Dezvoltăm personalități prin activități extracurriculare

12 aprilie 2018 • Rodica Paleru • Școala Gimnazială Nr.1 Dorobanțu (Constanţa) • România

Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile. Dar
sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
numărându-se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți
sau înainte și aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat.
Profesorii caută soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă,
cât a avut de învățat sau de scris.

De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind
domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei
bune dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități
extrașcolare, ne referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă
acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune
dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și
domeniul în care ei vor fi performanți.

Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm

grădiniţa cu viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”,
important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Dacă avem
grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.În cadrul
acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească
colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun
de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic
are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască preşcolarii, să-i dirijeze, să le
influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al grădiniţei şi al
învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă prin laudă. Trebuie promovat modul
variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Școlarii trebuie să fie
îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să
fie creativ.

Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la

dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia,
bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni
frumoase şi valoroase. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita
şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul
intelectual.

O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive și care
îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se
deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii
în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru
nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjunctura care să îl ajute
să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la performanță.

Astfel de activități extrașcolare utilizăm și în cadrul programului „Școala Altfel” pe care îl

desfășurăm în fiecare an. Impactul cel mai bun îl au excursiile, elevii fiind astfel entuziasmați, iar
noi cadrele putem să le cunoaștem mai bine nevoile, spiritul de echipă și modul de comportament
în afara școlii. Elevii doresc astfel de activități, ei nemaifiind stresați de viața școlii, de clopoțel, de
teste și teme.

Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale
vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente
înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate
evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață
echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea ca
individ responsabil și valoros pentru societate.

Bibliografie:
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002.