Fericirea la locul de muncă.

Echilibrul corect între viaţă şi muncă ocupă primul loc între

aspiraţiile în carieră, în timp ce doar 10% din angajaţi definesc succesul în termeni de
performanţă de vârf şi productivitate. Aşa arată un studiu multinaţional, potrivit căruia
angajatorii întâmpină tot mai multe probleme în identificarea şi atragerea de personal pregătit şi
motivat.

Potrivit unui studiu fericirea şi mulţumirea la locul de muncă sunt mai importante decât salariul
şi performanţa. Astfel, 26% dintre respondenţii studiului definesc succesul la locul de muncă
prin prisma plăcerii sau fericirii, fiind urmaţi de cei ce echivalează succesul cu salariul (19%),
calitatea muncii (18%), respectul şi recunoaşterea (15%) şi performanţa de vârf (10%).
Performanţa este mai puţin definitorie pentru sucess în cazul europenilor (8%), decât al nord-
americanilor (12%) sau asiaticilor (14%). Respectul pentru cunoştinţele şi experienţa lor este
principala aşteptare a angajaţilor. Alte aşteptări inclus încrederea reciprocă, transparenţa,
componenta de dezvoltare şi o relaţie între egali, indiferent de titulatura postului sau poziţionarea
ierarhică. În Europa, principala aştepare de la lideri este încrederea reciprocă, definită ca fiind
esenţială şi între colegi. De pildă, 59% dintre angajaţi îşi doresc din partea colegilor încredere,
această aşteptare fiind urmată de respect pentru cunoştinţe (48%), o relaţie de la egal la egal
(46%) şi transparenţă (41%). Dorinţa de încredere reciprocă este mai pronunţată în rândul
europenilor (67%), în timp ce în America de Nord prioritatea este respectul pentru cunoştinţe
(54%).
Generaţia Baby Boomer este mai orientată spre încredere decât generaţiile X şi Y (65% versus
61%, respectiv 51%). Dezvoltarea angajaţilor trebuie să devină o prioritate pentru organizaţii
„Deficitul de talente se manifestă peste tot în lume, îndeosebi pentru seturile de abilităţi cele mai
cerute, iar noua realitate obligă departamentele de resurse umane să regândească felul în care îşi
dezvoltă şi motivează angajaţii. Pentru a atrage şi păstra talentele, dezvoltarea angajaţilor trebuie
să devină o prioritate pentru organizaţii, care trebuie să-şi mobilizeze liderii şi să ofere
angajaţilor îndrumarea necesară pentru a-şi lărgi sfera de experienţă, cunoştinţele şi
competenţele”. Aceasta a adăugat că „angajaţii de vârf, aşa-numiţii high performers, au un
impact considerabil asupra rezultatelor de afaceri”. Acelaşi studiu indică şi că există o
nepotrivire între aspiraţiile angajaţilor şi cerinţele de performanţă ale angajatorilor. Astfel,
cercetarea subliniază că numai 3% dintre angajaţi aspiră în primul rând la obţinerea unei poziţii
înalte şi vizibile, în timp ce 17% plasează dorinţa de a fi cei mai buni în activitate pe primul loc.
Concret, numărul celor care aspiră la echilibru între viaţă şi muncă este mai mult decât dublu la
nivel global (45%) şi mai mult decât triplu (55%) la nivel european. Cei mai puţini înclinaţi să
aspire prioritar la excelenţă în activitate sunt generaţia Y, millenials (14%), spre deosebire de
generaţia X (17%) sau aşa-numiţii baby boomers (22%), se arată într-un comunicat de presă.