MODEL DE ANALIZA INFORMAȚIILOR CU APLICABILITATE ÎN ACTIVITATEA

STRUCTURILOR DE ORDINE ȘI SIGURANȚĂ PUBLICĂ

Maior Pîslaru Marius

Inspectoratul de Jandarmi Județean Dolj

Abstract

,,La început a fost Cuvântul….” (Evanghelia după Ioan 1:1).

1. INTRODUCERE

,,Cuvântul”… tot ceea ce reprezintă esența existenței omenirii din timpuri încă insuficient
cercetate și înțelese.
,,Cuvântul”… piatra de temelie a dezvoltării civilizației umane de-a lungul vremurilor.
,,Cuvântul”… acest model de codificare care a permis transformarea părților într-un întreg, a
experienței nemijlocite a omului în informație, informație care, așa cum este scrisă ea în codul genetic al
fiecărei ființe umane, este ,,scrisă” (depozitată și gata de a fi înțeleasă și pusă ,,la lucru”) întru construirea
prezentului și viitorului omenirii.
Prin ,,cuvânt”, lucrarea de față își propune să aducă un aport propriu la ceea ce ne definește ca și
colectori, deținători și valorificatori ai informației, acest ,,cod” care stă, în diferitele ei forme, la baza
evoluției societății umane. Întreaga zestre de ,,cuvinte”, de informație, a omenirii, se află nu numai în
biblioteci, arhive și alte spații de stocare și de depozitare ,,clasice”, în prezent circulă predominant sub
formă binară în spațiul virtual, iar cel mai important aspect al ei este că în cazul ,,purtătorilor umani”
este ,,vie”, stocată în sistemul nervos dar și în fiecare genom, forma ,,vie” a informației fiind și izvorul
,,înțelepciunii”.
Informația, ca și modalitate de codificare a experienței umane, este însăși esența dezvoltării
civilizației de-a lungul vremurilor, având însușirea de a fi transmisibilă (asemenea ,,codului genetic”
înscris în ADN-ul uman) și de a-și păstra plus-valoarea și de a ajuta la evoluția societății în ansamblul ei.
Nicio societate, națiune, civilizație, nu a depășit barierele epocilor în lipsa capacității de a-și
valorifica informațiile propriei experiențe de viață, exemplu relevant fiind și faptul că, în prezent, pe
Terra există comunități aflate în stadii incipiente de evoluție, izolate, care sunt în Epoca Fierului sau chiar
a Pietrei, și care nu pot și nici nu au cum să evolueze sau să fie integrate în marea ecuație a globalizării
decât cu riscul dispariției lor, motiv pentru care s-au și dispus măsuri de conservare și protecție a zonelor
în care locuiesc aceste comunități (o teorie a dispariției .
Dacă epocile trecute din istoria omenirii au avut la bază, preponderent, nevoia de informație
datorată insuficienței și limitării receptorilor ei, era postindustrială și cea ,,informațională” actuală are
drept caracteristică entropia, ,,haosul și suprasaturarea informațională”, fiind imperios necesară utilizarea
unor instrumente de extracție și analiză ,,chirurgicală” a informației utile entităților beneficiare, în speță
instituțiile de aplicare a legii, instituții care, față de mediul extern, în care primează exercițiul democratic

1
al respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale ființei umane, dar care, față de mediul în care
acționează, au ca primă vulnerabilitate tocmai restrângerea, pentru membrii săi, a exercițiului unor
drepturi și libertăți, tocmai pentru a contracara prin metode ,,nedemocratice”, ,,restrictive”, orice deviere
de la regula aplicării legii în mediul social.
Încă din antichitate, marile succese militare și politice au fost ale celor care au deținut suficientă
informație, au știut să o transforme în cunoaștere dar și-au asumat și incertitudinile izvorâte din limitele
acestora în raport cu progresul vremii.
De asemenea, nicio societate nu poate evolua fără a avea asigurat un mediu corespunzător de
securitate umană, individuală și colectivă, ccea ce a dus la necesitatea constituirii și adaptării permanente
a unor structuri specializate în domeniul ordinii în comunitate, ce au evoluat în actualele structuri și
autorități de aplicare a legii pe segmentul ordinii și siguranței publice.
Aceste instituții, ca și component ,,organice” ale societății, au la baza acțiunilor lor, în exercitarea
autorității cu care au fost investite, și componenta informațională, care să le asigure acel suport necesar
bunei gestionări a riscurilor și amenințărilor la adresa climatului de ordine și siguranță publică.

2. ANALIZA INFORMAȚIILOR – CONCEPT, ETAPE ȘI MODELUL APLICAT ÎN

ACTIVITATEA STRUCTURILOR DE ORDINE ȘI SIGURANȚĂ PUBLICĂ

Conceptul de analiză a informațiilor este de data relativ recentă, fiind definit și instituționalizat
pentru prima data de către ,,părintele analizei informațiilor”, Sherman Kent, apoi preluat și dezvoltat de
diverși practicieni și autori în literatura de specialitate, una din ,,definițiile” agreate în present statuând că
reprezintă ,,o etapă a procesului de intelligence, în sensul său larg, ca domeniu ştiinţific interdisciplinar
ce vizează îmbunătăţirea cunoaşterii şi înţelegerii realităţii (sociale sau/şi naturale) în vederea
fundamentării deciziilor prin exploatarea sistematică a datelor,informaţiilor şi cunoştinţelor.1
Analiza informațiilor de natură criminală (specifică instituțiilor de aplicare a legii) este un proces
de studiu și evaluare calitativă și cantitativă a stării criminalității, coroborat cu informațiile cu
valoare operativă obținute și necesare instituțiilor de aplicare a legii în îndeplinirea atribuțiilor
lor legale, ce include, pe lângă factori socio -economico - demografici, spațiali și temporali, și
elemente de evaluare și prognoză, în vederea identificării și reținerii suspecților sau făptuitorilor,
prevenirii și reducerii criminalității, stabilirii modului de acțiune și evaluării procedurilor
organizaționale specifice acestor instituții.
Analiza informațiilor este o etapă în succesiune logică a procesului de ,,intelligence”, după
cum urmează:
- etapa 1 – stabilirea necesarului de informații – presupune adaptarea cererii de informații care să
asigure suportul necesar îndeplinirii obiectivelor și atribuțiilor stabilite prin lege, în limitele impuse de
respectarea legislației din domeniul de competență al autorității de aplicare a legii;
- etapa 2 – Culegerea și stocarea informațiilor – se realizează în urma activității proprii a
autorității de aplicare a legii (constatările nemijlocite în teren ale lucrătorilor operative, folosirea surselor
de informare diverse, etc.) completate de cooperarea/colaborarea interinstituțională cu autoritățile
specializate din sectorul intelligence; În cadrul acestei etape informațiile obținute sunt supuse unui filtru
de evaluare și validare, în vederea eliminării celor irelevante pentru activitățile specific și a stabilirii
valorii operative a acestora);
- etapa 3 – etapa analizei informațiilor – procesul prin care informațiile sunt procesate și
interpretate pentru a rezulta un produs final, o concluzie sau prognoză, în măsură să stea la baza
organizării și desfășurării acțiunilor ulterioare de atingere a obiectivelor și exercitării atribuțiilor stabilite
prin lege. Produsul rezultat poate avea caracter tactic (operational, pentru a servi la decizia desfășurării de
activități și misiuni punctuale, bine determinate) sau poate avea caracter strategic, în cazul instituțiilor de
aplicare a legii forma finală preponderentă a produsului rezultat fiind analiza de risc.
1
Sorina Maria Cofan, coord. – Analiza informațiilor (manual), Editura MAI, 2014, pag. 54.

2
 - etapa 4 – diseminarea produsului analitic către beneficiar, care îl utilizează pentru planificarea
strategică sau tactică, operațională, a misiunilor și activităților sale.
De reținut că întreg procesul de ,,intelligence” este ciclic, informația este actualizată și reanalizată
permanent, fiind operate în dinamică orice modificări în modul de utilizare a resurselor și capabilităților
în vederea îndeplinirea obiectivelor și misiunilor unei instituții de aplicare a legii, ca beneficiar.
Instituțiile moderne de aplicare a legii, implicit și cele din țara noastră, utilizează preponderant
modelul consacrat de tip ,,intelligence led policing”, bazat pe cunoașterea strategică și tactică proactive,
atât s propriilor capabilități și limite cât și a mediului de interes operativ în care forțele de ordine își
desfășoară activitatea.
Acesta presupune, în cazul autorităților de aplicare a legii în România, utilizarea unui model de
tip ,,3i” – interpretarea mediului de acțiune, în speță mediului de interes operativ, concluziile urmează a
sta la bază influențării deciziilor luate de către management, decizii și direcții de acțiune care au la
rândul lor impact asupra mediului de interes în care se intervine.
Modelul ,,3i” se poate transpune în patru produse de analiză informațională: evaluarea strategică,
evaluarea tactică, profilarea problemei și profilarea țintei.2
Evaluarea (analiza) strategică presupune dezvoltarea unei viziuni de ansamblu, proactive, asupra
obiectivelor curente și pe termen mediu și lung ale instituției de aplicare a legii și poate include
profilarea răspunsului la amenințările și riscurile generate de starea infracțională și contravențională, de
tulburări probabile ale ordinii și siguranței publice și care oferă managementului organizației imaginea
de ansamblu a direcției în care își planifică misiunile curente și viitoare.
Evaluarea (analiza) tactică răspunde la identificarea aspectelor de interes operativ, a problemelor
specifice şi immediate, pe termen scurt, pe zone cu risc criminogen și alte medii de acțiune cu rol în
menținerea climatului de ordine și siguranță publică și oferă un produs analitic ce stă la baza desfășurării
operațiunilor tactice, a activităților curente în mediul de acțiune.
Profilarea (evaluarea) problemei identifică o situație ce necesită interes pentru factorul decident și
care trebuie documentată și actualizată permanent.
Profilarea (evaluarea) țintei oferă o imagine clară și detaliată a informațiilor colectate în legătură
cu un subiect determinat (făptuitor, victimă, etc.), în vederea derulării de acțiuni viitoare raportate la
subiectul în cauză.3

3. MODEL DE ANALIZA INFORMAȚIILOR CU APLICABILITATE ÎN ACTIVITATEA

STRUCTURILOR DE ORDINE ȘI SIGURANȚĂ PUBLICĂ – STUDIU DE CAZ –
JANDARMERIA ROMÂNĂ

Structurile de ordine și siguranță publică, prin excelență fiind structure de aplicare a legii, își
fundamentează activitatea pe modele informaționale analitice diverse, simple sau complexe, în funcție de
abilitatea legală care le oferă competențe și, în același timp, le delimitează strict ,,terenul” și
instrumentele pe care le pot folosi în obținerea și valorificarea informațiilor.
Nefiind structuri specializate în culegerea informațiilor, au în component cel mult structuri de
dimensiuni reduse care au mai degrabă un rol de filtru al informațiilor furnizate de celelalte componente
ale entității, obținute de aceștia pe timpul desfășurării activităților în mediile de interes opertiv și
beneficiază într-o măsură mai mică de aportul unor componente proprii, structurale, cu atribuții de
culegere de informații, astfel acest ,,gol” fiind necesar a fi completat prin aportul autorităților și
serviciilor specializate din sfera de ,,intelligence”.

2
Sorina Maria Cofan – Particularități ale analizei informațiilor în sistemul de aplicare a legii, pag. 164, în volumul Ars
Analytica, George Cristian Maior și Ionel Nițu, coord. editura RAO, 2013;
3
Op.cit., pag 165.

3
 Având în vedere complexitatea mediului de acțiune pe domeniul ordinii publice, este necesar
totuși ca instrumentele independente de obținere, analiză și valorificare a informațiilor de natură a
asigura succesul misiunilor specifice să poată fi la îndemâna autorităților de aplicare a legii, prin
operaționalizarea sau dezvoltarea (acolo unde nu s-a făcut), a unor componente de analiză și prognoză
strategică și tactică, care să asigure nemijlocit orice acțiune în spatial public și să aibă rol major în
îmbunătățirea activității lucrătorilor operativi ce acționează pentru prevenirea și combaterea încălcărilor
legii.
O componentă importantă a acestei ecuații instituționale o reprezintă și arma Jandarmeriei care,
conform art. 1 din legea nr. 550 din 2004 privind organizarea și funcționarea sa, este definite ca
,,instituție fundamentală a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administrației și
Internelor, care exercită, în condițiile legii, atribuțiile ce îi revin cu privire la apărarea ordinii și liniștii
publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a proprietății publice și private, la
prevenirea și descoperirea infracțiunilor și a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum și la protecția
instituțiilor fundamentale ale statului și combaterea actelor de terorism.”
Din definirea obiectivelor strategice stabilite prin lege pentru Jandarmeria Română concluzionăm
că domeniul de acoperire a acestora este complex și de importanță majoră pentru ordinea publică în
România, iar din punct de vedere al asigurării cu informații, în baza principiului ,,intelligence led
policing”, în aceeași lege apare doar o prevedere care nu acoperă sfera de cuprindere a misiunilor sale,
astfel în articolul 20 alin. 1 privind atribuțiile instituției, la lit. s, se stipulează că instituția ,, desfășoară
activități de cercetare și documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară
executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine
cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament
huliganic, precum și cu alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor”. Această
prevedere este insuficientă în ceea ce înseamnă asigurarea unui support informational optim care să stea
la baza îndeplinirii în dinamică a misiunilor de ordine publică, în condiții depline de securitate și
legalitate, compensația legală a acestei situații se regăsește totuși la art. 3 alin. 1 din legea nr. 550 din
2004 care prevede că ,,Jandarmeria Română cooperează, în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin potrivit
legii, cu celelalte componente ale Ministerului Administrației și Internelor, cu structuri ale sistemului de
apărare și securitate națională și colaborează cu organizații, instituții și autorități ale administrației
publice centrale și locale, organizații neguvernamentale, cu alte persoane juridice, precum și cu persoane
fizice”, de unde se poate deduce că necesarul de informații al instituției poate fi acoperit prin
cooperarea/colaborarea cu instituții specializate în domeniul informațiilor privind ordinea publică și
securitatea națională.
În ceea ce privește utilizarea unor component structural proprii, consider că modul în care acestea
sunt gândite în present nu asigură acea ,,maturitate” operațională care să le asigure ,,independent” în
modul în care asigură suportul informational al misiunilor specific, fiind necesare ajustări care cu
siguranță în viitorul apropiat se vor produce, din punct de vedere al managementului strategic și
operational.
Este necesar să evidențiem și unele stări de fapt actuale, relevate de experiențe și lecții învățate,
care au concluzionat o serie de vulnerabilități și riscuri de neîndeplinire a obiectivelor și atribuțiilor
asumate prin actele normative care reglementează activitatea Jandarmeriei:
- insuficienta reglementare prin legea de organizare și funcționare a Jandarmeriei Române a
componentei care asigură fluxul informational necesar desfășurării în condiții de legalitate deplină pe
timpul misiunilor specific;
- limitările impuse de legislația incidentă și implicit de către politica de management resurse
umane, în ceea ce privește calificarea resursei umane dar și lipsa fondurilor bugetare alocate pentru
reformarea și dezvoltarea, pe formatul actualelor structuri de ,,cercetare-documentare”, a unei
componente structurale specializate în analiza informațiilor de suport în misiunile specifice Jandarmeriei
Române;

4
 - ,,conformismul” excesiv (dar justificat de limitările procedurale, de altfel deficitare, acestea
urmărind generic doar atenuarea unor riscuri) al componentei de comandă de la toate nivelele ierarhice
în a evalua stările de pericol la adresa misiunilor specifice în raport cu dinamica și ,,atipicul” noilor
,,tipare” de manifestare a acțiunilor de protest în spatiul public, pornite de la manipulare virtuală ca și
,,încărcătură” de inițiere, și care exploatează acel ,,pattern”, tipar de formalism al activității de relații
publice al instituției, care în primă fază de comunicare iese cu justificarea legală a intervenției, denaturată
de majoritatea mijloacelor mass-media într-un mesaj de tipul ,, Qui s'excuse s’accuse – cine se scuză se
acuză " (atribuit marelui scriitor francez Marie-Henri Beyle, cunoscut ca și Stendhal), limitări care de
cele mai multe ori nu le aparțin și le sunt impuse de lipsa unor macrostrategii viabile, aplicabile pe
domeniul ordine și siguranță publică, dar cel mai des de lipsa de viziune izvorâtă din nesincronizarea
evoluției instituționale cu provocările și tendințele de escaladare a riscurilor actuale legate de decalajul
civilizational adus de migrație, subdezvoltarea unor regiuni ale țării și prejudecățile legate de diferențele
de identitate culturală, rezistența la schimbările mediului economico-social și mai degrabă, un grad
extreme de redus de reziliență a comunităților, în lipsa unor obiective si direcții clare, care sunt în prezent
doar la nivel declarativ, fiind stipulate doar la nivel de formalism official dar nu concretizate, aplicate și
evaluate pe fond;
- carențele în exercitarea atributului decizional la unele nivele ierarhice ale comenzii, care în situații
complexe nu dovedesc că au atins acea ,,maturitate” a raționamentului tactic și evită să își asume riscuri
prorii în luarea unor decizii ce pot genera anumite grade de incertitudine în stabilirea modului de
intervenție sau soluționare a unor stări de risc la adresa ordinii și siguranței publice;
- carențele în transpunerea deciziei comenzii de către nivelele de execuție, care amplifică efectul
necunoașterii și neaplicării în mod adecvat în mediul de acțiune al metodelor de intervenție care au la
bază o decizie luată în baza unui raționament tactic și al transpunerii acestuia într-un ordin de acțiune
asumat;
- nesepararea sau ,,amestecul” în actul decizional al comenzii acțiunilor (în special a celor de
restabilire), a altor componente ale autorității, în special a decidenților politici, care au atribuții de
coordonare a structurilor cu statut militar (obligativitatea ordinului prefectului în situația intervenției
pentru restabilirea ordinii publice), fapt ce duce la transferul răspunderii ,,politice” către o răspundere cu
consecințe mult mai serioase, cu rol în afectarea capacității operaționale a forțelor de ordine, mai ales în
situația în care responsabilii politici iau decizii care sunt insuficient bazate pe informații concrete și
implică și componenta de ,,presiune politică”, presiune media, sau chiar fiind în posesia unor informații
și produse analitice suficiente, nu au ,,antrenamentul” luării de decizii tactice care sunt apanajul unor
structuri specializate;
În prezent, Jandarmeria Română are o capacitate de analiză proprie subdimensionată în raport cu
obiectivele sale strategice, compensate într-o măsură de cooperarea cu celelelte autorirăți care au
capacitate de analiză prorpii și furnizează Jandarmeriei suport informațional pentru misiuni cu grad de
risc, însă din punctual meu de vedere trebuie adoptat cel puțin un model viabil, validat ca și eficiență în
cadrul structurilor de prevenire și combatere a criminalității din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
modelul utilizat de unitățile tactice de analiză a informațiilor de către Poliția Română, cu adaptarea la
specificul misiunilor proprii, fiind cvel mai aproape de a răspunde necesităților operative și obiectivelor
instituției.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Activitatea Jandarmeriei are ca bază de plecare transparența decizională și acțională față de

societatea civilă, în aplicarea legii, fapt ce o diferențiază decisiv față de modul în care trebuie să își
procure informațiile necesare desfășurării misiunilor specific, în raport cu autoritățile și instituțiile
specializate în activități de culegere a informațiilor.

5
 Jandarmeria necesită astfel aportul informațional al instituțiilor specializate în obținerea de
informații dar cu recomandarea că trebuie să aibă constituită o structură calificată, cu rol de filtru intern,
care să urmărească obținerea și valorificarea acelor produse informaționale analitice care să îi asigure
buna desfășurare a atribuțiilor funcțiomale, în calitate de forță principală a Sistemului Național de Ordine
Publică dar și în același timp ca o autoritate cu rol important în protecția infrasctructurilor critice,
În concluzie la prezenta expunere de idei și argumente personale despre ceea ce poate și cum
poate influența domeniul analizei informațiilor activitatea de aplicare a legii în cadrul structurilor
Jandarmeriei Române, consider a fi luate în considerare următoarele premise care pot sta la baza
eficientizării în dinamică a misiunilor specifice Armei:
- modificarea cadrului normativ actual de organizare și funcționare prin remodelarea pe actualele
structure denumite impropriu ,,cercetare-documentare”, a unei capabilități proprii de analiză tactică
a informațiilor, la nivel de structuri operative teritoriale, care să fie în măsură să răspundă nevoilor
misiunilor specifice de asigurare/restabilire a ordinii publice și de prevenire/combatere a faptelor
antisociale;
- o evaluare strategic-operațională a capabilităților proprii și adaptarea structurală și de resursă umană
la nevoile societății în ceea ce privește asigurarea climatului de ordine și siguranță publică;
- implicarea instituțiilor europene și euroatlantice în schimburi de experiență concrete și în asigurarea
unui support de expertiză în ceea ce privește adaptarea și transformarea instituției la cerințețe
societății actuale, cu accent pe pregătirea și dezvoltarea capabilității proprii de analiză a informațiilor
în domeniul ordinii publice.

BIBLIOGRAFIE:

1. Legea nr. 550 din 2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române;
2. Legea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităților publice române cu Agenția Uniunii
Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol);
3. Constituția României, republicată, 2003;
4. Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, disponibilă online la
http://www.presidency.ro;
5. Notar Daniel Ioan - ,,La început a fost cuvântul”, disponibil online la
https://www.resursecrestine.ro/eseuri/101889/la-inceput-a-fost-cuvantul;
5. Evanghelia după Ioan, 1:1;
6. Ars Analytica – Provocări și tendințe în analiza de intelligence, George Cristian Maior și Ionel
Nițu, coord.
7. Dacian Palladi – Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, disponibil online la
http://www.dacianpalladi.com/ciocnirea-civilizatiilor-si-refacerea-ordinii-mondiale/
8. Sorina Maria Cofan, coord. – Analiza informațiilor (manual), Editura MAI, 2014;
9. www.presidency.ro.
10. www.mai.gov
11. www.jandarmeriaromana.ro
12. www.politiaromana.ro