Fericirea la locul de muncă.

Echilibrul corect între viaţă şi muncă ocupă primul loc între aspiraţiile în carieră, în timp
ce doar 10% din angajaţi definesc succesul în termeni de performanţă de vârf şi productivitate. Aşa arată un studiu
multinaţional, potrivit căruia angajatorii întâmpină tot mai multe probleme în identificarea şi atragerea de personal
pregătit şi motivat.
Potrivit unui studiu fericirea şi mulţumirea la locul de muncă sunt mai importante decât salariul şi performanţa. Astfel,
26% dintre respondenţii studiului definesc succesul la locul de muncă prin prisma plăcerii sau fericirii, fiind urmaţi de
cei ce echivalează succesul cu salariul (19%), calitatea muncii (18%), respectul şi recunoaşterea (15%) şi
performanţa de vârf (10%). Performanţa este mai puţin definitorie pentru sucess în cazul europenilor (8%), decât al
nord-americanilor (12%) sau asiaticilor (14%). Respectul pentru cunoştinţele şi experienţa lor este principala
aşteptare a angajaţilor. Alte aşteptări inclus încrederea reciprocă, transparenţa, componenta de dezvoltare şi o relaţie
între egali, indiferent de titulatura postului sau poziţionarea ierarhică. În Europa, principala aştepare de la lideri este
încrederea reciprocă, definită ca fiind esenţială şi între colegi. De pildă, 59% dintre angajaţi îşi doresc din partea
colegilor încredere, această aşteptare fiind urmată de respect pentru cunoştinţe (48%), o relaţie de la egal la egal
(46%) şi transparenţă (41%). Dorinţa de încredere reciprocă este mai pronunţată în rândul europenilor (67%), în timp
ce în America de Nord prioritatea este respectul pentru cunoştinţe (54%). Generaţia Baby Boomer este mai orientată
spre încredere decât generaţiile X şi Y (65% versus 61%, respectiv 51%). Dezvoltarea angajaţilor trebuie să devină o
prioritate pentru organizaţii „Deficitul de talente se manifestă peste tot în lume, îndeosebi pentru seturile de abilităţi
cele mai cerute, iar noua realitate obligă departamentele de resurse umane să regândească felul în care îşi dezvoltă
şi motivează angajaţii. Pentru a atrage şi păstra talentele, dezvoltarea angajaţilor trebuie să devină o prioritate pentru
organizaţii, care trebuie să-şi mobilizeze liderii şi să ofere angajaţilor îndrumarea necesară pentru a-şi lărgi sfera de
experienţă, cunoştinţele şi competenţele”. Aceasta a adăugat că „angajaţii de vârf, aşa-numiţii high performers, au un
impact considerabil asupra rezultatelor de afaceri”. Acelaşi studiu indică şi că există o nepotrivire între aspiraţiile
angajaţilor şi cerinţele de performanţă ale angajatorilor. Astfel, cercetarea subliniază că numai 3% dintre angajaţi
aspiră în primul rând la obţinerea unei poziţii înalte şi vizibile, în timp ce 17% plasează dorinţa de a fi cei mai buni în
activitate pe primul loc. Concret, numărul celor care aspiră la echilibru între viaţă şi muncă este mai mult decât dublu
la nivel global (45%) şi mai mult decât triplu (55%) la nivel european. Cei mai puţini înclinaţi să aspire prioritar la
excelenţă în activitate sunt generaţia Y, millenials (14%), spre deosebire de generaţia X (17%) sau aşa-numiţii baby
boomers (22%), se arată într-un comunicat de presă.