtinilor umbre lucind în ocru
student la colegiu.
În rochia ei din diamante suspendate între douã lumi
Studiile le-a facut la Liceul Internat de Fete/
în cursa himerei
Colegiul Naþional Vasile Alecsandri. (1967-1971). Pluteºte peste
În anii de liceu a fãcut parte din colegiul redacþiei
atomi ai foamei
Labirint de canale
revistei liceului, Orizont ºi a colaborat la cotidi- La vâsle ridicã
anul Steagul Roºu din Bacãu. muiaþi în râs invizibil
La vâsle coboarã pãmânt ars, tufiºuri sterpe ºi bete
A urmat studiile universitare la Universitatea
A.I. Cuza Iaºi, facultatea de filologie, specialitatea Ploaia din diamante cenuºa oarbã a zilei precise
erau sudaþi împreunã Fiinþa lunarã
englezã-francezã (1971-1975) echivalate în UK O þine de veghe
cu Master of Science in Philology double first class sub cerul asurzit
honours. În timpul studenþiei a fãcut parte din Fulgere sapã adânc nu te cãþãra-n pin
colegiul redacþiei revistei Universitãþii Alma În piatra cioplitã focul picura biciuit fiinþã lunarã
Mater/Dialog, condusã de acad. Al. Cãlinescu; a Cu fiare din basme culori se-amestecau aici nu ai o scarã
colaborat la Cronica ºi la Viaþa Politehnicii. Care alunecã în bucle verticale
Între 1977-1978, a urmat cursuri la Univer- Care pândesc prada praful îºi fãcea casa-n ochi nu stivui lemne la rãdãcinã
sitatea din Bucureºti. În 1979, a fost numitã prin Care zboarã se contura nisipul în gurã fiinþã lunarã
examen public pe postul de asistent universitar Peste ape din diamante nu ai coº din nuiele
la prof. univ. dr. Leon Levitchi, la Univ. Bacãu.
Noroi în laguna cei de acolo pluteau
În United Kingdom, a functionat ca lector la nu da foc la ramuri
pe labirintul tãcerii
limba francezã cu jumãtate de normã la Univer- Înãuntrul palatelor fiinþã lunarã
sitatea Popularã, Comitatul Essex (1981-1986) cascadori ai himerei
Totu-i de vânzare canicula era bolnavã de foame aerul le dogoreºte
ºi profesoarã titularã de liceu cu normã întreagã la Coliere din diamante
latinã, francezã. Din 1987, a funcþionat ca profe- atomii se luau la trântã în aer
Inele din diamante nu arde pinul
soarã titularã de liceu la francezã, germanã, italianã
Brþãri din diamante fiinþã lunarã
ºi spaniolã în Comitatul Norfolk.
Statui din marmurã de Carrara acum se prãbuºeºte
A urmat cursuri postuniversitare la Essex
Institute of Higher Education UK (1982, 1983, Tablouri în ulei
1986), Leeds University Post Graduate Certifi- De maeºtri rãposaþi
cate in Education UK (1986-1987), Goethe Institut În pieþe
Rosenheim Germania (1991), Lécole Normale ªopârla cu limba vineþie
Cãrþi de joc alb cu negru
Supérieure Auxerre Franta (1991), Regents Col- Mãºti de carnaval
lege London UK (1992), Open University Cre- Purta un bãþ sã-ºi iscodeascã focul
La flux
ative Writing Course Milton Keynes UK (2006) în drum de doruri
La reflux
ºi Open University Adanced Creative Writing în lume de nãluci
Course Milton Keynes UK (2008-2009) - Di-
Arcade din ºisturi
ploma in Literature and Creative Writing. Ape în plumb topit
purta praf sub pleoape
A fost invitatã la conferinþe ºi ateliere literare: Ploaie din diamante
forme din nisip în gurã
New Writing Partnership: Ventures 2004, 2005, ªlepuri poleite pe putrede ape flãmândã, tânjea dupã pradã
2006 Norwich, University of East Anglia Nor- Stindarde zãpãcite-n furtunã
wich: Experiment in Literature - New Writing
Poduri intrecându-se peste canale ºopârla cu limba vineþie
Worlds 2006, Norwich College of Art and De-
Stradele înguste pavate în piatrã îºi alinã odraslele -
sign: Open Poetry Readings 2005, 2006.
Diamante extrase-n noroi. vedea canguri conturaþi în praf
Departe la ºes
atomii bãþului de iscodit focul
Albina zboarã spre copaci cu ape criptice subterane se fãceau ploaie în râs invizibil
Vânãtorii o urmãresc Femeia Soare se întrevede la ºes peste ierburi ºi tufiºuri uscate
pânã albã între aripi
La gurã cu apa uscatã ºopârla cu limba vineþie
Femeia Soare se intrevede la ºes Meandre de lacrimi apucatã, izbi atomii
Vânãtori urmeazã gemetele râului Suliþe ºi vânãtori tatuaþi cu bãþul de iscodit focul
Femei cautã rãdãcini de nufãr Femeia Soare se întrevede la ºes
ºi lemn de foc sã ducã acasã odraslele ei se luptarã cu aerul
Alaiuri bat ritm în noroiul uscat prinse în capcana himerei
Femeia Soare se întrevede la ºes În mânã, topoare de luptã din lemn atomi încleºtaþi de foame
Femei înnoatã cu crocodili În copac, albine ºi miere
Pe malul uscat al râului Femeia Soare se întrevede la ºes
10 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 1/2010
continuare din pag. 10 complementaritate între Noica ºi este foarte departe de un sistem mentului activitãþii cognitive ºi
Cioran? perfect de comunicare. Nu avem emoþionale.
ceea ce priveºte modelele lui R. C.B.-S.: LAACESTE DOUÃ însã ceva mai bun. Dacã adoptãm pentru terme-
Steiner ele sunt valabile pentru ÎNTREBÃRI NU POT SÃ VÃ N.N.N.: Încã o întrebare. nul de suflet o definiþie nonma-
istoria culturii, dar nu au nici o DAU NICI UN RÃSPUNS. Omul este mereu acelaºi în terialã, lucrurile capãtã un alt as-
relevanþã pentru ºtiinþificã. N.N.N.: Avem o luptã cu cu- esenþa lui sufleteascã? pect mult mai subtil. E vorba de
N.N.N.: Dacã spiritul nu este vântul? Avem o suferinþã meta- C.B.-S.: Una din cele mai permanenþa unei entitãþi metafi-
condus de necesitate în toate fizicã? importante constatãri este enor- zice care aparþine unei alte lumi
actele sale, dacã scapã domina- C.B.-S.: Nu ºtiu bine ce în- ma plasticitate neurofiziologicã decât aceea a ºtiinþelor ºi nu poate
þiei ºi nu este redus la pasivitate seamnã lupta cu cuvântul. Cred a sistemului nervos care, are la fi analizatã decât speculativ.
totalã, aceastã se întâmplã din cã fãrã cuvinte, fãrã limbaj, con- bazã o mulþime de modificãri la Mai trebuie fãcutã o precizare
cauza acelei uºoare devieri (cli- diþia umanã nu ar exista. Limbajul nivel microscopic ºi molecular, antropologicã. Creierul uman ºi
namen) a atomilor într-un loc ºi apãrut ca rezultat al evoluþiei graþie cãrora printre altele sunt mecanismele sale funcþionale nu
într-un timp pe care nimic nu le speciilor prin structurarea unui posibile memoria ºi învãþarea. au evoluat în cele 200.000 de ani
determinã (Lucreþius II, 289- mecanism neuronal bine cunos- Totodatã trecerea timpului pro- de când specia noastrã (Homo sa-
293). Cum sã privim aceste re- cut este cel mai mare dar pe care duce modificãri structurale ºi piens sapiens) a apãrut. Capacitã-
prezentãri? Ca o deschidere a animalitatea l-a cãpãtat odatã cu funcþionale în sistemul nervos þile noastre mentale sunt aceleaºi.
multiplicitãþii naºterilor gândi- trecerea de la Australopiteci la care definesc îmbãtrânirea cre- Ceea ce s-a schimbat se aflã în
rii? Operaþi trecerea. Homo habilis. Evident cã limbajul ierului. Toate acestea antreneazã domeniul culturii ºi tehnologiei.
N.N.N.: Avem raporturi de are foarte multe imperfecþiuni ºi ºi modificãri la nivelul comporta- N.N.N.: Vã mulþumesc.
12 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 1/2010
Adrian BOTEZ
Dumnezeul de luminã - Sihãstria Voroneþului
preoþilor stâncii mute
unde stelele-ºi coboarã -
printre cetine le þese lin - lumina din Cuvânt
fir de patrafir: între munþi - pãduri ºi vânt
dinspre-amiazã cãtre munte atingând pãmânt c-un gând:
întristând poieni de aer îngere de colilie
se clãdesc altar ºi frunte rãsãrit-a sihãstrie!
cetelor de îngeri
cât o iesle - cât un prunc
ce-þi rãmâne - suflet singur? cât pe vale - cât pe runc
sã culegi lanul de frângeri stã-ntre apele cereºti -
sã te rogi rugãciuni dumnezeieºti
sã sângeri luminând pustia:
* sihãstria
ars de stele - scris de fluturi
Don Juan de Styx mã desprind din luturi pãpãdie - primãvarã
ºi spre Tine vin - Iisuse cu urgia se mãsoarã
trubaduresca moarte-mi toarnã în urechi de gând sã mã scuturi! dintre ierni rãzbate-n varã -
veninuri noi ºi rare - bârfe vechi lacrimi - zâmbet de fecioarã
ºi semne-mi face sã pãºesc prin ierburi slãvind zãrii mãiestria:
sã fac înrourate bãi de herburi sihãstria
Vinã obscurã
ºi sora moarte mâna îmi sãrutã miez de noapte ce rodeºte
precum smeritul Iuda pe Hristos schiloditã lume când Hristos spre ea priveºte:
cãci mã va vinde scump ºi merituos schilodit popor nu sufla prea tare - Doamne
la nori - la pãsãri - neguri ºi cucutã vina ta începe n-o clinti nici dintre toamne -
de la vânt ºi nor vei învârteji-o-n vânt
cât de râvnit voi fi de seve ºi metale ºi pe-o palã de luminã
cât eros nevricos îi va costa pe gnomi de þi-e rãu în lunã iar în raiuri o sã vinã!
cât se vor gelozi ºi silfii gentilomi de þi-e bine-n soare vis de floare de sulfinã
ºi zânele cât se vor dedulci la jale vin pe urmã-þi îngeri sfios arde veºnicia -
umbra sã-þi mãsoare sihãstria
când mã voi arãta - Don Juan de Styx
în giulgiul violet pe post de frac pasãrea nu-þi cântã e atât amar pe lume -
ºi voi semna cu sângele din pix soarta-þi sângereazã: o - Iisuse împãrate!
dovezi cã nu mã fraiereºte-un drac nu ºtie nici sfinxul doar nãdejdea sihãstriei
care parte-i treazã doar icoana Sân Mãriei Florin Mãceºanu -
dulce rugãciune-n strune
Singurãtatea vizitatorului inorog din lunã zãboveºte de pãcate! De dragoste
salamandrã-n soare
grãbit vizitator în trecere prin mine: ascultaþi din lacrimi Glorii bizantine
nimic din ce-i prin jur nu-mi aparþine cum se scurge sare
strãin ºi singur - astãzi n-am cui spune în pulberi vei afla soarta mãririi
cã-mi este rãu - nici despre cele bune de mlaºtini e cuprins Augusteonul:
Terþine toþi împãraþii prefãcut-au tronul
oricât aº suferi de monºtri ºi jivine în cuib de-odihnã unde-ºi petrec somnul
tac ºi greºesc - ºi somnul nu mai vine: vânt de soare - brazi de rouã negrele scorpii ºi cameleonul
pe marea blestematã - blestem iar pãsãri egiptene - douã
cãci doar uitarea nu e în zadar slujesc la Potir durerea strânsã-n dungi de diademe
plânge-ntre mirþi - pe malul Propontidei -
ºi trece azi - ºi vine iarãºi mâine din poienele viclene viscol de oºti - ce frãmântat-au theme
cât de strãine-s zilele strãine: doldora de Cosânzene azi doar luciri de val sunt - ºi trireme
trec printr-o viaþã ce nu-mi aparþine cade-un fir de mir trec peste ele gustul aguridei
tot întrebându-mã de unde vina vine
a fost odatã ca-n poveºti trufaºe
ºi e apus de patru ori pe zi Poiana au fost nebune visuri dumnezee:
pânã ºi demonii-nceteazã a râvni: au mai rãmas doar albe stânci golaºe
ce-nseamnã eu ºi mine - nu voi ºti a împietrit lumina - sub vraja dumnezee: strigãtu-n noapte-al Pãsãrii Vrãjmaºe -
oricând sã mor - un altul va muri un fluture - pe pajiºti - a scris o odisee pe fund de ape - tainice camee
Anul I, nr. 1/2010 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 17
Costandin RO{U PUCU
(Auckland New Zealand)
Nicolae B~LA{A
...Gr{dina carpatin{ -
Turnul Babel
- filosofie [i form# de a fi la rom@ni -
(Domnului Marian Barbu, la ceas aniversar)
În unul din articolele noastre caz, în cel puþin o miºcare a spi- tor. Înþelegerea devine astfel o acest punct de vedere, sunt stu-
anterioare ,,De la comunicare la ritului, mai ales dacã suntem în parte importantã a oricãrui proces diate nu numai procesele psihice
marea bãlmãjealã, am încercat sã cazul comunicãrii intrapersonale de comunicare ºi ocupã cel puþin de la nivelul individului uman
reactualizãm ºi câteva puncte de (comunicarea cu tine însuþi). Cu jumãtate din acest proces. care intervin ºi fac posibil actul
vedere în abordarea comunicãrii. alte cuvinte: care este locul pe Apare însã problema definirii de înþelegere, dar ºi diferitele ca-
În ideea de a completa cele spuse care îl ocupã înþelegerea în acest înþelegerii, sau cel puþin a carac- dre socio-culturale în care sunt
atunci, reamintim faptul cã se vor- ,,lanþ cinematic, funcþional la terizãrii ei, sarcinã justificatã nu crescuþi ºi educaþi oamenii ºi de
beºte despre comunicare în lu- nivelul subconºtientului ºi, mai numai de considerente gnoseo- care depind capacitãþile lor de în-
mea animalã, despre comunicare ales, la nivelul conºtientului indi- logice, ci ºi, poate mai ales, de þelegere. Un caz particular în
cu transcendentul sau cu lumea vidului sau colectivitãþii? necesitatea maximizãrii înþelege- acest context îl constituie analiza
de dincolo, despre comunicarea Complexitatea acestei între- rii în procesul de comunicare ºi, factorilor care fac posibilã înþele-
om-calculator, ba chiar despre bãri asupra relaþiei comunicare - astfel, de nevoia asigurãrii ºi spo- gerea, dar care ºi împiedicã înþe-
comunicarea ,,inteligentã, formã înþelegere ne face sã fim ºi noi ririi eficienþei acestui proces în legerea (de exemplu, stereotipu-
de a fi a întregii materii. Într-un oarecum rezervaþi. Analiza core- relaþiile sociale. Din acest motiv, rile culturale ºi etnocentrismul),
sens restrâns însã, comunicarea laþiei dintre comunicare ºi înþele- trebuie precizat mai întâi cã dintre indivizi aparþinând unor
se trateazã doar în legãturã cu gere conduce la dezvãluirea unor existã o ,,înþelegere comunã, co- culturi diferite. Dar în comuni-
omul ºi cu societatea umanã. Într- mari complicaþii datorate, printre tidianã ºi naivã a conceptului de carea interumanã realizatã cu
un anumit fel, în centrul tuturor altele, existenþei unei mari diver- înþelegere, acceptabilã în limitele ajutorul limbajului, în comunica-
abordãrilor comunicãrii, se aflã sitãþi nu numai a accepþiunilor ºi nevoilor obiºnuite ale omului, deºi rea verbalã, cum se spune, coti-
el, omul, care are nevoie de co- semnificaþiilor înþelegerii, dar în marcatã de o extremã relativitate dianã sau în forme elevate ºi spe-
municare pentru a ajunge la con- aceeaºi mãsurã privitoare la co- ºi subiectivitate. Pentru nevoi mai ciale, se întâlnesc o serie de feno-
ºtiinþa propriului sãu statut. Soci- municare. Dacã avem în vedere înalte însã, accepþiunile cotidie- mene care pun dificile probleme
etatea umanã nu poate exista în atât faptul cã existã: comunicare ne ºi subiective ale acestui con- de înþelegere. Pe lângã fenome-
afara comunicãrii. Fãrã a exagera, verbalã, paraverbalã, nonverbalã; cept se dovedesc nu numai insu- nele de ambiguitate ºi vaguitate,
dacã excludem cazurile patologi- comunicare intrapersonalã, co- ficiente, dar ºi inadecvate. se gãsesc cele care þin de vorbi-
ce, putem spune cã omul nu pu- municare interpersonalã, comu- Conceptul de înþelegere, ca rea indirectã, de aluzii, de su-
tea fi fiinþã gânditoare, fãrã a fi nicare de grup, comunicare pu- ºi cel de comunicare de altfel, se gestii, de suspiciuni, de diversi-
totodatã fiinþã capabilã de co- blicã ºi comunicare de masã; co- preteazã la abordãri multiple ºi tatea figurilor ºi tropilor (meta-
municare, tot aºa dupã cum, ca municare intraculturalã ºi inter- variate. Într-o primã instanþã, el forã, metonimie, sinecdocã, iro-
fiinþã care comunicã, omul nu culturalã; comunicare naþionalã poate fi cercetat din punct de nie), de comunicarea prin figuri
poate fi altfel decât o fiinþã cuge- ºi internaþionalã; comunicare po- vedere lingvistico-semantic. În retorice ale tãcerii ºi ale jocurilor
tãtoare. liticã, juridicã, religioasã, didac- acest sens, putem vorbi de înþe- de limbaj ºi, de fapt, de folosirea
Privind însã în profunzimea ticã, medicalã etc., cât ºi faptul legerea unui cuvînt, a unei pro- întregului arsenal al figurilor
fenomenului constatãm faptul cã cã acestea se combinã cu diver- poziþii, a unui text ºi, la rigoare, stilistico-retorice. La fel de nu-
abordarea unilateralã a comuni- sele forme ele înþelegerii, ne dãm de înþelegerea unei limbi. În par- meroase ºi dificile probleme de
cãrii ar structura-o într-un con- seama de complexitatea proble- ticular, analizele de acest tip se înþelegere ºi interpretare pun fe-
cept teoretic, steril ºi contingent, mei aflate în discuþie. dovedesc deosebit de necesare nomene ca presupoziþiile, impli-
concept ce ar ocupa, cel mult, un Totuºi, pentru noi, este clar ºi utile pentru activitãþile de tra- caturile ºi explicaturile, prezente
loc în istoria ºtiinþei. Actul comu- cã nu se poate vorbi de comuni- ducere ºi de interpretare de text. inevitabil în orice proces de co-
nicaþional, în adevãratul sãu care umanã în sens strict, fãrã a Dar tot aºa de bine vorbim des- municare umanã verbalã. În fine,
sens, din punctul nostru de ve- sublinia, cel puþin, rolul înþelege- pre înþelegerea unei acþiuni, a unui o mulþime de alte asemenea pro-
dere, poate fi abordat, cel puþin, rii în comunicare. În definitiv, da- eveniment, a unui om sau grup bleme apar în comunicarea para-
la nivelul triadei ale cãrei verigi cã elementele minime ale oricãrui de oameni, a unor relaþii perso- verbalã ºi mai ales în cea non-
sunt comunicarea-înþelegerea- proces de comunicare sunt emi- nale ºi sociale, chiar a unor obi- verbalã (gesturi, posturã, vesti-
acþiunea. Fireºte, cel puþin la ni- þãtorul, receptorul, mesajul ºi ca- ecte, fenomene, procese, proprie- mentaþie, poziþie spaþialã, folosi-
velul curiozitãþii, ºi noi ne-am pus nalul, comunicarea propriu-zisã tãþi ºi relaþii din realitatea fizicã. rea aspectelor temporale în co-
întrebarea: comunicãm-înþelegem nu se poate realiza doar prin trans- Sub un alt aspect, înþelegerea municare etc).
ºi acþionãm sau înþelegem-comu- miterea mesajului de cãtre emiþã- formeazã un important obiect de Existã ºi perspective oarecum
nicãm, ºi cele douã fenomene se tor cãtre receptor, fãrã ca acest cercetare pentru studiile de psi-
transformã în acþiune, sau, dupã mesaj sã fie înþeles de cãtre recep- hologie, generalã ºi socialã. Din continuare în pag. 23
Anul I, nr. 1/2010 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 23
continuare din pag. 22
eral (pedalându-se, în special, pe ºi evenimentele sociale, comuni- douã elemente suprapuse ºi anu-
teoriile clasice ale adevãrului), a carea fiind un element definitoriu me cuvântul care trebuie spus ºi
mai particulare asupra înþelegerii, psihologiei etc., ºi mai puþin, sau al ontologiei umane, nevoia de a interdicþia rostirii lui. ,,Existã o
dar care vizeazã aspecte la fel de aproape deloc, din perspectiva gãsi modalitãþi eficiente de de- elocvenþã a tãcerii care penetrea-
importante pentru relaþiile ºi ac- metaºtiinþei care are ca principalã pãºire a unor astfel de dificultãþi zã mai mult decât limba, afirma
þiunile oamenilor. Fãrã a intra în trãsãturã gândirea comparativã, ºi de a asigura realizarea comuni- Pascal, pe când Wittgenstein dã
detalii, menþionãm doar cã înþe- holisticã, a oricãrui sistem de cu- cãrii chiar prin intermediul unor o altã semnificaþie tãcerii: ,,despre
legerea implicã o componentã lo- noºtinþe, valori ºi culturi. astfel de fenomene, ne apare ca ceea ce nu se poate vorbi, trebuie
gicã majorã, dacã n-ar fi altceva Cu alte cuvinte, înþelegerea de la sine înþeleasã. sã se tacã.
decât respectarea, fie ea ºi incon- a fost mai puþin studiatã din Ultima idee enunþatã mai sus Fãrã a trage o concluzie, a in-
ºtientã, involuntarã, a unor prin- perspectiva a ,,ceea ce cuprinde ne trimite imediat la o altã pers- vestiga înþelegerea umanã în-
cipii ºi reguli ale gândirii fãrã de ºi ceea ce este dincolo de ºtiinþã pectivã asupra comunicãrii ºi în- seamnã, în general, a investiga
care comunicare însãºi n-ar fi po- ºi dincolo de sfera cosmologiei þelegerii, anume cea pe care ar natura sa, structura principalã,
sibilã. astrofizicaliste. Consideratã de putea-o oferi cercetãrile de so- funcþiile ºi limitele probabile, ºi
De asemenea, se poate vorbi unii filosofie, de alþii, ,,filosofie ciologie ºi de teoria culturii. Spe- nu doar anumite laturi: psiholo-
de aspecte morale, juridice, poli- de dragul filosofiei, metaºtiinþa cialiºtii din aceste domenii au de gice, sociologice etc. În analiza
tice, diplomatice, religioase etc. ( într-un sens diferit de cât cel descifrat numeroasele ºi adesea înþelegerii umane, ,,trebuie luatã
ale înþelegerii, a cãror analizã ºi clasic al cuvântului), respinge ceþoasele semnificaþii ale cuvin- în considerare întreaga formã ex-
descifrare ar fi de naturã sã con- pretenþiile de înþelegere ale ºti- telor, propoziþiilor ºi mai ales ale plicitã a înþelegerii, de la punctul
tribuie la eficienþa procesului de inþei ºi vrea sã reinstaureze filo- gesturilor indivizilor aparþinând de vedere practic, inter-personal,
comunicare interumanã. Nu în ul- sofia ca ,,dragoste de înþelepciu- unor grupuri sociale ºi culturale comunicaþional, ºtiinþific ºi filo-
timul rând, trebuie menþionatã în ne, în sensul socratic al unei in- diferite. Ori, în condiþiile sporirii sofic, la cel etic, metafizic ºi spi-
acest context, retorica, conside- vestigãri cât mai largi cu putinþã fãrã precedent în zilele noastre a ritual ne spune R. C. Priddy
ratã, chiar ºi azi, ca fiind cea mai a cosmosului ºi a sinelui. Ea în- modalitãþilor ºi formelor de co- (Beyond Science. On the Nature
veche disciplinã a comunicãrii, cepe acolo unde ºtiinþa se ter- municare internaþionale, gãsirea of Human Understanding and
dar într-o mãsurã destul de mare minã, în sensul cã se ocupã de celor mai potrivite cãi de înþele- Regeneration of Its Inherent
ºi o teorie a înþelegerii. ceea ce este dincolo de examina- gere între indivizi ºi colectivitãþi Values, http://home.no.net/
O abordarea filosoficã a înþe- rea din punct de vedere al ºtiin- din toatã lumea devine un obiec- rrpriddy/indexbey.html).
legerii, comportã, la rândul ei, o þei fizicaliste, ºi devine crucialã tiv major pentru cele mai impor- Complicate chestiuni chiar ºi
mulþime de dificultãþi. Existã în înþelegerea umanã, tocmai în tante instituþii cu atribuþii în pla- numai la nivelul teoriei! În încer-
enorm de multe curente ºi orien- momentul în care ºtiinþa nu mai nul relaþiilor ºi cooperãrii interna- carea de a le limpezi, oarecum,
tãri filosofice, din perspectiva cã- poate fi o sursã de îndrumare ºi þionale. pliem abordarea acþiunii pe soci-
rora poate fi analizat conceptul descoperire a adevãrului. Fenomenul se complicã ºi etatea de astãzi, societatea tim-
de înþelegere. Desigur, cel mai Pe de altã parte, gândindu- mai tare dacã avem în vedere o purilor pe care le trãim, denumitã
potrivit astfel de curent ar fi her- ne ºi numai la faptul cã actul co- formã aparte a comunicãrii, care de cãtre J. Habermas ,,Societatea
meneutica, dar, dupã cum se ºtie, municaþional reprezintã un feno- este trecerea de la vorbã, la tã- capitalismul târziu.
acest curent este, la rândul sãu, men esenþial al vieþii umane, so- cere, ºtiindu-se bine faptul cã ea, Deontologia profesionalã, dar
extrem de eterogen. De la inter- ciale, de grup, familiale ºi indi- tãcerea, are un loc aparte în mai ales respectul pentru opera
pretarea de text ºi înþelegerea co- viduale, un liant al acestei vieþi, teoria comunicãrii. De altfel, tã- marelui sociolog german, Max
relatã cu acest gen de interpre- ºi un adevãrat mediu în care ºi cerea nu are sens prin ea însãºi, Weber, ne face sã reamintim, mai
tare, pânã la accepþiunile ontolo- prin care se produc toate faptele ci capãtã valoare doar în relaþia a întâi, punctul acestuia de vedere
gice heideggeriene ale înþelegerii asupra neliniºtilor noastre. În
ºi interpretãrii, este o distanþã consecinþã, Max Weber, anali-
destul de mare. Un loc aparte îl zând raportul dintre înþelegere,
ocupã, în acest context, diferitele interpretare ºi explicaþie, preci-
variante ale pragmaticii lingvis- zeazã faptul cã înþelegerea constã
tice ºi universale, ca ºi ale prag- în atribuirea de semnificaþii unei
matismului, în general. acþiuni, prin intermediul interpre-
Pe de altã parte, problema în- tãrii. Înþelegerea se realizeazã ºi
þelegerii a fost, cu excepþia mari- cu ajutorul explicãrii cursului real
lor lucrãri elaborate de cãtre, F. al acþiunii numit de autor ,,con-
D. E. Schleiermacher, W. Dilthey, text de semnificaþie intenþionalã.
H.-G. Gadamer, mai puþin dezbã- Revenind, la J. Habermas ºi
tutã în studiile de specialitate, iar ,,Societatea capitalismului târ-
acolo unde s-a fãcut acest lucru, ziu, precizãm mai întâi faptul cã
abordarea a fost, de cele mai mul- el delimiteazã douã moduri de a
te ori, unilateralã. În acest sens, aborda problemele societãþii, ºi
putem exemplifica lucrãrile, de anume: abordarea ,,tehnicã, care
altfel de mare calitate, în care înþe- reduce organizarea ºi desfãºura-
legerea este studiatã din pers-
pectiva doar a explicaþiei, a her-
meneuticii, a cunoaºterii în gen- Florin Mãceºanu - Parodie Dali continuare în pag. 24
24 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 1/2010
Elena BUIC~
(Toronto) Zile #nsemnate
Fãrã sã fim superstiþioºi, când melodie linearã, dar ritmatã. Simt gândul ºi cu sufletul privind cu
cernem evenimentele care au rã- ºi acum fiorul necunoscutului ochii ca prin ceaþã deasã spre
mas înscrise mai viu în memorie, acelor începuturi de an ºcolar. drumul ei de viitor ºi întorcându-
constatãm cã apar de-a lungul Aveam unghiile tãiate, urechile mi ochii minþii pe cel al meu din apoi ca studenta, iar profesional,
mai multor ani câteva date în care ºi gâtul curat, batista în buzunar trecut care mi-a adus schimbãri mi-aducea copii noi, clase noi,
se succed întâmplãri înrudite era spãlatã ºi cãlcatã, dar eram simþite ca un ºoc ºi mi-au marcat colegi de muncã noi, uneori ºcoli
între ele ºi dacã le punem cap la îngrijoratã de ce-o zice DOAMNA profund urmãtorii ani. Am deve- noi, metode de învãþãmânt noi ºi
cap, dau o anume culoare vieþii de degetele mele de culoarea nit alt om din care n-a mai rãmas nu de puþine ori chiar localitãþi
noastre. În afara zilelor de naºtere maronie a cojilor de nuci care nu decât sufletul de copil de care noi. Printre atâtea noutãþi aduse
ºi a sãrbãtorile care se succed voia sã se ducã oricât îmi frecam nu m-am putut despãrþi nici de toamne se numãrã ºi anii de
anual, se încheagã fãptura unor mâinile cu nisip, cãci sãpunul nu acum. Mã întreb cum va arãta ne- studii universitare pe care i-am
date care ne privesc personal. ajuta la nimic. poata mea când va termina stu- fãcut cu ceva întârziere datoritã
Pentru toatã lumea civilizatã, ziua În anii urmãtori, acestor zile diile, cãci la terminarea studiilor vremurilor potrivnice, iar în anul
începerii anului ºcolar este o zi de început de septembrie, li s-au fiicei mele, parcã era, dar parcã acesta, trãiesc alãturi de fiica
care ne întoarce faþa cu ani în adãugat regretele cã s-a terminat nu mai era tot ea cea în care scul- mea, bucuria primului început de
urmã la lungul ºir al începutului vacanþa, suspinul despãrþirilor, ptasem cu migalã ºi neþãrmuritã an ºcolar când ea îºi va conduce
de an ºcolar, cu precãdere spre dar ºi bucuria reîntâlnirilor sau dragoste anumite trãsãturi. ca directoare adjunctã colectivul
ziua de neuitat a clasei întâi, a speranþa sosirii urmãtoarelor va- Acum n-am plâns în stradã de 87 de profesori la un presti-
primului contact cu ºcoala, cu canþe, pe atunci, neapãrat - cu când mi-am petrecut nepoata cu gios liceu din Toronto.
banca ºi draga noastrã învãþã- trenul din Franþa! privirea plecând la Ottawa. Am În lungul ºir al începuturilor
toare, DOAMNA, în cuvântul cã- Toate aceste amintiri comune stat locului ca o stanã de piatrã de septembrie, am apucat sã trã-
reia credeam aºa cum credeam cã cu ale tuturor ºcolarilor, au înce- privind în gol. Am plâns înainte iesc ºi vremea ieºirii mele din lu-
ziua urmeazã dupã noapte. put pentru mine sã se individua- de a ieºi din casã, atunci când m- mea ºcolilor încheiatã în lacrimile
Trãiesc ºi eu ca oricare adie- lizeze la 18 ani când am fost ne- a invitat sã iau loc ca sã îmi cânte pensionãrii. Dar pânã sã apuc sã
rea primelor amintiri pentru pre- voitã sã întrerup ºirul anilor de la pian piesa îndrãgitã de toatã trag aer adânc în piept pentru
gãtirea anului ºcolar, cu uniforma studii din tumultosul Bucureºti familia fiindcã era piesa ei dragã, alean, un alt început de septem-
nouã, cu ghiozdan în care, pe ºi sã iau viaþa pe cont propriu, Le Coucou (Rondeau) de Louis- brie, mai precis, în noaptea lui 31
vremea mea, stãtea la loc de într-un colþ de lume îndepãrtat, Claude Daquin (1694-1772). Era august spre 1 septembrie, m-a
cinste tãbliþa marcatã cu liniuþe undeva sub un deal, de parcã era un gest de rãmas bun, dar ºi de adus definitiv în Canada, cãci ne-
roºii pe o faþã ºi cu pãtrãþele pe uitat de Domnul, o vatrã a vieþii recunoºtinþã pentru lungul ºir de poþica începea ºcoala ºi cine pu-
cealaltã, iar pe marginea de lemn, arhaice, deºi nu era departe de ani în care am stat lângã ea la tea mai bine sã-i supravegheze
printr-o gãuricã, erau legate de Oradea, în comuna Ineu de Criº. lecþiile de pian, lecþii care ºi ele paºii decât draga de Buni. ªi oda-
douã sforicele buretele de ºters Atunci, in 1952, pentru mine ca se încheiau acum stingându-se tã ajunsã aici, Buni iarãºi a trecut
tãbliþa ºi condeiul de care trebuia învãþãtoare-profesoarã suplini- în acordul final. În legãnarea rit- prin mari prefaceri, cele ale strã-
sã avem grijã sã nu se frângã ºi toare, iar acum pentru nepoata mului de rondo am simþit cã se mutãrii, dar a acceptat totul din
sã ne aducã vãrsarea de lacrimi mea, Mara-Elena, la cei 18 ani, leagãnã întreaga lumea cu mine. plinã inimã.
pentru o asemenea întâmplare. care a plecat la Ottawa pentru Ne-am îmbrãþiºat îndelung în rit- ªi iatã-mã acum, la acest sep-
Lângã tãbliþã, stãteau alãturi studii universitare, începutul lui mul sacadat al lacrimilor venite tembrie 2010, când iar mi s-a golit
puse cu multã grijã, aritmetica ºi septembrie a marcat hotarul unor din strãfundul pieptului. Apoi iar inima odatã cu plecarea nepoatei
abecedarul cu multe poze colo- noi destine. Pentru fiecare a în- m-am dus cu gândul la lungul ºir mele dragi. Parcã nu mai ºtiu ce
rate ºi cu primele litere ºi cuvinte semnat prima despãrþire mai în- de ani marcaþi de zilele începu- sã fac cu mâinile care nu-ºi mai
pe care le memorasem din zbor, delungatã de familie, dar mai tului de septembrie. Fiecare sep- gãsesc rostul ca pânã acum. E
dar simulam descifrarea cu o ales, aducãtoare de schimbãri tembrie îmi aducea un nou an casa goalã, deºi îi simt prezenþa
anume intonaþie care însoþea majore. Acum am condus-o cu ºcolar pentru fiica mea ca eleva, în tot ºi în toate. Nu-i mai aud
degetul arãtãtor plimbându-se vocea, nu-i mai simt miºcarea, nu-
pe paginã: O-I... OI. În clasele ur- i mai aud cântecele la pian. ªi
mãtoare grija mare era pentru fe- parcã e un fãcut, afarã plouã ºi e
lul cum duceam în mânã cãlimara frig, nu pot ieºi cu cãþeluºa la
cu cernealã, þinutã drept, ca sã plimbare decât pe fugã ºi zgri-
nu se verse, în timp ce tocul cu burind ºi stau ºi iarãºi mã gân-
peniþa stãteau în penar aranjate desc la zilele începutului de sep-
cu multã grijã. Peniþa era contro- tembrie încercând sã strãpung
latã atent sã nu aibã vârful des- timpul în viitor sã vad ce-mi mai
picat, cãci pe atunci caligrafia era poate aduce. O adiere caldã a
la loc de mare preþ. Mai apoi, un speranþei ºi a încrederii mã face
motiv de semeþie era rostirea ta- sã întorc capul spre rãsãrit ºi sã
blei înmulþirii fãrã rãsuflare, pe o Florin Mãceºanu rostesc, ajutã Doamne!
Anul I, nr. 1/2010 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 27
Florentin SMARANDACHE
Alex }tef{nescu }i
totalitarismul care se
instaleaz{ #n Rom~nia
ori totalitarism nu rezistã la infinit - iar abu- pildã, Jacques Pérèc a compus un roman inti-
zurile ºi fãrãdelegile acestora vor fi scoase la tulat La disparition, roman scris în între-
ivealã mai devreme sau mai târziu. Deci, când gime fãrã litera e - cea mai frecventã literã
o nouã stãpânire se va instala în România, din limba francezã, iar criticii care au recenzat
dupã cea prezentã, el va fi primul oportunist! romanul (de-alde Alex ªtefãnescu care citesc
2) Despre volumul meu în englezã, pe sãrite! - vezi ºi comentariul lui Corneliu
Dedicaþii (cu o prefaþã intitulatã sugestiv Florea citat la bibliografie) nici mãcar nu au
Mãrturisesc deschis, eram preocupat cu Anti-Carte?), A.ª, scrie: este vorba de observat! Sau Raymond Quéneau cu Zazie
alte cercetãri, nu mã interesau - de la o peri- grandomanie ºi de un narcisism ritualic care dans le metro, unde aceeaºi întâmplare (o
oadã - nici politica, nici critica literarã (însã amuzã, dar ºi sperie (p. 297). Nu este vorba scenã cotidianã) este povestitã de diverse
m-a anunþat, de la Politehnica din Timiºoara, nici de «grandomanie», nici de «narcisism», persoane, evident, în stiluri diferite. Ori ver-
Profesorul Mircea ªelariu despre elucubraþiile ci de un experiment literar. El nu a citit nici surile combinatorice ale acestui scriitor de
obsedatului sexual Alex ªtefãnescu la adresa mãcar prefaþa acestei cãrþi (de o singurã pa- formaþie ºtiinþificã (Cent mille milliards de
mea: vezi ºi articolul lui Constantin Dungaciu ginã!), unde se scrie: Este aceasta o lucrare poèmes). Am þi fost în legãturã epistolarã cu
din Tricolorul). literarã sau de artã? Nici una, nici alta, sau unul dintre fondatori: scriitorul ºi matemati-
Îi voi rãspunde polemic lui Alex ªtefã- amândouã în acelaºi timp (
) ...aratã ca o cianul FranÇois Le Lionnais, prin anii 80.
nescu, pe text, la cartea sa nedocumentatã, carte de cãrþi, sau ca o metacarte. Deci, stilul Ori cãrþi ale cãror pagini se citesc urmând o
cu mediocre compuneri ºcolãreºti (Adriana de avangardã. ªi prefaþa se terminã prin schemã logicã (precum se fac programele la
Stan), superficialã. Cartea sa, Cum te poþi Avantajul acestei cãrþi este cã ea poate fi computer), nu în ordine cronologicã. Sau,
rata ca scriitor, publicatã la Humanitas, a cititã de cei care nu citesc, adicã de unul ca existã cãrþi interactive: cititorul poate inter-
fost declaratã cea mai proastã carte a anului A.ª. ªi nu ºtiu de ce A.ª. se «sperie» de-o veni în text. Etc. În prezent se fac experimente
2009 (revista Cultura, anul V, nr.2/257, 21 carte? Aº vrea însã sa-l vãd cum se sperie literar-artistice multi-media.
ianuarie 2010), fiind neprofesionalã, diluatã, de acest rãspuns?(!) Alt experiment livresc pot aminti ºi o
nedocumentatã. Ce gunoaie de cãrþi mai pu- Apoi face pe glumeþul naiv: dacã cel care carte cu toate paginile goale... publicatã tot
blicã ºi editura asta Humanitas! Dumnealui se supraestimeazã astfel ar deveni agresiv, în Vest - asta ar fi bunã pentru A.ª. s-o ci-
ºi alþii din gaºca sa mã þin în prizã, mã stimu- tot n-am fi în pericol, pentru cã între el ºi noi teascã! Literaturã nu este numai ce-i place
leazã la creaþie! Deci... tot rãul spre bine! Voi se aflã Oceanul Atlantic (asta sunã pueril, lui A.ª., cã doar nu suntem în dictaturã lite-
arãta ºi aplicaþiile paradoxismului, nu numai ca o compunere de clasa a patra). Ba ar trebui rarã (ori se-ntrevede la orizont un soi de tota-
în folclor, dar ºi-n ºtiinþã, filozofie, artã. sã fie în pericol, fiindcã ºi rãspunsurile mele litarism?). Sau mai ales: cine-i place (citeºte:
1) La pagina 297 Alex ªtefãnescu începe polemice la adresa grãsimii sale pot circula cine-i plãteºte) lui! Cine e el, poliþia literarã?
cu o comparaþie între mine ºi... Nicolae Ceau- liber prin toatã lumea, chiar ºi peste Oceanul Sau cine se crede el? Desigur, nu toate experi-
ºescu! Vreau sã-i amintesc cã pe vremea cea- Pacific - nu doar revista lui plãtitã din banii mentele reuºesc, sau nu toate sunt gustate
uºistã eu eram disident: se poate verifica, poporului ºi unde cenzureazã pe cine vrea (nici în ºtiinþã, nici în literaturã, ºi nici în artã
deoarece am patru dosare la Securitate, însu- (pentru cã tot este democraþie - pardon de - dar fãrã ele nu se poate). Avangarda îºi are
mând circa 880 de pagini. Am obþinut copii expresie!) ºi publicã ºleahta lui ºi proletcul- ºi ea cititorii ei, iniþiaþi, iar A.ª. nu prea le
dupã ele prin CNSAS. Am ºi fugit din þarã în tiºti precum Nina Cassian fãrã mãcar sã men- are în acest domeniu.
1988, aºteptând viza americanã într-un lagãr þioneze apartenenþa nonagenarei dinaintea 3) El jigneºte o serie de scriitori când afir-
de refugiaþi politici din Turcia. Revoluþiei (iar aceastã autocenzurã þine tot mã cã aceia care mi-au trimis cãrþi cu dedica-
Comparaþie mai potrivitã ar trebui fãcutã de... democraþie)! þie sunt autori minori, necunoscuþi de critica
între Alex ªtefãnescu ºi Nicolae Ceauºescu, N-a auzit A.ª. de experimentele colegului literarã (p. 298). Care criticã literarã, el ºi
fiindcã A.ª. îl lingea în fund pe Ceauºescu sãu de mafie literarã Nicolae Manolescu clanul lui? El, care doar rãsfoieºte, sau nu
pânã la Revoluþie, scriind pe prima paginã a Apolzan ºi postmodernismul pe care ultimul citeºte deloc? Sunt zeci de critici ºi eseiºti li-
revistelor literare numai apologii la adresa ºi Cenaclul sãu de Luni le fãceau imitând ca terari prin toatã þara, care-au scris despre toþi
conducãtorului. Dar, ca orice persoanã ma- niºte papagali postmodernismul occidental? aceºti autori pe care-i persifleazã el. Critica
chiavelicã, acum A.ª. îl criticã pe dictator. ªi- De ce nu-i criticã ºi pe aceia, c-ar avea mai literarã înseamnã toþi criticii ºi eseiºtii literari
atunci, ce încredere poþi avea într-un ase- mult material! din toate oraºele þãrii ºi românii din strãinã-
menea critic care scrie dupã cum sunt tim- Sau, de ce nu merge la rãdãcini, criticând tate, nu doar MAFIA celor de la Bucureºti
purile, ci nu dupã adevãr?! A.ª. se contrazice chiar pe literaþii occidentali postmoderniºti care vor sã monopolizeze cultura româneascã.
singur! care l-au format (pariez cã aºa ceva n-are nici Iatã scriitori mari, sau destul de cunoscuþi,
Studiind puþin istoria, veþi constata cã curaj, nici voie!). N-a auzit de celebrul grup prezenþi în Dedicaþii: Gheorghe Tomozei,
nici o stãpânire nu e permanentã, ci se su- francez Oulipo [Ouvroir de littérature Dan Tãrchilã, M. N. Rusu, Ion Rotaru (autor
prapun: o stãpânire peste altã stãpânire, ºi potentielle], ai cãrui membri propuneau di-
tot aºa. Analog, nici un imperiu, ori dictaturã, verse metode tehnice de creaþie artisticã? De continuare în pag. 28
28 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 1/2010
continuare din pag. 29 înjurã mai tare, cu atât îi plãtesc noii lor stã- mai jos a circulat prin e-mail, ajungând ºi la
pâni mai bine. Dar îmi va face o deosebitã mine pe data de 21 iunie 2010. Îl redau în în-
sã mai studieze (chiar mã ofer sã-l ajut). Un plãcere sã le rãspund! Provocându-mã, ei îmi tregime fiindcã reflectã starea de lucruri din
astfel de volum mi-a apãrut în anul 1983, menþin verva creatoare. Doar cã aceste publi- România, vãzutã de cetãþeanul obiºnuit, nu
intitulat Le sens du nonsens (conþinând ºi caþii sunt plãtite din bugetul poporului pentru de cãtre cel corupt cu bani din visteria þãrii
Primul Manifest Paradoxist), bazat pe luarea aceºti ºarlatani. Românii ar trebui sã se pentru a satisface (culmea paradoxismului!)
în rãspãr a cliºeelor limbii franceze, volum revolte în toatã þara contra acestei umilinþe interese antiromâneºti. O sã critice A.ª. acum
apreciat de însuºi Eugçne Ionesco. Am im- naþionale la care sunt supuºi. ºi poporul: cum de-a-ndrãznit sã scrie aºa
presia cã Ionesco e un pic mai mare decât 15) Tot la p. 299 adaugã despre Ion Soare ceva? Lucrarea era intitulatã «România este
A.ª. ºi chiar la nivel internaþional dacã nu cã: «Autorul monografiei crede cu candoare o þarã de poveste. O þarã în care nimic nu
mã înºel...! A.ª. nu s-a prins, cât se crede el cã paradoxismul chiar existã». Cum îndrãz- este ceea ce pare a fi. Credeþi-ne pe cuvânt!»
de mare mahãr literar. Fiindcã A. ª, atunci neºte în democraþie un autor sã creadã
când (mai) lectureazã, lectureazã superficial. altceva decât Alex ªtefãnescu?! ªtefãnescu La noi, în România:
Poemele-mi trebuiesc privite din douã (fotbalistul sau criticul?) ãsta este a-toate- - Salariile cresc, scãzând;
unghiuri: în spaþiul mic (la nivel de fiecare ºtiutor, nimeni n-are voie sã aibã vreo opinie - Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse;
vers ori sintagmã, ori câteva versuri/sintag- diferitã. Dacã nu acceptã paradoxismul, în - Medicamentele gratuite trebuie cumpãrate;
me împreunã - unde se poate studia tehni- schimb nici vorbã sã nu accepte fracturis- - La robinet, apa caldã curge rece, iar apa potabilã
ca), dar ºi în spaþiul mare (la nivelul întregu- mul, pentru cã sunt oamenii gãºtii lui! Dar nu e bunã de bãut;
lui poem: descoperind cheia lui, parabola, nu-l obligã nimeni sã-l accepte, paradoxismul - Trãim în frig plãtind tot mai multã cãldurã;
simbolul sãu). Eu nu scriu poezii naive, existã de la sine. Dar, are curaj - de exemplu - - Plãtim asistenþa medicalã gratuitã;
sã nu accepte dadaismul? Deoarece conteazã - Avem un preºedinte care spune mereu adevãrul
cum m-acuzã el (ºi acesta, ales chiar de dânsul,
din ce naþie sunt cei care formeazã un curent, dar fiecare promisiune a lui se dovedeºte a fi o
este o dovadã), dar exotice: poate sã aibã
minciunã. Culmea, la fel se întâmplã ºi cu primul
dreptate. Ar putea sã compunã o carte în- ºi cât de servili sunt sau nu actualei puteri.
ministru!
treagã de critici la adresa volumului meu în Dadaismul, care-nseamnã scoaterea cuvin-
- Premierul ºtie totdeauna ce vrea românul
care este inclus poemul paradoxist de telor din pãlãrie pentru a forma un text, n-a
fãrã sã-l întrebe niciodatã;
deasupra: Legi de compoziþie internã. adus nici o capodoperã ºi n-are nici o apli- - Banii þãrii sunt tot mai putini ºi avem tot mai
Poeme cu
probleme!, care-i ºi pe Internet: caþie ºi nici o importanþã
mulþi miliardari;
http://fs.gallup.unm.edu/Legi.pdf. Sunt sigur Dar sutele de literaþi de prin toatã lumea - Poporul primeºte tot mai mult iar numãrul
cã stãpânirea va sponsoriza efortul lui sau (incluzând România, Statele Unite, India, sãracilor sporeºte în fiecare zi;
al vreunui grangure aparþinând poliþiei China, etc.) care au contribuit la cele cinci - Trãim într-o þarã liberã, aflatã sub ocupaþie strãinã;
culturale actuale, mai ales cã vor fi înjurãturi Antologii Paradoxiste Internaþionale (1993- - Suntem suverani, dar ne închinãm la douã Porþi;
la adresa mea! Iar eu voi muri de plãcere sã 2006) cu texte în variate limbi [se pot descãrca - Avem democraþie, dar alegerile sunt fraudate;
rãspund! M-aº profila pe pamflete! din site-ul http://fs.gallup.unm.edu/a/ - Dezvoltãm cultura, dar denigrãm scriitorii cla-
13) La pagina 299, adaugã: Sã sperãm paradoxism.htm], ãºtia sunt toþi niºte proºti, sici în frunte cu poetul naþional;
cã Dumnezeu nu are timp sã citeascã versu- numai el e deºtept?! Unele naþii au voie sã - Trecutul nostru este important, de aceea desfi-
rile lui Florentin Smarandache. Asta se vrea înfiinþeze curente literare, altele nu! Asta-i inþãm toate personalitãþile istorice;
ironie. Numai cã, uite, Dumnezeul nu þine democraþie, bineînþeles! - Limba noastrã-i o comoarã, ºi de aceea o îmbu-
cont de un asemenea mare critipãtat, ºi citeºte Cum observa scriitorul Corneliu Florea: ruienãm cu cuvinte strãine nenecesare;
cãrþile mele. De unde ºtiu? Pentru cã statisti- critica de astãzi se bazeazã pe simpatii sau - Plãtim elemente halogene ca sã ne persifleze
cile electronice oficiale ale universitãþii mele antipatii
ºi pe interese
Voilà! pe noi ºi þara;
mi-aratã în fiecare lunã pe Internet între 16) Nu voi pierde timpul cu obtuzimea sa - Cel mai performant guvern ales de parlament
200.000-300.000 hits din peste 100 de þãri (deci sã-i explic aplicaþiile paradoxismului în ºtiinþã este acela care tocmai fusese destituit pentru in-
[În Fuziunea Informaþiei (vezi Teoria Dezert- competenþã;
pe an 2-3 milioane citiri) ºi între 50.000-70.000
Smarandache de combinare a informaþiilor - Fiecare ministru jurã azi, cu mâna pe biblie, cã
descãrcãri de fiºiere (deci pe an 600.000-
doreºte binele poporului ºi de a doua zi porneºte
800.000), referitoare la toate cãrþile ºi articolele conflictuale: http://fs.gallup.unm.edu//
un program menit sã-l distrugã;
mele: ºtiinþifice, literare, sau de artã. Statisti- DSmT.htm - folositã în medicinã, roboticã,
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin
cile sunt ºi individuale, pe titluri. De exemplu, aviaþie, cercetarea militarã, logicã, teoria mul-
reducerea cu 15%;
cele mai citite cãrþi literare ale mele sunt me- þimilor, probabilitãþi ºi statisticã, geometrie, - Într-un singur an au fost create 200 000 locuri
moriile de cãlãtorii (scrise în limba românã), teoria multispaþialã ºi multistructuralã, trans- de muncã ºi ca urmare numãrul ºomerilor a crescut
iar dintre ele volumul India magicã (între disciplinaritate, fizicã], în filozofie (neutroso- cu 300 000;
2.000-3.000 hits pe lunã). Poezie, ce e drept, fia ca generalizare a dialecticii), lingvicticã, - Este garantatã libertatea de exprimare a
se citeºte foarte puþin astãzi, iar volumul meu artã
Este vorba de peste o sutã de articole, cetãþeanului datoritã efortului serviciilor speciale
de versuri în românã cel mai frecventat pe cãrþi, prezentãri la conferinþe internaþionale, de a le asculta, în fiecare clipã, telefonul;
Internet este (sic!) Legi de compoziþie in- teze de doctorat ºi masterat la universitãþi - Libertatea presei este sfântã, de aceea ajung în
ter-nã. Poeme cu... probleme! cu 400-600 hits din diverse þãri, etc. îi dau acest link unde se stare de faliment tot mai multe ziare; antiguverna-
pe lunã (adicã acela din care citeazã el negativ). poate documenta: http://fs.gallup.unm.edu/ mentale;
14) Încheie, privind o carte a profesorului /a/FifthParadoxistManifesto.htm ºi poate - S-a redus cu peste 60% numãrul taxelor ºi
Ion Soare, prin expresia: dându-ne posibili- trimite gorilele literare de serviciu sã gã- impozitelor, dar plãtim cu 20% mai mult taxe ºi
tatea sã mai ºi aþipim din când în când în seascã motive de denigrare. impozite;
timpul lecturii. Eu am impresia cã în aºa fel 17) De ce n-ar exista paradoxismul? Fi- - S-au desfiinþat peste 100 agenþii guverna-
aþipeºte dumnealui cam la toate cãrþile... s-a indcã nu vrea el, sau fiindcã deranjeazã noua mentale, prin creºterea numãrului angajaþilor în
dat de gol! Desigur, m-aºtept acum la noi putere? Ei bine, uite cã paradoxismul platã al acestora cu circa 10%;
invective din partea clanului mafiot al sãu ºi existã chiar în folclor: independent de mine - Cabinetul premierului a fost micºorat, desfiinþat
al acoliþilor sãi (cãlãii de serviciu). Cu cât ºi de gãunoºenia domniei sale. Mesajul de continuare în pag. 31
Anul I, nr. 1/2010 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 31
Mircea MONU
Teoria Dezert-Smarandache (TDSm)
Un rom@n a f#cut Fuziunea
Informa]iei \n capitala Sco]iei
aplicaþii militare ºi civile. Deoarece între informaþiile provenite de la
aceste surse pot existã contradicþii, este necesar un model matematic
pentru selecta-rea informaþiilor credibile, cã sã se poatã luã decizii
corecte. Existã mai multe astfel de mo-dele matematice, purtând
denumirea genericã de Teorie, unul dintre ele fiind Teoria Dezert-
Smarandache (notatã prescurtat TDSm, pentru a se deosebi de
Teoria Dempster-Shafer, care se prescurteazã TDS), realizatã de
inginerul electronist francez Jean Dezert, cercetãtor la Oficiul Naþional
pentru Studii ºi Cercetãri Aeronautice (ONERA) din Chati-llon,
Franþa, împreunã cu Florentin Smaran-dache. Din anul 2008, o
În perioadã 26-29 iulie 2010, româno-americanul Florentin secþiune a conferin-þei, condusã de Jean Dezert ºi Florentin Sma-
Smarandache, nãscut la Bãlceºti, în 1954, profesor universitar la randache, se numeºte Dezvoltari ºi aplicaþii ale TDSm.
Facultatea de Matematicã a Universitãþii New Mexico, din oraºul La Edinburgh, acesta a fost ºi titlul unei conferinþe de trei ore
Gallup, statul New Mexico, SUA, a fost în oraºul Edinburgh, din susþinutã de cei doi autori ai TDSm.
Scoþia, Marea Britanie, pentru a participa cu mai multe lucrãri În cadrul secþiunii speciale dedicate TDSm, Florentin
ºtiinþifice la a 13-a Confe-rinþã Internaþionalã de Fuziunea Informaþiei, Smarandache a prezentat lucrãrile: Fuziunea surselor de probe cu
organizatã anual de cãtre Societatea Interna-þionalã pentru Fuziunea dife-rite importante ºi credibilitãþi (scrisã împre-unã cu Jean Dezert
Informaþiei în diverse locuri de pe glob, gãzduitã în acest an de ºi cu un alt cercetãtor francez, Jean-Marc Tacnet, de la CEMAGREF
Centrul Internaþional de Conferinþe din capitalã Scoþiei. (Institutul de Cercetãri pentru ªtiinþele ºi Teh-nologiile Mediului
Fuziunea Informaþiei este un domeniu al tehnologiei de vârf care Înconjurãtor) ºi Metoda "-reducerii pentru luarea multicriterialã a
foloseºte informaþii (date) provenite de la surse de naturi diferite de-ciziei (scris numai de bãlcesteano-gallu-peanul Florentin
(electronice, optice, acustice, mecanice, umane), cu numeroase Smarandache).
Constantin E. UNGUREANU
Vasile Alecsandri }i Alexandru Macedonski
sentimentele sale de recunoºtin- decembrie 1882, din Mirceºti.
þã ºi într-un pamflet în versuri În timp ce jurnalele mã ridicã
împotriva poeþilor care nu fac pe imaginare piedestale, mult in-
parte din clica sa, m-a numit pur teresantul Lama de la Literato-
ºi simplu
o broascã. Nu-mi iartã rul, Macedonski, lucreazã activ
cã am primit marele premiu Nãs- la dãrâmarea mea. De când a
turel, sub pretext cã sunt acade- murit, de când a fost mâncat de
mician ºi cã posed o garã pe pro- viermi ºi s-a reîntors în aceastã
prietatea mea, ºi plecând de la lume, trecând pe la Mãrcuþa,
acest frumos sentiment, exclamã acest fost versificator, acum ver-
în notele care însoþesc capodo- mificator, mã insultã, mã defãi-
pera sa: Ruºine, de trei ori ru- meazã, mã trateazã de la egal la
ºine, domnule Alecsandri, ai ºters egal, spunând cã am ºters pre-
10000 de franci, premiindu-te miul Nãsturel.
singur când premiile sunt institu- Mã distreazã acest biet Zoil, Alexandru Macedonski
Vasile Alecsandri ite pentru încurajarea celor cãci îmi oferã ocazia de a studia
tineri
etc. în anima vili pustiirile acestei nea, prin tendinþa satiricã ºi vio-
În anul 1881, Academia Ro- Al. Macedonski scoate re- groaznice boli care se numeºte lentã a limbajului, trãsãturi speci-
mânã îi conferã lui Vasile Alecsan- vista Literatorul în anul 1880, îngâmfare. În curând mã va acuza fice pamfletului:
dri marele premiu Nãsturel-He- la care colaboreazã ºi Vasile cã am omorât pe tata ºi pe mama, În sfârºit, acest biet Mace-
rãscu pentru drama istoricã Alecsandri, în 1881. ºi aceasta cu scopul de a mã face donski se înverºuneazã împo-
Despot-Vodã ºi Ostaºii noºtri. În acelaºi an, îi scrisese lui sã încep o polemicã cu el. Dar îl triva mea cu o furie ce dovedeºte
Este singura rãsplatã pe care a Macedonski ºi-l felicitase pentru desfid cã va izbuti a mã face sã la el o supraabundenþã de fiere
primit-o în întreaga sa viaþã. iniþiativa de a da la ivealã noua mã amestec în tãrâþe. neagrã, de care va sfârºi prin a fi
Decernarea acestui premiu revistã. Pentru a ilustra sfatul pe În general, poetul a manifes- sufocat, într-una din zilele aces-
este cauza determinantã a de- care îl dãduse tinerilor scriitori de tat întotdeauna o atitudine înþe- tea. Tare ar mai dori sã consimt a
clanºãrii unei violente campanii a reveni de mai multe ori asupra leaptã, demnã ºi rezervatã. Totuºi, coborî la nivelul sãu pentru a în-
dezlãnþuite de cãtre Alexandru unui manuscris, îi trimite spre pu- între hârtiile poetului, a fost gãsitã cepe cu el o polemicã în jurnale,
Macedonski. Acesta polemi- blicare o scenã din Despot-Vodã o ciornã autografã, ineditã, cu dar nu sunt prost, îl las sã latre
zeazã cu Alecsandri, pentru cã a aºa cum a fost scrisã iniþial pentru titlul Ecce homo, în care Alec- în voie.
acceptat sã primeascã premiul a o compara cu forma definitivã sandri riposteazã atacurilor lui De altfel, îmi face un serviciu,
Academiei, mai ales cã era aca- la care a ajuns când s-a tipãrit. Macedonski cu un rãspuns spiri- fãrã s-o bãnuiascã, pozând pen-
demician ºi om înstãrit. Macedonski a publicat scrisoa- tual, dar foarte sever, demons- tru personajul lui Zoil care joacã
Publicã, în Literatorul, o rea ºi fragmentul în Literatorul. trând reale calitãþi de pamfletar. un rol în noua mea piesã. Va fi re-
Analizã criticã a poeziei lui Iatã un fragment din scrisoa- Iatã un fragment: cunoscut din cap pânã în picioa-
Alecsandri, în urma cãreia rela- rea lui Vasile Alecsandri: În orice El este Alexandru Mace- re. Aceasta îmi va fi rãzbunarea.
þiile dintre ei sunt compromise. scriere vom produce sã ne ferim donski! Ecce homo! Acest tânãr Prin urmare, Alecsandri în-
Atacurile vor spori, îndeosebi de prima satisfacere, de primul interesant, mort în floare ºi reîn- cearcã sã-ºi stigmatizeze adver-
dupã ce admiratorii lui M. Emi- entuziasm al paternitãþii, cãci tors nu demult de pe ceea lume, sarul sub masca personajului
nescu încep sã arate unele rezer- simþul de egoism pãrintesc e mai a inaugurat reîntoarcerea sa în Zoil din piesa Fântâna Blandu-
ve faþã de opera bardului. Iritat mult dezvoltat în poeþi decât în viaþã prin o nemotivatã împroº- ziei. Ca ripostã la acesta, Mace-
de premierea lui Alecsandri, Ma- restul omenirii. Fiecare vers ne care de epitete elegante ºi alese donski publicã în Literatorul,
cedonski îl atacã, într-un limbaj pare o armonie, fiecare strofã o în dicþionarul bunei-cuviinþi, pe V,2, 1884, apoi în volumul Excel-
lipsit de politeþe în poezia Viaþa perfecþie, fiecare bucatã întreagã care le-a adresat diferitelor per- sior, Epigramã (Lui Vasile Alec-
de apoi, publicatã în Literatorul: de poezie o capodoperã... Însã soane din societate cu o prodiga- sandri):
Cine oare-ar crede, º-ar dupã o trecere de timp, încep a litate dintr-un suflet delicat ºi scãl- Orbit de-al gloriei nesaþiu,
vrea sã recunoascã ne sãri în ochi defectele închipu- dat în valurile înaltei poezii. (...) Albit de ani, dar tot copil,
Alecsandri cel mare - era ºi irii noastre ºi gãsim cã acei copii Aºa, pe Eminescu îl numeºte E lesne sã mã faci Zoil
el o broascã. ar fi câºtigat mult dacã chiar de ciupercã, pe Alecsandri ºi pe Când singur tu te faci Horaþiu
Primim informaþii despre la venirea lor pe lume i-am fi su- Nanu broaºte, pe Stãncescu mã- Aceastã epigramã e însoþitã
aceastã polemicã din scrisorile pus la o corectare asprã. Trebuie gar, pe Grigore Cantacuzino gre- de urmãtoarea notã:
adresate lui Ion Ghica, în anii dar sã ne deprindem a face sa- ier, pe Cornescu prepelicar etc., Alecsandri, în Fânt(âna)
1882, 1883. Iatã un fragment din crificii dureroase, a elimina ver- încât cititorii revistei Literato- Blanduziei, pune în scenã pe
scrisoarea expediatã la 15 octom- suri, a tãia strofe, a scurta, a rul, nr. 7-8, surprinºi de mirare, Horaþiu ºi pe un invidios al sãu,
brie 1882, din Bucureºti: schimba, a drege fãrã îndurerare, au fost în drept de a se întreba pe care îl numeºte, conform tra-
Fiindcã a venit vorba de ver- înainte de a scoate la luminã dacã byronianul Macedonski nu diþionalului obicei, Zoil.
suri, îþi aminteºti cu câtã bunã- scrierea noastrã, operaþie crudã, s-a odihnit la Mãrcuþa dupã vo- La moartea lui Vasile Alec-
tate am primit ºi am încurajat noi dar neapãratã ºi folositoare. iajul sãu din lumea morþilor. sandri, august, 1890, Alexandru
pe Macedonski ºi comp. ca pe o Alecsandri revine asupra cam- Un fragment din scrisoarea Macedonski rosteºte: Alecsan-
tânãrã pleiadã literarã? Acest om paniei de denigrare dezvãluitã de cãtre Ion Ghica, Mirceºti, 9 ianu- dri n-a murit. Era semizeu: astãzi
a vrut sã-mi dea o probã despre Macedonski, în scrisoarea din 10 arie 1883, se remarcã, de aseme- s-a fãcut zeu - iatã tot.
Anul I, nr. 1/2010 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 33
Tiberius DOMOZIN~
Armata liber{ polonez{
}i tr{darea occidental{
cãror integritate nu fusese garan- mane. De asemenea, se formeazã în Tunisia. Debarcã apoi în Italia
tatã, si anume Norvegia ºi Grecia. unitãþi poloneze de artilerie anti- ºi participã la cele mai dure lupte
În mod ironic o parte a forþelor aerianã ºi patru escadrile ce par- de pânã atunci, polonezii fiind
expediþionare erau trupe polo- ticipã la bãtãlia Angliei. Dintre chemaþi acolo unde frontul nu
neze ce se evacuaserã din est, acestea, Escadrila 303 polonezã putea fi strãpuns. Câãtigã bãtãlia
Expansiunea germano-itali- mai puþin în cazul Greciei deoa- înregistreazã cele mai multe vic- de la Monte Casino, participã la
anã în Europa ºi Africa în dece- rece capitularea acesteia le sur- torii aeriene din întreg corpul strãpungerea liniilor Gustav ºi
niile trei ºi patru ale secolului tre- prinsese în stadiul îmbarcãrii în RAF-ului. Tributul plãtit de for- Gotica ºi suferã 2.600 de morþi în
cut a condus la prãbuºirea unor Africa. În bãtãlia terestrã ºi navalã þele poloneze pentru apãrarea efortul de a scoate din luptã prin-
state naþionale recent apãrute pe din jurul oraºului port Narvik din Angliei este de treizeci ºi trei avi- cipalul aliat al Germaniei. De ase-
scena istoriei dupã destrãmarea Norvegia în 1940, brigada inde- atori cãzuþi, în condiþiile în care menea, polonezii participã cu o
Imperiului Austro-Ungar si la pendentã polonezã de vânãtori nici un soldat britanic nu cãzuse escadrilã la distrugerea forþelor
ameninþarea imperiului colonial de munte plãteºte tributul de pentru apãrarea Poloniei, deºi Axei în Tunisia, escadrilã ce ia
britanic. Folosindu-se de toate sânge de 100 de morþi, iar în urma Anglia îi garantase graniþele. parte apoi la bombardamentele
forþele libere ale statelor ocupate luptelor navale este pierdut În 1941, odatã cu invadarea asupra Germaniei în anii 1944 ºi
si bazându-ºi ideologic lupta pe submarinul polonez Orzel cu cei Uniunii Sovietice de cãtre Germa- 1945.
eliberarea lor, Marea Britanie 55 de marinari la bord. În Franþa nia, Stalin elibereazã un numãr În 1943, dupã descoperirea
acceptã apariþia în plan politico- în acelaºi an armata liberã polo- important de prizonieri polonezi masacrului de la Katyn, guvernul
militar a struþocãmilei anglo- nezã formeazã patru divizii de in- ce formeazã Corpul 2 polonez în polonez în exil, prin ºeful sãu,
americano-sovietice, alianþa care fanterie ºi douã brigãzi. În alcãtu- Orientul Mijlociu. Aceastã în- generalul Wladislaw Sikorsky,
la umbra luptei pentru eliberarea irea acestor forþe, ca ºi în Anglia semnatã forþã militarã suferã acut ce comanda ºi Armata Libera Po-
Europei îºi consolideazã propriile mai târziu intrã ºi voluntari polo- lipsa ofiþerilor, iar eforturile de lonezã, rupe legãturile diploma-
planuri de expansiune ºi îºi împar- nezi ce erau stabiliþi în cele douã cãutare a lor sunt zadarnice pânã tice cu Uniunea Sovieticã, fapt
te cu cinism între membrii sãi sfe- þãri. În bãtãlia pentru Franþa po- în anul 1943, când este scos la ce disturbã relaþiile Stalin-Chur-
rele de influenþã, hotãrând ase- lonezii suferã aproximativ ºase luminã masacrul de la Catyn, chil ºi conduce la incidentul avia-
meni unei instanþe supreme des- mii de pierderi ºi opun o rezisten- unde, în dorinþa criminalã de dis- tic din Gibraltar, unde moartea
tinul unor state, naþiuni, generaþii, þã îndârjitã în sectoarele reparti- trugere a armatei poloneze, Stalin doar a generalului ºi fiicei sale ºi
întocmai cum procedaserã forþele zate lor, retrãgându-se abia când executase peste cinci mii de ofi- momentul când se consumã tri-
împotriva cãrora porniserã în nu- forþele franceze aflate în retra- þeri ai acesteia. Corpul 2 polonez mit cu gândul la un asasinat, o
mele umanitãþii la rãzboi. gere le descopereau flancurile ºi împreunã cu brigada indepen- altã jertfã polonezã întru netul-
Invadarea Poloniei de cãtre reuºind evacuarea prin Elveþia dentã Carpatica participã la dis- burarea intereselor aliate.
URSS în a doua jumãtate a lunii sau Dunkirk. Nici un polonez nu trugerea forþelor Afrika Korps din Dupã Katyn ºi ruperea relaþi-
septembrie 1939 a dus la prãbu- era obligat în nici un fel sã se sa- Libia pânã la capitularea acestora ilor diplomatice, Stalin înfiinþeazã
ºirea frontului ºi capitularea po- crifice pentru Franþa. În schimb, o nouã armatã polonezã în est la
lonezilor. Armata polonezã ce în- Franþa nu sacrificase nici un sol- a cãrei comandã numeºte ofiþeri
suma peste un milion ºi jumãtate dat pentru independenþa Polo- sovietici sau comisari politici.
de militari, deºi rezistase peste o niei deºi i-o garantase. În Siria, Armata era formatã din prizonieri
lunã de zile în faþa celor mai pu- aflatã sub administraþie francezã, polonezi ,dar ºi din locuitori ai
ternice armate ale lumii fãrã spri- se formeazã brigada polonezã in- Poloniei din zonele ocupate de
jinul promis de anglo-francezi, dependentã Carpatica, alcãtuitã U.R.S.S. ºi la început avea efec-
este nevoitã sã înceteze lupta. O din soldaþi polonezi evacuaþi în tivele unei divizii, dar în scurt timp
jumãtate de milion de morþi ºi pri- principal prin România. Aceastã creºte la dimensiunile a douã
zonieri cad la nemþi, un sfert de brigadã este folositã mai târziu armate. Aceastã forþã începe lupta
milion cad la ruºi, dar importante de englezi în luptele pentru ora- la Lenino în Belarus ºi participã
forþe armate, rezerva de aur a bãn- ºul port Tobruk, unde polonezii apoi ºi la eliberarea Cehoslova-
cii poloneze ºi conducerea statu- suferã ºase sute de pierderi în ciei pânã la bãtãlia finalã de la
lui iau drumul exilului spre orient oameni. Franþa capituleazã în Berlin lãsând pe câmpurile de
sau occident în principal via Ro- faþa Germaniei, deºi fusese ata- luptã 27.000 de morþi ºi dispãruþi.
mânia. Deºi Anglia garantase su- catã cu forþe mai mici decât cele În timpul rãscoalei din Varºovia
veranitatea Poloniei ºi interven- care invadaserã Polonia ºi fãrã încearcã în zadar ºi cu mari pier-
þia armatã în caz de conflict, des- sã sufere o agresiune ºi din par- deri sã vinã în ajutorul Armatei
chiderea frontului de vest sau tri- tea Sovietelor. Þãrii. În tot acest timp sunt obli-
miterea unei forþe expediþionare În 1940, pe teritoriul Marii Bri- gaþi sã lupte sub comandã ºi alã-
nu a avut loc. Acest fapt este cu tanii ia naºtere Corpul 1 polonez, turi de trupele ce ocupaserã Polo-
atât mai curios cu cat acest ajutor folosit la fortificarea zonelor de
a fost trimis ulterior unor state a coastã în aºteptarea invaziei ger- Cristina Oprea
continuare în pag. 34
34 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 1/2010
cat un rol crucial în desfãºurarea nia la 17 sept. 1939, bãnuialã ce Nu mai cade,
bãtãliei Angliei, bãtãliei Atlanti- devine certitudine pentru lumea Împiedicându-se
cului, invaziei continentului ºi întreagã la finalul conflictului când De lucrurile lumii,
chiar în punerea în gardã a ruºilor Anglia vinde nu doar Polonia ru- Copilul din mine
Florin Mãceºanu ºilor, ci întreaga Europã de Est. E atât de liber!!!
Anul I, nr. 1/2010 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 35
George PA{A Marian DRAGOMIR
Poeme într-un vers
Sub timp
Sub coaja întâmplãrii musteºte o dorinþã.
Devenire
Cum parcã te absoarbe, de eºti ºi nu mai eºti!
Marcaj pe cruce
Fiinþa
Nisipul tãu pãstreazã memoria secundei.
Am simþit trupul trist,
Treptele ca mâna de pe cer,
Aparenþã
dupã jaluzeaua vieþii trase,
Eu o vãzui neghinã, tu zici cã-i diamant.
Sângele ca un mizantrop cerºeam în faþa vieþii,
Tulburat de azur, cu teama-n piept sã bat la poartã.
Între stãri
în crucea trupului
Nu-n vânzoleli deºarte se-ascunde-nþelepciunea.
îºi aflã menirea. Am turnat lacrimã pe suflet,
iar pragul pleoapelor,
Inspiraþie
Suprafaþã a umezit regnul meu.
Reverberate-n versuri - mici sunete de timp.
Lucrurile devin rebele,
prin ceaþa nãlucirii Stau cu sufletul noapte,
Iarãºi sub timp
au luciu efemer. amintiri mai þin la piept,
E clipa, îndeobºte, mãsurã-a suferinþei?
totul este viaþa în deºert!
Interior
Somn îndelung,
Fiinþa-poem/ Poemul-fiinþã
lumini curg Toropire
tremurãtoare din stele. Spaþiul
Dinãuntru, pe un vârf ascuþit, cartea se scrie pe sine.
am ajuns în nisipul sticlei
Ascezã praful pe vene a urcat
A pãrea sfârºit, Echilibrarea
am privit pielea
fãrã ca speranþa În balans, trebuie sã-i prinzi clipa de graþie.
cartilagiu transpirat cristal
sã moarã vreodatã. transpiraþia pelin
Deconstrucþia
Rugãciune Nu mai existã rãgaz, fumul anunþã arderea trunchiului.
în toropire am vrut sã m-afirm
ªoapte pãtrunse tot ce am fost din gât pânã-n cãlcâi
din lumi nebãnuite, Popasul
n-am procesat nimic
la porþile iertãrii. În miezul fluid-incandescent-respirabil, ultimul popas.
dacã întrebi ce sunt
exprimare de refracþie
Echilibru Paradoxul
un gând pe þeasta caldarâmului
De eºti mai mult Fiinþa s-a topit în poem, iar poemul-n fiinþã.
ca o tristeþe, în câmpie m-ascund de cãldurã
mai plinã-i bucuria. Ieºirea în lume
amputat prin cotloane
Sapi la rãdãcinã, dar nu ºtii cã splendoarea e-n fruct.
viermi pe câmpie
Chemare privirea se chirceºte la stele
Spargi gheaþa ºi-aºtepþi Poemul devine conºtient de sine
încãlzirea deplinã. Doar timpul va clinti bariera, praful se va scutura de la sine.
unde e capul plecat
punctul de sclipire
doboarã în câmp ºi faþã
Florin Mãceºanu
totul e scrum.
- Jocul ielelor
am ajuns pe câmp
sã mã judece obârºia
nu e importantã cãldura
ci lipsa
de studiu
din arºiþã
n-am fost decât toropire
a vremii.
36 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 1/2010
Viorel TRANDAFIR