Arbiteclura

•. •
.. o 1 2 J 4 5m

..···

·..
. Hie ra 1ti . Casa de piatra subsol ti part.er Plan

treruptll, dar nu §i uniforma, dci in cuprinsul ei se pot distinge trei mari etape, determinate
de dezvoltarea generallla vietii societlltii muntene§ti. 1n expunerea ce urmeaza, acestora le
corespund trei sublmplirtir!,,ceea ce_nu _ trebuie ll _n ! se insa i pres(a di, intr etapele m in -
tite ar fi existat intreruper1 1n conttn111tatea acttvitaj:J.1 constructive §1 efortulu1 de creatie. Ce
e drept, se pot uneori observa §i scurte perioade in care lmprejurllrile istorice frineaza, In
oarecare tnaSurll, aceastll activitate; dar unor asemenea perioade le urmeaza altele de fe br il ii
activitate, 1n scurtul decurs al drora formele arhitecturale noi, corespunzatoare tendintelor
_dze1c_iulnnneo. ire din viata societlltii vremii, apar, se dezvoltll i se rlisplndesc cu nea§teptata; epe-
O
Arhitectura tlr ilor n riimine, plna 1 mijlocui ce\ei de a doua jumlitl!J:i a s eco l ului al
XVII-lea, tot attt de putm cunoscutll ca §1 pentru epocile an teriaore. Numai pe temeiul §tirilor,

20
destul de sarace i nu totdeauna sigure, oferite de izvoarele istorice, precum §i din comparatia
cu ceea ce cunoa tem pentru perioadele mai apropiate, putem deduce ca aspectul tirguril r
111ca nu se diferentiase prea mult de eel al satelor: marea n1ajoritate a constructiilor mai erau
tot de lemn (de i, desigur, mai mari §i, in parte, adaptate ocupatiilor diferite ale locuitorilor),
iar cladirile de interes ob tesc e reduceau tot numai la « bazar» (despre care nu tim nimic),
la bai (constatate documentar) §i la hanuri (pe care le putem doar ha.nut ca mai mult sau mai
putin, asemanatoare celor din perioada imediat urmatoare). Singura cladire de zid din epoca
de care ne ocupam, pastrata 111 vreunul din tlrgurile Tarii Romane ti, este actuala casa
parohiala a bisericii Baratiei din Cimpulung (excelent restaurata, recent, de catre Direq ia
Monumentelor Istorice). Dar, de i deosebit de interesanta pentru studiul arhitectur ii de odi-
nioara in genere, ea nu reprezinta, totu§i, dedt o exceptie in cuprinsul tirgurilor vremii, dat
fiind ca-destinata, dintru 111ceput, sa serveasca drept mica minastire a unor calugari catolici
straini - se deosebea simtitor de majoritatea locuintelor de tirgoveti i de boieri.
Re edintele de la tara ale marii boierimi ne sint, pentru secolul al XVII-lea, incomparabil mai
bine cunoscute dedt pentru epocile anterioare: ni s-au pastrat patru asemenea re edinte, astfel
incit - des,i de tipuri diferite s,i des, i una a suferit insemnate transformari, iar altele doua

,
r - - -
----

a f 2 3 4 Sm
.. .. . . .

Hierafti. Casa de pialra etaj. Plan.

21
 mina in partea de sus in semicerc, iar cele ale parterului, dreptunghiulare, sint aparate de mid
corni e (« sprincene ») drepte, caracteristice stilului.
Poate mai mult dedt in asemenea detalii decorative, influenta Rena terii se poate observa
in tendinta de a realiza o re edinta somptuoasa (uneori chiar in dauna confortului), in dispozitia
celor doua aripi, in situarea edificiului pe un bot de deal de uncle se desfa oara o frumoasa
vedere asupra vaii Arge ului §i - fapt demn de remarcat - in lipsa oricarui semn de ingri-
jorare pentru viata §i avutul celor ce-1 locuiau.
Tinind seama de toate acestea putem banui ca edificiul a fost conceput de un arhitect
familiarizat-in Transilvania probabil-cu principiile arhitecturale ale Rena§terii, de i unele
amanunte - ca, de pilda, forma tipica a arcelor de descarcare de deasupra ferestrelor parte-
rului- trimit la modele orientale, a caror imitare aci nu poate fi, credem, atr ibuita ded t
participarii la lucrari §i a unor me§teri adu§i din Imperiul Otoman.
Nu cunoa§tem, din nefericire, nici a§ezarea, nici aspectul dependintelor din cadrul complexului
care cuprindea, i de asta data, o biserica, astazi desfigurata de reparatii din secolul al XIX-lea.
Pentru n1oment insa - in conditiile sociale §i politice ale vremii - realizarea unui mai mare
numar de re§edinte boiete§ti raspunzind unui program atit de evoluat, pare a fi fost inca pre-
matura; framintarile interne ce reincep in ultimii ani ai domniei lui Matei Basarab explica
zidirea unui exemplar de « curte » boiereasca de cu totul alt tip dedt cele amintite
• •

I\ a1c1.
\J

p1na
Curtile de la Baje§ti sint situate in marginea satului pe care Mate§ - fiu de mode§ti negustori
dmpulungeni, ajuns, prin intriga §i lingu§ire, mare vistier - reu§ise, in vremea in care condu-
sese finantele statului, sa-1 cumpere, delnita cu delnita, de la mo§neni §i dupa care §i-a luat
apoi numele de Bajescul.
0 locuinta - din care nu ni s-au pastrat, din nefericire, dedt beciurile frumos boltite
in caramida, dar care a avut, pare-se, inca doua nivele - ocupa coltul de sudest al
unei vaste incinte dreptunghiulare (p. 24), inconjurata de ziduri inalte, strapunse de
inguste metereze, §i inzestrata la colturi cu turnulete de straja: o mica fortareata, in stare sa
faca. fata atit iure§ului unei grupari boiere§ti rivale, cit §i - eventual - unei rascoale a satenilor
exasperati de reducerea lor la starea de erbie.0 a doua incinta, alipita laturii de sud a celei
dintii, cuprindea biserica (zidita in 1666) pe care acela§i Mare§ o inaltase pentru iertarea paca-
telor - nu purine - ale anilor sai de ascensiune.
Reflectind astfel situatia creata atit de abuzurile marii boierimi in dauna taranimii, dt i de
conflictele intre diferitele particle boiere§ti, complexul de la Baje§ti ridica o problema careia,
in faza actuala a cercetarilor, nu i s-a putut da un raspuns pe deplin sigur: reprezinta acest
complex continuarea unui tip mai vechi de re§edinta boiereasca (tip pe care, numai datorita
putinatatii informatiilor noastre, nu I-am putut cunoa§te inca din epocile precedente), sau
avem aci de-a face cu un caz exceptional, explicabil numai prin imprejurari specifice momentului
istoric §i persoanei proprietarului? Pina ce datele arheologice vor fi in masura sa ofere un
raspuns neindoielnic la aceasta intrebare, din comparatia celor doua exemplare nefortificate
descrise mai sus cu tot ce tim §i despre casa Cantacuzinilor din Magureni (zidita intre 1666

23

-.,._
 o 5 ·fCJ 15 20 25m ·
L
L...k_,.,.I

'\ B4i1e ti . Incinta fortijicata fi biseri ca. Plan

§i 1671), putem admite ca -eel putin pentru aceasta vreme,111 careluptele dintre.partidele b<:>ie-
resti imbracau mai ales forma unor intrigi pe linga domnie sau la Poarta - fortificarea curp.lor
, . . . . . .
bo1erest1 const1tu1a totU§l o except1e.
lntr-adevar, la Magureni- a§a cum au aratat-o unele sapaturi mai vechi- incinta (azi dispa-
ruta) era de lemn, iar locuinta nu prezenta nici o urma de fortificare. Merita a fi observat 1nsa
faptul di aci decoratia era deosebit de bogata, originea motivelor ei indicmd legaturi - speci-
fice, in genere, societatii vremii, §i mai ales familiei proprietarilor - cu arii de cultura foarte
diferite: alaturi de motivele devenite de mult traditionale sculpturii in piatra din Tara Roma-
neasdi, se intilneau §i altele, occidentale, baroce, iar Orientul i§i manifesta si el influenta in
stucaturile ce impodobeau, in interior, suprafata peretllor. • •
Cu toata aceasta patrundere a unor din ce in ce mai numeroase elemente decorative baroce de 0
eluare a §ir1:1ui uno: cl ri concel?:Ute dupa principiile de ordine §i simetrie puse 1n circ lape
1n p ..us.de c tre ar t.equ Rena§t ru..nu poate fi v rba dedt doar la re§edintele br1ncovene§ti,
ma1 tirzm, catre sf1q1tul veaculu1, cmd felul de v1ata occidental va a1•unge sa"' fi t
· · · di 1 T il · · · C . •
numa1 prm mterme u rans vame1 §1 onstantmopolului ci §i direct p · 1 C e cunos ··1 n
c u ·u
§i mai strinse cu Venetia §i Padova. ' ' rlll re a,u nermJ ocite

24
 Bajeffi, Biserica. Ancadramentul t,lfii. Detaliu

Cudnd dupa luarea domniei probabil 1 , Matei Basarab a 1naltat manastirea

Arnota, menita sa adaposteasdi morm1ntul parintelui sau, dar in care -
printr-un straniu concurs de imprejurari- au ajuns sa odihneasdi. ose-
mintele ctitorului insu§i. Din 1ntregul ei complex, nu ni s-a mai pastrat
decit biserica, mica §i frumos propof!ionata, inabu§ita astazi de cladirile
construite jur 1mprejur, fara gust, la mijlocul secolului trecut .
Biserica Arnotei (p. 27.) continua, ca plan, seria monumentelor inaltate
in secolul precedent. Naosul este boltit in chip foarte asemanator cu eel
al Coziei, deosebirea consdnd doar in aceea ca - aci, intocmai ca la Mihai
Voda - turla este octogonala nu numai la exterior, ci §i la interior .
Pronaosul (separat de naos printr-un zid plin, strapuns de o singura
deschidere) e de plan dreptunghiular, cu lungimea transversala pe ax
§i acoperit cu doua calote sferice, despartite de un foarte lat arc longi-
tudinal (amintind astfel de acela al Bucovatului). Actualul pridvor
deschis, incoronat de o scurta, dar masiva turla, tot octogonala, inlo-
cuie§te - cu certitudine - un altul, probabil originar, despre care insa
nu putem §ti nici cum a aratat, nici, deocamdata, ce plan §i ce dimensiuni
a avut. La exterior, acoperi§ul- refacut in secolul trecut - modifica
destul de mult aspectul initial al edificiului, caci nu mai lasa sa se
citeasca lesne structura. Fatadele, impartite in doua registre prin obi§nuitul
briu (tor, intre doua groase §iruri de dinti de fierastrau), sint impodobite
cu firide: sus, joase §i late, terminate in semicerc; jos, in dreptunghi cu
colturile rotunjite. Tendinta de verticalitate pe care am putut-o observa
la mai toate monumentele secolului anterior, nu se mai manifesta puter-
nic, in proportiile intregului edificiu, ci numaj in sporirea inaltimii
turlei §i mai ales a bazei acesteia.
Prin proportiile astfel pastrate in limitele armonicului; prin aspectul rustic
al decora, tiei- accentuat inca de unele neindem1nari in executarea deta-
liilor - biserica Amotei constituie o evidenta reu§ita artistica, dar una cu

1Biserica Aroota nu are pisanie; prima men une documentara a manastirii e din 17 aprilie 1637,
dnd se mentioneaza i faptul ca ea a fost intemciata de catte Matei Basarab.

25
 ..
caracter mai modest, mai popular, datorata unui me ter, eventual mai putin savant, :insi ,
fara doar i poate, deosebit de dotat.
La vremea la care, probabil, se termina Arnota, o noua calamitate (un cutremur) venea sa
desaviqeasca, m 1636, ruina multora dintre monumentele religioase, i a a, adt de greu :incer-
cate de lipsa de mgrijire, de pradaciunile i de distrugerile ce insotisera vre!?urile turb ri d
la mceputul veacului. A adar, o actiune ampla de reparatii i reconstructi1 devenea 1 ma1
urgent necesara.
Astazi, ar fi foarte greu sa facem o distinqie neta intre ceea ce, in cadrul a est.ei va te aq iu i,
este reconstruqie i ceea ce nu este decit o reparatie, mai mult sau mat puttn 1nsemna ta ;
o cercetare atenta, din acest punct de vedere, a fiecarui monument in par .e n s-a facut
inca, iar izvoarele istorice sint departe de a fi deplin lamuritoare in aceas a pr1v1nta. Ceea ce
complica insa i mai mult lucrurile este faptul ca, la stadiul actual al cuno t1;11telo , n:1 s-a putut
inca stabili o cronologie sigura a aparitiei, in arhitectura Tarii Romane t1, a difer1telor pro-
cedee tehnice si forme artistice.
lntr-adevar, ce;cetarile mai noi nu au facut dedt sa infirme o buna parte din concluziile - soco-
tite multa vreme ca absolut sigure - la care ajunsesera primii cercetatori_a arh!tectur i munte -
ne ti. Ace tia vedeau in via activitate de reparatii i reconstructii a epoc11 lut Mate1 Basarab
un moment de mare dezvoltare a arhitecturii din Tara Romaneasca, ba chiar unul de insemnate
creatii ce aveau sa deschida calea spre constituirea « noului stil muntenesc ». Parerea acestor
invatati nu s-a datorat insa dedt putinatatii cuno tintelor vremii lor asupra evolutiei i gradului
de dezvoltare al arhitecturii veacurilor ce preced perioada in discutie, caci cele mai multe
dintre a a zisele creatii ale acesteia se dovedesc astazi a nu fi fost decit reluari, pe scara mai
larga, ale unor procedee tehnice i solutii constructive experimentate i folosite anterior.
Astfel, de pilda, pridvorul de stilpi de zidarie, cu rolul de a proteja intrarea - socotit, multa
vreme, a fi una dintre cele mai de seama inovatii ale epocii- este, cum s-a putut vedea, eel
putin cu cinci decenii anterior. Planul dreptunghiular, presupus a fi o « reluare », dupa mai
bine de un veac de parasire, ne este aratat astazi de catre cercetarile arheologice ca permanent
folosit - chiar daca, eventual, in mai mica masura dedt eel treflat - in tot cursul secolului
al XVI-lea. 1 Chiar clopotnita pe pronaos se dovede te a nu fi o creatie a epocii, existenta ei
la un monument de plan dreptunghiular dintr-al doilea deceniu al secolului al XVI-lea fiind
azi pe deplin dovedita. 2
Nici macar in chipul in care au fost acum tratate fatadele nu avem a face, cum s-a crezut, cu
o adevarata innoire. Graba cu care s-a procedat la reconstructie se poate vedea adesea din
slaba calitate a materialelor folosite: diramida buna, bine preparata i arsa, adt de frecventa

1 Pentru exemple, a se vedea vol. I, p. 238.

2 E vor bad eb i s ericasf . Gh eorghed in Tirgovi te, edificiu de plan dreptunghiular, despre care Gavriil Protul scria (intre 1517-cca
1521) ca are« clopotni nalta pre tinda ». Azi edificiul - care a suferit diverse striciiciuni, reparatH i adaugari (abside la tera le,
pridvor deschis etc.-) a pierdut clopotnita, dar urmele acesteia se mai pot vedea sub acoperi , in pod, unde au fost descoperite de
arh. Christian Moisescu. Accesul la camera clopotelor se facea, pc cit se pare, cu o scara mobila (numai in secolul al XVII-lea,
sclrile vor fi cuprinse in mici turle alipite fatadei nord a pronaosului, sau incluse in grosimea zidurilor inciiperi.)i Ca urmare nu
mai putem vedea in lipsa sclrii de acceso proba ca alte monumente din secolul al X VI-lea, care au suferit striclciuni importante
sau transformari, nu vor fi avut i ele clopotnite pe pronaos.

26
 Biserica mtnastirii A rnota. Plan

0 1, _
. · :·········
, ; Fi: &.!....
------ ... ·· ······• •:·•
A M... ,, .?
.. ;.-.--·· ····..
_

if;;;·;.:,- "\\
N
! -r : >"' '·<::r ··i\...,/. t
fj
.... : :i ::

· T: •••. ··"·•.- ::ccT···

.i:- i .j>::: . , .::· .:</... .,.,f- , ,·'.......:<:J.I,..._,--- _.. ._
... .··- ........ . .. .... 1...

u,
. . , .. ... .. .. .
3

in secolul precedent, dispare aproape cu desaviqire, fapt ce se poate explica - credem - prin
aceea ca, pentru fabricarea acestui material nu se mai folosesc acum, ca odinioara, aproape
exclusiv mesteri specializati, ci mai ales mina de lucru servila. 1 Scaderea calitatii caramizii
a impus insi generalizarea'sistemului - intilnit sporadic §i in secolul anterior - acoperirii ;1
fatadelor cu tencuiala. 2 Cu toate acestea, nici chiar plastica fatadelor nu sufera acum vreo
schimbare esentiala: ele continua a fi impartite in acelea§i doua registre, prin acela§i briu;
registrele sint impodobite cu acelea§i fuide, iar corni§ele au aceia§i dinti de ferastrau. Cara.-
mizile folosite pentru realizarea acestei decoratii sint, §i ele, de acelea§i forme speciale ca in
trecut. Numai ca, acum, totul este acoperit de un subtire strat de tencuiala, menit sa protejeze
caramida i ca, drept urmare, folosirea profilelor curbe -pentru care, de altfel, s-a putut
observa o din ce in ce mai marcata predilectie inca. de la sfir itul veacului precedent - devine
aproape o regula generala, ele fiind mai potrivite cu noul procedeu. Traditia secolelor ante-
rioare este inca atit de puternica, incit pina i coloritul fatadelor se pastreaza, jocul alternantei
pietrei cu caramida fiind insa imitat acum prin zgirierea, sclivisirea i zugra.virea tencuielii.3

1
Extinderea i agravarea rumaniei facea ca muncile altadata efectuate cu ajutorul robilor tigani sa cada in sarcina taranilor aserviti.
0 parte dintre robi puteau fi, deci, folositi in mai mare masura decit in trecut ca m te ugari, mai ales clnd era vorba de m te-
uguri care, aparent, nu cereau o prea mare specializare. Se tie ca, peste tot unde a fost folosita mina de lucru servila, aceasta
a dus la o scldere a calitatii produselor.
2
Dupa indicatiile tabloului ctitoricesc, fatadele bolnitei manastirii Bistrita erau, la inceputul secolului al XVI -lea, tencuite i albe.
3
Pe cit se pare, procedeul este cu mult mai vechi. El se intiln te, la sfi itul secolului al XVI-lea la curtea domneasca din Tirgo-
viJte, 9i- dupa cite tim - i la biserica zisa « Cozia Veche » (odinioara Schitul de sub Piatra).

27

-
Tl rgovi ft e. Biserica Ste/ea. Plan

.....

(.,)

..,.
t'1

en

00

CD
:A·;,=:{I
0
3

Aplicarea, pe scara larga, a acestor procedee a putut duce, desigur, la o ec_?nomie de ..,timp,
de mijloace materiale §i chiar, pina la un punct, de manopera. Nerezolvata I?e aceasta cale
raminea insa problema nuinii de lucru specializate, problema care - data fund a1:nploar a
aqiunii de reparatii §i reconstructii - nu putea fi dedt deosebit de grea. Este evident ca
in condi¢e de atunci ale Tarii Romane§ti, a trebuit sa se recurga, in larga masura, la me tert
- zidari §i pietrari - chemati de peste hotare, poate §i din Transilvania sau de la sud de Dunare,
sigur insa din Moldova. Tinind seama de faptul ca, din aceasta vreme incep sa fie folosite,
pentru decorarea ancadramentelor de U§i §i ferestre, motive gotice tirzii - care, depa ite
in alte parti, mai dainuiau inca in Moldova - precum §i de dteva alte dovezi sigure, 1
avem toate motivele sa credem cao buna parte din ace§ti me§teri au venit de dincolo de Milcov.
Patrunderea de elemente moldovene§ti in arhitectura din Tara Romaneasca a vremiia fost
atribu ta infl entei pe_ care ar fi _exerci at-o reconstruirea, in intregime - din initiativa i cu
cheltu1 la v01evodulm M_?ldo:7"e1,_ V sile _L pu - a bisericii manastirii Stelea d"(fig. 3) din
Tirgov,.1 te (164,.,5).• E,.s, te nemd01eln1c. c,.a, p. rm maltarea acestei biserici - menita s"a' a a'post easca..,
m 1ntu1 tata1m sau, mort cu am mamte finteasc"a
,. orm la Tirgo vi te dar totdeod t"' · .., cons
"
1mpacarea, d upa,., un conflict • armat, a celor' doua tari-, , voievodul Molda a 1· sa ..,· • -
. d .., · ove1 a u rmar1t rea11-.
zarea unm monument cu a evarat moldovenesc. Participarea la zidir •
e e:viden a: de.asta d ta, prezenµ lor se vade te nu numai ri e unor me ten moldoven1
rat1ve, c1 1 prin partlcularitati de plan si mai ales P . " P bn olosuea unor elemente deco-
. ·' ' rm mtre uintarea procedeului de boltire

, In p;,,nme cito,va dUu,o bi.,,kile dU, timpul dotnniei Jui M,tei B.,arab (PU>u, Bndu etc.) ,p., unele eletnente decorative
specifice sculptuti moldoven..,;, tetramo,fu] In cele pattu coltuti, stem, thii, lncad,at,1 in-1'un cvodrilob etc. Nicolae Io,ga•
obsetv,t in textui pi.,.;d miiniistitii MhU>eni (,stfeJ deoorati) ,1 fonne de limb> carnctedstic moldovenqti.

28
 Brebu. Biserica. Plan
c::,

.....
t.>

c.n
a,

_, ' : : : : : ><: : : : : ]
00

(0
,
: : _.... ..... ....... .......;.·. ,
Q
3

(p. 28), cu arce p1eZl§e, suprapuse, specific Moldovei. Cu toate acestea, biserica Stelei nu
este un monument pe de-a intregul moldovenesc: proportiile ei nu mai vadesc, nici pe departe,
tendinta de verticalitate, consecvent intilnita in intreaga arhitectura religioasa a Moldovei,
ci sint acelea ale unora dintre monumentele muntene§ti ale aceleia§i vremi.0 asemenea solutie
de compromis nu se poate explica decit, credem, printr-o colaborare intre me§teri din ambele
tari §i ar fi fast cu neputinta ca ea sa nu se faca resimtita 111 aspectul general al monumentului.
ln ciuda decoratiei sale (poate cam pretentioasa) in care, alaturi de sculptura 111 piatra, se 111dlnesc
i discurile ceramice, ca i a acuratetii cu care au fast realizate unele detalii, edificiul, de§i impu-
nator ca proportii, ranune totu§i lipsit de zveltetea §i graµa deosebita, caracteristidi modelelor
moldovene ti.
Procedeele tehnice folosite de constructorii Stelei nu au fast insa adoptate de me terii din
Tara Romaneasca: eel mult daca, poate, var mai fi fast folosite o singura data, la biserica,
azi ruinata, sf. 1mparati din Tirgovi§te. 1 Tinllld seama de aceasta, precum §i de faptul ca,
totu i, sculptura 111 piatra ne ofera probe incontestabile ale activitatii me§terilor moldoveni
in Tara Romaneasca, trehuie sa admitem ca ace§tia au contribuit la ac!iunea de reparatii i
reconstructii a vremii nu ca me teri constructori, ci lucdnd 111 subordine, ca pietrari. Atra i
de posibilitatile de ci tig pe care vasta actiune 111treprinsa m tara vecina le putea oferi,
moldovenii au venit 111sa in numar suficient de mare pentru ca, activind concomitent pe mai
multe antiere, sa rasp111deasdi ad unele motive decorative, traditionale la ei acasa.

10 descriere fiicuta cu citeva decenii in urmii semnala, deasupra pandantivilor din naos, urmele arcelor piezi e de sustinere a
turlei, caracteristice Moldovei; acum zece ani insa nu se mai putea observa nimic. Dimpotriva, avem toate motivele sa credem
ca naosul era boltit cu o calota i ci boltirea moldoveoeasca a fost doar presupusa, pe temeiul unor vagi asemanari ale edificiului
cu biserica Stelea.

29
2. Arla fn Moldova
de la fnceputul secolului al XVII-lea,
ptna fn primele decenii
ale secolului al XIX-lea

FLORENTINA DUMITRESCU
MARIA-ANA MUSICESCU
DUMITRU NASTASE
RADA TEODORU
RAZVAN THEODORESCU
SORIN ULEA
TEODORA VOINESCU
<
:::0
41
r1
.
(
<
>< ;t
><
CF}

>
z
C
- -

.- - -
•

;s
J\ctiunea atit de ampla, de refaceri §i reparatii nu putea ramine insa fara urmari asupraco nstrue .
tulor - nu d osebit de numeroase _1 p 'de-a intregul noi, inaltate !n ceea 7i vreme.
Intr-adevar, §I la acestea se observa reluarea nu insa fara modificari, a unor ttpun mai vechi de
edi cii; _§i in aceste cazuri, ceea ce da imp;esia de noutate nu este, de cele mai m1:11te ori, dedt
o s1mphficare menita sa realizeze O economie de resurse materiale, de efort, on det im ,.p ' si
acestea au fatadele_ in intregime tencuite §i zugravite astfel ind! sa. sugerezea Ie!r a ta sup ra-
fetel_?r albe, tencu1te, cu liniile ro§ii ale caramizilor aparente; §1 ac1 se facer es im p_ a < m?da »
noua a ancadramentelor « gotice moldovene§ti » (fig. 2). In asemenea conditu 1 ttnind
totd o ata seama §i de varietatea tipurilor de edificiu, nu poate fi vorba de P:ezentarea aci a
unui singur monument, intr-adevar caracteristic epocii, ci doar de exemphficarea tuturor
celor aratate cu cazuri concrete de lacasuri de cult mai reusite §i mai binep as tr a te.
1;
Biserica minastirii Brebu (inceputa pe 1640, de§i pisania prezinta data de 1650) nu este decit o
reluare -. ce drept, cu insemnate modificari - a tipului cunoscut de laDe lu. in ce prive te
naosu , o. s mpl ficare fata de model o constituie faptul ca s-a renuntat las 1s temu l de marire a
spatiulu1 interior prin perechile de firide ce flancheaza absidele laterale(m onumen tu l prez en-
tind, deci, o oarecare asemanare cu cele de la Caluiu, Marcuta etc. din secolulp r ece den t), astfel

1 Bis.erid le construite (sau reconstruite in intregime) de voievod sint mai putine de 40 - numar pe crae- 1 m en fion ezaa traditia.
ln sch1mb, in decursul domniei lui s-au construit i reconstruit, in total, mai multe.

Gttra Motrului. Biserica fostei minastiri. Plan

.. ........ , ........ .
//
..·· ,· ·
..·.• ....
: ·,
N ..::•···
w
rt t K ,:t) d-.---·- [l:: ::'=.. :: :=: :=- - :
..,. .-,,.f:i , .£r. :.L\ .7.
□;!i/""'"' \1 r
u,

en
::
r,---- -· ----,---tJ i [ .
OD
N:::-..
: .
..-:::1•f .J
·•.::••· ·. !-•
, ; ",.,":./ _i !.----:,::_; ;;::_::_:::: :::<;;.
'° .\.,,,, --- -'/-··
0
3

30
 ca, zidurile nord i sud ale naosului ajung sa aiba o grosime de aproape doi metri. Turla (cu
tamburul si calota refacute la recenta restaurare) este octogonala atit la exterior cit i la interior
(intocmai a odinioara la Mihai Voda sau cu putin inainte, la Arnota) i este spri jinita de du-
blouri (ca la Bradetu, la biserica minastirii Arge ului sau la Stane ti). In pronaos, marele arc
transversal pe care la Dealu se sprijina, catre vest, baza comuna a celor doua mici turle, a fost
inlocuit cu un sistem de arcade pe stilpi, asemanator celui (azi disparut) ce despaqea, la biserica
Mihai Voda, naosul de pronaos. Traveea de vest a acestei incaperi (boltita la modelul de la
Dealu cu un semicilindru longitudinal) e acoperita aci de o foarte inaltata bolta. minastireasca. S-
ar putea deci crede ca me terul s-a temut, in genere, sa mai adopte solutiile constructive savante -
de virtuozitate aproape - ce dau n1odelului de la Dealu specificul sau de monu- ment de inalta
conceptie, preferind altele, 111ai putin ind raznete, dar care, verificate la monumente bine
cunoscute, pareau a oferi depline garantii de soliditate.
Decoratia fatadelor - de i gindita in vederea aco peririi acestora cu tencuiala - ramine foarte
asemanatoare celei a monumentelor mai vechi. Cele doua registre (inegale ca inaltime), alespar-
tite printr-un briu in simplu tor, sint ritrnat e, ca odin ioara, cu panouri de la.ti me egala in ambele.
Marginite de toruri, ele sint scurte, terminate in arc de cerc, in eel de sus, dreptunghiulare i
foarte inalte in eel de jos. Verticalele registrului superior cad - - mtoc1nai ca mai inainte cu ase
decenii la biserica Domneasca din Tirgovi te - deasupra mijlocului panourilor din eel inferior.
Demn de remarcat este faptul ca, mai ales dnd este privit dinspre vest, monumentul vade te
aceea i tendinta de verticalitate, exprimata cu acelea i mijloace, pe care am putut-o remarca
la mai toate edificiile de cult de la sfiqitul secolului al XVI-lea. (fig. 6).
Tot modelul de la Dealu pare sa fi inspirat i pe me terul care a reconstruit biserica minastirii
Gura Motrului (pe locul unui laca mai vechi, de la inceputul secolului al XVI-lea, al carui
tip ne este inca necunoscut). i aci, intocn1ai ca la Brebu, la naos s-a renuntat la perechile
de firide ce flancheaza absidele laterale. Turla este in prisma dodecagonala la exterior i cilin-
drica in interior, iar despartirea intre naos i pronaos se face, de asta data, ca odinioara la l\1ihai
Voda, prin arcade pe stilpi. Pronaosul - cu planul in dreptunghi foarte alungit, avind latura
mare transversala pe ax - e acoperit de doua mici turle (cilindrice la interior, dar hexagonale
la exterior) sprijinite pe peretii incaperii i, in ax, pe un foarte gros arc longitudinal. Un pridvor
deschis, cu stilpi de zidarie, boltit cu doua calote, precede edificiul. Asemanarea cu biserica
de la Dealu ramine deci vaga, reducindu-se doar la faptul ca pronaosul e incununat de o pereche
de turle i la acela ca pridvorul ar putea fi eventual considerat ca o prelucrare, conforma cu
cerintele vremii, a traveii vestice a pronaosului indepartatului prototip. Cele doua registre
ale decoratiei fatadelor - despartite printr-un lat briu (obi nuitul tor intre dinti de ferastrau)
ce se ridica, pe zidurile pridvorului, deasupra arcadelor acestuia - sint decorate cu arcaturi,
in registrul superior i cu panouri dreptunghiulare, in eel inferior, verticalele ambelor registre
necorespunzind intre ele (intocmai ca la Dealu).
La Gherghita - in acea vrem tirg de are are insemnatate inca - se mai pastreaza (grav
compromisa de cutremurul din 1940) b1ser1ca Domneasca sf. Pricopie (1641), apartinind
tipului de monumente de plan dreptunghiular. !ncaperea altarului este boltita, in mod

31
 . . . · ilindru 'iar naosul i pron
ob1snwt, cu un sfert de sfera, conunuat catre vest cu un senuc 1. 0 10 tnita( . d aosul
c.a, zuta").T ot acestw· u·p1,.,1. aparµ• n b1"sen.ca dinS treh a·ia (1645)-. a caref1ci 1o4p-o) trut.'a' ., azi
cu alote. Deasupra acestei din urma incaperi se inalta odinioara ._
. c po ar"e eprop
In.ult
,or
5
0 ( . g; (l 64-6)ar{ Pr u
tiile i aspectul unui puternic turn de straja, in prisn1a dreptunghiuli\
cu acela al portii, domina vasta incinta fortificata - cea de la . e 1
' 8• mparat1
din Tirgoviste (1650-51) (ambele cu clopotnitele azi darimate) 1 al ee............................................,
:n

' ' · d con 1 ·

Socotim ca, din toate cele aratate pina aci, nu se poate desprin e de cit o sIi1n.gura di c uz 1e:
bogata act1·v1·tate d e reparatu.. re£acer1• 1• no1· construetu " de monumente re" g1oadse n cursul
d omru·e1· lw· Mate1· Basarab' n'u este · tlustrata.., e apar.1·µ'a ru·c1· unui element" 1ntr-a eva.r nuo 1·
d
innoitor in arhitectura Tarii Romane ti si nici macar de patrundereauno_r msemnate influente
venite de peste hotare (din Moldova). N ni se pare, deci, case poate v?rbi d e_ ca d 0 epoca
de mare conceptie arhitecturala i nici chiar ca de una in care s- u reabzatp r mu pa i P calea
unei noi serii de cautari asemanatoare celor din secolul anterior, darme rute, de asta data,
sa duca la crearea « noului stil muntenesc », ci de cu totul altceva.
Pentru constituirea a ceea ce se numeste un « stil » nu e de ajuns sa se rce eze u nu l sau mai
multe monumente reu ite, mai mult ;au mai pu noi m ce P!iv te solu Pi:le co n structive
, si elementele de decorat,,ie ci este necesar' i ca' din numarul, mat nuc sau ma1 mare, al ex,pe
rientelor verificate in cuprinsul acestor prototipuri sd se selectez.e, i apoi sd se rdspf ndeascd acelea
care, prin adaptarea la conditiile naturale ale tarii, la posibilitatile materiale i a cerj n t e _le intregii
societati - sau, eel putifl, ale unei insemnate parti din ea - raspund tendintelor 1 gustului vremii.
Daca putiflatatea i caracterul atit de diferit al monumentelor secolului al XV, I lea ajunse
pina la noi nu ne mai ingaduie azi sa urmarim, 111 toata amploarea i 111 t o ate amanuntele ei,
lunga serie a cautarilor i experientelor ce au dus la constituirea stilului muntenesc, in schimb,
bogata activitate 111 domeniul constructiilor din vremea lui Matei Basarab ne lasa sa
surp.rindem faza finala a acestui indelungat proces de constituire: aceea a raspindirii - in forme
mai modeste, impuse de 111sa i amploarea acestei actiuni - a rezultatelor celor mai viabile ale
111tregii serii de cautari. '
Numeroase. i ris pite pe - ot 111 sul t ii, deplin adaptate condipilor locului i posibilitaµIor
mome t1;lu11stonc! edificiile re ?1?ase din per1 ad umita 111 genere « epoca lui Matei Basarab »
nu a1 _s1nt :xrres1a unor vele1 ati de afirmare indiv1duale sau familiare, fie boiere ti, fie dom-
ne u, c1 - z1dite pentru u ari ea ersevere ta a _un i linii politice de st_at ele reprezinta,
prin t t ce a - le asemanat r, in c1uda part1cular1tatllor fiecaruia in parte, unitatea insasi a
statulu1, "ad« tarn», il conceputa, cum era firesc pentru acea vreme ca « stat no b·1· '
A st£e1 stln 1ucrur e, putem ob serva d eplina . , 1 · 11ar
·
concordant,a intre evo utta soc1a -po t1ca a 1 ». li · ..,
}( · · R om" · · hi .. ·' • " ..
T ar11 ., · ane§tl §1 a·ceea a bairl .t.,ec· tur11;• de constituirea unui« s u·1 » urutar, propr1u mtregu
£eud ali tati muntene§tl, capa sa-1 expr1me acesteia in forma d .., · 1 · ·b·
Ii }( ·1 · hi uld " di ·d ' a aptata cer1nte or 1 pos1 -1
tat1 or e1, c p . e a gin §1 e a concepe arta nu poate fi b ,.. • . ' . ,. d
111sasi
, aceasta feudalitate a1·unge Ia un anunu·t t di d .
s a u e urutate 1 la v?r a dec1t 1. numai atunc1 cm
h"l'b Cum
am putut vede,a aceasta nu s-a putut realiza d ec1"t "t1rz1.u d upa, £ 1 . un. re" adtlv ec .11 ru. X • A

Seria cautarilor 111 vederea constituirii unui stil . ' e Utlte §1m elungt franuntarl,
framintari interne care, 111cepind de Ia mijlocul pr=! t nesc corespunde cu epoca de
el Jumatap a secolului al XVI-lea, au dus
32
catre instaurarea « regimului nobiliar », iar faza de raspindire a rezultatelor acestor cautari, insa
i instaurarii acestui regim.

Ca orice faza finala, insa, a oricarei etape din evolutia unui « stil », i « epoca lui Matei Basarab »
constituie punctul de plecare al u.nei noi serii de cautari - in funqie de noile cerinte rezultate
din schimbarile in felul de viata al societatii feudale muntene ti- ce vor conduce, treptat, la
u.n alt moment de larga raspindire a celor mai valoroase dintre experientele astfel acumulate.
Seria incepe cu o reluare a tipului bisericii minastirii Arge ului, la biserica Patriarhiei din
Bucure ti (fig. 7), inceputa in 1655 de urma ul imediat al lui Matei Basarab in scaunul domnesc
- Constantin voievod (1654-1658) - ca biserica de minastire. 1 Copia este destul de fidela
in ce prive te structura 2 (p. 34), doar boltirea altarului fiind diferita : in locul sfertului de
sfera prelungit spre vest de un scurt semicilindru, obi nuit la bisericile muntene ti, aflam
aci o calota sferica suspendata pe patru arce dispuse in trapez (trei alipite peretilor incaperii,
iar eel de al patrulea, sprijinit pe console, alaturat marelui arc estic ce sustine turla naosului,
dar mai coborit dedt acesta). Principala deosebire intre noul monument i prototipul de la
Arge o constituie faptul ca - a a cun1 era de a teptat pentru aceasta vreme - el e precedat
de un pridvor deschis (cu stilpi cilindrici de caran1ida) mai scund dedt pronaosul i boltit
cu trei calote in irate transversal pe axul edificiului. Adaugirea acestui pridvor, faptul di s-a
renuntat la ridicarea intregului monument pe un soclu inalt (ca acela al modelului), orizontala
cu care corni a pridvorului taie dreptunghiul fatadei de vest, toate acestea fac ca, aci, impresia
de extindere in suprafata. sa. precumpa.neasca. asupra celei de verticalitate. Totu i, in acest caz,
intocmai ca mai inainte, la Arnota, ceva din tendinta de verticalitate se mai poate observa
in sporirea inaltimii bazelor i tamburelor turlelor.
Decoratia fatadelor - la origine, acoperite cu un subtire strat de tencuiala. care, lasind sa se
ghiceasca caramizile zidariei de dedesubt, capata o vibratie caracteristica - imbina elemente
de o indelu.ngata traditie in arhitectura Tarii Romane ti cu altele, recent aduse din Moldova.
Astfel, panourile largi, marginite de toruri i terminate in sen1icerc in registrul inferior, iar
in eel superior cu arce geminate, sprijinite, la punctul de intilnire, pe console (ca odinioara
la Caluiu), apartin - intocmai ca irurile de dinti de ferastrau ce contureaza, in retrageri gradate,
arhivoltele semicirculare ale ferestrelor turlelor - traditiei muntene ti. Bumbij de ceramica
ce pu.ncteaza fatadele tin insa. de recenta influenta a arhitecturii din 11oldova, iar larg rasucire
in trei a briului reprezinta rdntoarcerea, intr-o prelucrare moldoveneasca, a unu1 element
ajuns la nord de Milcov, din arhitectura Tarii Romane ti.
Daca la biserica Patriarhiei avem a face cu un singur element intr-adevar neobi nuit (bol-
tirea altarului), in schim 1 biserica _Do easca ( f. eor he) din Pite ti 1656), zidita
in timpul domniei acelu1a 1 Constantin vo1evod, 1nnoirile sint cu mult ma1 numeroase.

1 Terminata in 1665, ea a fost destinata sa serveasci de laca al mitropoliei.

2 Delji restaurarea, incl in curs, a bisericii Radu Yoda, a a us interesante informatii in privinta aspectului pe care-1 avea, lam ij-
locul secolului al XVI-lea, aceasta replica bucur teana a ctltoriei lui Neagoe, totu§i raporturile intre ea §i ctitoria lui Constantin
voievod nu se pot inca preciza.

33
 B11c11rqti. Bi.rerica Patriarhiei . Plan
. .:..:... .:.:. . : - • . .
\·:•::':::: i ./ ... ...
. . . . . . ..ar..:ar..: ... . .....
,,.,• • • •.1• 1•• · · ··

.
'

:D:i :·.··· ··..·:: : ::•

·_..•····•... \,.... ..• •.-.:1
··· ·· · · .,.'IIE'r· ···i.( "'·
· : ..•:::.:. -- l:lll··•-l!!ill···.
· -...: : .\
·. :::
: .•.,111 : : ....··

012345m
I I f I f I

De asta data, in naos, perechile de firide ce flancheaza absidele, caracteristice monumen-

telor de tipul Coziei, au fost pastrate (p. 34); in schimb, turla difera ? e eel_? prez en at te
pina aci (cu exceppa doar a celei de la Stane§ti) prin aceea ca, ferestrele et nem a1fi1nd in con-
jurate de obi§nuitele retrageri gradate, nu mai prezinta sectiunea orizontal a « 1n stea », carac-
teristica turlelor bisericilor muntene§ti de caramida. Desparpt de naos pr jn arcade pe stilpi
octogonali (refacuti la recenta restaurare), pronaosul a fost acoperit cu un sistem de boltire
evident inspirat de eel al incaperii similare de la Dealu, dar suficient de diferit de acesta
pentru a vadi originalitatea de gindire a me§terului care 1-a conceput. Suprafata de boltit
a fost imparpta in doua printr-un puternic arc longitudinal sprijinit pe console in peretii
est §i vest ai incaperii. Cele doua suprafete dreptunghiulare astfel obtinute au fost, la rindul
lor, subimparpte fiecare prin cite un arc transversal, in cite doua patrate. Perechea de patrate
estica era acoperita de calote, iar peste cea vestica se inaltau doua mici turle. Marea nou-
tate o prezinta insa aci pridvorul, ce are doua nivele, ambele deschise, cu arcade sustinute
de stilpi de zidarie octogonali (asemenea celor ai pridvorului bisericii Domnes,ti din

012345 10 m Pite fti . Biserica Sf. Gheorghe. Plan

34
Rimnicu-V ilcea. Biserica To/i Sftn fii. Plan

..·•····· 1

:}::::J::.:;;b
.
N

w :-.......·.....·.··." ,L
....
3
r lt ''"",'". . . 1\ 1 :: ::

,}'\: ::.:"·':. ::-! r r[ : :5r J 1l< 5f F. . r

_J,·.-·.........._ .. :···.J:..
fiiE1 ,_

Tirgovi§te) . Nivelul superior servea de ca1nera a clopotelor, iar eel inferior avea rolul
obi§nuit al pridvoarelor.
Biserica sf. Gheorghe a constituit, fara indoiala, nu numai o remarcabila realizare tehnica,
ci §i o frumoasa reu§ita artistica (fig. 8); totu§i, pe dte §tim azi, ea n-a servit de model, in
intregul ei, pentru nici un monument de mai d rziu. Sistemul de boltire indlnit pentru intlia
oara. la pronaosul ei pare a nu fi fost imitat dedt o singura. data, la biserica Toti Sfintii din
Rimnicul Vilcea (1762-65), iar pridvorul cu doua. nivele, ambele deschise, nu-I mai indlnim
dedt in doua. cazuri; la biserica Fundenilor din Cimpulung (in forma ei 1111loita. in secolul al
XVII-lea) §i la cea din Preajba (1778), linga Craiova. E vadit deci ca, nici asemenea inovatii,
nici chiar aparitia - din combinarea acestora cu elemente traditionale -
a unui tip de monument neintilnit pina atunci, n-au reu§it sa sdrneasca vreun deosebit interes
printre me§terii vremii. Faptul nu poate avea, credem, dedt o singura explicatie: biserica
pite§teana. a fost realizata pentru a raspunde unui program dictat de un anume complex
de imprejurari - imposibil de reconstituit azi- specifice acestui caz §i care nu s-au mai
repetat aidoma nicaieri in alta parte. Pentru realizarea acestui program anume au fost nece-
sare formele arhitecturale §i procedeele noi, datorita folosirii carora monumentul a ajuns sa
constituie un tip aparte in arhitectura religioasa. a Tarii Romane§ti, dar care, ap_oi de§i
reu§it din punct de vedere tehnic §i artistic, -- nu s-a raspindit tocmai fiindca nu cores- pundea
unor cerinte ·general resimtite de societatea vremii. Pentru a raspunde cerintelor obi§nuite, erau
de ajuns tipurile traditionale, cu variantele lor pentru a caror realizare nu erau necesare
ingenioase §i indraznete procedee tehnice noi, cele vechi §i indelung verifi- cate prin practica
fiind suficiente. Astfel, in Tara Romaneasca, epoca experimentarilor in

35
 aterie de construqie era, pentru moment, incheiata, cautarile orientindu-se acum in spe-
cial catre domeniul decoratiei.
Ar fi cu totul gre it sa n.'e inchipuim ca, o data ce arhitectura religioasa munteana ajun-
sese in aceasta situatie, nu s-au mai inaltat monumente cu adevarat reu ite artistic. Biserica
minastirii Cornet (1665), de pilda (fig. 9), ctitorie a aceluia i Mare Bajescul, despre
ale carui curti intarite am amintit mai sus, pastreaza - in chip aproape anacronic pentru
aceasta vreme - sistemul de firide ce flancheaza absidele laterale . Pronaosul, mic s'i patrat )

este boltit cu o calota. lncoronat pe naos cu o turla decagonala pornita de pe o neobi -

nuit de inalta baza in prisma patrata, iar pe pronaos de o masiva clopotnita octogonala,
edificiul, d,esi de mici dimensiuni' se bucura totus,i de o marcata monumen talitate, accen-
tuata inca de sobrietatea fatadelor, decorate cu un simplu briu i inviorate de jo cul dintre
albul suprafetelor tencuite i ro ul caramizii aparen te.
0 asemenea simplitate a plasticii fatadelor constituie insa, pentru aceasta epoca, o exceptie.
La bisericile din Vlade ti (mijlocul secolului al XVII-lea?) i Rebege ti (1669) -- ambele
cu planul dreptunghiular, boltite cu calote atit pe naos dt i pe pronaos (la Vla-
de ti totu i deasupra acestei din urma incaperi se mai inalta inca. i o clopotnita in
prisma octogonala) - plastica fatadelor este cea traditionala : registrul inferior e decorat,
la ambele, cu panouri dreptunghiulare (ca odinioara la Caluiu, de pilda), iar eel superior
cu arcaturi, (simple la Vlade ti; geminate, sustinute la punctul de intilnire pe console, la
Rebege ti) desenate cu toruri. Semnele unei tendinte de innoire apar insa, cam in aceea i
vreme, la cealalta ctitorie a lui Mare Bajescul, la biserica, aferenta curtii din Baje ti (1666),
amintita in treacat mai sus.
Biserica din Baje ti este de plan triconc (p. 24-). De i naosul ei e boltit cu o calota,
absidele sint totu i flancate de perechile de firide a caror traditie incepe, pentru Tara Roma-

Bucurqti. Biserica Cotroceni. Plan

,..,,
w

"""
c.,,

a,

""-I

O>

<O

0
3
i;::'. f_e:='"n' .·(:
36
 neasca, cum s-a vazut, inca dir1 secolul al XIV-lea, la Cozia. Pronaosul este u or supralargit
i incununat de o inalta clopotnita. Plastica fatadelor ramine cea traditionala, cu deosebirea
ca - inovatie ce n-a prins, insa - torul bdului a fost realizat in teracota smaltuita, deco-
rata, in relief, cu motive florale . Acela§i fel de motive decoreaza placile romboidale, tot
din teracota, ce impodobesc arcaturile registrului superior. Pe ancadramentul U§ii de intrare,
vrejuri meandrice cu frunze §i flori, foarte stilizate, inconjoara deschiderea, dar traditio-
nalele motive de impletituri mai apar in partea de jos a U§iorilor.
Incipienta aci, aceasta tendinta de a innoi decoratia ce nu se va afirma pe deplin dedt in epoca
brincoveneasca, incepe sa se accentueze inca din vremea domniei lui erban Cantacuzino.
Cind acesta, in 29 mai 1679, incepe zidirea insemnatei sale ctitorii de la Cotroceni
(pe atunci, in apropiere de Bucure§ti) tipul adoptat a fost - cum era de a§teptat pentru o
biserica de mare manastire domneasca - eel al ctitoriei lui Neagoe. Structura se mentine
aproape identica cu cea a modelului, a carui imitare merge uneori pina la detalii : coloanele
pronaosului, de pilda, sint impodobite cu acelea i motive orientale ca la Arge§ (fig. 11),
dar numai pe cap1tele §i pe baze, nu :insa i pc fusurile prismatice - toate identice intre
ele, cu muchii verticale, bine accentuate - cc v .d esc o tendinta spre o sobrietate a carei
origine trebuie cautata, credem, in influenta, clasicizanta a Renas,terii. Aceleias,i tendint,e i-am
atribui §i faptul ca cele doua turle n1ici de pc pronaos (azi disparute) aveau - pare-se -
ferestre drepte (§i nu oblice ca ale modelelor), daca aceasta simplificare, determinata de
dorinta de a evita dificultatile tehnice, nu s-ar intilni, cum am vazut, §i cu eel putin doua
decenii mai devreme, la Patriarhie . Ar fi greu de precizat raportul in care se afla aceste
monumente intre ele §i cu mai vechea biserica Radu Voda, dar pe linga alte diferente, mai
marunte, marea deosebire intre biserica Patriarhiei §i Cotroceni, consta in aceea ca, la aceasta
din urma pridvorul este de aceea§i inaltime cu pronaosul. Poate mai mult chiar dedt Patri-
arhia, biserica minastirii Cotroceni da senzatia unui bun echilibru, avind totodata o reala
eleganta, datorata fericitelor proportii ale coloanelor pridvorului §i raportului intre inal-
pmea lor §i aceea a zidurilor pline, de la golurile arcadelor pina la corni§a. Desele repa-
ratii ulterioare - putin respectuoase pentru formele originare - pe care le-a suferit monu-
mentul fac deocamdata imposibila reconstituirea plasticii fatadelor, despre care tot ce putem
spune azi este doar ca, pentru registrul superior, consta in arcaturi, desenate cu toruri din
caramida de forma speciala (cu unul din capete rotunjit).
Seria ctitorilor cantacuzine§ti continua apoi cu alte monumente, in genere mai modeste
ca proportii §i mai putin complexe ca structura, dar la care decoratia pastreaza, indeob§te
caracterele celei de la Cotroceni.
Biserica Doamnei din Bucure§ti (1683), de pilda, ctitorie a Mariei, sopa lui erban voievod,
e boltita numai cu calote sferice (p. 38): una deasupra altarului (ca la Patriarhie); alta
deasupra naosului (ca la monumentele de plan dreptunghiular din vremea lui Matei Basarab),
dupa ce, mai intii, suprafata dreptunghiulara a incaperii a fost redusa la un patrat cu aju-
torul unor arce transversale; o a treia acopera pronaosul, de plan aproape patrat, iar alte
doua, despartite de un arc longitudinal, micul pridvor deschis. Separatia intre naos i pro-
naos e facuta prin trei arcade, sprijinite pe doi pila tri i pe doua coloane (asemanatoare

37
 0

.... 1101 c 1 ic ,I H M TT
N

(,.)

....
c.n

en

...
Oil ...·.···-·······...
co

0
3 Bucure fti . Biser fra Doamnei . Plan

celor de la Cotroceni, de uncle a fost luat i modelul coloanelor pridvorului). La exterior,

edificiul nu pare a fi diferit prea mult de bisericile de plan dreptunghiular ale perioadei
imediat anterioare: o clopotnita (azi disparuta) in prisma octogonala - ca la Vlade ti - ,
pornita de pe o baza patrata, incununa pronaosul, trecerea de la patrat la octogon fadn- du-
se cu ajutorul unor trompe de colt a ezate deasupra calotei. Plastica fatadelor - la origine,
tencuite subtire - ranunea pe linia traditionala. 0 deosebita atentie a fost acordata sculp-
turii decorative, nu numai celei a coloanelor, ci i celei a ancadramentelor de ferestre
(la care « goticul moldovenesc» se imbogate te cu dteva elemente vegetale stilizate) apa-
rate de mici corni e drepte, amintind de cele de la palatul din Hiera ti. Vegetalul stilizat -
ca la Baje ti, dar mult mai bogat dedt acolo - impodobe te ancadramentul u ii de intrare
a carei deschidere se termina in partea de sus cu o acolada.
Astfel conceputa i realizata, biserica Doamnei ni se pare a ilustra pe deplin cele doua
tendinte ce se accentuau treptat in arhitectura munteneasca in decursul intregii perioade
de care ne-am ocupat pina acum: cea de simplificare a structurilor i cea de innoire a
decoratiei.
1ntr-aclevar diversitatea tipurilor de edificiu de cult i a variantelor in care fiecare dintre
acestea putea fi realizat nu scade in mod intr-adevar sensibil, in aceasta epoca; ceea ce
se restringe, in schimb, este repertoriul de procedee tehnice folosit pentru realizarea acestora.
Ce e drept, nici una dintre solutiile tehnice intilnite anterior nu este definitiv parasita, dar
ceea ce pare a lipsi este efortul de a gasi procedeul eel mai potrivit artisticeste - nu doar
eel mai avantajos tehnice te - pentru rezolvarea, de la caz la caz, a proble elor ridicate
de programul fiecarui edificiu in parte. Avem a face - evident, in linii mari, caci excep-
tiile sint inca destul de numeroase - cu tendinta de a inlocui permanenta gindire creatoare
n c sara proiectarii b½ie chi?.zuite mo umentul i, pli area consecventa, aproape meca- ruca, a
mereu acelora 1 solut11 tehni_ce; din me ter1 artt tl, din arhitecµ, constructorii monu-
 mentelor religioase par acum a tinde sa devina, din ce in ce mai mult, simpli me§te§ugari,
minuitori - ce e drept excelenti, pe deplin stapini pe me te§ugul lor - ai numai citorva
procedee tehnice.
Un exemplu in acest sens ni-1 ofera - socotim - raspindirea pe care ajunge sa o capete
acum sistemul de boltire cu calote, in care s-a vazut una dintre influentele exercitate de
arhitectura moldoveneasca asupra celei muntene§ti din secolul al XVII-lea. Aceasta expli-
catie nu mai poate fi acceptata azi, cind §tim ca, ce-i drept sporadic, in Tara Romaneasca
se' intilnesc calote inca. eel putin dintr-a doua jun1atate a secolului al XVI-lea, dar ca la
aceea§i vreme, in Moldova - dupa o indelungata folosire §i prelucrare - calota ajunsese
sa capete forme specifice, neintilnite, pe cite §tim, niciodata la monumentele religioase
muntene§ti. E de observat ca, in Tara Romaneasca, oricit de rapida, extinderea folosirii
calotelor, de la incaperea pronaosului, uncle se intilne§te mai intii (ca la Bucovat), la cea a
naosului i apoi la cea a altarului, nu se face, totu§i, dedt treptat. Totdeodata, §i in privinta
chipului in care - ori de cite ori calota incoroneaza o incapere mai vasta - sint sustinute
arcele (alipite peretilor) pe care ea se sprijina, se poate urn1ari trecerea de la solutia ele-
mentara a pila trilor de colt, la accea, mai eleganta §i indrazneata, pe care o constituie
consolele. Toate acestea ni se par a dovedi ca explicatia raspindirii calotei nu mai poate
fi cautata intr-o ipotetica influenta din afara, ci trebuie gasita in insa§i evolutia arhitecturii
muntene§ti. Una dintre cauzele acestei rasp1ndiri- caci este vorba de un intreg concurs
de imprejurari- ni se pare a fi de ordin estetic: nevoia de introducere - in simplicitatea
de forme a incaperilor naosului §i pronaosului 1nonumentelor de plan dreptunghiular -
a unor complexe de linii curbe §i suprafete sferice. Alta este, socotim, de ordin tehnic:
tendinta de a reduce repertoriul de solutii constructive la numai cele dteva care, dupa o
indelungata verificare prin practica, se dovedeau cele mai lesne de adaptat diferitelor cerinte
ale programului, cele mai u or de realizat §i cele mai sigure. 1
Extrema raritate a creatiilor arhitecturale intr-adevar noi (ca sf. Gheorghe din Pite§ti) §i
putinatatea prelucrarilor dupa n1arile reu§ite ale secolului precedent, repetarea, in numar
mare §i cu procedee tehnice similare, a mereu acelora§i variante ale tipurilor devenite, de
veacuri, traditionale in Tara Romaneasca; toate acestea au facut ca monumentele acestei
perioade sa ajunga treptat sa nu se mai diferentieze intre ele decit prin decoratie. Aceasta
a fost cu putinta numai atita vreme cit plastica fatadelor (§i decoratia in genere) a mai
fost gindita rational - conform unor scheme bine chibzuite §i susceptibile de numeroase
adaptari §i interpretari - anume in functie de volumele fiecarui edificiu in parte. Cind
insa aceste volume au ajuns sa fie determinate de aplicarea numai a citorva « formule »
constructive, decoratia va ajunge, §i ea, sa fie stabilita in functie doar de citeva « formule »
decorative, si, cum toate aceste formule erau rezultatul unei indelungi experient,e' cores-

1 Dad la explicatiile de otdin tehnic i artistic mai trebuie sa adaugam i moda venita de peste hotare, atunci (fara a exclude
cu desavi ire orice rol al Moldovei), ar trebui totu§i luata in considerare i posibilitatea unei influente din Imperiul Otoman
deuncle acum - dupa rduarea rdatiilor cu lumea levantina, amintita mai sus - ne-a venit un nou val de iruiuriri in decoratia
sculptata sau pictata, in moda vestimentara §i in alte domenii ale vietii paturilor avute (boieri §i tirgoveti).

39
 pondenta intre volume i podoaba este intotdeauna deplina; ill aceasta privinta, nimic nu.
mai este lasat la latitudinea me terului care, daca acum nu mai poate gre i, nici nu- i tnai
poate dovedi insa propria capacitate de gilldire creatoare, propria ingeniozitate i proprai
originalitate.
Pentru a salva arhitectura munteneasca de monotonia rutinei, era necesara o schimbare a
programelor. Dar o astfel de modificare nu depinde numai de bunul plac al me terilor:
rolul acestora este doar eel de a gasi raspuns potrivit pentru noile cerinte nascute din trans-
formarile ce se petrec in felul de viata al societatii. Dorite de toti, dar sperate altfel de
fiecare patura sociala a vremii, aceste transformari nu se desenau inca pe deplin, astfel incit
nu se putea inca da un raspuns satisfacator unor cerinte care abia daca puteau fi intrezarite.
ln aceste conditii me terii vremii nu puteau sa incerce i nu au incercat ded t o solutie
de paleativ pentru a evita monotonia ce ameninta arhitectura religioasa munteneasca : adop -
tarea unor forme noi ill domeniul decorat•iei. Nevoia unei innoiri in acest do meniu se mani-
festase illca de timpuriu: activitatea pietrarilor moldoveni, in vremea lui Matei Basarab,
nu constituise dedt o incercare de a implini aceasta cerinta de noutate, prin reint.roducerea,
in decoratia monumentelor, a sculpturii, din ce in ce mai rar folosita in cea de a doua juma-
tate a secolului al XVI-lea. Dar astfel nu s-a putut implini intreaga lipsa cc se resimtea
in impodobirea monumentelor muntene ti, caci formele pe care ea le-a adus (« goticul
moldovenesc »), nu mai erau - acum, dupa veacuri de folosire i preluc rare inainte de sosirea
in Tara Romaneasca -- susceptibile de noi interpretari, ci o simpla « formula » ce nu se
putea raspindi dedt doar ca o «moda », incapabila sa dainuie. Nici stilul Rena terii- cunos-
cut nu direct, prin marile modele, ci prin modestele prelucrari din Transilvania vremii-
nu putea aduce insemnata innoire, a carei nevoie se facea din ce in ce mai resimtita. Mai
indi timid i sporadic (ca la Baje ti i la Biserica Doamnei), apoi, cum vom vedea indata, printr-
o izbucnire fara precedent in evolutia artei muntene, motivele predominant vege- tale ale
barocului i i vor cuceri locul in arta Tarii Romane ti.
« Noul stil muntenesc» - stilul brincovenesc - · nu i-a fa.cut deci aparitia ca rezultat al
gustului personal al unui singur om, ci ca urmare fireasca a evolutiei lente, de-a lungul
a dteva decenii, a « vechiului stil ». Rolul personal al lui Brincoveanu in aparitia lui nu este,
desigur, de neglijat: prin conceptia sa politica, prin locul pe care 1-a acordat culturii in
realizarea planurilor izvorite din aceasta conceptie i prin mijloacele materiale pe care le-a
pus in slujba ei, voievodul a ajutat - i nu totdeauna voit - implinirea unor cerinte de
multa vreme latente i adesea ovaitoare.
Una din trasaturile caracteristice noii orientari a arhitecturii o constituie locul deosebit ce
Ii se acorda, in vrem a lui Brincovean , cons uctiilor laice. !le edintele unui mare principe
ortodox - a a cum pnea el sa apara in och11 contemporarulor - trebuiau sa reflecte, prin
f stu! i gatia l r, pre tigi1:11 e ca:.e se cuv ea sa. se. bucure atit voievodul personal,
cit 1 famiha sa. Situate 1n difente parti ale tar11, la difentele sale mosii « curtile » brin-
c?vene ti se deosebeau !ntre - le, nu num i c marime i insemnatate ( n'ele nu• erau dedt
s1mpl conace pentru calatonile domnulu1 f ln tara), c1 i in ce prive te caracterele arhi·
.
tecturale. Adesea, ele erau doar transforman ale unor mai vechi resedin,te domnesti sau .
40
 boiere ti (ca la Brincoveni, de pilda), astfel ca numai cele dteva care - ca la Potlogi i
Mogo oaia sau ca palatul, azi disparut, din Bucure ti - au fost construite pe de-a intregul
in aceasta vreme, erau expresiive pentru noile tendinte ale arhitecturii. Ca odinioara la Hie-
ra ti, i in aceste cazuri planul era adecvat dublului rol pe care trebuiau sa-1 aibe edifi-
ciile: acela de locuinte, dar, mai ales, acela de re edinte somptuoase. 1n acest din urma
scop, numarul i dimensiunile incaperilor destinate receptiilor cresc, ca i bogatia decora-
tiei, in concordanta cu veleitatile sporite ale voievodului. Dar, pe linga aceasta deosebire
de program - corespunzind celei de pozitie de stat a proprietarilor - acum i mijloacele
de realizare a somptuosului sint altele. La Hiera ti, el reie ea, in primul rind, din folo-
sirea unui material de calitate - piatra - i apoi dintr-o decoratie a carei sobrietate mer-
gea pina aproape de severitate; acum, se folosesc toate mijloacele pentru a-1 real iza: sculp-
tura in piatra, stucul i pictura. 1nsu i caracterul ornamenticii s-a schimbat, in ritm cu
vremea, de altfel. Simplicitatii motivelor Rena terii, i s-a substitui t acum exuberanta celor
ale barocului, mai potrivite pentru a exprima fastul i 1uxul cerute de politica voievodului,
a caror prezenta in Tara Romaneasca fusese nu.mai sporadica i in forme cu totul modeste
in perioada imediat anterioara.
Conceptia unor me teri de formatie occidentala se vade te la aceste re edinte, nu numai
in ordona,nta ritmica 'si simetrica a fat, adelor, ci in insa'si as,ezarea cladirilor in mediul incon-
jurator, in tendinta de a valorifica edificiul prin peisaj i in grija de a crea o legatura per-
manenta intre fastul interioarelor i frumusetea naturala a acestuia. De o asemenea preocu-
pare se leaga a ezarea re edintelor pe malurile unor lacuri, crearea, in jurul lor, a unui
cadru placut, prin vaste parcuri i gradini italiene, frecventa folosire a « loggiilor» i foi-
oarelor, destinate sa faca legatura intre acest cadru astfel creat i viata celor ce locuiau
interioarele, permitindu-le acestora sa se bucure mereu de frumusetea lui.
Fastul se manifesta prin bogatia decoratiei i exuberanta motivelor ei, atingindu-se uneori
limita ostentatiei, fara a se cadea insa, vreodata, in prolixitatea de forme a Orientului. 1n
ciuda caracterului destul de heteroclit al elementelor ei componente, decoratia ramine totu i
armonioasa, fara sa fie simpla, clara, fara sa fie sobra. 1n interioare predomina stucaturile -
adesea cu motive orientale - i o pictura cu caracter istoric (din care insa nu s-a mai pas-
trat azi nimic). Nici sculptura in piatra nu lipse te - la balustrade de scari, la console etc. --
dar ea este cu mult mai bogat reprezentata la exterior uncle, pe linga toate acestea, impodo-
be te i ancadramentele de ferestre i u i, traforurile de rasuflatori, capitelurile i bazele
coloanelor etc. Tot ad la exterior, pe fatadele de cele mai multe ori in intregime tencuite,
se desfa oara bogate frize de motive decorative, zugravite. 1n genere in toata aceasta deco-
ratie exterioara predomina motivele de origine occidentala. 1mbinarea aceasta de oriental
i occidental nu trebuie sa ne mire: ea tine nu numai de influenta mediului cosmopolit
al Constantinopolului, uncle, cum s-a aratat, incepuse sa se creeze o arta compozita prin
interferenta formelor Orientului islamic cu cele ale Occidentului dominat acum de baroc,
ci de felui insu i de viata al domnului i marilor boieri siliti - prin vechi i din ce in ce
mai strinse Iegaturi politice cu lumea islamica - sa adopte forme i mode orientale, dar ale

41
 caror simpatii §i sperante se 111dreptau spre Europa cre§tina . ln mai mica masura, cee
drept, acest amestec I-am putut observa §i la Hiera§ti.
Caracterele generale ale re§edintelor br111covene§ti - a a cum am incercat sa le schitam mai
sus-se 111tUnesc, toate, la palatul de la Potlogi (1698), recent restaurat (fig. 12- 13). Daca
pnem seama doar de numarul 111caperilor, a caror dispozitie e bine chibzuita astfel ca
fastul sa nu precumpaneasca 111 dauna confortului, locuinta aproape ca nici n-ar putea fi
numita un «palat»; numai faptul ca, avind doua foi§oare i o «log gie » §i fiind bogat impo.
dobita odinioara, ea ne ingaduie sa reconstituim viata princiara a proprietarilor, ne indrep.
tate§te sa-i dam acest nume. Azi, din decoratia exterioara nu ni s-a pastrat aproape nimic,
iar din cea interioara (stucaturi §i pictura) doar dteva resturi, mai mult evocatoare dedt 1111:r-
adevar instructive pentru cunoa§terea gustului epocii. 0 biserica - - ridicata 111 1683,
pentru a intregi complexul mai vechilor curti ale caror ruine se mai vad in apropiere -
dainuie, partial desfigurata de restaurarile de odinioara, in apropiere, in timp ce acareturile
curtfi au disparut de mult.
Exemplarul eel mai bine pastrat de re edinta brincoveneasca il constituie palatul (azi muzeu)
de la Mogo§oaia (fig. 14-16), terminat in 1702, in vremea de maxima afirma:re politica a
voievodului. Cladit pe doua nivele - o parte a celui inferior e ocupata (ca la Potlogi) de
beciuri splendid boltite cu calote - locuinta are doua fatade principale : una spre vest, cu
o « loggia» intre doua foi§oare, de uncle poate fi admirata priveli tea lacului din apropiere;
alta spre est, avind un singur foi§or, cu privirea asupra curtii incon jurate de dependinte.
De§i incinta are ziduri inalte, iar poarta era strajuita de un foi or de paza §i observatie
(azi, in intregime refacut) se poate lesne vedea ca scopul urmarit era mai mult izolarea
stapinilor de restul lumii, dedt apararea lor de vreo primejdie din afara.
Biserica aferenta curtii se afla - intocmai ca la Potlogi - in afara incintei, in imediata apro-
piere; ea dateaza din 1688 fiind deci, §i aici, anterioara inlocuirii vechii locuinte cu somp-
tuoasa re§edinta noua, fata de care se prezinta cu mult mai modest. Acest fapt ni se pare
a fi semnificativ, cad ilustreaza deosebirea 111tre felul de a gindi al oamenilor vremii i eel
al contemporanilor lui Radu eel Mare, de pilda. Pe atunci ar fi fost de neconceput ca un
domn sau feudal sa-§i zideasca o noua i somptuoasa re edinta fara ca, mai intii, sa fi
impodobit cu tot ce arta vremii §i mijloacele lui materiale i-ar fi ingaduit, biserica alatu-
rata; cad intreaga viata a societatii vremii era dominata de conceptia teologica asupra lumii
§i asupra rostului omului in mijlocul acesteia: tot ce se lega de religie §i cult avea inti-
ietate fata de ceea ce era viata omeneasca. Acum, conceptia teologica mai dainuie (fiindca,
multa vreme de aci inainte, nu avea sa se poata inca gasi o alta explicatie a lumii), dar in
anumite domenii ale vietii sociale i§i facusera loc unele tendinte care nu mai purtau pecetea
teologiei, ci se manifestau sub propriul lor aspect laic. Aparitia acestor tendinte - izvorite
din transformarile treptate pe care societatea munteneasca le suferise in decurs de aproape
doua veacuri - aducea o schimbare 1:11 programele arhitecturale: printre cerintele ce deter-
minau aceste programe, primul loc ii ocupau acum cele legate de viata laica a voievodului
§i a marii boierimi, de interesele lor economice §i politice, de confortul locuintelor etc. Iar
daca schimbarea de programe intirziase atit fata de transformarile treptate ale societatii, pentru

42
a se produce apoi cu bruschetea unei adevarate izbucniri, aceasta se datora faptului ca ea a
fost, pentru o bucata de vreme, frinata de ideologia arhaizanta, predominanta in epoca
lui Matei Basarab.
Oricit de expresive pentru tendintele unei parti din sodetatea vremii, exemplarele de asemenea
resedinte somptuoase ramin totu§i rare §i nu ne permit, singure, urmarirea, etapa cu etapa,
a onstituirii « noului stil ». Numai cercetarea lor in paralel cu aceea a edificiilor religioase
ne poate da imaginea completa a arhitecturii vremii i a legaturilor acesteia cu felul de a
trai §idea gindi al contemporanilor.
Curind dupa venirea sa in domnie, Constantin Brincoveanu incepe construirea manastirii
Hurezi 1, situata intr-o frumoasa vale a subcarpatilor Olteniei, in apropierea tirgului cu acela i
nume. 1n jurul ei avea sa se construiasca, treptat, un destul de mare numar de paradise i
schituri, astfel incit, cudnd, ea avea sa a junga lavra unui complex manastiresc unic pe pa-
mintul tarii noastre. 1nsemnatatea acordata man astirii lavra - ca i amploarea complexului
dezvoltat in jurul ei - corespundea unei 1ncercari de reafirm are a prestigiului ortodoxiei, greu
zguduit de crizele i revirimentele pe care le cun osc use in cnrsul acestui al XVII-lea veac;
se urmarea ad crearea unui centru monastic avind ca scop pastrarea unei mai severe vieti
manastire ti, precum i a traditiei culturi i teologice ortodoxe tocmai fiindca, - a§a cum vom
vedea indata -, in planurile politice ale voievodului, monahismului i se stabilisera rosturi noi,
mai direct legate de viata societatii vremii.
Biserica mare a Hur zilor reprezinta, §i ea, o reluare a modelului de la minastirea
Arge§ului (p. 44). Me terul care a zidit-o - Manea zidarul - s-a indepartat insa de modelul
adesea imitat, mai mult decit toti predecesorii sai, proiectind monumentul rational, in functie
de scopul insu§i al minastirii i tinind totdeodata seama §i de noile experiente tehnice §i ten-
dinte artistice. Astfel, aci, despartirea dintre naos §i pronaos se face printr-un zid plin, stra.-
puns de o singura deschidere, in ax, reintoarcere la un procedeu din ce tn ce mai rar folosit
in arhitectura munteneasca, incepind chiar cu modelul de la Arge§. Proscomidia §i diaco-
niconul nu mai sint simple ni§e, ci - ca odinioara la Bucovat, de pilda. - incaperi ce flan-
cheaza altarul, avind insa la exterior o inaltime egala cu a acestuia. Daca. asemenea modi-
ficari fata de model nu sint dedt adaptari la programul religios - innoit - al edificiului,
altele in schimb tin de tendinta de simplificare a structurilor amintita mai sus: turla pronao-
sului este sprijinita, spre est, pe zidul despaf!itor intre naos i pronaos, iar la vest pe numai
doua coloane; iar cele doua mid turle torse ce se inalta la Arge§ pe colturile nord-est §i nord-
vest ale aceleia§i incaperi, au fost inlocuite aci cu doua bolti minastire ti. ln sfirsit, incercarea de
a proportiona edificiul in functie de schimbarea de volume rezultata din adiu- garea, fata de
model, a pridvorului, este, de asta data, §i mai vizibila dedt la celelalte monu- ment inspirate d
ctitoria lui e:goe: ph:nul pronaos1;1lui este _inca §i mai accentuat drept• unghiular, astfel ca,
suprafata lui, 1mpreuna cu cea a pr1dvorulu1 - foarte ingust si boltit cu trei calote (ca la
Patriarhie) - aproape ca se pot inscrie intr-un patrat. '

1 lnceputa in 1690, sf'iqita in 1692, terminata de zugravit la 20 septembrie 1694.

43
 0

..., C7IDf :.-·.·- ·-·······

w
··.. . .•. . ! "f '·\..
:,-

<.n H- t:
Cl g t:
f/"
00

U)

I>··- ···.· ·• : i
0
3

1
l·f·..··• .......•.· ·J·:

H u rez u . Biserica mindstirii . Plan

Hurez u . Incinta minastirii. Plan

Cu toate acestea, monumentul se indeparteaza de proportiile prototipului de la Arge mai

mult dedt oricare dintre monumentele amintite mai sus. Supralargirea pronaosului ( i a prid-
vorului ce-1 continua) nu este compensata ca la ctitoria lui Neagoe, nici de propria lui inal-
time (sporita acolo de un soclu inalt), i nici de prelungirea verticalelor lui prin cele ale tur-
lelor, judicios grupate la Arge anume in acest scop. 1ntocmai ca la Patriarhie, la Hurezi
fatada de vest a pronaosului este taiata, ca de o hara orizontala, imediat sub corni a, de acope- ri
ul pridvorului, ale carui coloane nu mai au eleganta de proportii a celor de la Cotroceni, de
pilda, ci par scunde i masive, fata de latimea golurilor dintre ele. Tendinta de verticalitate nu
mai este exprimata nici ma.car, ca la Patriarhie de pilda, prin cre terea inaltimii. Astfel, edificiul
ramine impunator doar prin dimensiunile sale i prin impresia de deosebita stabilitate pe care o
da (fig. 17).
Plastica fatadelor, tencuite, ramine cea obi nuita: impartirea lor in doua registre, prin briu
(tor intre dinµ de fierastrau) i ritmarea acestora cu panouri, marginite de duble toruri i
terminate, adt in eel de sus dt i in eel de jos cu semicercuri. Demn de remarcat este faptul
ca nici torul briului - ghirlanda de flori rasucita - nici corni ele din panourile registrului
superior, au fost nu sculptate in piatra, ci modelate in stuc, procedeu pe care-I intilnim aci
pentru prima oara la un monument religios muntenesc. Cit prive te sculptura in piatra -
opera lui Vuca in pietrarul- ea pastreaza, indi, numeroase elemente cunoscute de la monu-
me1:tele canta uz ne ti anteri ar : decoratia ancadramentelor de ferestre este aproape identica
cele1 de la b1senca Doamne1, 1ar aceea a coloanelor pronaosului difera foarte putin de a

44
0

0
3
coloanelor aceleia§i 1ncaperi de la Cotroceni. Totu§i, tendintele no! se vadesc 1n decora a
sculptata a capitelelor §i bazelor coloanelor tronconice ale pridvorulu1 (_cu ? rna ente vegetale
abia reliefate fata de suprafata pietrei) §i mai ales, in chenarul bo at a! §U de 1nt are.
De§i 1naltate mai tirziu, 1ntr-o perioada ce se intinde pina in prim11 aru a1 secolulu1 al XVIII-
lea, nici celelalte schituri §i paraclise ale complexului de la Hurezi , nici v e? alta cti orie,
dintre cele modeste risipite pe 1ntreg 1ntinsul tarii, inaltate de domn §1 de farn.1ha sa (ma1 ales
reconstructii de laca§uri, mai vechi) nu prezinta un decor mai bogat: la toate a.cestea podoaba
sculptata ram1ne, atit ca amploare dt §i ca motive, aproape aceea§i, de§i, in unele cazuri nu
numai ancadramentul intrarii, ci si cele ale ferestrelor au primit decoratia flor al.a care, treptat, o va
1nlocui pe cea « gotica m ldoveneasca » 2• La dteva dintre aceste edificii, tendinta de
simplificare se va extinde §i asupra plasticii fatadelor care - de§i, in genere, mai 1:amin des-
pa te indoua prin briu - nu mai sint ritmate cu firide sau panouri (registre netede am mai
intllnit, de altfel, §i la Cornetu). Uniformitatea suprafetelor tencuite era 111sa, in asemenea
cazuri, inlaturata prin zugravirea lor cu motive ornamentale, uneori de origine orientala, ca
de pilda la biserica m1nastirii Surpatele sau la cea a curtii din Doice§ti 3•
Caracterele « stilului nou » se vadesc, 1nsa ill mai mare masura la ctitoriile contemporane ale
familiei llltudite - §i, mai tirziu rivale - a Cantacuzinilor. Aci, nu numai ca podoaba sculp-
tata. ill piatra este illca mai bogata §i realizata intr-un relief mai inalt, ci inse§i motivele folo-
site dovedesc, adesea, o incontestabila origine apuseana 4• Asemenea caractere se pot lesne
explica prin relapile strinse §i continue cu Occidentul, ale acestei familii ce s-a aflat mereu
in fruntea acelora care nutreau iluzia ca eliberarea tarii de sub jugul otoman ar putea veni
de la ajutorul statelor cre§tine. Prin realitatea relatiilor economice §i politice cu Imperiul
Otoma.n se explica insa prezenta, in decoratia zugravita a fatadelor (ca la biserica bucure§teana
a Coltei)· a unor motive de origine orientala, precum §i folosirea - ce e drept, intr-un singur
caz cunoscut, eel al bisericii de la Fundeni - a stucaturilor, pe intreaga suprafata a fatadelor,
impaftite in mari panouri decorate cu motive ca de miniatura persana. ·
Dintre ctitoriile lui Brincoveanu, numai doua - bisericile m1nastirilor sf. loan eel Mare (Gre-
cesc) §i sf. Gheorghe Nou 5, ambele din Bucure§ti-par sa se fi bucurat, pe cite §tim azi,
de o decoratie sculptata care intrecea cu mult, ca bogatie, pe cea de la Hurezi, asemanindu-se
doar cu aceea a palatului de la Mogo§oaia. Daca extindem cercetarea §i asupra altor monu-

1 Bolnita Hurezilor e zidita de doamna Maria la 1696; paraclisul de deasupra portii (azi deasupra trapezii), de voievod, in 169 6-
97;schitul sf. Apostol, de staretul loan, in 1698; iar schitul sf. Stefan, de tefan, fiul voievodului la 1703.
:i La Brincoveni (refacere din 1699, a unei biserici de la Matei Basarab), ferestrele au chcnare florale in noul stil. tn schimb , la
Surpatele (ctitorie a Buze tilor, refacuta in 1706, de doamna Maria) chenarul floral inconjoara pe eel « gotic moldovenesc », ca
i la Govora (ctitorie a lui Vlad Dracul, refacuta pentru ultima oara de staretul ei Paisie, in 1711).
a Pentru Surpatele, decoratia zugravita ne este atestata de o acuarela de la mijlocul secolului trecut. La biserica din Doic ti
(1706) zugraveala este incl vizibila pe fatada sud i pe toate trei fatadele pridvorului. Ad insa, coloanele priclvorului sint boga t
impodobite cu caneluri in torsada, iar ferestrele au ancadramente cu motive florale.
' Pentru motivele occidentale folosite in sculptura ce impodobe te ctitoriile cantacuzin ti . i pentru chipul in care de au
ajuns la noi, v. mai jos, p.
6 Sf. loan eel Mare (1703) nu ne este cunoscuta declt din documente iconografice i din clteva sculpturi pastrate in lapidariul de

la Stavropoleos. Sf. Gheorghe Nou (1698) - edificiu odinioara de tipul bisericii minastirii Arg ului - nu mai pastreaza azi,
din sculptura orig ara, declt briul, ancadramentele de ferestre i, scoasa de la locul ei, pisania.

46
 mente brinco.vene ti, tinind totodata seama de data la care ele au fost construite, constatam
ca somptuozitatea decoratiei acestora nu cre te treptat, pe masura ce se precizeaza caracterele
« noului stil », d depinde doar de insemnatatea pe care voievodul intelegea sa o dea ficcaruia
dintre ele in parte. Sacrificiile materiale pe care domnia le facea pentru construirea unui edi-
ficiu erau cu grija chibzuite (socotite, am putea spune) in functie de rolul, mai mic sau mai
mare, pe care el urma sa-1 joace in indeplinirea planurilor politice domne ti. Din acest punct
de vedere - in afara de faptul ca, fata de monumentele religioase, aveau acum precadere cele
laice - ar parea ca avem a face cu o reintoarcere la o « politica a constructiilor », intru totul
asemanatoare cu a domnilor din prima jumatate a secolului al XVI-lea, dnd somptuozitatea
bisericilor de la Dealu i Arge era destinata sa trczeasca increderea intregii lumi ortodoxe
m capadtatea Tarii Romane ti de a realiza planu ri.le de cruciada eliberatoare a sud-estului
Europei de sub dominatia sau numai amenintarea Imperiului O toman. i totu i, chiar in
aceasta privinta se produsese o schimbare profunda : acum nu numai somptuozitatea monu-
mentelor religioase - evident, exp.rimata cu alte mi jlo ace - era pusa in slujba unor planuri
politice, ci biserica insa i, ca institutie, in loc sa mai patroneze, ca odinioara, actiunea politica
era implicata in realizarea acestora i deplin subordonata lor. Acestei noi conceptii generale
asupra locului bisericii in politica tarii, Ii corespundea una i in ce prive te rostul ce urmau sa-
1 aiba manastirile in viata locuitorilor ei. Accentul nu mai cadea acum asupra activitatii pur
religioase, de cult, a manastirilor, considerata, in trecut, ca fiind cu mult cea mai insemnata, ci
asupra celor socotite odinioara ca accesorii : activitatea culturala i, in oarecare masura, i
artistica; cea de institutii de invatamint (cu caracter religios, ca pretutindeni, de altfel, pe
atund) etc. Cind nu puteau implini aceste rosturi, manastirile - chiar cind erau vechi i cu
renume - erau sortite a fi, in primul rind, simple centre de administrare ale unor exploatari
de illtinse domenii i averi, ale caror venituri urmau sa asigure existenta unor lavre din
Orient care - la rindu -le - trebuia sa joace, pentru ortodoqii de sub jugul otoman, unul
dintre rolurile amintite mai sus. 0 asemenea schimbare in conceptia despre pozitia biseridi
in cadrul statului trebuia sa se reflecte ill modificari in programul complexelor monastice pe
care, incepind din aceasta vreme, le putem cunoa te nu numai din resturi mai mult sau mai
putin disparate, d prin exemplare intregi, din ce in ce mai bine pastrate.
Dispuse, in mod obi nuit, illtr-un patrulater mai mult sau mai putin regulat, cladirile manasti-
re ti cuprindeau, de obicei, chiliile, apartamentele pentru ctitori i cele pentru oaspep (ar-
hondaricul), staretia, trapeza i bucatariile (cu interesante i caracteristice sisteme de bolt.ire),
depozite i pivnite pentru alimente i - in sflr it - paraclisele, mid laca uri de cult, desti-
nate unor slujbe religioase cu caracter mai put.in, solemn. Acum, la acestea se adauga, in unele
cazuri, o incapere spedala pentru biblioteca - fiindca aceasta nu mai cuprindea, ca in trecut,
doar dteva zed de manuscrise, d uneori (ca la Hurezi, de pilda) sute de pretioase volume,
tiparite la Venetia sau in alte parti ale Occidentului - precum i constructii speciale pentru
coli, spitale, aziluri etc.
Ca ill trecut, de altfel, paraclisele se afla, unele - ca de pilda, bolnitele destinate a fi biserici
de « infirmerie » sau de· cimitir - in afara incintei monastice; altele, de tipuri extrem de va-
riate (de la simple camere mai mari, cu sau fara absida la rasarit, situate de ) a etaj,

47
pina la adevarate bisericute in miniatura, de plan treflat), se afla chiar in cuprinsul acesteia
Ceea ce caracterizeaza par clisele este, in genere, lipsa pronaos:ul_ui, _n_u insa i a_ pri vorului:
ln rest, pentru inaltarea lor erau folosite toate procedeele t hn1ce 1 1:111Ioacele art1st1ce obi
nuite la biserici, astfel incit ele constituit> nu o data, deoseb1t de pretioase documente asupra
arhitecturii epocii.
Trapezele, sali vaste, acoperite cu cavane, sau boltite in chip variat ( e }a si!11-plu !eaga_n, Ia
bolti cu penetrapi, sprijinite pe stilpi mediani) - avind un rol deosebtt 1n viata mmasttrilor
- erau adesea bogat impodobite cu sculpturi i cu pictura, ca de pilda, cea a m1nastirii Sinaia
(ctitoria Cantacuzinilor, 1694-95), eel mai bine pastrat di.ntre exemplarele epocii
Celelalte incaperi, destinate a fi locuite, aveau de obicei bolti cu penetratii i erau dispuse
pe unul sau doua nivele, iar pentru o cit mai lesnicioasa circulatie intre ele, crau legate prin
galerii deschise inspre interiorul incintei, cu arcade pe stilpi sau coloane. Citeva asemenea
galerii, intrerupte de scari i de foi oare, sint-ca la Hurezi, de pilda (fig. 18- 19)- prin rit-
mul i proporpa intre coloane i golurile dintre acestea, unele din cele mai frumoase reu ite
din intreaga arhitectura romaneasdi.
Intrarea in incintele minastire ti se facea pe sub puternice turnuri de straja, ce serveau tot-
deodata de clopotnite i dintre care unele, pe linga rolul lor utilitar, prezinta o reala valoare
artistica.
Toate aceste categorii de cladiri existau i la minastirile anterioare, grupate in jurul bisericii,
unele in interiorul incintei, altele adosate zidurilor acesteia. Ceea ce apare acum nou, este
faptul ca ele sint ordonate cu grija,conform principiilor arhitecturii occidentale, in raport cu
un ax de simetrie, precum 1 judicios dispuse in functie de orientate ca, de pilda, la Sinaia
Cantacuzinilor, unde, chiliile i starepa ocupa laturile de est i sud ale incintei, iar bucataria,
trapeza i unele incaperi cu destinape speciala (magazii etc.) latura de nord, cea mai, expusa
curenplor atmosferici i mai pupn insorita, i a a mai departe.
Dar, la toate aceste cladiri, obi nuite complexelor monastice i asupra carora-intocmai ca
la cladirile laice, dar cu oarecare. intirziere fata de acestea - « noul stil » i i pune din ce in
ce mai hotadtor pecetia, se mai adauga acum, uneori, i alte construcµi, menite sa raspunda
schimbarii in conceptia asupra rolului manastirilor. La Coltea, de pilda, dupa cum ne infor-
meaza izvoarele istorice, fiecaruia dintre multiplele roluri pe care urma sa le joace manastirea
ii corespundea cite un corp de cladiri separat, toate fiind insa dispuse in jurul incintei: casele
arhiere ti (menite sa adaposteasca pe marii ierarhi straini, in trecere pe la noi), « spitalurile»
(pentru barbati i pentru femei) i coala, fiecare corp de cladiri avindu- i propriul paraclis.
La sf. Gheorghe Nou din Bucure ti, hanul - principala sursa de venit a manastirii - era
chiar in incinta, camerele i « boltile» (magaziile sau atelierele) aflindu-se in cladirile ce in-
conjurau curtea din jurul bisericii. Asemenea « indrazneli » deosebesc fundamental noile con-
structii monastice de cele de odinioara.
Privita in ansamblu, scurta « epoca brincoveneasca» ne apare ca aducind in arhitectura
rar R m e ti, doua inse ate oiri: unin privinta programelor, care ajung sa se mul-
t1phce 1 sa se t ansforme, m functie de scl_tlr_nbarile intervenite in felul de a trai i a gin
al contemporamlor; cea de a doua, in pr1v1nta formelor, ce devin mai numeroase i mat

48
 te prin intrarea in repertoriul me§terilor din tara. a unor noi elemente decorative. Acestea
dbiongaurm'a P?t"fi d e _.or1. g1.1:1 d1. verse, at".1t ?.;1enta1 :, c"1t. §1 oc. 1d enta e; dar ele nu par niciodata
aine, cac1 smt, dintru mceput, cu grtJa seleq1onate, apo1, depltn adaptate §i integrate fon-
uitradiponal, fiind perfect adecvate programelor. Astfel adoptarea §i prelucrarea elementelor
straine este dep rte d a o impla._chestiune de« moda»; ea coresp ndea - cum am vazut-
or cerinte v1u res1mtJ.te 1n arlutectura munteana a epoc11: nevo1a de son1ptuos, generata
planurile politi7e _ale voiev dului, vizibi a ?_1ai ale la construqii e laice; nevo a de a
suplini prin decorattv hpsa,.,d var1etate rezultata 1n s1mph!ica:ea structur or, la cele rehgioase.
Pe temeiul acestor constatar1 se poate contura 1 rolul lu1 Bnncoveanu 1n formarea « noului
stil »; in masura in care a adopta t, in politica sa, teluri conforme cu noile conceptii ale vre-
mii, el a contribuit la precizarea i ra.sp1ndirea noilor programe; iar prin chipul in care a
inteles sa realize_ze ace te teluri politice, el crea"'t ?u numai nevoia, ci i m j_loacele de. im-
bo()'atire a repertor1ulw de elemente decorative; cac1 pentru el fastul era un m11loc de aq1une
politica, iar politica sa a creat, prin contactele ei - i cu Occidentul, dar mai ales cu lumea
orientala - prilejuri noi i imprejurari favorabile pentru innoire a tezaurului de forme deco-
rative al arhitecturii muntcne§ti. Chiar daca, astfel, Brincoveanu nu a contribuit, voit, la pre-
cizarea noului stil, chiar daca tendintele de transformare i innoire incepusera a fi resimtite
inca inainte de venirea sa in domnie, rolul sau ramine deosebit de insemnat, tocmai pentru
ca el a simµt aceste tendinte i fiindca - in intreaga sa activitate, multipla, consecventa i
unitara - a tiut sa Ii se conformeze. Precizat astfel in cursul celor peste 25 de ani· de domnie
ai acestui voievod, « noul stil muntenesc » i i justifica, prin aceasta, i cealalta denumire sub
care este cunoscut, cea de « stilul brincovenesc ».
Dar, o data « noul stil » constituit, el formeaza punctul de plecare al aproape intregii dez-
voltari ulterioare a arhitecturii muntene ti, pina la epoca patrunderii masive a formelor apu-
sene - lipsite de orice legatura cu cele tradiµonale Tarii Romane ti - ale neoclasicului. 1ngrijita
dozare a mijloacelor de realizare a podoabei monumentelor a creat mijloacele- nece:.. sare
precizarii celor doua principale linii pe care va continua evolutia arhitecturii in secolul al
XVIII-lea. Una dintre aceste linii, cea a monumentelor realizate cu ·mijloace materiale
modeste - preluata de mica boierime, de patura tirgovetilor §i, apoi, chiar de taranimea
libera - va cunoa§te o deosebit de interesanta §i caracteristica evolutie, ce va constitui eel
mai de seama fenomen al intregii arte roma.ne§ti din secolul al XVIII-lea. Cealalta - a monu-
mentelor de cult somptuoase - continuata inca _de ma_rea boierime §i, in foar e _mica masur
de domnie, se va mentifle doar scurta vr me §1 a d1_sparea t eptat, ca.tr ftr§ ul secolul
(pe masura ce se va stinge in sinul aceste1 patur1 soc1ale senttmentul rehg10s, 1n forma lw
medievala), nu insa fara. a fi dat, din cind in cind, opere de o reala valoare artistica.

venimentele politice care au urmat mortii I:ai Brincov anu ?u a1;1 avut_ consecinte imediate
viata satelor §i tirgurilor, iar trans ormartle economtce §1 soc1 le (s1ngurele. c r puteau
lllfluenta evolutia arhitecturii din cupr1nsul acestora) s-au produs, 1n aceasta pr1ma Jumatate
a s col lui al XVIII-lea, treptat, astfel ca, de aici inainte, de repere cronologice precise nu
tnai poate fi vorba.

49
Viata tirgurilor se resimte de pe urma incadrarii lor, tot mai m ar ca te, i_n ar ia comequiui
otoman i atita vreme cit aceasta situatie va dura,. ele vor noa te . 0 evo lu t tc a a de le ti ,
incit - la prima vedere - da impresia unei stagnar1. Treptat, in cupr tnu5 l lo , a. sp ec te l e Otten-
tale se vor inmulti, fara. sa poata insa inlocui total pe cele autohtone , tr a d pi on a le, a semana-
toare celor sate ti. . , . ..,
Nici la aceasta vreme - i nici mai drziu chiar - de vreo preocupaer u r ban inca nu poate
fi inca vorba: pe ulitele intortocheate i podite cu lemn ale tirg ur lo r ( cum 111 le a:at d s-

crierile contemporane i unele planuri ridicate la inceputul secolulu_1 al IX-l a ) s _ 1n 1ru1au

cladiri, adesea inca putin diferentiate - adt ca material de constru tte 1 ca <sf!poz itei. , d i,
de cele mai multe ori, ca aspect - de cele sate ti, despartite de inttnse .< cur t» al .e b o tertlor,
simple replici la oras ale re edintelor de la tara ale acelora i. Negustoru mat avutt - fie ca
erau proveniti din mica boierime, fie ca reu isera sa- i cumpere ranguri, impr un a c cutirile
corespunzatoare acestora - imitau, in masura dorintei lor de lux, felul de tra1_al bo1er1lor din
protipendada i, ca urmare, luau ca model pentru locuintele lor casele boiere t1_.C:it ev a exem-
plare de la inceputul secolului trecut ( i nu dintre cele mai luxoase)-casa Melik din Bucure ti,
casa Hagi Prodan din Ploie ti, (fig. 25-26) ne permit sa recunoa tem dteva din trasaturile
caracteristice ale· unor asemenea locuinte: indiferent de plan, nelipsit era cerd.acul, cu stilpi
de lemn, impodobit cu sculpturi i traforuri ce constituiau aproape singura decoratie exte-
rioara, iar adesea intilnit era « sacnasiul », incapere amintita pentru prima oara inca pe vremea
lui Constantin Brincoveanu, dar devenita tot mai obi nuita pe masura raspindirii la noi a
modelor orientale. In interior, predomina decoratia in stuc, restrinsa insa numai la · tavane -
peretii fiind, in genere, acoperiti (dupa acelea i mode orientale) cu covoare, aluri i scoarte-
i care, de i lucrata adesea de me teri ardeleni, vadea totu i i ea, in ornamentica, legaturile
tot mai strinse cu lumea musulmana. Casele de tirgoveti, negustori sau me te ugari - fie ca
erau construite in paianta,· fie ca erau de caramida - aveau planuri simple (doua sau patru
camere, cu accesul din acela i culoar median, perpendicular pe fatada principala) i erau cu
mult mai putin decorate in interior, asemanindu-se cu cele tarane ti actuale prin prezenta cear-
dacului cu stilpi de lemn, adesea ciopliti in for1na de coloane, cu capitele la care volutele ionice
se alaturau unor · motive traditionale, orientale, sau de pura fantezie.
Cladirile de interes ob tesc ramin acelea i ca- in veacul precedent, cad nu numai in felul de
viata al tirgovetilor, ci nici irt organizarea tirgurilor nu se produsesera schlmbari care sa ceara
aparitia unor noi tipuri de construqii. In Bucure ti i in tirgurile mai insemnate, marile
hanuri devin tot mai numeroase i ajung sa concentreze intre zidurile lor aproape
intreaga activitate comerciala de mai mare insemnatate. Grija pentru viata i avutul celor
ce le locuiau - in trecere sau pentru ·o perioada mai lunga - era principala preocupare
careia trebuia sa-i raspunda complexul arhitectural, realizat dupa un tip de mult devenit
traditional pe o buna parte a ariei mediteraneene i in aproape intregul Orient apropiat
i mijlociu.
Hanurile erau, ca i caravanseraiurile orientale, alcatuite din complexe de cladiri, dispuse futr-
un vast patrulater ce inchidea la mijloc o curte menita sa adaposteasca trasurile i caru- tele. La
origine,o asemenea Jncinta nu prezenta dedt putine i inguste deschideri spre exterior

50
(iJltocma ca fo tificatiile vren1ii, cu care se asemana in numeroase privinte), accesul in interi-
orul ei fiind as1g at de o singura poarta, dominata de un turn de straja i care se inchidea
de la lasarea noptu pina la revarsatul zorilor. Cladirile din jurul curtii erau construite pe mai
rnulte nivele, _dintre care primul era, de obicei, ocupat de beciuri, de grajduri, sau de «bolti»
(pravalii, a ehere, neori i magazii), iar cele superioare (unul sau chiar doua) de camere de
locuit ce- 1 aveau 1n!rarea inspre galeriile, pe stilpi sau coloane, ce inconjurau curtea. !\-iai
tirziu,_ in u1:ele c:z n, numarul deschiderilor spre interiorul incintei _va cre _te i,. n.u o data,
« boltile » 1 pravalule vor capata acces direct dinspre exterior, vech1le lor intran pnn curte
fiind zidite. Ruinate i transformate, hanurile de acest fel au dainuit pina in cea de-a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, dnd pretul mare pe care ajunsesera sa-1 dobindeasca terenu-
rile urbane a fa.cut ca ele sa fie darin1ate si '.inlocuite, fie de edificii publice; fi·e de constructii
cu caracter comercial. Astfel, dintre nun;eroasele n1ari hanuri ce functionau inca la inceputul
secolului al XIX -lea in Bucure ti, pina la noi a rnai ajuns unul singur' din nefericire-
hanul lui Manuc (1808) - care 1nsa a co.nstituit, d.intru inceput, o exceptie printre hanurile
bucure tene. 1ntr-adevar se tia n1ai dinainte ca el inlocu ia un alt han mai vechi (ars in 1804)
iar cercetarile recente - ptilejuite de lucrarile de restaurare, inca in curs -- au dovedit nu
numai di o parte din construqiile acestuia fusesera refolosite, ci §i ca intre ele se aflau cla-
diri ind. §i mai vechi-ce apartinusera dndva cuqii domne§ti din apropiere (« Curtea veche»)
- indeajuns de bine pastrate pentru a Ii se putea reda astazi forma originara. Camerele
de locuit, situate pe doua nivele, aveau largi ferestre spre exteriorul incintei, care - drept
urmare a faptului ca era rezultata din iinbinarea unor cladiri noi cu altele vechi, - avea, in
mod exceptional, doua porti de intrare.
Aspectul variat - cvasirural §i oriental totodata - al ora§elor muntene nu va ajunge sa se
schimbe, nici chiar pentru cele mai insemnate dintre ele, dedt tirziu, in secolul al XIX-lea
cind, treptat, ceardacele ajung sa se inchida prin « geamlkuri »,iar fatadele dinspre strada, sa
alcatuiasca - mai intii in cartierele comerciale - un front continuu, de§i nu unitar. 1\1ai ales
in cea de-a doua juma.tate a secolului trecut, tendinta din ce in ce mai rapida de « occidenta-
lizare » a intregii vieti a burgheziei avea sa duca la adoptarea, pe scara. larga, a unor modele
(de a doua mina) de cladiri in stil neoclasic, al caror aspect nu mai pastreaza aproape nimic
din zes_trea de experienta constructiva §i artistica a trecutului, zestre pe care, numai tirziu,
« coala romaneasca » de arhitectura va incerca, apoi, sa o revalorifice.

Dupa Brincoveanu, domnii vremii - §tiind bine ca functia lor este limitata in timp §i consi-
derind-o, adesea, ca pe o simpla luare in arenda, plina de riscuri, a unor venituri ce puteau
i trebuiau sa fie cit mai mari - nu aveau nici un fel de interes sa mai cheltuiasca averi
pentru construirea de noi re edinte bogate, ce n-ar fi fa.cut, de altfel, dedt sa atraga atentia
demnitarilor otomani asupra rentabilitatii domniei §i sa le stirneasca astfel lacomia. Doar in
1775, Alexandru Ipsilanti, vazind ca reparatia vechiului palat domnesc din Bucure§ti - Curtea
.Veche, caci eel construi.t de Bdncoveanu era inca .§i mai ruinat-ar fi costat mai mult dedt
construirea unuia nou, hotara§te sa zideasca un altul. «Curtea Noua », inceputa in 1775 §i ter-
minata in anul urmator, nu er-a - dupa parerea strainilor care au vazut-o -un edificiu frumos

51
 Buc11re1ti. Fost a ndnastire V aca;rei
Planttl incin

---- -------...
0 5 10 20 m

::
=i
.:::.: ..::::
...... .::...:.
:•-:-...·.-.··..:..: ..
..::i,..,.. .... ...:::.....:
:..s· .····-....·.· · · · · - - · ,....
•···.··:.•·-·····..........
.·=::... .
....
..:..
...
....
..::
..........
:::::.:. :: !:::.:.·. .d
 cu to te <:_el. pat cari i tr.ei foi oare pe care tim ca le-a avut . Faptul s-ar putea datora
i schim aru hipei de e ten zidari, in chiar cursul lucrului, schimbare datorata, in buna
parte, zgircne l ldo mnulu1. Arsa la 25 decembrie 1789 (de uncle §i numele de <f Curtea Arsa »,
sub care eset "ni de ob _te cunoscuta), refacuta in 1798-99, devastata in 1801, greu incercata
de cutre1:1_ur in-1 2, 1strusa din nou i definit iv, de incendiu, in 1812, ea nu mai poate fi
_cun scuta azi e _c.tt indirect, in izvoare i patr ial, prin rama itele beciurilor de caramida frumos
bolt te de c iap _de ardel eru ce incepusera lucrarile. Dar in afara de aceasta constructie - a
care1 scurt 1stn e. este caracteristica pentru viata ora elor o.astre in ac v:e e -. nu _se
poate vorb1 de:1t doar de unele « case domne ti », simple pav1hoane de odihna 1 d1straq1e,
zidite in marg1.nea Bucurestiului.
Re§edintele de la tara ale l;tifundiarilor se adapteaza - incepind de pe la mijlocul secolului
al XVIII -lea- noilor conditii de viata create de incapacitatea domniei de a asigura lini§te
fata de bandele pradatoare din afara si de manifestar ile, din ce in ce mai active, ale lupte1
impotriva abuzur ilor domniei §i n1arilor boieri. « Curtile » boiere§ti construite (sau numai
reconstruite) in aceasta vreme sint inconjurate de ziduri de aparare, ca de pilda acelea de la
Tatare§ti (terminata in 1798) i de la Leordeni (reconstruita pe la 1806). La fel se procedeaza
chiar la re§edinte mai vechi, ce nu avusesera pina atunci dedt simple ingradiri de lemn sau
de zid. La Goles,tii amintit,i mai sus' de pilda' incinta construita pe la sfirs,itul secolului al
XVIII-lea avea un foi or de straja deasupra portii iar la colturi tumuri prevazute cu guri
de tragere pentru tunuri. Se interege ca astfel de vaste (§i deci scumpe) constructii nu
erau la indemina oricui: chiar apararea lor era costisitoare, caci cerea un mare numar de
oameni bine inarmati §i instruiti, fara insa a oferi o siguranta corespunzatoare cheltuielilor.
Ele nu puteau rezista cu succes unor atacuri mai puternice §i, cit de cit, bine coordonate,
cum totu§i erau uneori cele ale bandelor de rasculati ce patrundeau m tara. din Imperiul
0toman.
Cea mai des intilnita forma de fortificare a re edintelor boiere ti de la tara era insa, in
aceasta epoca, o alta, destinata sa puna la adapost, cu mijloace putifle i. pentru scurt
timp, viata stapinilor. « Cula » - de origine orientala (cum o arata, de altfel §i numele:
«Kule», turce§te = turn)- ajunsa la noi prin Balcani este o locuinta cu imparpre §i dimen-
siuni ce difera dupa posibilitatile proprietarului, construita pe un plan cit mai adunat §i
avind, de obicei, doua sau chiar mai multe nivele, cu comunicatiile intre ele numai prin
interior. Ceea ce o caracterizeaza este reducerea la minimum a deschiderilor de la nivelele
inferioare: o singura U§a, solida §i care poate fi repede §i teapan baricadata; la parter §i
primul etaj, ferestre recluse la simple metereze, dispuse §i orientate astfel incit prin ele
sa se poata trage cu cit mai mult efect asupra atacatorilor. Numai la ultimul nivel, un prid-
vor pe stilpi, « foi§otul», permite supravegherea (§i eventual semnalizarea) pina departe.
Nu mai era vorba in acest caz decit de a pune la adapost persoana proprietarului i avutul
lui in bani si obiecte de pret, pe durata de citeva ore, pina putea· veni ajutorul. Asemenea
constructii -· destul de numeroase odinioara, destul de pupne azi - se intilnesc pe o arie
. ce cuprinde toata Oltenia §i vestul M nte ei (adica tocmai partile in care lupta de clasa s-
a manifestat, in aceasta vreme, ma1 activ). ln cuprinsul lor, arta este destul de slab

53
reprezentati, dat fiind ca insu i scopul lor era, in primul rind, util_ita · T tu i i ci1n Uniin,
uneori, tavane i bolti impodobite cu stucaturi i - la stHpu prid orulu1..,- c1ubuce
simple (la cei de zid) sau sculpturi ori crestaturi (la cei de lemn). .,Est v/e iden t ca asemenea
constructii - dintre care cele mai <;:unoscute sint cele d l_a Ma ldare tl, f.ig 7,) . c a de la
Almaj, de la Bro teni, iacul, Gro erea (toate in Olten1a) 1 ea de !a F rn.1co 1 (1n Mun-
tenia) - erau destinate sa reziste nu atit marilor bande pradalmce venlte d in sud ul Dunarii,
cit mai ales cetelor mai putin numeroase de haiduci. . • .., " .., • ..,
1
Avantajele de simplicitate i de siguranta pe care le <:>ferea_ aces_t t1I-:_ d:e .1ocu1nt 1ntan ta au
fa.cut ca - in aceste vremuri nesigure, i, prin imitatte, ch1a.r 1:na t1z 1u - . el s fie ad ptat
i de micii proprietari de mo ii, ba chiar, uneori, i de taran11 ltben rna1 avup . T o t t, in
uncle cazuri, chiar locuintele unor boieri de seama ramin fara lemente de .forttfic re,
acestea aparind msa la bisericile din imediata apro piere, ca de _ p1lda la cea.. din Pr aJb ,
careia, in 1778, i se aduc amenajari (« foi or » deasupra pridvorulu1, metereze 1n cvadrtlob1,
la clopotnita de pe pronaos etc.) (fig. 23-24) ce constituie adaptari, pe dt se pare mai tirzii,
la noile conditii. Clopotnitele de pe pronaosul unor astfel de edificii capata acum i rolul
de turnuri de supraveghere i sint prevazute, adesea, cu camere de locuit pentru pindari,
ca de pilda la biserica de curte din Vadeni, sau chiar la minastirea Jitianu (in ambele cazuri
amenajarile sint net ulterioare constructiei). Ceva mai mult, asemenea transformari apar
nu o data chiar la unele biserici din ora ele mai mid (ca la ube ti, in Cimpulung) ceea
ce arata ca viata era aproape tot atit de putin sigura in cuprinsul tirgurilor, ca i in sate
sau la « curtile » boiere ti mai izolate.
Toate aceste observatii ne arata in ce masura se schimbasera, in secolul al XVIII-lea, conditiile
de viata §i ne explica pentru ce, la cladirile laice, de o continuare i dezvoltare a stilului adoptat
la curtile brincovene ti nu putea fi vorba. « Noul stil » nu persista 1 nu evolueaza dedt
doar in domeniul constructiilor religioase.

1fai ales in primele decenii de dupa moartea lui Brincoveanu, apar, intr-o serie ce continua
ctitoriile bogat impodobite ale acestuia, destul de numeroase edificii sau complexe de
arhitectura religioasa, datorate nu atit domniei insa i, cit unor ierarhi sau clerici mai avufi
i unor mari boieri. Astfel, mitropolitul Antim Ivireanul intemeia in Bucures,ti frumoasa
i bogata mmastire ce-i poarta numele - destinata sa adaposteasca o tipografie i o biblio-
teca - desfigurata astazi, mai mult poate dedt de distrugerile vremii, de reparatiile, adaosu-
rile i transformarile ce i-au fost aduse mcepind din mijlocul secolului al XIX-lea. Boierii
Cretzule§ti zideau, mtre 1720 i 1722, biserica bucure teana ce le poarta si azi numele,
iar_ Ioa1;1ic;ii arhi andritul zide mica biserica - inaltata in 1724 i modificata r dical, cu patru
aru ma1 t1rzm, c1:iar de ca re ctttor - Sta:ro leo (fig. 21-22), destinata a servi drept Hka§
d cult al n lu1 cu_ acela§l ume, ale caret v n1tur1 erau inchinate unei manastiri din Pogo-
n1ana, pat 1a 1nteme1etorulu1. Complexul arhttectural eel mai de seama al primei jumatati
a secolulu1 al XVIII-lea ramine insa eel al minastirii Vacaresti ultima dintre marile ctitorii
domne ti din Tara Romaneasdi. ' '

54
1ntemciaat de Nicolae Mavrocordat (domn .al Tarii Romane ti intre 1715- 16 §i 1719- 30),
rnanastirea Va ac re§ti, inceputa in 1716 §i sfintita abia in 1724, a fost conceputa ca un insemnat
centru de cultura orto doxa, dotat cu tipografie §i cu o §COaHl gr eccasca ce beneficia de
cea mai bogata d intre bibliotccile din sud-estul Europei, cea a domnului insu§i. Incinta
formeaza un rep tun ghi (circa 100 x 120 m), avind in axul longitudinal, pe l tura de_ vest,
turnul -clo potmta -- pe sub care se face intra rea - iar pe cea de est, un parachs (la etaJ). Pe
trei dintre laturi (no rd, vest i sud) se in§ira cladir ile monastice - chilii (boltite), staretie, budi-
tarii etc. - disp use pe doua nivele (parter §i etaj, sau pivnite inalte §i pa rter) §i legate intre ele prin
galerii deschise, inspre interiorul cutr ii, pe coloane bogat impodobite, legate prin arce trilo
bate.
Biserica mare a minastirii (fig. 28), a§ezata in centrul incintei, reia - cu m dificari mult
mai importante ded t la Hurezi - planul bisericii minastirii Arge§ului. i act (p. 56), ca
totdeauna, principalele innoiri se indlnesc la pronaos. Dreptunghiular, cu lungimea trans-
versala pe axul edificiului, acesta e boltit asemenea edificiilor in cruce greaca inscrisa, supra-
fetele dreptunghiulare dintre bratele crucii fiind acoperite cu semicilindri transversali.
Pridvorul - cu planul in dreptunghi foarte alungit, dispus transversal pe ax - este de
aceea§i inaltime cu pronaosul §i sprijinit de 10 coloane canelate. De asta data, cele doua.
mici turle ce se inalta, la monumentul model de la Arge§, pe colturile vestice ale pronaosului
i la care se renuntase la Hurezi, incununeaza, despartite de un foarte larg arc, pridvorul.
Urmarea acestei dispozitii este ca, vazut din exterior, §i in special dinspre nord sau sud,
edificiul da impresia unei juxtapuneri de constructii, corespunzatoare, fiecare in parte, cite
unuia dintre compartimentele interiorului, impresie ce nu corespunde, de altfel, realitatii,
caci - despartirea dintre naos §i pronaos fadndu-se aci, ca la monumentul model, prin
arcade pe coloane - intcriorul se bucura totu i de o perfecta unitate.
Astfel, reu§ita artistica a edificiului nu mai este deplina, el ramine impunator ca dimensiuni,
uluitor prin bogatia decoratiei sculptate, comparabila doar cu a prot otipului de la Arge
(dar realizata folosindu-se cu totul alte motive §i tehnici), fara a se bucura insa de reala monumen-
talitate a acestuia. Ctitoria lui Nicolae Mavrocordat marcheaza, astfel, punctul limita al unei
evolutii, punct dincolo de care n-ar fi putut incepe ded t decadenta.
1ntr-adevar, dnd in 1764 episcopul de Rimnic Grigore Socoteanu a voit sa inalte, in o'ra ul
sau de re§edinta, biserica Toti Sfintii (p. 35), me terul invatat pc care 1-a folosit a incercat
sa realizeze un edificiu ce ar fi trebuit sa imbine conceptia originala a bisericii sf. Gheorghe
din ·Pite§ti, cu o bogata decoratie inspirata de aceea a <::titoriei lui Neagoe. Daca realizarea
tehnica este remarcabila, reu§ita artistica este departe de a o egala: cele trei turle, inaltate pe
haze foarte inalte, sint prea firave; registrele fatadelor egale intre ele §i despartite printr-un
briu gros, decorat cu un motiv vegetal puternic reliefat, sint ritmate de panouri inguste (drep-
tunghiulare in eel de jos §i terminate in semicerc in eel de sus) delimitate de toruri subtiri,
verticalele concordind de la un registru la celalalt. Toate· acestea marcheaza desigur incercarea
constanta de a accentua verticalitatea, fara succes insa caci, tocmai exagerarea pe care o vad sc
face ca monumentul sa ramina masiv, incununat de turle ce formeaza un grup stingher, impo-
dobit cu o decoratie frumoasa in sine (ce. continua linia trasata de .monumentele brincovene§ ti
 l
I

...._ ,
0 I 13 4.... 10 lfl JJ/lc11ru1 1i. ·osltt 11!1J111stirc r'tcarCJ"l i . P!tlf ml bisericii

d lo. in putul vencului), dnr i11suficient integrata a11sa1n blului ar ! ectural. _Se sim ,te _ev dent,
faptul cl 111e terul em t11vit at i d1 a gindit cu grijl n1 numentu l : tu d, de _pild , dl ed1fic1ul va
6. privit mai ales dinsp.re est (de pc 111:uele drum ce patcurge r u}) 1 nu dispre vest ca proto-
tlpul de la Arge , el n dat el r douit turlc de pe pronaos o r suct e 1n sens contrar cele1 a turlel_or
torse al n1 delului; dar el nu pare s fi in eles di ac lo risucirea era necesari pentru a ev1ta
un upilrlltor efect optic ce nu sc produce dedt numai atunci dnd am ele turle sint viz_u e
deodatll i in prhn plan, ceea ce, la 111 numentul pe care I-a conceput el 1 care urma a fi pnv1t
dinspre st, nu se poate indmpla niciodati. Astfel, oridt de invitat, i oridt de atent in a repro-
duce diferitele elemente pc care le-a imprumutat de la modelele ce 1-au inspirat, me terul de la
Rtinnic nu se dovede te suficient de a.rt ist pentru a co1npune, cu ajutorul lor, un monument
unitar, bine echilibrat ca volu1ne i care si videasdl o deplini concordanti intre acestea i
decoratia ei b gat L Dar vina nu cste numai a lui, ci a intregii epoci: arta compozitiei arhitec -
turale pare a fi fost pierdutl de 1ne terii vremii, i dacl totu i vom mai intilni monumente
rcu ite, faptul nu se datoreazl capacititii de creatie a acestor me teri, ci indeminlrii cu care ei
tiau stl adapteze cazurilor speciale ni te n1odele devenite aproape abloane. De aci inainte,
pini la apari\:ia neoclasicului, nu vom n1ai avea a face cu innoiri in ce prive te tipul i structura
edificiilor de cult, nici n1lcar prin incetdlri de a aplica unor structuri mai vechi o decoratie
noul i nici n1 car - ca la ctitoria lui Socoteanu din Rimnicul 'Vilcea- de a combina struc-
tura §.i decoratia unor mai vechi modele diferite. Reu itele artistice ale acestui final de serie
- ca, de pildl, cele de! rlde tii B tri (1751), Balamuci_(1752) (fig. 29)§i Sciueni (1792-1803)
- se datoreazl bog t1e1 upe1 decorat11 care, dad. pr111 folosirea « formulelor » de mult
c?nsacrate, reu §;e s fie pe de lin conco. dantl cu volumele prezentate de tipuri de edificiu
bme c noscute §1 1ndelung f?los_1_te, nu ma vid te reali capacitate de creatie.
.Dad. §lru_l so npt_ oaselor cutoru domne§tl, bo1.ere§t1 sau datorat marilor prelati se termina
a tfel, sc:1a ctttorul?r m runte - ce adaptau prelucr u Ji _dezvoltau innoirile aplrute la bise-
r1c1lc bnncove §tl 1 n1 de te - a cont1nuat, prtleJwnd aparitia unora dintre cele mai
de seam! creatu arttsttce din mtreaga art medievall romaneasdi.

56
 Dupa moartea lui Nicolae Mavrocordat (1730) conditiile in care avea sa se desfa oare in Tara
Romaneasca activitatea de construire a edificiilor de cult vor ajunge sa fie cu totul diferite
de cele de pina atunci. Lipsiti de prestigiu peste hotare i chiar inauntrul tarii; preocupati sa
satisfaca, in scurtele rastimpuri in care apucau sa detina scaunul, exigentele crescinde ale
Portii i propriile lor interese, domnii fanarioti - adesea straini i totdeauna instrainati -
se aratau foarte putin doritori sa cheltuiasca s me importante pentru construirea de edificii
religioase. Marilor boieri le revenisera, o data cu intinsele latifundii de care ajunsesera sa dis- puna
pr 1: mo te_nire, cun1parare sau uzurpare, i rolul de ctitori ai _numeroaselor laca uri de
cult fam.1hale sau situate pe mosiile lor iar obligatiile ce decurgeau din acest rol erau - acum,
intr-o vreme de tot mai grava 'criza ec'onomica,::, - ' deosebit de impovaratoare, astfel incit nu-
marul ctitoriilor vechi, a junse in saracie' era din ce in ce mai mare. 1ngrijorata. nu de so. a.rta.
acestora, ci de faptul ca pentru ajutorarea Ior trebuia sa intervina, ea insa 1, cu scut1r1 1
oboroace, do mnia a interzis, in repetate rinduri intemeierea unor manastiri noi-a caror inzes-
trare, de altfel, nu facea ded t sa sporeasca numarul bunurilor de mina moarta, de pe urma
carora nu mai putea trage nici un fel de venit - recomandind repararea i intretinerea celor
vechi. Nici autori tatea bisericeasdi. - incaputa §i ea pe mina unor straini tot i_nai dorni_ci
de a se imbogati pentru a- i putea ajuta conationalii aflati in Imperiul Otoman 1 prea put1n
interesati, in fond, de viata religioasa a poporenilor, pe care pretindeau ca ar calauzi-o -
nu arata vreun deosebit zel pentru constructiile religioase de la noi.
Fata de tot mai accentuata dezinteresare a paturilor conducatoare, mai intli mica boierime,
apoi tirgovetii §i, in sfiqit, ob tiile tarane§ti - libere sau chia:r aservite - inca puternic domi-
nate de conceptia · teologica, se vad acum silite sa ia asupra lor rolul de ctitori. Pentru aceste
paturi sociale, construirea unui monument de cult nu corespundea numai unor nevoi inca adinc
resimtite, ci era, in acela§i timp un mijloc de culturalizare (la nivelul vremii i la acela al pro-
priilor posibilitati materiale) i totodata un chip de a- i marca pozipa pe care intelegeau sa
o ocupe in societatea vremii. Iar cum, pentru a face fata sacrificiilor materiale - deosebit de
insemnate - pe care o asemenea afirmare le cerea, erau trebuitoare eforturile uneY intregi
colectivitati (familiale, de breasla sau de ob§te), realizarea unei construcµi religioase era, tot-
odata, i un prilej de afirmare a solidarita!ii acesteia.
ln aceasta situatie, ctitoriile boierimii mari §i chiar mijlocii - de obicei biserici de curte,
mai rar modeste schituri sau laca uri inaltate pentru nevoile taranilor de pe mo§iile lor - apar
din ce in ce mai rar i sint realizate cu mijloace din ce in ce mai modeste; tipurile de edificiu
ramin cele din trecut, plastica fatadelor se mentine arareori pe linia tradi!ionala cad, in genere,
tendinta de simplificare se accentueaza, spa!iile lasate libere in vederea impodobirii cu zugra-
veala tinzind sa cuprinda aproape intreg intinsul suprafetelor. Decoratia sculptata - tot mai
putina §i realizata intr-un relief tot mai plat - continua a folosi, pentru impodobirea ancadra-
mentelor de u i · i de ferestre, motivele vegetale ce se raspindisera in epoca precedenta, acum
1nsa mereu mai simplificate .(nu insa i mai stilizate).
Cit prive te edificiile de cult ai caror ctitori apartineau claselor n1ai pu!in avute, ele prezentau
o !flCa_ §i mai m re.simp fic re procedeelo tehnice,"a plastic!i fatadelor i a decoratiei sculptate.
T1purile de edific1u - m difer1tele lor var1ante - s1nt, ca 1 procedeele de constructie sau de

57
 impodobire, tot cele intilnite, in aceea i vreme, la ctitoriil boierimii ma i i i jlocii, caci
tendinta de afirmare in viata societatii de care erau insuflettte acestc pa.tun soc1ale cerea ca
ma.car in ce prive te aspectul, monumentele lor sa nu se deosebeasca prea mu!t de celelalte'.
Atita doar ca, la o cercetare mai atenta, se poate lesne observa ca totul a fost reahzat, nu nutnai
la o scara mai modesta, ci i cu mijloace mai putin costisitoare. Tinind se:una de toate acestea, se
poate lesne intelege ca, pentru istoricul de arta, nu ana i a at_en ta? 1nonun ent cu m nument,
sau incercarea de a clasa pe tipuri i variante (prin stabtlu ea rmn1rn elor 1fere le dtntre ele)
toate aceste opere de arhitectura, poate constitui principala preocupare, c1 exphcarea aparitiei
lor, in a a de mare numar, tocmai intr-o vreme in care conditiile economicc erau atit de nepri-
elnice.
Dorinta de a- i inalta propriile laca uri de cult nu lipsise acestor paturi putin avute ale socie-
tapi nici in secolele anterioare, dar realizarea, in zidarie, a uno r asemenea edificii intrecea, pe
atunci, cu mult posibilitatile materiale ale unei modeste familii boiere ti, ale unei bresle, sau
ale unei ob ti de tarani liberi: proiectarea - totdeauna bine chibzuita, pen tru fiecare caz in
parte - a unui monument, cu folosirea judicioasa a procedeelor tehnice adecvate, constituia
marea arta ( i in buna parte i taina) doar citorva me teri, formati printr-o indelungata practica,
solicitati peste tot i ale caror servicii nu puteau fi deci obtinute decit cu insemnate sacrificii
bane ti. Chiar execupa proiectului cerea cunoscatori ai unor me te uguri (fabricarea caramizii,
arderea i stingerea varului, amestecul mortarului) pe care locuitorii satelor, familiarizati cu
arhitectura in lemn de multimilenara traditie, nu le cuno teau decit arareo ri. Amploarea tot
mai mare pe care, in decursul secolului al XVII-lea a luat-o activitatea constructiva initiata de
domnie i de n1area boierime a impus o tot mai larga raspindire a cunoa terii me te ugurilor
legate de constructie, iar inlocuirea proiectarii totdeauna rationate a edificiilor cu aplicarea tot
mai frecventa a unor formule tehnice simplificate a putut duce i la inmultirea numarului
constructorilor, acum desigur mai putin savanp, dar excelenti me te ugari. 1n sfiqit, reali-
zarea decoratiei cu mijloace modeste - ciubucarie in tencuiala i zugravirea suprafetelor plane
ale fatadelor-avea, la· rind u-i, sa contribuie la popularizarea unui me te ug ce fusese
odinioara apanajul doar citorva, precum i la posibilitatea de a realiza, cu resurse materiale
infinit mai mici dedt cele sacrificate odinioara de domnie i boierime pentru marile ei ctitorii,
monumente de cult reu ite, durabile i foarte putin diferite de cele pe care le inaltau acuma
chiar reprezentantii paturilor avute ale societatii.
Ar fi zadarnic deci sa cautam o diferentiere a acestor opere ale unei arte §i ale unui me te ug
din ce in ce mai popularizate, in functie de rangul ctitorului, de faptul ca ele au fost zidite din
inipativa unei colectivitati de drgoveti, a unei ob tii de tarani, sau a unei familii de clerici
marunp. Toate se aseamana intre ele in a§a masura, indt s-ar putea vorbi de un « stil popular»
de tradipe brincoveneasca, acela i sau aproape acela§i pe tot intinsul tarii, la sate §i la ora e,
in ctitoriile taranilor, titgovetilor sau micilor boieri. Desigur, prin rnsa§i natura ei, arhitec-
tura acestor monumente exprima mai putin pregnant decit pictura, de pilda, caracterul folcloric
- mai _mult -mitolog ic decit de subtilitate teologica - al conceptiei despre lume pe care o
mo. te_n s ra e la veacurile precedente? aturil l _rgi le societatii muntene§ti a vremii, conceptie
am1nt1 a m 1ntroducerea acestor pag1ru. 1n hn11le 1 proportiile lor dainuie 1nsa calitatile de

58
simplitate i misuri ale monumentclor de arhitcctud populad., imbogl\fite cu caractercle
de ordine, de echilibru i de ierarhie a formelor, pe care le vlidesc cele mai de seama creafii ale
arhitecturii fcudale rom:1.ne ti. Un itatea in realizarea artisticl a oridrei opere se incadreazi
in unitatea stilistid a tuturor accstor mo nu mente, dar in cadrul acestei din urm:i unitlfi,
operele rl min variate, fiecare dint rc ele purtind pecctea personalit:lfii artistice a celui sau celor
care I-au realizat ; c!c comr i buic as tfel la unitatea de aspect a peisajului muntenesc i, totodat:l,
dau specif.ic l ki c:;l i,l fiedirui s t sau tirg in pane 1• . . , , .
Treptat, 1de1le nm a le n.::volutie i burgheze din Franfa vor cuccr1 nuca bo1enme 1. foarte
curind, pop ul : q i a ll_rµ;urilo r, pJ\turi sociale care - in condifiile econornice din primele decenii
ale sccolul ui al XT X-lca - tindeau sii constituie o burghezie. Deisrnul, dominanta pe plan
religios a noii ideolog ii, aducca dupa sine - Ia din ce in ce mai putinele monumente religioase
ce se construiau acum in ora c, precum i in intreaga oped de reparatii i reconstruqii intre-
prinsi de domnii regu lamen tari, s incer doritor i de occidentalizare - adoptarea sau numai
imitarea stilului neoclasic, in ale d ru i forme se manifesta noua ideologie. Adusl de me terii
de la ora - adesea strlini - moda neoclasica alunga astfel inainte de mijlocul secolului,
din ultimul lor refugiu de la sate, formcle tradifionale, acum dep:l ite, ale creatiei arhitccturale
a evului mediu.