Dorm mâtele somn rasucit cu capu -ntr-o parte,

Parca niciodata n -ar fi miorlait,

Parca ar fi moarte.

Numai ceasul meu, fabulos animal

Calca pe visul lor, cadentat, mineral.

Dorm pisicile lungite pe vatra

Somn adânc, ca de piatra.

Nu mai aud, nu mai li - e foame.

Ce lunga mai e noaptea asta, Doamne…

În odaia mea cu lumina saraca

M asur timpul, îl pândesc hoteste sa treaca…

M âine va veni Ana,

Fata morgana!

Sa-mi arate rochia cea noua si sânii,

Ciorchinii, blonzi ca secera lunii.

«Cioc! Cioc! Te-ai trezit? Îti aduc

Visuri noi în tristetea de cuc. »

O sa vie cu pasi de ninsoare, usori

Cu zapada alba pe botfori

Si-mi va bate-nfrigurata în feresti:

«–Cine esti…?»

«–Eu sunt. Nu ma cunosti? Fata lui M ai.

Ia-ma în brate, iubitule, mi - a înghetat tot sângele

Si margelele mi s- au risipit, strângele

Hai, deschide-mi iute… ce mai stai?!»

... ... ... ... ... ... ... ...

De aceea ma tem, de câte ori s -apropie sara,

Sa nu mi se stinga viata, cum se stinge tigara.

Si-n zori, înclestat de moarte si orb ca un zid,

Sa nu mai pot usa sa i-o deschid…