Muntele Tâmpa aparține de masivul Postăvaru și o mare parte din el este instituit ca rezervație

naturală și arie protejată la nivel național. Traseul până în vârful Tâmpei este considerat ușor de
către muntomani, putând fi „escaladat” chiar și fără echipament special. Din fericire pentru cei
dornici doar să se bucure de peisaj, există o telecabină care îi poate transporta de la bază până în
vârf.
Cu toate acestea, muntele Tâmpa nu este doar un simbol natural al orașului, ci și unul încărcat de
legende care circulă și în ziua de astăzi. Aceste legende ne-au stârnit și nouă curiozitatea, motiv
pentru care am zis că e un bun prilej să le împărtășim cu voi.

Legendele de pe muntele Tâmpa

Legenda #1: Lacul din măruntaiele muntelui

Se spune că sub Tâmpa s-ar afla o peșteră de mari dimensiuni care găzduiește un lac uriaș.
Unii spun că este un lac sărat, rămășiță a unei mări preistorice, alții spun că este un lac de apă
dulce, ca dovadă fiind izvoarele de apă dulce de la baza Tâmpei, parțial secate în prezent. În cazul
în care s-ar construi tunele pe sub Tâmpa, așa cum fusese o discuție a autorităților în anii 1940,
acest lac ar putea inunda centrul orașului.
Mit sau realitate? Până în prezent, deși au fost făcute studii, existența lacului sau a peșterii nu a fost
dovedită.

Legenda #2: Banca săpată în stâncă

Credem că toți brașovenii și turiștii care au avut ocazia să facă o plimbare pe aleea de sub Tâmpa,
au trecut cel puțin o dată pe lângă banca săpată în stâncă.
Despre această bancă rustică se spune că a fost cioplită în memoria unui cuplu de îndrăgostiți care
au murit îmbrățișați, striviți de o piatră care s-a rupt din vârful Tâmpei. Piatra s-a prăvălit peste ei,
omorându-i pe loc, la începutul anilor 1800.
Mit sau realitate? Această legendă este atestată documentar din anul 1817, precum și numele fetei
care a murit: Ana-Maria. În plus, banca există și astăzi, iar oricine care se plimbă pe aleea de sub
Tâmpa se poate așeza pe ea.

Legenda #3: Balaurul de pe Tâmpa

Se spune că un balaur care locuia într-o grotă de pe Tâmpa, odinioară teroriza locuitorii Brașovului.
După ce balaurul a ucis copiii conducătorilor orașului, aceștia au căutat să se răzbune. Balaurul a
fost vânat, ani la rând, însă fără niciun rezultat. La un moment dat, un măcelar a avut o idee
salvatoare: a umplut cu piatră de var mai multe bucăți de piele și carne de vițel, pe care le-a pus într-
o căruță, în fața grotei.
Când ce balaurul a ieșit, a mâncat carnea din câteva înghițituri. Însă, după ce a băut apă, burta i s-a
umflat așa de tare că a plesnit. În felul acesta, brașovenii au scăpat de teroarea balaurului din grotă.
Mit sau realitate? Cred că nu are rost să menționăm că această legendă nu este atestată
documentar 🙂 Însă, se spune că muntele Tâmpa are, și în ziua de astăzi, forma unui balaur care
doarme.