Universitatea Stefan Cel Mare – Suceava

Facultatea de Drept si Stiinte Administrative

Program de studiu- Administratie Publica

Referat la materia

Sociologie

Interviul

Student: Huciu Marinica Nicoleta

Anul II – ID

Profesor Sandu Ştefan - Antonio

 Interviul este un gen ziaristic, prevalent informativ, dar cu largi tendinţe de
explorare a elementului analitic, care relatează sau comentează informaţii, evenimente,
idei, în urma unei întâlniri cu un scop precis, provocată de jurnalist, cu unul sau mai mulţi
interlocutori aleşi de către acesta, şi care apare în presa scrisă, se difuzează prin radio sau
televiziune sub forma unor discuţii.

Trei sunt perspectivele din care poate fi abordat:

1. Abordare generica apartinand comunicarii(relatie interpersonala-relatie institutionala) in care

interviul reprezinta un instrument de lucru al managerului.
2. Abordare sociologica-in ocurenta, ancheta sociologului si sondajul de opinie
3. In jurnalism: a) tehnica de colectare a informatiei
b) gen redactional: in presa tiparit in radio si televiziune (interviul in direct si
interviul inregistrat)
In mod ideal, interviul este un dialog intre 2 persoane:una pune intrebari, iar cealalta
raspunde prompt, complet si coerent.In realitate insa, lucrurile sunt ceva mai complicate.Pentru
ca, de fapt, <Interviul este o comunicare in care nici unul dintre interlocutori nu detine controlul
exclusiv asupra comportamentului de comunicare al celuilalt, iar unul dintre ei poate sa alege
sa blocheze comunicarea>(Carl W.Downs).
Autorii consideră ca Interviul devine o forma eficienta de comunicare daca ea se
desfasoara in ambele sensuri.Acest lucru presupune ca rand pe rand, cei doi devin emitatori si
receptori, ceeea ce( numai in acest punct) apropie interviul de conversatie.Pe de alta parte,
interviul se deosebeste de <simpla> conversatie, prin aceea ca se desfasoara cu un scop(obtinerea
unor informatii), dupa un plan. In masura in care in relatia jurnalist-interlocutor, in principiu,cel
de-al doilea nu este obligat sa raspunda intrebarilor, interviul poate fi considerat ca o forma
aparte de negociere.In acelaşi timp, în masura în care interviul este o comunicare in dublu sens,
relatia interpersonala care se stabileste in aceasta situatie, poate fi descrisa ca rol.Evident avem
doua roluri: cel care adreseaza intrebarile si interlocutorul intervievat.Asadar, oricare ar fi tipul
de interviu si in orice domeniu s-ar înscrie, un interviu reuseste in masura in care intervievatorul
controleaza discutia.

Etapele realizarii interviului:

 Predocumentarea:stabilirea subiectului-temei discutiei; familiarizarea cu tema-
domeniul.Alegerea interlocutorului este esentiala.Subiectul este acela care impune
alegerea lui.Interlocutorul trebuie sa fie competent, adica sa detina informatiile de care
are nevoie publicul; cunoasterea dinainte a interlocutorului:declaratii anterioare, detalii
biografice, detalii despre om(temperament, puncte sensibile care trebuie evitate, sau,
dimpotriva, exploatate)
 Stabilirea scopului interviului
 Planul orientativ al interviului:succesiunea intrebarilor, locul intrebarii-cheie neplacute
pentru interlocutor; anticiparea reactiilor posibile; anticiparea directiilor in care ar putea
evolua discutia.Totdeauna se impune existent unui numar de intrebari de rezerva.
 Interviul propriu-zis.Tipuri de interviu

a) Curtis D. MacDougall distinge << I. factual[de informare] ,de opinie si I. portret (de
personalitate).In esenta, acestea sunt tipurile fundamentale de interviu.In esenta, acestea
sunt tipurile fundamentale de interviu.
b) In functie de scopul investigarii: interviu de context.Este sau un interviu factual pentru
obtinerea unor informatii suplimentare, fie de opinie, fie portret. Este un text adiacent
care complteaza textul principal.
 Interviu magazin-destinat magazinelor, text in care se combina cele trei tipuri
fundamentale.
 Interviu cheie(tinta)

Ar fi dificil de sustinut ca fiecarui tip de interviu ii sunt specifice anumite tipuri de intrebari,
deoarece, in realitate, tactica jurnalistului trebuie adaptata in functie de interlocutor, de
particularitatile lui sau/si de circumstante(criza de timp, de exemplu).

Alte clasificari ale interviurilor (intrebarilor):

Din tipologia intrebarilor propusa de John Colbun, retinem urmatoarele segmente:

 <<Interviul explicativ are drept scop sa largeasca discutia, sa dezvolte informatia>>.

Exemple de intrebari: Cum ar rezolva acest lucru problema?Ce alte aspecte ar mai trebui
avute in vedere? Cum s-ar putea face acest lucru?
 <<Interviul de justificare este menit sa pună in incurcatura idei vechi, sa dezvolte idei
noi, sa-l faca pe interlocutor sa rationeze.>> Exemple de intrebari:De ce credeti asta?
De unde stiti? Ce dovezi aveti? Cum argumentati?

INTERVIUL DE TELEVIZIUNE

La fel ca in presa scrisa sau in radio, si in televiziune interviul are un rol important:este o
sursa majora de informatii.Pe lângă principiile comune celor 3 media, audio-vizualul adauga
acestui gen o serie de particularităţi ce privesc deopotriva conceperea interviului, forma in care
va fi prezentat, precum si modul concret de realizare.

Interviul de televiziune si celelate genuri apropiate:

Declaratia de presa este facuta de catre o institutie, organizatie sau de catre o persoana privata
in legatura cu un eveniment, situatie, etc si constă in afirmarea publica, formala , mai mult sau
mai putin clara , a propriei pozitii, atitudini sau interpretari.

 Interviul
 Discutia este o convorbire intre doua sau mai multe persoane pe o anumita tema sau
subiect.Jurnalistul isi poate depasi rolul strict de moderator:dupa ce a lansat dezbaterea, el
 are posibilitatea de a interveni cu idei si opinii personale, pastrandu-si si in acelasi timp
rolul de moderator.
 Masa rotunda presupune o discuţie mai riguroasa, pe un subiect mai restrans; este o
analiza la care au fost invitati sa participle cativa specialisti, in principiu intre trei si cinci
persoane. De aceasta data, jurnalistul isi asuma doar rolul de moderator.
 Talk-show-ul se apropie de discuţie. Deosebirile constau intr-o prezenta mai insemnata a
componentei “show” si in rolul principal pe care il are personalitatea moderatorului. Un
talk-show este atat de bun pe cat este moderatorul sau.
 Dialogul in direct cu (tele)spectatorii se intalneste la televiziunile locale, unde se
dovedeste o formula de suuces, mai ales prin utilitatea ei pentru viata comunitatii.

Luarea interviului:

In functie de modul in care se realizeaza intalnirea dintre echipa de televiziune si persoana

intervievata, exista urmatoarele variante:

a) Interviul planificat- are loc fie in studio, fie pe teren, in urma unei intelegeri prealabile
intre jurnalist si persoana intervievata asupra subiectului si a conditiilor de desfasurare;
b) Interviul in asteptare-se desfasoara cu persoane publice, pe care jurnalistii le-au
asteptat, de exemplu, la sfarsitul unei sedinte importante, pentru a le chestiona in legatura
cu ce s-a discutat ori s-a hotarat in cadrul reuniunii respective;
c) Interviul neplanificat-se solicita si se realizeaza pe loc cu ocazia unor evenimente si in
legatura cu ele( de exemplu: premiere, vernisaje, expozitii, greve, proteste, etc)
d) Interviul intamplator-este luat in locul unui accident, incendiu, etc celor implicati direct
sau martorilor
e) Interviul smuls-reporterul, secondat de operator, abordeaza direct persoana pe care
doreste sa o intervieveze si despre care presupune sau stie ca nu accepta sa raspunda la
intrebari. Daca, de exemplu, cel vizat iese dintr-o cladire si nu se opreste, reporterul il va
urma, incercand in felul acesta sa-l forteze sa vorbeasca;
f) Interviul cu camera mascata- este o varianta a celui anterior, de data aceasta nu se
filmeaza la vedere; camera este fie ascunsa, de exemplu intr-o sacosa, fie este tinuta in
mana, ca si cum nu ar functiona.

Categorii speciale de interviuri

Vox pop sau interviul stradal este alcatuit dintr-o succesiune de foarte scurte interviuri
realizate pe strada, cu trecatori alesi la intamplare, pentru a ilustra atitudinea opiniei publice
sau nivelul ei de cunoastere intr-o anumita chestiune. Durata intregului material nu depaseste
cateva minute. Pentru a se evita monotonia vizuala, persoanele intervievate sunt plasate
alternative in stanga si in dreapta ecranului.
 Cele mai frecvente utilizari ale formulei vox pop:

a) In cadrul emisiunilor de ştiri pentru a consemna reactia opiniei publice sau doar a unei
anumite categorii in legatura cu un eveniment de actualitate ( de exemplu, comentariile
conducatorilor auto la modificarea pretului benzinei)
b) In talk-show-uri pentru initierea sau relansarea dezbaterii, prin prezentarea unor puncte
de vedere diferite;
c) In documentarele de televiziune si in anchete
d) In unele emisiuni de divertisment

Avantajele formulei vox pop:

 Este ieftină, rapida si relative usor de filmat;
 Are un caracter democratic, permitând unor persoane anonime să-şi exprime in mod
public opiniile

Dezavantajele si riscurile formulei vox pop:

 Nu reflecta realitatea; nu reuseste decat intamplator sa ofere o imagine exacta, nuantata a
opiniei publice; nu are valoarea de reprezentativitate a unui sondaj sociologic; prin
urmare, vox pop nu poate fi niciodata luat drept argument in favoarea unei idei sau a
anumitei pozitii;
 Lasa loc manipularilor-nu doar selectia raspunsurilor poate influenta sensul general, ci si
locul unde se efectueaza inregistrarile: pe o strada central sau una marginasa, intr-o piata
sau la o expozitie de arta.

Conferinţa de presă prin conditiile ei specifice de desfasurare prezinta cateva incoveniente

pentru televiziune. Sunt multi vorbitori, greu de acoperit cu o singura camera si un singur
microfon, adica cu dotarea standard a unei echipe obisnuite. In plus, conferintele de presa
dureaza foarte mult. Nici nu merita sa fie inregistrate in totalitate, desi exista astfel riscul sa se
piarda declaratii interesante.
Având in vedere aceste dificultati, se recomanda doua strategii diferite.

La Conferinţele de presă importante, la evenimente, se filmează in sala, înainte de a incepe,

cateva planuri de atmosfera si de legatura, cu ziaristi cameramani, etc apoi se inregistreaza tot,
sau aproape tot, cu aparatul indreptat spre cei ce sustin conferina de presa. In final se va extrage
tot ceea ce este semnificativ.

La Conferinţele de presa obisnuite, se urmeaza o alta cale. Se inregistreaza eventual deckaratia

de la inceput, apoi se filmeaza cateva planuri de acoperire, cu organizatorii si jurnalistii prezenti.
La incheierea întalnirii, daca subiectele discutate prezinta interes, se realizeaza un interviu
separate cu unul sau mai multi organizatori. In felul acesta, materialul va contine doar chestiunile
interesante, calitatea sunetului va fi buna, iar dimensiunile materialului brut vor fi mici si deci
mai usor de procesat.
 Concluzionând, putem spune că interviul este un instrument de punere în circulaţie a
multiplelor şi diverselor idei ale personalităţilor politice şi publice, deţinătoare de informaţii.
Pătrunderea masivă a elementului analitic în conţinutul interviului şi interferenţa între genuri
reprezintă o demonstrare a adevărului, că practica jurnalistică este foarte bogată şi necesită o
studiere permanentă. Ziaristul, devine astfel pentru invitatul la dialog un partener interesant, un
om curios, dar şi cointeresat în elucidarea anumitor chestiuni, în vărsarea de lumină asupra unor
fenomene politice, sociale, economice şi culturale de actualitate.

BIBLIOGRAFIE:

1.Mihai Coman, Manual de Jurnalism

2.Cristian Florin Popescu, Dictionar explicativ de jurnalism, relatii publice si publicitate
3.Cosma Dorel, Tendinte ale evolutiei interviului in presa contemporana
4. http://www.politice.ro
5. http://www.academia.edu