Asa cum sugereaza titlul, tema principala a romanului este una existentialista: alegerile in

viata sunt facute de fiecare om, care isi controleaza in acest mod propriul destin si totodata
propriul sens al existentei. Aceasta este, pana la urma, conditia umana. Actiunea romanului se
petrece in China anilor `20 si se suprapune peste evenimentele istorice de la Shanghai din 12
aprilie 1927, cand Chan Kai-Shek, conducatorul Guomindan-ului chinez, a ordonat epurarea
mai multor comunisti din partidul Guomindan, ceea ce a starnit o incercare de insurectie
comunista, nereusita insa. Pe fondul acestor evenimente istorice reale, Malraux ne descrie
evolutia catorva personaje si a conditiei lor umane, in contextul acestei insurectii. Chen este
eroul principal, teroristul care este trimis pentru un asasinat pe care il executa cu succes, apoi
destinul sau pare sa fie controlat de acest asasinat si de guvernat de dorinta de a isi indeplini
in continuare datoria de terorist, evident stiind ca isi va pierde viata, mai devreme sau mai
tarziu, acceptand insa acest destin ca pe o fatalitate. El va fi intr-adevar ucis in momentul in
care incearca un atentat sinucigas, nereusit, asupra lui Chan Kai Shek insusi. Kye Gisors este
un alt personaj important al romanului, conducatorul revoltei, care considera ca fiecare om
trebuie sa fie stapanul propriului destin, si nu invers. El demonstreaza acest principiu pana la
sfarsit, sinucigandu-se cu cianura atunci cand este capturat, tocmai pentru a nu lasa altceva
sau pe altcineva sa ii controleze soarta. Singurul personaj din trio-ul protagonistilor care scapa
cu viata este baronul De Clappique, cel care le furniza arme revolutionarilor, un cartofor
inrait, care datorita dependentei de jocurile de noroc nu mai ajunge sa il previna pe Kyo, dar
el insusi reuseste sa fuga din oras inainte de a fi prins.

Psihic (din greacă ψυχή psūchê) este un termen cu origine greacă, care
localizează sufletul uman sau mintea sa ca totalitate intelectivă și afectivă.
Psihicul definește personalitatea ca unitate comportamentală dotată cu percepție, intelectivitate și
afectivitate.
Caracteristica fundamentală a psihicului este conștiența, cel mai complex operant și cea mai grea
de înțeles funcție.
Conștiența este proprietatea subiectului de a se identifica modal pe sine ca entitate distinctă de
ambient și a identifica toate identificările de sine. Prin conștiență omul se poate reprezenta și
modela dinamic, intelectiv și afectiv, adică își poate construi descrieri lingvistice de stare.
Conștiența asigură cuplajul permanent al omului cu realitatea, dar tot ea permite desprinderea
subiectului de realitate și interacțiunea transformantă a realității.
O trăsătură importantă a individualității conștiente este intenționalitatea, definită ca autonomie
comportamentală a subiectului, ca posibilitate a acestuia de a selecta, declanșa, întreține și
finaliza acțiuni în orice ambient prin propriile resurse informaționale și energetice.
Conștiența este atât cauza cât și suportul continuu al psihicului, ea multiplică indefinit subiectul
prin propria reconstituire de sine, realizând interacția individului cu sine, cu realitatea, cu semenii
săi.
Psihicul generează personalitatea, aceasta fiind un ansamblu de caracteristici informaționale
autoexplicitante și autocontrolante intențional, unitar conectate, orientate permanent către
definirea de stări scop proprii fiecărui subiect.
Psihicul și însușirile lui a fost investigat cu milenii în urmă și este cercetat cu diferite mijloace și
strategii și în prezent, dar încă neînțeles funcțional pe deplin.
Simplificat am putea distinge trei nivele constitutive ale psihicului, anume:

 Percepția și reprezentarea realității,

 Limbajul și reconstrucția lingvistică a realității,
 Afectivitatea.
Fiecare din aceste funcții are un rol important în unitatea psihicului, fiecare contribuie cu ceva la
construcția și acțiunile subiectului.
Percepția este canalul informațional prin care psihicul primește mesaje purtătoare de modalitate.
Reprezentarea este procesul psihic spontan, incontrolabil intențional, prin care este extrasa
forma realității, adică fenomenalitatea, din mesajul perceptual.
Intelectivitatea este ansamblul de proceduri mentale, construite lingvistic, prin care alcătuirea
reprezentării este precis discriminată structural și interctic, semnificată lingvistic și asamblată
cauzal.
Afectivitatea este acea capabilitate subtilă a personalității de a atribui valori realității și persoanei
și a trăi intensional, emotiv, atribuirea de valori și interacția cu valorile.
Afectivitatea este funcția atractorial repulsivă prin care subiectul se raporteză prin sentimente
pozitive sau negative la tot ce impresionează, influențează sau condiționează cumva psihicul.
Psihicul uman poate fi emulat sau perturbat funcțional în diferite feluri prin diferiți factori
cooperanți sau agresanți, reali sau sociali.
Științele psihologiei și psihiatriei se ocupă de procesele psihice, de mecanismele mentale
obscure care pot personaliza, afectiviza și socializa, dar uneori și depersonaliza, sau rupe
echilibrul unitar perceptual, intelectiv și afectiv, al personalității.
Psihologia cercetează funcțiile psihice, încearcă să le explice proveniența, mecanismele
generative, acțiunile specifice și consecințele.
Psihiatria investighează diversitatea disfuncțiilor psihicului, analizează acele perturbări
comportamentale de diferite feluri care degradează în diferite proporții și la diferite niveluri
conștiența de sine.
Psihicul pare a avea și puteri nefirești, greu de explicat în perspectiva științei actuale, numite
proprietăți sau puteri paranormale.
Există oameni care par a putea acționa asupra realității, asupra diferitelor forme și mișcări numai
prin acțiune mentală, prin concentrare intelectivă, care pare a putea schimba pozițiile, mișcările
sau însușirile obiectelor.
Psihicul este fundamentul personalității, este încă marea necunoscută care ne creează ca indivizi
distincți, ne pune în contact unii cu alții și realizează socializarea, dar prin stări informaționale
încă neînțelese procesual.