Nuvela "Moara cu Noroc" de Ioan Slavici apare in anul 1881 in volumul Novele din popor, aceasta

ilustrand viziunea autorului asupra vietii lumii satului.

"Moara cu Noroc" de Ioan Slavici este o nuvela, adica o opera epica in proza cu o constructie riguroasa,
un fir narativ central, un numar relativ mic de personaje, acesta prezentand evolutia personajului
principal, complex si puternic individualizat.

Nuvela apartine realismului clasic prin trasaturi realiste: tema, importanta acordata banului, personaje
tipice, dorinta de invutire, veridicitatea intamplarii, repere spatio-temporale, dialogul viu, autentic. Tot
de realism tine si analiza psihologica, realizata prin utilizarea modalitatii de caracterizare a personajului si
de investigare psihologica.

Tema reprezinta dezumanizarea personajului datorita patimii pentru inavutire.

In nuvela realista se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea

naratorului, naratiunea la pers 3-a. Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului omniscient, intervine
tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei.

Titlul nuvelei este ironic. Toposul ales, carciuma numita "Moara cu Noroc" este mai degraba "Moara cu
ghinion" deoarece usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave.

Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an. Intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sf.
Gheorghe pana la Paste.

Nuvela este alcătuită din 17 capitole, avand un subiect concentrat, cu deschideri bogate.

Carciuma de la "Moara cu Noroc" este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata
de pustietati intunecoase. In expozitiune, descrierea drumului catre Moara cu Noroc, realizata in maniera
realista, prin tehnica detaliului semnificativ, si a locului in care se afla carciuma, reda un peisaj-cadru
obiectiv al actiunii.

Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului.

In intriga, aparitia lui Lica Samadaul la "Moara cu Noroc" , seful porcarilor si al turmelor de porci din
imprejurimi, care tulbura echilibrul familiei, constituie intriga.

Cu toate ca isi da seama de pericol, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica o exercita
asupra lui, in sufletul carciumarului se declanseaza conflictul interior intre dorinta de a ramane om cinstit
si tentatia de a se imbogati alaturi de Samadau.

Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul procesului instrainarii carciumarului fata de familie,

analizat cu maiestrie de Slavici. Devine mohorat, violent, ii plac jocurile crude, are gesturi de brutalitate
neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci, se poarta brutal cu cei mici. La un moment dat
Ghita, ajunsese sa regrete ca are o familie si copii, pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii
alaturi de Lica.
Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii
morale. Dispus sa faca orice pentru a se razbuna, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, la sarbatorile
Pastelui, lasand-o la carciuma in compania Samadaului, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca
Lica are asupra sa banii furati.

Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica, mistuie carciuma de la Moara cu
Noroc. Pentru a nu cadea in mainile lui Pintea, Lica se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac.

In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.

Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele
nefaste ale setei de inavutire.

Lica ramane egal cu sine, un "om rau si primejdios"

Ana sufera transformarii interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei
feminine.

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ:

Descrierea initiala are pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functie
simbolica si de anticipare.

Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii,
prin impresia de stil cenusiu.

Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridictatea relatiilor dintre

personaje si concentrarea epica.

Datorita celor mentionate anterior, pot spune ca nuvela "Moara cu Noroc" de Ioan Slavici apartine
realismului.