POLIZAHARIDE

Polizaharidele sunt hidrocarbonate compuse din mai multe molecule de monozaharide ca

de exempluglucoză, fructoză care sunt legate între ele în lanțuri cu lungimi diferite formând
polizaridele ca glicogen,amidon, chitină și celuloză. Formula generală a unui polizaharid este:

[Cx(H2O)y]n- unde x are frecvent valoarea 5 și 6 iar y valoarea x-1.

De grupa polizaharidelor aparțin și pectinele, produsele mucilaginoase din cereale

formate din galactoză, gluten și manoză, amilopectina.

Amidonul
Hidratii de carbon care alcatuiesc grupa polizaharidelor au structura
macromoleculara. Polizaharidele sunt mult raspandite in natura, mai ales in vegetale.

Prin hidroliza, polizaharidele se transforma in monozaharide. Se gasesc in natura

polizaharide compuse din hexose, din pentoze si din derivati ai celor dintai. Cele mai insemnate
sunt cele doua polizaharide derivand de la D-glucoza, celuloza si amidonul.

Formula generala a amidounui : C6 H10 O5

Ø este un amestec de doua polizaharide : amiloza si amilopectina

Ø structura macromoleculara

Ø n C6 H12 O6 → [ C6 H10 O5 ] n

Ø industrial, amidonul se obtine din cartofi sau faina de grau

Ø se prezinta ca o pulbere fina, de culoare alba, mai mult sau mai putin stralucitoare

Ø in industrie, hidroliza acida a amidonului este folosita la prelucrarea glucozei, iar hidroliza
enzimatica, la obtinerea etanolului

Aspectul amidonului este deosebit de al celulozei. In loc de fibre, amidonul se prezinta

sub forma de granule, a caror forma si marime, caracteristica pentru fiecare specie vegetala
(grau, porumb, orez, cartofi, tapioca etc.) permite o usoara identificare la microscop. Diametrul
granulelor este de 20-100 m , dupa provenienta.
 Ele sunt construite din straturi, vizibile la microscop, depuse concentric in jurul unui
nucleu de condensare. Granulele de amidon, privite prin microscopul de polarizatie, intre nicoli
incrucisati, arata fenomenul birefrigentii (cruce neagra). Cu ajutorul razelor X se constata semne
de cristalizare ce dispar insa daca se elimina prin uscare apa absorbita higroscopic.

Proprietăți fizice
Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deși la contact cu apa acesta se umflă.
La recunoașterea amidonului se folosește iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare
violet închisă la rece.

Proprietăți chimice
Cu apa în prezența acizilor:

(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6

Cu apa în prezența amilazei:

2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11

CELULOZA

Celuloza este un compus organic natural din categoria polizaharidelor, fiind constituentul
principal al membranelor celulelor vegetale. Împreună cu lignin și alți compuși macromoleculari,
intră în structura pereților celulelor vegetale și conferă organismelor vegetale rezistență mecanică
și elasticitate.

Aceasta are aceeași formulă brută ca și amidonul, (C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra
miilor. Celuloza apare în stare pură în componența bumbacului. Din acesta se obține cea mai
pură celuloză prin îndepărtarea semințelor și spălarea vatei din capsulele de bumbac, iar celuloza
rezultată este folosită în industria textilă deoarece are un procent de 91% celuloză. Se găsește în
combinație cu lignină în lemn (40-60%).

Fibrele de celuloză prezente în lemn sunt sub forma unui polimer complex: lignină.
Acesta tratat cu substanțe alcaline duce la formarea hârtiei. Alte surse sunt inul, cânepa, stuful
(50%). Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică.
Peretele celular vegetal este alcătuit din celuloză cu excepția câtorva tipuri de alge. Celuloza este
organizată în microfibre.
 Proprietăți fizice
Formula: (C6H10O5)n

Culoarea: poate fi opacă sau transparentă; deoarece este foarte stabilă poate rezista la
umezeală sau la contactul cu alte grăsimi foarte bine, dar fiind ușor distrusă la contactul cu acizii.

Punctul de topire: necunoscut

Punctul de fierbere: necunoscut

Temperatura de descompunere: 2600°C

Densitatea (în stare naturală): între 1,27 - 1,60 g/ml

Masa: 162g

Compoziția: 44,4% din componența celulozei este carbon; 6,2% hidrogen; 49,4% oxigen.

Celuloza este o substanță amorfă, de culoare albă, insolubilă în apă sau în solvenți
organici. Deși se umflă nu se dizolvă în apă.