Asistenta sociala europeana a avut dintotdeauna o dimensiune internationala. Ordinele ecleziastice si Biserica Catolica au contribuit la dezvoltarea unor institutii rezidentiale (scoli pentru protectia saracilor, spitale) in tari ca Franta, Germania, Italia, Spania, Portugalia sau Irlanda. Misiunea sociala a Bisericii a fost dusa mai departe de protestantism, prin diaconi, in Anglia, Scotia, Tarile Scandinave si Tarile Baltice. Pedagogia sociala sau al educatiei specializate este un alt model de interventie in asistenta sociala, originar din Germania, dar intalnit si in tari ca Olanda si Ungaria. Acesta se bazeaza pe educatie, accentuand achizitia de deprinderi si cunostinte in interiorul grupurilor sociale gen familie, comunitate, societate ca solutie la rezolvarea si remedierea problemelor si dificultatilor. Si in Romania s-au derulat programe de pedagogie sociala la initiativa organizatiei Pestalozzi. Critica adusa in mod frecvent sistemelor europene de asistenta sociala este cea legata de birocratie. In perioada anilor 1960-1980 asistenta sociala a stagnat in Europa, iar vasta miscare de reforma sociala inceputa in anii ’80 a avut drept consecinta majora descentralizarea serviciilor sociale si transferarea responsabilitatii in privinta dezvoltarii acestora catre autoritatile publice locale. La ora actuala, Europa se confrunta cu probleme sociale cum ar fi rata ridicata a somajului, excluderea sociala a anumitor categorii sociale, numarul mare al persoanelor cu handicap grav, scaderea natalitatii si imbatranirea populatiei, saracia si polarizarea sociala. Modelul social european, frecvent mentionat in documentele oficiale ale UE, nu este cristalizat, ci reprezinta mai degraba o suma de principii si idei comune ale sistemelor de protectie sociala din cadrul Uniunii, capabile sa ofere un raspuns unitar la problema inegalitatilor economice si sociale, un set de principii, interese, standarde si servicii de calitate necesare asigurarii unui trai decent pentru cetatenii europeni, avand la baza solidaritatea si responsabilitatea sociala. Traditia specifica de pe continent in privinta sistemelor de protectie sociala prezinta doua mari tendinte: 1. Sistemele de protectie sociala de inspiratie de tip Bismarck 2. Sisteme de protectie sociala de inspiratie de tip Beveridge Toate sistemele europene de asistenta sociala se bazeaza pe interventia statului prin intermediul mecanismelor administratiei publice, dar si a societatii civile pentru a reduce saracia si excluderea sociala, redistribuirea veniturilor, asigurarea unor niveluri ridicate de securitate sociala si promovarea egalitatii de sansa. Studii de caz in cateva tari europene Germania. Alice Salomon a fondat in 1908 la Berlin uan dintre primele scoli de asistenta sociala, fiind si primul presedinte al IASSW. In prezent, serviciile sociale sunt organizate sub forma federativa, grupate in sase mari organizatii care gestioneaza serviciile la nivel national, iar voluntariatul joaca un rol important in dezvoltarea acestora. Ajutorul social se acorda inca din 1961 si presupune , pe de o parte, o alocatie de subzistenta ce asigura un venit minim garantat, iar pe de alta parte, ajutoare speciale. Marea Britanie. Legea Saracilor, promulgata de Regina Elisabeta I, ce repreenta de fapt o revizuire a unor acte normative anterioare referitoare la protectia persoanelor sarace. Prin aceasta lege se stabilea o „taxa pentru saracie” platita de proprietarii de pamant, iar banii earu folositi pentru a sprijini persoanele care se confruntau cu dificultati majore. In anul 1834, a fost promulgat un amendament al Legii Saracilor ce reducea drastic sprijinul acordat beneficiarilor legii, pentru a-i motiva pe cei apti de munca sa devina activi pe piata muncii. La ora actuala, Marea Britanie detine unul dintre sistemele de protectie sociala inspirate din Raportul lordului Beveridge, ce avea ca scop lupta statului impotriva celor cinci pericole majore: lipsurile, boala, ignoranta, mizeria si inactivitatea. Dominant in cadrul sistemului actual de asistenta sociala se afla principiul universalitatii si distribuirii diferentiate a prestatiilor. Reforma „Community Care Act” ca urmare a Raportului Griffith ( 1988) a determinat ca finantarea serviciilor sociale sa fie transferata de la nivel central la nivel local. Franta. Aici s-a nascut Declaratia Drepturilo Omului si Cetateanului. Incepand cu anul 1982 are loc descentralizarea resposabilitatilor privind sprijinul social catre autoritatile locale. Ajutorul social a fost introdus in 1988. Suedia, Danemarca si Finlanda reprezinta exponentele modelului scandinav de Welfare State, cu unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de asistenta sociala, ce ofera drepturi extinse tuturor rezidentilor. Italia detine un sistem de asistenta sociala ce decurge din vasta miscare de reforma de la sfarsitul anilor 70, a carei consecinta majora a fost descentralizarea serviciilor sociale. Acestea sunt organizate in mod unitar cu cele sanitare si gestionate la nivel de comune, provincii si regiuni. Sistemele nord-americane de asistenta sociala SUA, Anglia si Germania detin pionieratul modern in asistenta sociala. Debutul activitatii de asistenta sociala se leaga de vasta miscare e voluntariat din perioada de inceput a Statelor Unite. In perioada Razboiului Civil ( 1861-1865) au aparut numeroase probleme la nivel personal, familial si comunitar. Se infiinteaza numeroase agentii si organizatii pentru sprijinirea celor saraci si nevoiasi. In 1877 s-a format Charity Organisation Society ( COS) in Buffalo, New York, pentru coordonarea tuturor activitatilor de combatere si prevenire a saraciei. In 1886 , in New York, se infiinteaza aziluri, dupa modelul londonez al Toynbee Hall. Settlement House Movement este miscarea ce o are ca reprezentant pe Jane Addams, singurul asistent social detinator al Premiului Nobel pentru Pace. Miscarea se concentra asupra dezvoltarii unor „politici sociale” in domeniu, asupra sustinerii unor masuri legislative cu efecte globale asupra societatii, dar in acelasi timp, promova toate celelalte elemente structurale ale sistemului de asistenta sociala: formarea specialistilor, infiintarea institutiilor si serviciilor de asistenta sociala. In 1889, Jane Addams si Ellen Gates Starr infiinteaza Hull House in Chicago, o casa sociala pentru sarcii nativi si pentru imigranti. Pana in 1910 se infiinteaza peste 400 de asemenea case de asistenta sociala destinate tuturor categoriilor sociale. In aceeasi perioada s-au dezvoltat primele cercetari in domeniul asistentei sociale, s-au dezvoltat tribunale pentru minori, programele de pensii pentru vaduve, s-a promulgat legislatia pentru protectia copilului, iar multe dintre slujbele voluntarilor au fost recunoscute si platite de stat. Dupa al Doilea Razboi Mondial, asistam la expansiunea academica si profesionala a asistentei sociale. Apar structuri profesionale de asistenta sociala. Dupa 1950 s-a dezvoltat puternic reteaua de invatamant de asistenta sociala, iar specializarile se diversifica. In 1995, National Association of Social Workers lua fiinta prin unificarea a sapte organizatii specializate in asistenta sociala. Dupa 1960 incep sa se dezvolte serviciile sociale la nivel local, iar asistentii sociali joaca un rol important in dezvoltarea si implementarea programelor antisaracie. Peace Corps este o organizatie de voluntariat, infiintata la initiativa lui Johnn F. Kennedy. Programul VISTA incuraja tinerii sa se implice ca voluntari in sprijinirea grupurilor vulnerabile. Studiu de caz: serviciul de asistenta sociala pentru copiii abuzati Serviciul de asistenta sociala al statului Iowa pentru copiii abuzati Responsabilitatea evaluarii si investigarii situatiilor de abuz asupra copilului revine Departamentului de Servicii Sociale ( DSS), care este autorizat prin lege sa monitorizeze stuatia copiilor aflati in circumstantele riscului de a fi abuzati sau neglijati. Interventia implica o colaborare multidisciplinara. Legislatia obliga raportarea cazurilor de abuz, iar ‚raportorii mandatati” fac parte din urmatoarele categorii profesionale: medici, asistenti sociali, ingrijitori, lucratori in domeniul sanatatii mintale, psihologi, educatori si juristi. Abuzatorii provin toate categoriile sociale, indiferent de rasa, religie sau nationalitate, din toate profesiile si toate mediile culturale si standardele de viata. Legislatia mentioneaza sase categorii de abuz: fizic, psihic, sexual, ingrijirea neadecvata, prostitutia, consumul de droguri. Procesul de investigare a situatiei de abuz asupra copilului cuprinde urmatoarele etape: sesizarea, investigarea, interventiile de urgenta, completarea rapoartelor, completarea informatiilor obtinute de la raportorii mandatati. Rezultatele posibile sunt : confirmarea situatiei de abuz, rezultatul neconcludent si infirmarea situatiei de abuz. Procedura de raportare a situatiilor de abuz este urmatoarea: 1. Orice constatare realizata de un raportor mandatat este transmisa atat verbal, cat si in scris. 2. Raportarea verbala va fi facuta in 24 de ore prin telefon sau prin alta modalitate catre DSS. 3. Raportarea scrisa va fi facuta catre DSS in 48 de ore de la raportarea verbala. 4. DSS verifica daca raportarea erte reala sau falsa, redacteaza un raport cu privire la cazul respectiv, inregistreaza raportul si inainteaza raportul Procuraturii. 5. Rapoartele verbale si scrise vor contine anumite informatii. 6. Daca raportul referitor la cazul respectiv a fost realizat de o alta organizatie, si nu de DSS, aceasta va inainta imediat acel raport institutiilor publice responsabile de interventia in situatiile de abuz asupra copilului. Daca exista un abuz, DSS va face un raport preliminar estinat Tribunalului pentru Minori, care va decide in privinta masurilor ce vor fi luate. Sistemele de asistenta sociala din Asia si Africa In general, asistenta sociala din tarile asiatice era influentata de sistemele de asistenta sociala din SUA si Marea Britanie. Gradul de dezvoltare este diferit, cel mai cunoscut fiind in Japonia . Africa Sistemele de asistenta sociala de aici sunt la inceput de drum si greu incercate de incidenta ridicata a saraciei.