Tavetan Todorov Literatura in pericol ‘oducer anita tances ‘pst e Li BambuNasterea esteticii modeme ‘Teza conform careia literatura nu intra: {ncr-o relagie semnificativa cu lumea (aprecierea ci negi- ‘nand cont, in consecint4, de cea ce ne comunici ca des- pre lume) nueste nici o inventie a profesorilor de licere de azi, nici o contributie originala a structuraligtilor. Aceast’ tezi are 0 istorie lungs si complex’, paraleli cu instaurarea modernitigii. Pentru a o ingelege mai bine si pentru a dobandi o oarecare perspectiva asupra ei, af dori si-i evoc aici, pe scurt, principalele etape*. Pentru inceput, trebuie spus ci, tn ceea ce pe buni dreptate se cheami teoria clasici a poeziei, relatia cu Jumea exterioara este puternic afirmata. Cateva formule ale anticilor ilustrind aceasta idee vor fi retinute si répe- tate pana la saturatie, chiar daca sensul dat de autorii lor a fost, intre timp, pierdut. De reyinute%, potrivit lui 3CET. Todorov, Théories du symbole, Seuil, Pasis, 197; M.H. Abraras, Doing Things with Texts. Norton, New York, 1989; L. Ferry, Homo aestheticus, Grasset, Pats, 1990. Nasterea estetici modeme Aristotel, poezia ¢ o imitatic a naturii sau cd, dupa Horatiu, rolul ei e de a plicea si de a instrui. Relagia cu lumea se regiseste, devi, fn egal nisura de partea autorului, care trebuie si cunossei realitisle lumii pen- tru a le putea imita, si de partea citivorilor si a ascul- titorilor, care, fireste, ar putea gisi in poezie plicere, dar care trag de aici si lectii ce por fi aplicate gi tn res- cul existengei lor. [n Europa erestina a primelor veacuri, poezia slujea in principal transmiterii si glorificarii unci doctrine, cireia i prezintd o variant’ mai accesibila gi ‘mai impozanta (desi, in acelagi timp, mai pugin precisa). Bliberati de aceasta tuteli apisitoare, ea va fi imediat raportati la criteriile antice. Incepand cu Renasterea, poczici i se cere si fie frumoasi, dar insasi frumusecea ei se defineste prin adevirul siu si prin concributia adusd binelui, Ne amintim yersul lui Boileau: ,Nimic u-i frumos ca adevirul, singus adevarul este plicuc." Aceste formule sunt probabil percepute ca insuficiente, dar, in loc sa le respingem, ne mulgumim si le adap- vim la circumstanre. ‘Timpurile moderne vor zdruncina accasti conceptie in dowi moduti diferite, ambele conectate la noua viciune wae se confiuncd cu secularizarea progresiva a experientei religioase si cu o concomitenta saeralizare a artei, Cea dintai maniera in care modernitatea schimba 3738 Literatura tn percal vviziunea dasici consti in reangajarea si revalorizarea unei vechi imagini: artistul creator, comparabil cu Dumne- zeu creatorul, di nagtere unor ansambluri coerente gi tnchise in ele insele. Dumnezeul monoteismului ¢ 0 fiinga infiniti care produce un univers init; imitindwl, poetul se aseamina dumnezeului ce produce obiecte finite (comparagia cea mai freeventfiind cea cu Prome- teu). In plus, geniul uman imiti pe pimint Geniul suprem (aflat la originea lumii noastre). Idea de imita- tie este piistrari. mai departe, dar locul si nu mai este intre oper’ — produs finit — si lume; imitagia se situcari acum in actiunea de producere: tn creagia lumii un macrocosmos, in creayia operei un microcosmos, dar fra nici o obligatic de ascminare intre rezultatele produe- tiei acestor universuri. Ceea ce i se cere fiecéreia ¢ coe- rena creapei sale, simu o oarecare corespondenti cu ceea ce ea oricum nu este. Idcea de operi ca microcosmos reapare inca de la deburul Renasteriitaliene, lacardinalul Nicolaus Cusa- nus, spreexemplu, ceolog si filosof, care scrie la mijlocul secolului al XV-lea: ,Omul este un alt Dumnezeu [..] ‘in caliratealside creatoral gindi Leon Battista Alberti, teoretician al artclor, afirma, la rindul siu, cilartiscul de geniu ypictand sau sculpeand ‘inge vii x distinge ca un alt Damnezeu printre muritor.* sialoperelor de arti * Nesterea estlci moderne An acelagi timp, se va spune ci Dumnezeu este primul dintre artisti: ,.Dumnezeu este poetul suprem, iar lumea este poemul Siu“, afirmi Landino, neoplatoni- cian florentin, Aceasti imagine se va impune progresiv in discursul despre arte si va shuji la glorificarea creato- rului uman. Incepand cu secolul al XVIlI-lea, ea va orienta gi discursul critic descriptiy, gratie influentei unei noi filosofi, aceea a lai Leibniz, care a introdus nogiu- nile de monada si lume posibila: poeta ilustreaz’ aceste categorii, intructt creeazd o lume paralela lumii fizice existente, un univers independent, dar cu voate acestea cocrent. A doua maniera a desprinderii de viziunea clasicista consti in sustinerea afirmatiei cd scopul poczici nu este nici sa imite natura, nici si instruiasc’ ori si placa, ci sa product frumusete. Or, frumusetea se caracterizeaz prin faprul c& nu conduce spre nimic care si fiecincolo de ca. Aceasta interpretare a ideii de frumos, care se impune in secolul al XVILea, este ea insisi o laicizare a ideii de divinitate. In acesti termeni descrie Sfancul Augustin, la sfarsitul secolului al TV-lea, diferenta din- tre sentimentele pe care le aver fagi de Dumnezen gi sentimentele pe care le avem fag de oamenis de toate lucrurile, ca de toate fiingele, te pori_folosi in scopul uunei finalitagi care le transcende; numai de Dumnezea 39