Titlu : Literatura din maxima inflorire a evului Mediu .

Literatura din perioada de inceput a Evului Mediu (Mijlocul secolului

11,aproximativ anul 1160) era o literatura religioasa.Autori religiosi
tratau teme religioase.Literatura servea raspandirii si aprofundarii
dogmei crestine bisericesti si cultiva o atitudine pioasa.Dupa mijlocul
sec.12,situatia se schimba.Cavalerii germani care isi dezvolta o cultura
personala in timpul lui Friedrich I Barbarosa cultiva o literatua care
exprima un nou sentiment existential,reproducand idealurile clasei
nobile.Literatura va servi ,de acum inainte,distractiei de la curtea
nobilului si rafinamentului festiv
Literatura curteneasca practicata in jurul anului 1200 configureaza o
imagine sociala ,unitara,care este marcata de modele franceze in
punctele existentiale ; este o imagine extrem de selectiva in care numai
clasa sociala nobila superioara de la curtile regilor isi gaseste loc.Prin
aceasta,imaginea sociala care se desprinde din literatura curteneasca are
un caracter prea putin realist.
Autorii descriu o societate curteneasca festiva marcata de o profunda
constiinta a supeioritatii care se sprijina pe luxul material al vietii
curtenesti si pe stapanirea fomulelor uzuale,ceremoniale de
comunicare.Aproape intotdeauna este vorba de felul in care este atins
caracterul exemplar.In "Mennesang"(cantec de dragoste) se arata felul in
care cantaretul isi declara si isi dovedeste stabilitatea,sinceritatea si auto-
stapanirea in serviciul pe care il consacra doamnei sale.
In etica curteneasca sunt portretizati cavalerii care savarsesc fapte
extraordinare si castiga iubirea frumoaselor doamne.Problematica
acestei actiuni rezulta de obicei din faptul ca drumul catre telul vizat ,cel
al perfectiunii curtenesti se dovedeste a fi dificil si plin de piedici.Eroul
suferind numeroase recidive care nu pot fi despartite decat prin probe de
lunga durata.Desi,aceste parcursuri de actiuni sunt neverosimile,lor nu li
se poate contesta relevanta sociala.Poetii curtenesti au transmis
publicului nobil un ideal social care putea fi privit de catre societatea
curteneasca drept o justificare transfiguratoare a formei lor de viata
nobile ,in stransa legatura cu apelul de a aspira si in viata reala la
implinirea virtutilor curtenesti

Subtitlu : 'Epica curteneasca"

Epica curteneasca este genul literar predominant in perioada de mijloc a

evului mediu este romanul curtenesc.Acesta este din punct de vedere
formal o literatua versificata redactata preponderent in versuri
imperecheate de 4 picioare .De aceea,acest gen a fost denumit intr-o
prima faza,epos curtenesc.
Eposul . in versuri,era in Evul Mediu ceea ce este romanul in secolul
nostru.Acest gen epic este curtenesc din 3 motive.
Este scris ca urmare a inchearii unui contract curtenesc din initiativa
unui nobil al inaltei societati ,are o forma curteneasca si este destinat
unui public curtenesc.
Pe langa forma clasica,stricta ,noul continut este al II lea semn distinctiv
relevant al romanului curtenesc.Materia acestui roman provine din
spatiul cultural francez ,foarte dezvoltat economic, unde primul maestru
al acestui nou gen --Christian du Troyes--a prelucrat in forma
curteneasca o serie de legende celtice creând numeroase opere
importante.
Tot el a imbracat aceste legende in costumul societatii moderne
curtenesti.Autorii germani care au folosit operele sale franceze drept
punct de plecare au prelucrat o materie preformata ,adaptand-o,la randul
lor ,relatiilor sociale germane.
Noul gen al romanului ,asa cum urma sa se dezvolte dupa jumatatea
secolului 12 ,se deosebeste in numeroase priviinte de eposul eroic
consemnat in forma scrisa.Autorii care isi amintesc,de regula ,in
prologuri si epiloguri,numesc,deseori,chiar si numele pentru cae este
scris textul ;au folosit o materie gasita,in primul rand,in surse antice sau
medievale de limba latina;partial si transmiterea legendelor celtice a
exercitat o influenta asupra acestui tip de literatura .
Operele lor au fost redactate cu toate mijloacele noilor arte retorice
,asimilata in scolile evului mediu care implementau in pincipal literatua
antica si literatura de limba latina a evului mediu derivata din aceasta.
Limba in care era scrisa aceasta literatura era o limba populara.In centru
nu se situeaza de obicei evenimente cu semnificatie istorica(O exceptie--
sunt ai acest sens romanele care prelucreaza un material antic ).Actiunea
texelor se desfasoara integral sau partial in tinuturi fantastice si in
timpuri nedefinite .D.p.d.v.tematic este atinsa in primul rand chestiunea
comportamentului corect al reprezentantilor paturii sociale
superioare,cavalerii in ipostaza de luptatori,de indragostiti de
stapanitori.Spre deosebire de eposurile curtenesti,aici nu se reprezinta
preponderent evenimente de lupta,ci mai curand sunt infatisate probele
la care sunt supusi cavalerii in cadrul periculoaselor aventuri ,fiind
discutate probleme care tin de chestiunea iubirii dinte domnul nobil si
nobila sa doamna
Asadar,mi destinul unui popor este expus dezbaterii ,ci este vorba despe
destinul unor protagonisti,tematizat intr-un mod exemplar ,cu intentia de
a produce satisfactie.
Noul gen a fost facut cunoscut si in Germania intr-un timp scurt.Autorii
germani au oferit publicului lor,int-o prima faza ,versificari mai mult sau
mai putin libere ,dupa originale franceze.Pe primul loc se situa si aici
romanul despre viata lui Alexandru cel Mare :modelul francez fusese
germanizat in jurul anului 1150 de catre preotul Lamberecht.Dupa 1170
a aparut Eneida ,prima opera clasica a literaturii germane.