UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

MASTER STUDII DE SECURITATE – ANALIZA INFORMAŢIILOR

CURS

OPEN SOURCE INTELLIGENCE

(OSINT)

COORDONATOR: CONF. UNIV. DR. MARIUS SEBE

EXPERT: DRD. CRISTIAN LAZĂR
EXPERT: DRD. DANIELA MITU
EXPERT: RALUCA GALAON

1
 1. Introducere

Intelligence în secolul al XXI-lea înseamnă încadrarea într-o nouă paradigmă –

conştientizarea impactului revoluţiei informaţionale. În plus, securitatea nu mai este
definită în parametri militari. Conceptul de securitate a unei naţiuni încorporează, astăzi,
securitatea democratică, securitatea economică, securitatea infrastructurilor
informaţionale, securitatea energetică, securitatea individuală etc.
Omniprezenţa tehnologiei informaţionale a influenţat, în mod decisiv, capacitatea
oamenilor, instituţiilor şi a statelor, în cele din urmă, de a controla informaţiile sau de a
restricţiona dimeniunea acestora. Este aproape imposibil, astăzi, să păstrezi un secret,
motiv pentru care avantajul competitiv, inclusiv la nivelul structurilor de securitate, s-a
mutat dinspre cei capabili să acţioneze în secret, către cei apţi să exploateze, rapid,
activitatea celorlalţi, prin culegerea informaţiilor din surse deschise.
Astăzi, logica dominantă în receptarea binomului societate – tehnologie trebuie
înţeleasă prin înlocuirea paradigmei „societate postindustrială”, cu cea de „societate
informaţională” şi, mai recent, cu „societatea cunoaşterii”. Efectul şi, totodată,
caracteristica noilor forme informaţionale şi comunicaţionale constau în dezvoltarea
matricială de tip reţea, care nu reprezintă altceva decât un produs al societăţii
conteporane, al tehnicilor în ansamblu şi al descoperirilor de actualitate în domeniu.
Ca o rafinare a teoretizării societăţii informaţionale, Jan van Dijk şi Manuel
Castells au propus o definiţie a societăţii – reţea: o societate în care structurile şi
activităţile sociale cheie sunt organizate în jurul unor reţele informaţionale procesate
electronic. Totodată, Castells a susţinut, în lucrarea sa Rise of the Network Society (1996),
că nu doar tehnologia defineşte societatea modernă, ci şi factorii culturali, economici şi
politici ce alcătuiesc societatea – reţea. În fapt, reţelele constituie unităţi de bază ale
societăţii contemporane.
Există şi unele opinii puternic critice cu privire la impactul tehnologiilor asupra
vieţii cotidiene, poziţie specifică postumanismului radical (promovat de Friederich
Kittler), argumentată prin „apriorismul tehnologiilor faţă de umanism”, unde tehnologiile
sunt catalogate drept „procesori ai informaţiei”.
În fapt însă, reuniunea dintre teoria controlului şi teoria informaţiei a semnalat
apariţia a trei actori puternici: informaţia, controlul şi comunicarea, actori care operează
concomitent şi în comun pentru a produce o sinteză unică între organic şi mecanic.
În această logică, accesul din ce în ce mai extins şi în timp real la informaţia
obţinută din surse deschise – Open Source Intelligence (OSINT), a generat ceea ce s-a
numit „revoluţia OSINT”, cu impact decisiv asupra activităţii de intelligence, dar şi a
politicilor în domeniul securităţii naţionale. Rolul OSINT în cadrul acestora a crescut
exponenţial în ultimii ani, rezultatul fiind, la nivelul organizaţiilor a căror activitate
depinde de gestionarea eficientă a informaţiei, în special serviciile de informaţii,
dezvoltarea segmentelor specializate în informaţii din surse deschise. Asemenea evoluţii
au determinat şi o transformare treptată a conceptelor tradiţionale de intelligence, dar şi o
definire unor noi cadre de acţiune pentru structurile de siguranţă naţională.

2
 În acest context, activitatea de intelligence trebuie înţeleasă din perspectiva
cunoaşterii colective a organizaţiei structurată în reţele, ceea ce presupune mutaţii
semnificative în planul viziunii, competenţelor şi culturii organizaţionale.

1.1. Delimitări conceptuale

Schimbarea coordonatelor fundamentale ale mediului de securitate a determinat o
reorientare a cercetării în domeniul intelligence în vederea identificării celor mai bune
formule de valorificare a potenţialului existent.
Un prim pas teoretic a fost acela de a defini cât mai exact conceptele aferente noii
abordări. Aflată în avangarda eforturilor de valorificare în produse de intelligence a
datelor din noile tipuri de surse, Comunitatea de Informaţii a SUA a realizat primii paşi în
acest sens. O primă observaţie pe care specialiştii o fac în legătură cu domeniul OSINT
este cea referitoare la distincţia dintre sursele deschise de informare şi informaţiile
obţinute din acestea.
Sursele deschise, definite OSINF (Open Source Information), reprezintă datele
aflate la dispoziţia publicului, ce pot apărea în format electronic sau tipărit şi sunt
transmisibile prin intermediul televiziunii, radioului, ziarelor, bazelor de date electronice,
suporţilor portabili (CD, DVD) etc.. Acestea pot fi propagate către un public larg, cum
este cazul mass-media, dar şi către grupuri bine determinate, în cazul literaturii gri.
Concret, OSINF sunt informaţiile care nu implică nicio formă de activitate specifică de
culegere de informaţii, cu caracter clasificat.
Considerând că această definiţie este incompletă, deoarece nu ia în calcul şi
informaţiile obţinute prin alte mijloace tehnice (precum sateliţii de imagine),
subapreciază importanţa materialelor care nu sunt publicate, însă sunt obţinute pe baze
legale şi etice (în format electronic, cunoştinţe erudite), Robert D. Steele, expert în
OSINT, a încadrat în sfera surselor deschise:
o „toate datele aflate în circulaţie publică şi care pot fi obţinute, în mod legal, de
orice persoană, la cerere sau prin observaţie directă”;
o „datele care au o circulaţie restrânsă, dar pot fi utilizate într-un context
neclasificat, fără a compromite securitatea naţională”1.
Ian Wing face distincţia între informaţiile obţinute din surse deschise (OSI) şi
informaţiile clasificate obţinute din surse deschise (OSINT)2.
NATO Open Source Intelligence Handbook subliniază, în opinia noastră, cel mai
bine distincţia dintre surse deschise şi informaţia de securitate obţinută din acestea,
punând accent pe obiectivul OSINT, respectiv „acea informaţie neclasificată, care a fost
descoperită deliberat, selectată, filtrată şi diseminată pentru o audienţă specifică în
vederea răspunderii la o anumită solicitare. [...] Aplicate într-un mod sistematic,
produsele OSINT pot reduce cererile de colectare a informaţiilor secrete, limitând aceste
solicitări doar la acele subiecte la care nu se poate oferi un răspuns din surse deschise”3.
Potrivit manualului OSINT al NATO, există următoarele categorii de informaţii:
1
Robert D. Steele, The Importance of Open Source Intelligence to the Military, disponibil la
http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/090709/20c7eb99750563642ebee2b6d545eb1c/STRATINT
%20OSINT%20MIL.pdf [septembrie 2012]
2
Ian Wing, Optimising Open Source Information, University College, Australian Force Defence Academy,
Canberra, 1999
3
http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b258c/NATO
%20OSINT%20Handbook%20v1.2%20-%20Jan%202002.pdf

3
 o datele (Open Source Data/ OSD) - emisiuni radio/ TV, tipărituri, imagini sau
semnale neprelucrate (fotografii, casete, imagini satelit, scrisori personale
etc.);
o informaţiile (Open Source Information/ OSINF) - sunt date care au fost
corelate, procesate, pentru a realiza o informare de interes general; au o arie
largă de răspândire: mass-media, cărţi, comunicate;
o informaţiile obţinute din surse deschise (Open Source Intelligence/ OSINT) -
rezultate din prelucrarea şi analiza OSD şi OSINF pentru a răspunde unei
solicitări şi care contribuie la elaborarea produsului final integrat, creând
„informaţia secretă”;
o informaţiile obţinute din surse deschise - validate (OSINT-V) - sunt
informaţiile cu un grad ridicat de certitudine.

1.2. Originea OSINT. Celelalte tipuri de INT-uri

Pentru orice practician sau teoretician din sfera intelligence-ului, începutul
ultimului deceniu al secolului trecut are o semnificaţie aparte, ce depăşeşte sfera
simbolicului politic. Cercetarea retroactivă a transformărilor survenite în peisajul
geopolitic şi economic global din ultimii douăzeci de ani pune în evidenţă modificarea
radicală a caracteristicilor fundamentale din mediul de securitate, ale căror efecte în
planul organizării şi funcţionării structurilor de intelligence sunt deosebit de complexe,
atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ.
Din perspectiva dependenţei intelligence-ului strategic de cunoaşterea disponibilă
publicului larg, etichetată drept open source de către serviciile de informaţii şi agenţiile
guvernamentale de profil, acesta are un pronunţat caracter de interdisciplinaritate, de
introspecţie în privinţa bias-urilor cognitive, de preocupare referitor la necunoscut, de
deschidere în faţa explicaţiilor ori rezultatelor multiple versus evaluările ori deciziile
finale.
Deşi sursele deschise de informare sunt utilizate în procesul analitic al serviciilor
de informaţii de multă vreme (spre exemplu, în SUA există o adevărată şcoală în
„lecturarea mesajelor identificate în materialele de propagandă ale URSS”), progresul
tehnologic – îndeosebi transformarea Internetului, prin includerea unei tot mai extinse
categorii de date în format digital şi transformarea lui în mijlocul preferat de comunicare
– a determinat creşterea ponderii OSINT în materialele privind securitate naţională.
De-a lungul istoriei recente, aportul surselor deschise la informarea factorilor de
decizie în domeniul securităţii naţionale a SUA cu privire la o serie de evoluţii a fost
decisiv în cazul mai multor evenimente: criza rachetelor din Cuba, revolta din Ungaria
(1956), invadarea Cehoslovaciei (1968), schimbarea politicii URSS în Afganistan (1985 -
1989), criza iugoslavă4.
În introducerea la lucrarea lui J.C.Masterman, The Double-Cross System în the
War of 1939 to 1945, Norman Holmes Pearson, sublinia că: „...o contribuţie a
intelligence-ului britanic a constituit-o intelligence-ul deschis, prin care sursele
universitare, studiate de specialişti, au dezvăluit informaţii care fuseseră colectate cu mult
timp în urmă şi asupra cărora se depusese praful. Localizarea ţintelor pentru
bombardamentele din zonele oraşelor, momentele fluxului şi refluxului necesare trupelor
4
Potrivit prezentării Amiralului William Studeman, susţinută la primul simpozion internaţional privind
sursele deschise, Washington, la data de 2 decembrie 1992.

4
pentru debarcare, cantităţile de precipitaţii şi perioadele ploioase ale anotimpurilor care
trebuiau evitate, toate aceste date, care nu erau deloc neînsemnate, au apărut din paginile
ignorate de altfel ale carţilor, mai degrabă, decât din rapoartele agenţilor, care puteau sosi
cu întârziere şi erau imposibil de obţinut în acele momente. Serviciile de intelligence
americane au învăţat mult din exemplul de cercetare şi analiză practicate de britanici în
cadrul universităţilor."

Evoluţiile globale au consacrat, în paralel, o problematică inedită ca obiect de

studiu: relaţia dintre informaţie şi putere, în care informaţia reprezintă resursa strategică
de putere. Direcţia a fost trasată de Sherman Kent, cel care a dezvoltat primul proiect de
intelligence, dar şi conceptul de analiză strategică. Ideea centrală a acestuia a fost că
intelligence-ul trebuie gândit drept domeniu academic pentru dobândirea avantajului
strategic. Referitor la OSINT, fără a utiliza acest termen în mod explicit, Kent a susţinut
antrenarea opiniei publice în procesul de analiză din surse deschise, ceea ce însemna, în
fapt, înlocuirea propagandei cu dezbaterea publică.
Un alt pionier în domeniu a a fost Vannevar Bush, coordonatorul Centrului
Integrat de Cercetare din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, care a dezvoltat
concepţia potrivit căreia procesul de intelligence specific unui serviciu de informaţii nu
diferă, conceptual, de procesul evaluării provocărilor existente într-un mediu concurenţial
de cercetare. În anul 1952, a lansat conceptul Memex, prin care a conceptualizat un birou
virtual necesar cunoaşterii prin reţele sociale, care să fie unul dedicat cunoaşterii
integrate. În activitatea sa de cercetare, l-a cooptat pe Stanley Clark, care a oferit baza
tehnologică de realizare a primei reţele efective de tip Internet, Darpa, inclusă în proiectul
Memex5.
În Europa anilor '70, Stevan Dedijer, cercetător de origine iugoslavă, a
implementat primul sistem naţional de intelligence din surse deschise (în Suedia),
denumit Swedish Intelligence Network BISNES (Business Intelligence & Security
Network of Sweden), sub forma unei reţele extinse de comunicare, în cadrul căreia au fost
invitaţi să participe în cadrul unor sesiuni deschise de comunicare, experţi recunoscuţi în
domeniul economic şi lideri de anvergură internaţională. Acesta s-a consacrat în literatura
de specialitate drept părintele conceptului „modern business intelligence” (denumire dată
de fostul director CIA, William Colby). Totodată, a fost primul care a predat la o
universitate europeană (Lund University) un curs privind „business/ competitive
intelligence”6.
În anii ’90, Robert David Steele, fost ofiţer de informaţii în marina americană, a
demarat un proiect împreună cu studenţi din câteva universităţi, intitulat Open Source
Intelligence, în cadrul căruia a promovat paradigma smart nation, care are în vedere
dobândirea avantajului competitiv prin identitate, valori, potenţial de inovare socială şi
integrarea intelligence.
Tot David Steele a lansat şi prima reţea globală Open Source Intelligence, iar
orientarea actuală a grupului cu care lucrează este identificarea titlurilor de tip reţea drept
modele adaptative ale procesului intelligence-ului concurenţial şi în intelligence-ul de
afaceri şi în cel de tip clasic.
5
Gabriel Sebe, Revoluţia surselor deschise în secolul XXI, expunere în cadrul mesei rotunde „Societate,
democraţie, intelligence” (2010), disponibil la http://www.sri.ro/upload/GSebe.pdf [septembrie 2012]
6
Philippe Baumard, From Infowar to Knowledge Warfare: Preparing for a Paradigm Shift, în „Intelligence
Online”, disponibil la http://penta.ufrgs.br/edu/telelab/10/baumard.htm [septembrie 2012]

5
 Compania Open Source Solutions Network Inc. a contribuit din plin la reformarea
intelligence-ului american şi la dezvoltarea unei noi perspective asupra exploatării
surselor deschise, editând numeroase studii şi implicându-se în procesul de pregătire şi
specializare în OSINT la nivel naţional şi internaţional.

Într-o analiză privind distincţia dintre sursele deschise de informare şi sursele

secrete, sub aspectul importanţei pe care acestea o au ca mijloc de obţinere a informaţiei,
Stephen C. Mercado7 a susţinut că informaţiile obţinute din sursele deschise surclasează
adesea informaţiile clasificate ca valoare, respectiv din punct de vedere al vitezei,
cantităţii, clarităţii şi usurinţei cu care sunt utilizate, respectiv al costurilor.
În opinia fostului ofiţer CIA Arthur Hulnik, OSINT reprezintă „temelia pe care se
construieşte informaţia secretă”, produsele obţinute din surse deschise contribuind în
proporţie covârşitoare la baza generală de informaţii.
Cele mai multe opinii merg însă pe ideea potrivit căreia „un amestec de OSINT,
HUMINT şi celelalte tipuri de intelligence (all-source fusion of intelligence) este vital şi
poate produce sinergii importante”.
Acesta a fost şi punctul de plecare pentru clasificarea datelor şi informaţiilor
realizată de William J. Lahneman, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în intelligence
din spaţiul anglo-saxon.
Conform acestuia, datele sunt fie secrete (clasificate), fie nesecrete (neclasificate)
- secret versus open. Orice informaţie de securitate naţională care rezultă din acestea este
folosită pentru a fi combinată cu produse informaţionale secrete sau nesecrete (care
provin din surse deschise). Reies patru tipuri de fluxuri informaţionale, cu conţinuturi şi
beneficiari diferiţi.
Fluxurile secret-secret (I) şi deschis-secret (II) sunt asociate cu activitatea
tradiţională de intelligence. În fluxul I, informaţiile de securitate naţională provin din
surse secrete sensibile, care ulterior sunt analizate prin intermediul canalelor secrete
pentru a fi realizate produse informaţionale clasificate. În fluxul II, serviciile de
intelligence corelează informaţiile, folosind metode şi surse clasificate, produsele
rezultate secrete fiind folosite pentru informarea oficialilor guvernamentali.
Potrivit autorului, nevoia concretizării fluxului III - secret - deschis - a crescut
după atentatele de la 11 septembrie 2001, când a fost evident că nivelul de clasificare a
informaţiilor a constituit un obstacol în partajarea acestora între diferitele entităţi ale
statului. Fluxul III presupune ca informaţiile obţinute prin metode specifice din surse
secrete sensibile să fie declasificate pentru a fi informate autorităţile locale şi cele cu
atribuţii în aplicarea legii. Ultima categorie (IV), fluxul deschis-deschis, creşte, în opinia
lui Lahneman, ca importanţă, „de vreme ce oficialii guvernamentali monitorizează
constant raportările mass - media”. Practic, relatările presei sunt folosite pentru realizarea
de avertismente şi evaluări asupra diferitelor riscuri de securitate.
Lahneman deschide un nou curent în discuţiile privind exploatarea surselor deschise şi
realizarea produselor de intelligence în baza acestora, prin transferul dezbaterilor de la
paradigma secret-deschis la cea clasificat-neclasificat, arătând, prin aceasta importanţa
OSINT. Din această perspectivă, William J. Lahneman a propus o reconfigurare a
procesului de intelligence, prin trecerea de la modelul tradiţional al utilizării predilecte a

7
Stephen C. Mercado, Reexamining the Distinction Between Open Information and Secrets, 2005,
disponibil la https://www.cia.gov/csi/studies/Vol49no2/index.html

6
informaţiilor provenite din surse secrete (solving puzzles), către paradigma interpretativă,
care se bazează pe deschidere şi unmediu colaborativ de lucru, implicit pe informaţiile
provenite din surse deschise (adaptive interpretation)8.

1.3. Conexiuni OSINT (Competitive Intelligence/ Business

Intelligence)
Un aspect ce a generat divergenţe în studiile de specialitate vizează incertitudinea
conceptuală referitoare la diferenţele dintre procesul de intelligence şi activitatea altor
organisme şi agenţii guvernamentale de căutare a informaţiilor. Controversele se
amplifică, mai ales în ultimii ani, ca urmare a apariţiei organizaţiilor şi agenţiilor
neguvernamentale, private, cu scop oficial (în multe cazuri neoficial), de activitate
intelligence (cu atât mai mult cu cât aceste organizaţii sunt în general conduse de foşti
profesionişti ai intelligence folosind metodele şi mijloacele specifice muncii de
intelligence).
Elocventă din perspectiva interdependenţei dintre strategie şi intelligence este
raportarea viziunii strategului american John Boyd privind adaptabilitatea şi capacitatea
de reacţie („He who can handle the quickest rate of change survives”) la scala
capabilităţilor dinamice enunţată de Sun Tzu – cunoscută prin sintagma „viteza bate forţa,
surpriza bate viteza, strategia bate surpriza”.

În cadrul modelului evolutiv de intelligence, dezvoltat astăzi la nivelul

comunităţilor de informaţii, conceptualizarea OSINT permite integrarea sa în activitatea
de cercetare şi de business. În ultimele două decenii, în era multinaţională,
multiinstituţională, multidisciplinară, de analiză şi diseminare a informaţiei, esenţa
OSINT a devenit însăşi partajarea informaţiei, exprimată elocvent de Robert D. Steele:
„să nu furi un secret de la o persoană pentru beneficiul câtorva, ci să te străduieşti să
diseminezi informaţia pe întregul Glob, în beneficiul întregii comunităţi”9.
Sursele deschise sunt apreciate la nivelul întregului spectru de afaceri, de
companiile multinaţionale şi instituţiile bancare, care îşi fundamentează deciziile pe baza
intelligence-ului de afaceri pentru a face cele mai bune investiţii, a-şi proteja interesele şi
a fi cu un pas înaintea concurenţei.
În consecinţă, există un număr mare de provideri de servicii în domeniul OSINT
comercial care folosesc aproape aceleaşi instrumente pe care le utilizează şi serviciile de
informaţii. De altfel, este cunoscut faptul că o serie de tehnici analitice moderne, precum
analiza SWOT, analiza competitorilor, analiza industriei, a fost mai întâi aplicată în
domeniul afacerilor pentru ca, ulterior, să îşi dovedească utilitatea şi în planul securităţii
naţionale.
Pentru orice organizaţie orientată către avantajul competitiv, capacitatea de a
gestiona şi administra o cultură a deschiderii şi de a valorifica rezultatele acesteia, a
devenit la fel de importantă precum abilitatea de a gestiona cultura secretului.
Corectitudinea identificării avantajului competitiv sustenabil depinde de găsirea
raportului optim între aceste două componente.

8
William J. Lahneman, The Need for a New Intelligence Paradigm, în revista „International Journal of
Intelligence and Counterintelligence”, februarie 2010
9
Robert D. Steele, Intelligence for Earth, Clarity, Diversity, Integrity and Sustainability, Oakton, Earth
Intelligence Network, 2010, disponibil la http://www.phibetaiota.net

7
 Gestionarea corectă a activităţilor din surse deschise determină, în mod inevitabil,
înţelegerea procesului de intelligence şi concentrarea corectă a resurselor prin întărirea
activităţilor operative, derulate prin surse şi metode secrete. Multe comunităţi de
intelligence au întreprins paşi decisivi pentru corectarea unora din cele mai sensibile
dezechilibre şi percepţii în utilizarea intelligence-ului din surse deschise10.

Dată fiind prioritizarea competitivităţii la nivelul organizaţiilor în perioada

modernă, în paralel cu explozia comunicaţiilor digitale şi a tehnologiei informaţiilor, în
special a Internet-ului, specialiştilor în intelligence competitiv li s-a solicitat o tot mai
mare atenţie pe segmentul proceselor şi tehnicilor asociate activităţii de intelligence.
Din această perspectivă, importanţa componentei strategice a planificării în
competitive intelligence a crescut direct proporţional cu impactul schimbărilor de ordin
evolutiv la nivelul tehnologiei, pieţelor, regulilor competiţionale şi al competitorilor
implicaţi.
Noţiunile „strategic planning” şi „strategic management” au devenit componente
de bază ale sistemului de repere asociat proceselor de obţinere a avantajului competitiv,
inclusiv în intelligence.
Conform autorilor lucrării Strategic and Competitive Analysis: Methods and
Techniques for Analyzing Business Competition (2002), Craig Fleisher şi Babette
Bensoussan, necesitatea practicării gândirii strategice în mod dinamic este determinată,
invariabil, de faptul că organizaţiile de intelligence activează şi concurează, în prezent,
într-un mediu competitiv, extins la scară globală, şi bazat pe cunoaştere. Pe scurt, această
necesitate este dictată de imperativul perfecţionării intelligence-ului competitiv la nivelul
comunităţilor de informaţii.
Intelligence-ul competitiv reprezintă „un proces sistematic de obţinere şi analiză a
informaţiilor publice cu privire la competitori, în scopul identificării ţintelor acestora, a
potenţialilor clienţi, precum şi a tendinţelor de pe piaţa de referinţă”. Acesta facilitează
învăţarea organizaţională şi este în măsură să producă diferenţa dintre concurenţi aducând
plus-valoare entităţii ce implementează principiile sale. Principalul rol al intelligence-ului
competitiv este reducerea nivelului de incertitudine la nivel decizional.
OSINT-ul este considerat, în prezent, principalul instrument cu care operează
intelligence-ul competitiv, unul dintre cele mai importante domenii care implică culegere
şi analiză la nivelul sectorului privat. Companiile private doresc să afle cât mai multe
informaţii despre competitorii lor de pe piaţă, astfel că, în condiţiile în care le este interzis
să folosească metode tradiţionale de spionaj, acestea fiind ilegale, trebuie să se axeze pe
OSINT ca principală sursă se colectare şi analiză a informaţiilor.
De cele mai multe ori, specialiştii în intelligence-ul competitiv, din sectorul privat,
apelează la intelligence-ul gri. Aceasta implică analiza unor surse ce nu sunt întotdeauna
disponibile publicului larg, dar pot fi accesate prin cercetarea datelor publice, precum
registrele fiscale sau datele referitoare la proprietate. Ulterior, aceste date sunt compilate
şi integrate de către analiştii de intelligence din sectorul privat. Ulterior, informaţiile
astfel colectate vor fi adaptate la necesităţile clienţilor. Acestea pot conţine atât judecăţi
de valoare referitoare la subiectul analizei, cât şi recomandări, ceea ce reprezintă o
diferenţiere substanţială de intelligence-ul practicat în agenţiile guvernamentale, care nu
include niciodată recomandări.
10
Marian Sebe, Despre Intelligence (II), în „Revista Română de Studii de Securitate”, nr. 3, octombrie 2010

8
 Conceptul business intelligence înglobează o categorie vastă de aplicaţii şi
tehnologii pentru colectarea, stocarea, analizarea şi asigurarea de acces la datele care pot
contribui la fundamentarea deciziilor. Aplicaţiile de business intelligence includ sisteme
de sprijinire a deciziilor, instrumente de interogare şi raportare, procesare analitică online
şi, de asemenea, sisteme de previzionare şi data mining. Business intelligence este mai
mult o „afacere internă”, având în vedere că priveşte activităţile interdepartamentale,
analiza fluxurilor materiale şi informaţionale şi modalităţi de îmbunătăţire a activităţii din
interior.
Acest proces sistematic are la bază culegerea de informaţii referitoare la
competitori, cu scopul de a direcţiona propriile demersuri, şi permite anticiparea
tendinţelor pieţei şi a comportamentului structurilor concurente, precum şi a schimbărilor
politice, sociale şi legislative.

1.4. Categorii de surse deschise

Sursele deschise includ:
- mass-media tradiţională - agenţii de presă, publicaţii (zilnice, săptămânale,
lunare, trimestriale etc.), posturi de radio şi de televiziune;
Acestea reprezintă principalul furnizor de date în procesul de obţinere a
informaţiilor din surse deschise. În funcţie de profilul publicaţiei, mass-media pot fi: de
informare generală, specializate (tehnice, economice, militare, politice, culturale etc.), de
divertisment şi de opinie. De asemenea, din punct de vedere al ariei de difuzare, presa
poate fi centrală, locală ori regională.
- bibliotecile;
- Internetul şi new media, respectiv comunităţile online şi conţinutul generat de
utilizatorii Internetului, în speţă reţele de socializare, lumi virtuale, portaluri
foto-video, enciclopedii wiki, bloguri, podcast-uri, online radio, extensii
online ale mass-media tradiţională, grupurile specilizate de informare şi
analiză, bibliotecile online;
De cele mai multe ori se vorbeşte despre new media (emerging media sau web
2.0) în antiteză cu media clasice (presă în format print, televiziune, radio etc.), deşi, în
realitate, new media presupune juxtapunerea formelor clasice de mass-media cu
tehnologiile de interacţiune şi comunicare specifice world wide web. Conţinutul media
astfel rezultat capătă forme noi, paradigma comunicării dintre emiţător şi receptor
reconceptualizându-se sub forma unui proces continuu de feedback şi feedforward.
Sintetizând, Dennis Murphy, în „Fighting Back: New Media and Military Operations”,
consideră new media ca fiind „orice mijloc care permite unui spectru larg de utilizatori
(de la indivizi la entitati statale) sa creeze şi să disemineze informaţii în timp real sau
aproape în timp real, care au capacitatea să influenţeze o audienţă largă (regională sau
mondială) folosind tehnologii de comunicaţii standardizate şi având ca platformă
unificatoare Internetul”.
- literatura gri, respectiv informaţiile neclasificate care au distribuire sau acces
public limitat şi asupra cărora alte companii şi organizaţii nu au drept de
proprietate.
Furnizori de literatură gri pot fi institutele de cercetare, think-tank-urile,
corporaţiile, guvernele, partidele politice şi mediile academice (producătoare de cursuri,
disertaţii, studii pe teme economice, culturale, politico-militare etc.).

9
 Importanţa literaturii gri a fost recunoscută de autorităţile americane care, în
1993, au iniţiat un plan (pus în practică în 1995) privind achiziţionarea, procesarea şi
diseminarea de materiale din această categorie, de către un grup de lucru alcătuit din toate
structurile care deţineau atribuţii în aria informaţiilor obţinute din surse deschise.
Din perspectiva lui Mason H. Soule şi R. Paul Ryan, literatura gri poate oferi
informaţii care nu pot fi găsite în surse publicate, mai concise, detaliate, fiind, de multe
ori, mai repede de obţinut decât materialele publicate, mai ales pe măsură ce accesul la
Internet se extinde11.
- informaţiile din mediile academice (conferinţe, simpozioane, lucrări
academice şi ale experţilor în diverse domenii);
- datele oficiale - rapoarte guvernamentale, bugete, statistici demografice,
audieri, dezbateri legislative, conferinţe de presă, discursuri, dar şi
informaţiile din medii profesionale şi academice - conferinţe, simpozioane,
documente elaborate de asociaţii profesionale, lucrări academice şi ale
experţilor din diverse domenii - se încadrează în această categorie;
- datele individuale sau de grup - date scrise de mână, pictate, listate etc.
(graffiti, foi volante, broşuri, postere, fotografii etc.).

2. Exploatarea surselor deschise

2.1. Sistemul OSINT
Pentru a-şi menţine competitivitatea, orice entitate organizaţională încearcă să
răspundă provocărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea, să anticipeze evoluţiile
viitoare şi să identifice trendurile, să-şi cunoască concurenţa/ adversarii şi resursele de
care dispun, astfel încât managementul organizaţiei să adopte decizii pro-active.
Prelucrarea, analiza şi componentele de producţie ale operaţiunilor de intelligence
sunt puse în aplicare de către reţele de operatori specializaţi în cadrul unor procese
specifice şi prin intermediul sistemelor de comunicaţii, respectiv al componentelor
tehnologice utilizate.
De asemenea, funcţionarea unei organizaţii de intelligence eficiente depinde, din
punctul de vedere al resurselor umane, de dezvoltarea unei culturi a colaborării, iar în
ceea ce priveşte elementele tehnologice integrate, de compatibilitatea de conţinut şi
contextuală a acestora.
Subsumat, aplicarea cu succes a managementului cunoaşterii într-o astfel de
organizaţie impune o analiză complexă a cerinţelor, în scopul transpunerii misiunilor în
procese de tip business, sisteme sub formă de reţea şi tehnologii corespunzătoare12.
Dat fiind că atributul conceptual central al unei organizaţii este reprezentat de
arhitectura sa, este important ca mijloacele de reprezentare a acesteia să preia rolul de
descriptori arhitecturali pentru a reuşi să redea cu fidelitate structura, interacţiunile şi
dinamica fluxurilor de lucru.
Componentele principale, relevante din perspectiva arhitecturii organizaţiei de
intelligence sunt:
11
Mason H. Soule, Paul R. Ryan, Grey Literature. Techinical Briefieng, disponibil la
http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/040319/382e30a7f40eaca152884b6b99deae50/OSS2000-01-
13.pdf [septembrie 2012]
12
Edward Waltz, Knowledge Management in the Intelligence Enterprise, Artech House Publishers, 2003

10
  Politicile – viziuni strategice şi politici derivate care definesc în mod clar
obiectivele şi abordările necesare îndeplinirii acestora;
 Procesele operaţionale – procese colaborative securizate care permit
oamenilor să partajeze cunoaşterea şi resursele în cadrul organizaţiilor mari,
complexe şi compartiemntate corespunzător;
 Sistemul (reţeaua) – configurat să permită partajarea informaţiilor şi care
cuprinde un set de baze de date şi aplicaţii partajate între agenţiile de
intelligence într-un spaţiu virtual comun al comunităţii de intelligence;
 Tehnologia – funcţionarea organizaţiei impune integrarea soluţiilor
tehnologice, proces derulat pe două planuri: definirea standardelor (metadate,
protocoale, markup language etc.) şi tranziţia incrementală a tehnologiei.

Liantul care asigură coeziunea dintre resursele umane şi structura organizaţională

este reprezentată, inclusiv la nivelul serviciilor de intelligence, de instrumentele de
comunicare şi tehnologie. Impactul social în spaţiul fizic, adaptarea tehnicii şi
modificările la nivelul mediului de activitate sunt dictate, pe de o parte, de restricţiile în
materie de securitate şi, pe de altă parte, de inovaţiile în planul comunicaţiilor.
Instrumentele tehnologice sunt acele mijloace, modele, tehnici şi procese care transformă
şi sprijină realizarea produselor şi asigurarea serviciilor, la toate nivelurile de acţiune. Nu
doar că sunt parte a organizaţiei şi proceselor de lucru aferente, ci asigură, în măsură
semnificativă, interfaţa dintre organizaţie şi mediul extern, respectiv clienţi, beneficieri,
surse, etc.13.
Prevalenţa orientării entităţilor organizaţionale către sursele deschise a fost
determinată atât de raţiuni economice (costuri mai mici), dar şi de evoluţia tehnologică şi
extinderea exponenţială a Internetului, principalul vector al boom-ului informaţional.
Interesul în creştere pentru OSINT la nivelul structurilor abilitate cu apărarea, ordinea
publică şi securitatea statului, atât în plan naţional, cât şi regional şi internaţional, s-a
concretizat în crearea unor structuri dedicate, care se ocupă exclusiv cu exploatarea
serselor deschise de informare.
După ce, în iulie 2004, Comisia pentru investigarea atentatelor din 11.09.2001 a
recomandat înfiinţarea unei Agenţii de Surse Deschise, Directorul Comunităţii de
Intelligence a Statelor Unite ale Americii a anunţat crearea, în noiembrie 2005, a Open
Source Center/ OSC, instituţie independentă de stat care, pe lângă elaborarea de produse
informative pentru Guvernul american şi alţi beneficiari, are sarcina de a pregăti analişti
de intelligence în scopul îmbunătăţirii eficienţei exploatării surselor deschise. OSC este
structurat pe baza Serviciului de Monitorizare a Mass-Media Externe (Foreign Broadcast
Information Service/ FBIS) din cadrul CIA. Printre sarcinile OSC se află: selectarea
informaţiilor, traducerea unor materiale de interes, elaborarea de documente d
einformare, colaborarea cu agenţiile din cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii14.

13
Miltiadis D. Lytras, Meir Russ, Ronald Maier, Ambjörn Naeve, Knowledge Management Strategies: A
Handbook of Applied Technologies, 2008
14
https://www.cia.gov/news-information/press-releases-statements/press-release-archive-
2005/pr11082005.html; Kalev Leetaru, The Scope of FBIS and BBC Open Source Media Coverage, 1979 -
2008 in “Studies in Intelligence”, vol. 54, no.1, martie 2010 disponibil la
https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/csi-publications/csi-studies/studies/volume-
54-number-1/PD [septembrie 2012]

11
 Deşi la nivelul Serviciului de Informaţii de Securitate Canadian (The Canadian
Security Intelligence Service - CSIS) nu funcţionează o agenţie independentă, similară
celei americane, care să se ocupe cu exploatarea surselor deschise, există un centru de
presă, condus de Oficiul pentru Relaţii Externe, care se ocupă cu monitorizarea şi
valorificarea surselor deschise, respectiv a “ziarelor, periodicelor, revistelor specializate,
emisiunilor de radio şi de televiziune, documentelor oficiale şi altor documentaţii”15.
Încercări similare în ceea ce priveşte OSINT au fost realizate şi la nivelul NATO
şi al Uniunii Europene (UE). În vreme ce Organizaţia Nord-Atlantică a acordat o atenţie
sporită metodologiei privind managementul OSINT, în plan european au fost create
structuri de cooperare în domeniul intelligence-ului provenit din surse deschise, prin
înfiinţarea, printre altele, a Agenţiei Europene de Apărare, a „EU JointSitCen” şi a
EUROSINT FORUM.

2.2. Fluxul OSINT

Similar ciclului intelligence, fluxul OSINT este un proces complex care începe cu
cererea unei informaţii, ce poate veni din partea unui director dintr-o organizaţie de
intelligence, a preşedintelui, a unui ministru etc.. Urmează planificarea modului în care se
vor derula activităţile, astfel încât să se răspundă acestei cereri de informaţii.
Un specialist OSINF strânge datele relevante folosind instrumente specifice,
ulterior fiind extrase metadate importante, ce sunt indexate şi procesate. Analistul
realizează următorul pas prin cercetarea informaţiilor obţinute din baza de date, filtrarea
surselor, respectiv identificarea celor relevante de cele nerelevante, a celor valabile de
cele perimate, interpretarea şi evaluarea lor pentru ca să rezulte un produs informaţional
menit a răspunde solicitării iniţiale.
În fine, materialul obţinut, care poate conţine grafice, tabele etc. ori poate fi însoţit
de imagini video, este diseminat beneficiarului, în condiţii securizate şi într-un format
accesibil. De menţionat că, în unele situaţii, aceeaşi persoană poate efectua atât colectarea
şi procesarea datelor, cât şi analiza lor.
Mai jos, sunt prezentate grafic (Fig. 1) şi explicate cele cinci etape ale fluxului
exploatării surselor deschise: planificare - direcţionare; colectare; procesare; analiză;
diseminare - evaluare.

15
http://www.infosource.gc.ca/inst/csi/fed04-fra.asp

12
 Fig. 1 – Fluxul OSINT
Planificarea şi direcţionarea reprezintă etapa în care se desfăşoară managementul
întregului efort al producerii de intelligence din surse deschise, sunt formulate cerinţele
beneficiarilor şi sunt stabilite direcţiile în care se vor efectua colectarea şi analiza.
Colectarea înseamnă obţinerea de date şi informaţii pertinente pentru beneficiar.
Procesarea se referă la conversia datelor şi informaţiilor colectate în forma dorită
pentru analiză, prin traducere, translatarea speech to text etc..
Analiza este conversia datelor brute în produse de intelligence finite, presupunând
integrarea şi evaluarea acestora şi transformarea lor în produse de intelligence.
Diseminarea şi evaluarea (feed-back) constituie distribuirea produsului de
intelligence finalizat către beneficiar şi, eventual, primirea unei aprecieri pe marginea
acestuia.
O discuţie aparte privind exploatarea surselor deschise şi realizarea, în baza
acestora, a produselor de intelligence se referă la nivelul de clasificare şi acces. Pentru a
face diferenţa dintre informaţiile secrete şi deschise, pe de o parte, şi produsele clasificate
şi neclasificate, pe de alta, trebuie să se facă distincţia dintre informaţia ca atare şi modul
în care a fost obţinută, respectiv interpretată şi analizată (Tabelul 1)16.

DACĂ ATUNCI
Sursa Mijloace de Metadate Colector de Informaţii Produs de
informaţiei culegere surse metadate colectate intelligence
confidenţială deschisă clasificat clasificat informaţii clasificat
sau sau clasificate sau
neclasificat neclasificat sau neclasificat
controlat controlat neclasificate controlat
controlat
clandestină clasificat clasificat

deschisă deschisă neclasificat neclasificat neclasificate clasificat,

controlat neclasificat
controlat
sau
neclasificat

2.3. Impactul tehnologiei asupra OSINT

16
***Ghid OSINT . Disponibil la http://www.sri.ro/upload/Ghid_OSINT.pdf [septembrie 2012].

13
 Progresele tehnologiei au condus la apariţia unor soluţii din ce în ce mai eficiente
pentru realizarea activităţii OSINT, iar această dezvoltare a determinat ca organizaţiile
din domeniul intelligence să se alinieze la ultimele instrumente din domeniu.
Pentru a fi depăşite erorile inerente pe care le presupun selectarea, filtrarea,
sintetizarea, integrarea şi analiza din surse deschise, structurile specializate în activitatea
OSINT apelează la tehnologii destinate colectării, traducerii, clasificării pe domenii de
interes şi prelucării informaţiilor. Acestea se găsesc în mediul online, Internetul oferind
site-uri şi softuri specializate, updatate şi upgradate permanent.
Motoarele publice de căutare (Google, Yahoo, MSM-Live, Ask, AltaVista, IWon,
AOL etc.) deţin un rol din ce în ce mai important în extragerea şi prelucrarea
informaţiilor, unul din marile atuuri ale web-ului fiind capacitatea de a agrega şi ierarhiza
conţinutul, datorită calităţilor paginii de hipertext (structură dinamică, căutare după
anumite criterii, multimedia).
Pe lângă acestea, există motoare specializate şi site-uri de referinţe ce sunt
explorate astfel încât să fie valorificate la maxim avantajele Internetului ca instrument
informativ, precum RefDesk şi Internet Archive. Un site care s-a dovedit a fi foarte util în
multe investigaţii ce vizează localizarea unor documente vechi sau indisponibile este
Wayback Machine, operat de Internet Archive.
Din categoria agregatorilor comerciali de informaţii, indexate conform unor
criterii ce facilitează regăsirea datelor de interes, amintim pe Lexis Nexis, Factiva şi
Dialog, precum şi pe Janes Defence, Oxford Analytica şi BBC Monitoring Service - ce
oferă, contracost, materiale elaborate de proprii specialişti (rapoarte, buletine, situaţii de
ţară, analize etc.).
Una dintre caracteristicile principale ale Internetului este aceea că orice activitate
a unui utilizator este înregistrată şi stocată de provideri sau site-urile care sunt vizitate (un
site poate înregistra permanent adresa IP a utilizatorilor, putând astfel, alături de
informaţia obţinută în legătură cu sistemul folosit, să identifice persoana sau organizaţia
care reaccesează adresa). Chiar dacă aceste informaţii sunt de multe ori vagi, utilizatorul
poate fi, uneori, identificat după o singură vizitare a unei pagini web construită special în
acest scop.
Prin monitorizarea şi analizarea fişierelor de logare ale serverelor, administratorii
de reţea pot afla detalii referitoare la vizitele efectuate pe paginile web, precum şi la
proprietarul unei adrese individuale IP. Pentru că aceste fişiere pot fi mari şi dificil de
analizat manual, există o serie de instrumente automate care monitorizează vizitele
efectuate pe site-uri şi interpretează rezultatele de pe fişiere. Astfel de programe software
specializate în analiza site-urilor sunt: Webalizer 1.20 (www.webalizer.com), WebTrends
(www.webtrends.com), SurfStats (www.surfstats.com) şi Site Meter
(www.sitemeter.com).
Site-urile de meta search caută, în funcţie de cerinţele date, prin mai multe
motoare de căutare în acelaşi timp, afişând o listă cu rezultate combinate. Cele mai
eficiente organizează rezultatele în funcţie de relevanţă şi elimină duplicatele. Printre
acestea se numără JUX2.com, metasearchtube.com, matacrowler.com, metaspy.com,
Kartoo.com şi Intelway.com.
Creşterea numărului şi tipurilor de surse a condus şi la sporirea conţinutului ce
trebuie analizat şi validat, astfel încât a apărut o preocupare deosebită pentru găsirea unor

14
metode de a „controla” volumul de informaţii, prin crearea unor baze de date în vederea
monitorizării şi stocării informaţiilor comunicate pe Internet, în special pe reţelele sociale
sau prin telefon.
Unele companii pun la dispoziţie instrumentele necesare monitorizării surselor şi
facilitării colectării şi procesării informaţiilor. Sail Labs, de exemplu, este o companie
care activează în domeniul speech technology şi oferă servicii destinate eficientizării
procesului de colectare a informaţiei (sisteme de media, text/ podcast mining), cu
ajutorul cărora date nestructurate din surse multiple (televiziune, radio, podcast-uri,
streaming media) sunt procesate în informaţie structurată, uşor de căutat şi accesibilă. În
cadrul acestui proces, conţinutul unui fişier video sau audio este transcris, tradus şi
indexat în mod automat, în timp real, în funcţie de limbă, vorbitor, subiect, nume sau
cuvinte-cheie17.
Anumite softuri specializate realizează conexiuni între date relevante, prezentând
trenduri de evoluţie şi indicii despre ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor.
Astfel, „I2” - program complex ce oferă o paletă largă de servicii şi produse
(„Analyst’s Notebook”, „Analyst’s Workstation”, „iBase”, „iBase InteliShare”, „iXv
Visualiser”, „iBridge”, „iXa Search Service”, „TextChart”, „ChartReader”,
„PatternTracer” etc.) - se bazează pe analiza reţelelor sociale, stabilind, vizual, conexiuni
între diferite entităţi, locuri, acţiuni etc. şi oferind o imagine asupra modului în care
funcţionează reţelele, de orice fel, cu precădere cele teroriste şi de criminalitate
organizată.
„Recorded Future” este un alt program care contribuie la reducerea timpului
identificării de noi surse, crearea de diagrame şi realizarea de legături între diferite
entităţi, pornind de la informaţiile existente în mediul Internet referitoare la un subiect
oarecare avut în atenţie şi ajutându-l astfel pe utilizator să înţeleagă evoluţia
evenimentelor şi să formuleze ipoteze18.
Nu în ultimul rând, de departe, unul dintre marile avantaje din sfera IT este
reprezentat de dezvoltarea platformelor colaborative de lucru, ce se mulează perfect pe
natura informaţiilor obţinute din culegerea şi prelucrarea datelor din surse deschise.
Aceste sisteme de desfăşurare a activităţii permit nu numai accesul la surse diverse de
informaţii şi baze de date specializate, cât şi facilitează colaborarea între specialişti, prin
partajarea de cunoaştere şi diseminarea rapidă a rezultatelor muncii acestora, respectiv
primirea unui feed-back rapid.

2.4. Validarea surselor – fundament al OSINT

O informaţie validată este cea a cărei acurateţe poate fi verificată. Analiştii

examinează consistenţa sa şi o verifică cu altele deja validate.
Validarea unei surse poate fi una dintre măsurile de protecţie împotriva
dezinformării, dar este puţin probabil să combată o campanie de acest gen, elaborată şi
executată prin intermediul organizaţiilor sub acoperire şi al agenţilor de influenţă.
17
http://www.sail-technology.com/.
18
http://www.analysisintelligence.com/.

15
 În cazul evaluării surselor deschise clasice (studii, cărţi, publicaţii periodice etc.),
unde există un volum controlabil de informaţii, identitatea şi agenda emiţătorului sunt
cunoscute, fiind folosit modelul clasic al comunicării - un emiţător/ mai mulţi receptori,
există avantajul evaluării anterioare a acestora de către cercetători, editori sau
bibliotecari. De regulă, aproape toate sursele de acest tip sunt evaluate într-un mod sau
altul, înainte ca analistul OSINT să intre în contact cu ele, conform unor criterii clar
stabilite, aşa cum se observă din tabelul de mai jos (Tabelul 2).

Criterii de validare Elemente cercetate

Autorul Unde lucrează şi ce activitate a desfăşurat?
Ce afiliere are?
Ce educaţie/ pregătire profesională are?
Ce alte articole a scris?
Subiectul abordat în materialul vizat face parte din
aria de expertiză a autorului?
Aţi mai întâlnit numele autorului?
A fost citat de alte surse?
Există referinţe biografice despre el?
Este autorul asociat cu o instituţie/ organizaţie
reputată? Dacă da, care sunt valorile şi obiectivele
acesteia?
Data publicării Materialul este de actualitate?
Sursa difuzoare diseminează materiale noi?
Care este frecvenţa publicării?
Dacă subiectul face parte dintr-un domeniu
dinamic, cu o dezvoltare rapidă, verificaţi
caracterul de noutate al acestuia.
Număr de ediţii Materialul este publicat/ difuzat în premieră sau
reprezintă o variantă actualizată? Dacă este
actualizat, sursa respectivă acordă o atenţie
deosebită noutăţilor din domeniul abordat, fiind
preocupată să reflecte schimbările apărute şi să-şi
armonizeze conţinutul? Existenţa mai multor ediţii
ale unei lucrării indică faptul că aceasta a devenit
un standard în domeniu.
Editor Verificaţi editorul. Dacă lucrarea vizată este
publicată de editura unei universităţi, în cele mai
multe cazuri reprezintă o lucrare cu caracter
ştiinţific. Cu toate acestea, chiar dacă editorul este
o instituţie reputată, calitatea lucrării nu este
garantată. În schimb, se poate afirma că editorul
apreciază lucrarea/ sursa respectivă.
Titlul publicaţiei Poate indica dacă este o publicaţie ştiinţifică sau
dedicată publicului larg. Distincţia este foarte
importantă, deoarece relevă gradul de complexitate
al ideilor expuse.
Analiza de conţinut Citiţi prefaţa lucrărilor pentru a determina intenţiile
autorului în demersul de realizare a acesteia. În
cazul cărţilor, verificaţi cuprinsul lucrării pentru a
vă face o imagine de ansamblu asupra conţinutului,
precum şi referinţele (note bibliografice).
Includerea bibliografiei cu respectarea standardelor

16
 academice denotă atenţia acordată de autor lucrării
sale.
Audienţa vizată Determinaţi cărui tip de audienţă i se adresează
materialul/ sursa: unui public avizat sau publicului
larg.
Modul de reflectare Materialul este informativ, de opinie sau
propagandă? Faptele pot fi verificate cu uşurinţă,
dar opiniile, deşi se bazează pe fapte, reprezintă
interpretarea acestora.
Informaţiile sunt documentate sau pot fi
combătute?
Există dovezi care să susţină informaţiile? Notaţi
erorile sau omisiunile.
Ideile şi argumentele prezentate sunt similare celor
pe care le-aţi mai întâlnit? Cu cât un autor se
detaşează de opiniile celorlalţi specialişti în
domeniul abordat, cu atât mai critici trebuie să fiţi
faţă de ideile acestuia.
Autorul este obiectiv, imparţial? Verificaţi dacă
foloseşte un limbaj care are drept scop inducerea
unor stări emoţionale.
Gradul de acoperire a temelor abordate Verificaţi dacă sursa consolidează idei vehiculate
anterior sau aduce informaţii noi, ori dacă subiectul
este tratat superficial.
Determinaţi dacă materialul reprezintă sursa
primară sau dacă reprezintă o preluare, deoarece
sursele primare ar trebui folosite în procesul de
documentare.
Aspect Este publicaţia organizată în mod logic?
Secţiunile principale sunt prezentate distinct?
Recenzii/ prezentări Identificaţi recenzii/ prezentări ale surselor. Este
recenzia pozitivă? Sursa este descrisă ca fiind
obiectivă, ori lucrarea ca fiind o contribuţie
valoaroasă în domeniul abordat?
Tabel 2 – Criterii de validare a surselor deschise clasice

Spre deosebire mass media tradiţionale, validarea surselor online presupune

abordări diferite, datorate diversităţii şi specificului acestora.
Extinderea Internetului a avut drept consecinţe un număr imens de website-uri
corporate/ personale, bloguri, forumuri, popularitatea fără precedent a reţelelor, creşterea
conţinutului generat de utilizatori şi a diversităţii limbilor în care informaţia este livrată,
dar şi absenţa în mare parte a filtrelor.
Astfel, datorită faptului că oricine poate scrie o pagină web, pe Internet se
regăsesc documente a căror calitate variază foarte mult, având provenienţă diversă.
Rezultatul este acela că resurse excelente se pot alătura unora îndoielnice. Anonimatul
relativ al utilizatorilor şi (re)transmiterea informaţiilor ce pot fi relevante sunt
principalele dificultăţi întâmpinate în procesul de validare a surselor online. Se impun,
prin urmare, verificarea tuturor surselor de referinţă oferite şi compararea materialelor
pentru a identifica asemănările/ diferenţele ce ar putea indica autorul primar.
Criteriile de evaluare a surselor deschise tradiţionale pot fi folosite drept ghid şi
pentru evaluarea surselor online. În lucrarea sa Authoritative Guide to Evaluating
Information on the Internet, Alison Cooke (Neal-Schuman Publishers Inc, 1999) susţine

17
ideea folosirii criteriilor de evaluare şi validare a surselor deschise tradiţionale şi în
procesul de validare a surselor online, cu unele variaţii. Acestea din urmă reprezintă acele
metode şi tehnici necesare pentru a stabili identitatea autorului, proprietarul sursei, locaţia
server-ului de hosting, afilierea, apartenenţa la comunităţi online, software-ul folosit, e-
mail-ul autorului, traficul sursei, provenienţa audienţei etc., după cum rezultă din tabelul
de mai jos (Tabelul 3).

Validarea surselor online

Verificarea URL-ului sursei - poate releva caracterul personal al acesteia (includerea în URL a numelui) sau
ajută la evaluarea credibilităţii sursei (coroboraţi domeniul de înregistrare - ex.: .com, .eu, mil, .gov, .net, .tk,
.org - cu conţinutul publicat)
Evaluarea design-ului sursei (elaborat sau simplu) şi a softului utilizat - oferă indicii cu privire la sumele
cheltuite şi implicit la valoarea/ importanţa pe care o are pentru proprietar
Verificarea adresei sponsorilor sau a paginilor către care trimit eventualele materiale publicitare
Determinarea frecvenţei postării articolelor (unele surse postează ora şi data publicării articolelor)
Verificarea aspectului paginii în trecut (prin utilizarea instrumentului Wayback Machine)
Identificarea server-ului (hosting privat, public, gratuit sau cu plată) - prin serviciul gratuit
http://www.whois.net, a traficului înregistrat şi datele privind provenienţa utilizatorilor - www.alexa.com,
www.quarkbase.com
Evaluarea mesajelor transmise (sunt originale sau preluate - de unde?) şi a audienţei vizate - relevă
orientarea şi, posibil, obiectivele
Verificarea codului sursă al paginii - poate conţine informaţii suplimentare, inclusiv e-mailul autorului
Cercetarea mediului online pentru identificarea utilizatorilor (după ID) care postează/ accesează sursa - utilă
pentru regăsirea conturilor şi mesajelor lor postate pe alte surse, pentru a stabili relaţiile dintre acestea şi
eventual, afilierea la diverse reţele de bloguri, trusturi media, grupări politice sau mişcări extremiste/
teroriste
Monitorizarea comentariilor postate de utilizatori, pentru identificarea mesajelor editate/ şterse de către
administrator/ moderator - relevă blocarea conţinutului care contravine ideologiei pe care sursa o
promovează
Cercetarea mediului online şi a bazelor de date disponibile pentru regăsirea referinţelor despre sursă/
utilizatori sau a autorilor identificaţi
Tabel 3 – Criterii de validare a surselor online

2.5. Tipuri de produse OSINT

Primul pas în vederea realizării unor produse din surse deschise este cel al
prelevării informaţiilor relevante pentru atingerea obiectivelor propuse. Acesta este un
proces complex ce presupune o prelucrare primară a informaţiilor, prin intermediul
următoarelor activităţi succesive: comparare, completare, rezumare, catalogare şi
indexare.
Prin comparare, se urmăreşte surprinderea elementelor de noutate, prin punerea
faţă în faţă a două sau mai multe conţinuturi informaţionale vehiculate de una sau mai
multe surse, pentru a detecta ce este diferit de datele deja existente, în vederea evitării
redundanţelor. Completarea constă în întregirea unor date existente cu elemente de
noutate, identificate în faza de comparare, cu menţionarea sursei de unde a fost extras
fragmentul complementar. Rezumarea este procedeul prin care, dintr-un material selectat,
se reţin doar ideile principale, expuse în ordinea în care apar în text. În fine, catalogarea
şi indexarea se realizează potrivit unor criterii de natură a facilita operaţiunea de căutare
cu elemente de identificare obligatorii.

18
 Elementele circumscrise unei teme se prelucrează unitar, specificându-se
similitudinile şi diferenţele în modul de prezentare în sursele deschise a subiectului avut
în atenţie, după care informaţia este stocată în baza sau bazele de date specifice.
În general, datele obţinute din surse deschise trebuie să răspundă, prin conţinutul
şi/ sau natura lor, următoarelor criterii: să fie prelevate într-o ordine stabilită potrivit
priorităţilor; să fie utile sau, în timp, să se dovedească a fi utile pentru satisfacerea
cerinţelor de cunoaştere necesare realizării obiectivelor propuse; să cuprindă măcar unul
din răspunsurile la întrebările cine?, ce?, când?, unde?, de ce?, cum?; să nu cuprindă
ambiguităţi, aspecte redundante şi elemente nerelevante, care nu răspund la niciuna din
întrebările menţionate şi nu transmit nicio atitudine; să nu fie trunchiate, sens în care se
va urmări: menţionarea cu precizie a relaţiilor între persoane, atribuirea corectă a
citatelor, selecţionarea cu fidelitate a datelor de context, pentru a nu amalgama, în acelaşi
text, informarea cu opinia; să nu fie scoase din context; să surprindă atitudinea autorului
faţă de problema sau tema generală abordată în cadrul unor comentarii/ editoriale/
analize; să fie redactate cu claritate şi acurateţe pentru a reda corect gramatical şi cu
exactitate textul prelevat, precum şi numele, datele calendaristice, cifrele, unităţile de
măsură, termenii de specialitate; să conţină elemente de identificare a sursei deschise din
care au fost obţinute.
Experienţa analitică a structurilor de intelligence identifică trei posibile
dimenisuni ale unei activităţi de informaţii eficiente. Aceste dimensiuni sunt reflectate
prin realizarea de: diagnoze - radiografierea unei situaţii sau a unui fapt; avertizări
timpurii - anticiparea impactului unor evenimente; evaluări strategice - identificarea
aspectelor strategice şi a implicaţiilor ce ţin de natura obiectului supus analizei.
Cele trei dimenisuni sunt acoperite de principalele tipuri de produse obţinute în
cadrul activităţii de exploatare a surselor deschise, prezentate în tabelul de mai jos:
buletinul de informare, nota, sinteza şi analiza. (Tabelul 4). Coerenţă, consistenţă,
acurateţe şi operativitate sunt calităţile principale pe care trebuie să le îndeplinească toate
cele patru tipuri de materiale.

Tipuri de produse OSINT Caracteristici

Buletinul de informare Conţine date esenţializate, în baza unor criterii
prestabilite, circumscrise unor zone geografice şi/
sau problematici de interes. Are un caracter
regulat, în funcţie de evoluţia situaţiei/
fenomenului avut în atenţie, realizându-se zilnic
sau periodic (lunar, săptămânal etc.).
Nota Este de întindere redusă şi se elaborează în baza
uneia sau a mai multor date prelevate din surse
deschise, prin intermediul său semnalându-se
vulnerabilităţi, stări de risc, fapte şi fenomene ce
pot afecta securitatea, precum şi impactul
previzionat al acestora.
Sinteza Reuneşte şi interpretează, într-un tot coerent,
structurat şi omogen, datele referitoare la entităţi,
evenimente, fenomene sau stări de fapt, relevante
în planul securităţii, conţinând concluzii şi evaluări
de natură diagnostică asupra subiectului abordat.
Analiza Include aprecieri asupra impactului unor
evenimente, estimări asupra fenomenelor

19
 psihosociale, evaluări asupra tendinţelor de a
induce curente de opinie. Un fenomen/ o situaţie
sunt prezentate cât mai cuprinzător, fiind detaliate
contextul, cauzele, evoluţiile, consecinţele şi
posibilele implicaţii.
Analizele pot fi:
- tactice - prezintă situaţia dintr-un domeniu de
interes, stabilind posibilele cauze şi
consecinţe, pe termen scurt şi mediu, ale unor
fenomene ori evenimente aflate în derulare;
- strategice - conţin prognoze bazate pe
evaluarea aprofundată a trendurilor unor
procese sau fenomene, interne ori externe, şi a
efectelor acestora, pe termen mediu şi lung, la
nivel zonal, regional şi global.
Tabelul 4 - Tipuri de produse OSINT

2.6. Funcţia strategică – avertizarea timpurie

Avertizarea reprezintă un proces de identificare, analizare şi evaluare a situaţiilor

a căror evoluţie ar putea avea impact asupra obiectivelor şi intereselor naţionale,
regionale şi globale, precum şi semnalarea către factorii de decizie a gradului de
probabilitate, naturii şi posibilelor consecinţe ale respectivelor situaţii.
Are ca funcţii estimarea magnitudinii riscurilor de apariţie a unor ameninţări,
analizarea tipului acestor ameninţări şi descrierea scenariilor plauzibile. Prin urmare,
avertizarea prezintă un caracter anticipativ şi are un scop preventiv, oferind recomandări
factorilor de decizie care se confruntă cu anumite probleme în diverse domenii: de la
securitatea internă la cea externă, respectiv stabilitate politică, buna guvernare, factori
socio-culturali, evoluţii militare, justiţie, drepturile omului, mediu şi resurse, condiţii
geopolitice şi geoeconomice etc..
Uzitate sunt conceptele care se referă la alertă, avertizare timpurie şi avertizare
strategică. Diferenţele dintre acestea sunt date de natura indicatorilor şi a indiciilor
semnalate, tipul de prognoză realizat şi perioada de timp în care se fac evaluările.
Avertizarea timpurie cuantifică elemente concrete şi disparate în indicii şi
indicatori, evaluează datele avute la dispoziţie, producând materiale în diferite forme,
destinate beneficiarilor şi menite a determina reducerea riscului de producere a ceea ce
experţii denumesc surprize strategice19.
Conform specialiştilor, indicatorii se referă „la ceva mai puţin cert”, în vreme ce
„indiciile pot fi semne sau sugestii, în baza cărora se pot face inferenţe”. Un indicator
poate conduce la anticiparea a ceea ce se poate întâmpla, poate sugerea, creiona, trasa
linii de acţiune, evenimente viitoare. Un indiciu poate fi dezvoltat din aproape orice.
Poate fi un fapt confirmat sau posibil, absenţa a ceva, un fragment de informare, o
observaţie, o fotografie etc.. Şi acesta comportă o doză de incertitudine, însă se referă la
19
Charles F. Parker defineşte surpriza ca fiind „revelaţia bruscă pe care cineva o are despre faptul că avut
o percepţie greşită referitoare la un pericol grav”. Elementele inerente surprizei sunt: evenimentul este
contrar aşteptărilor; avertizarea a fost un eşec; producerea evenimentului se face pe fondul lipsei unei
pregătiri adecvate - ***Emerging Threats in the 21st Century. Strategic Foresight and Warning Seminar
Series, Seminar 3: Warning for Readiness in the New Threat Environment, Center for Security Studies,
2007, p. 5.

20
semnificaţia care este acordată faptului respectiv. Atât indicatorii, cât şi indiciile arată că
avertizările sunt predicţii cu un grad de certitudine variabil şi că se bazează pe informaţii
care sunt incomplete, evaluate ca fiind incerte sau dificil de interpretat20.
Conceptul de avertizare porneşte de la premisa că discontinuităţile nu apar fără
semnale. Acestea pot fi la început slabe sau pot fi factori ai schimbării dificil de perceput,
în timp însă pot forma trenduri puternice ori conduce la consecinţe dramatice. Specialiştii
identifică cinci paşi ai transformării semnalelor slabe în semnale puternice, după cum
urmează: 1 - este vizibil semnalul slab; 2 - sursa ameninţării devine cunoscută; 3 - forma
ameninţării devine concretă; 4 - sunt înţelese strategiile de răspuns; 5 - poate fi prevăzută
dezvoltarea ulterioară a răspunsului21.
Intelligence-ul de avertizare este un concept care a fost dezvoltat pe larg în spaţiul
anglo-saxon după cel de-al Doilea Război Mondial, când exista teama că adversarii vor
lua prin suprindere Statele Unite.
Concret, primele demersuri de includere a avertizării timpurii în domeniul
securităţii au fost derulate de J. David Singer (1979), care a introdus ideea de prognoză în
sfera conflictelor militare, şi Israel Charney (1982), care a explorat posibilitatea aplicării
avertizării timpurii în aria prevenirii genocidelor.
Eşecul înregistrat de promovarea unui răspuns adecvat genocidului din Ruanda,
din 1994, şi conflictele din Balcani s-au constituit în elemente activatoare în vederea
intensificării preocupărilor în domeniul avertizării timpurii asupra situaţiilor de criză şi a
conflictelor violente.
Au început să fie dezvoltate metode şi sisteme de avertizare timpurie a
conflictelor violente, urgenţelor umanitare, migraţiei în masă etc., această activitate
bazându-se pe identificarea factorilor de risc şi a indicatorilor de avertizare a crizelor
emergente, înainte ca acestea să se declanşeze.
Un impuls favorabil în cristalizarea conceptului l-a reprezentat şi Raportul privind
prevenirea conflictelor armate (iunie 2001) al Secretarului General al ONU, Kofi Annan,
al cărui element central l-a constituit argumentarea că “pentru ca prevenţia să fie
eficientă, aceasta trebuie iniţiată în cel mai timpuriu stadiu posibil al ciclului
conflictului”22.
Noile percepţii occidentale asupra ameninţărilor transnaţionale după atentatele
teroriste din Statele Unite din 2001 şi măsurile de contraterorism şi contraproliferare
adoptate de SUA şi aliaţii lor au evidenţiat necesitatea creării unor sisteme de avertizare
timpurie - Early Warning System/ EWS, similare celor existente în sfera dezastrelor
naturale.
Noţiunea de avertizare timpurie a evoluat semnificativ, devenind, în timp, parte
integrantă a politicilor organizaţiilor şi instituţiilor guvernamentale, interguvernamentale
şi neguvernamentale de prevenire a evenimentelor cu impact asupra mediului de
securitate, indiferent de domeniul în care se acţionează.

20
Cynthia M. Grabo, Anticipating Surprise. Analysis for Strategic Warning, Joint Military Intelligence
College, 2002, p. 3.
21
***Emerging Threats in the 21st Century. Strategic Foresight and Warning Seminar Series, Final Report,
Center for Security Studies, 2007, p. 9.
22
***Prevention of Armed Conflict. Report of the Secretary-General (A/55/985-S/2001/574), 7 iunie 2001,
p. 7. Disponibil la http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N01/404/64/PDF/N0140464.pdf?
OpenElement [septembrie 2012].

21
 Sistemele de avertizare timpurie presupun colectarea organizată, regulată şi
sistematizată de date, precum şi analiza informaţiilor provenind din zonele de criză în
scopul: anticipării escaladării conflictelor violente; dezvoltării de răspunsuri strategice la
crize; prezentării opţiunilor beneficiarilor în scop decizional, bazate pe metode cantitative
şi/ sau calitative, legate de mecanisme ori instrumente de răspuns23.
Majoritatea sistemelor de avertizare timpurie se realizează în baza celor mai
accesibile surse - sursele deschise, putând fi considerate adevărate platforme OSINT.
În general, în monitorizarea şi prognozarea evenimentelor din state şi regiuni de
criză sunt utilizate trei modele:
- de monitorizare/ analiză a ştirilor, ce evaluează riscul conflictelor printr-o
acoperire sistematică a spaţiului mediatic;
- al bazelor de date, axat pe indicatori statistici, deseori sub formă de serii de date,
oferiţi anual de instituţii şi organizaţii internaţionale, precum Banca Mondială sau
ONU;
- care utilizează cunoştinţele experţilor pentru a prognoza tendinţe şi îşi
fundamentază informaţiile pe chestionare şi interviuri, mod în care îşi creează un
set aparte de indicatori.
Multe sisteme de avertizare timpurie se concentrează pe simpla identificare a
punctelor de tensiune şi a evoluţiilor nefavorabile ori colectare a datelor, lăsând în seama
utilizatorilor funcţiile de analiză şi prognoză necesare realizării unui tablou comprehensiv
al situaţiei şi luării unei decizii. Sisteme precum cele create de “Virtual Research
Associates” (“GeoMonitor”24) şi “Joint Research Center” (“European Media Monitor”/
EMM25) se numără printre cele mai cunoscute şi se bazează exclusiv pe identificarea
semnalelor din surse deschise.
La nivel guvernamental, merită a fi meţionate sistemele de avertizare timpurie
dezvoltate de Franţa şi Germania, bazate pe surse deschise, precum şi de SUA, Uniunea
Europeană şi NATO. Dintre acestea, NATO Intelligence Warning System/ NIWS este mult
mai cuprinzător şi mai facil pentru utilizatori decât predecesorul său din timpul
Războiului Rece, venind în întâmpinarea riscurilor identificate în Conceptul Strategic.
Pentru îndeplinirea acestor sarcini, NIWS se bazează şi pe un proces analitic calitativ al
evenimentelor identificate.
Din categoria instrumentelor dezvoltate de organizaţiile neguvernamentale, le
amintim pe cele realizate de Swiss Peace Foundation, Stockholm International Peace
Research Institute şi Horizon Scanning Centre.
Early Warning Indicators for Preventive Policy, creat de Stockholm International
Peace Research Institute, este o combinaţie între modelul bazelor de date şi cel a
23
Alex P. Schmid, Thesaurus and Glossary of Early Warning and Conflict Prevention Terms, 1998.
Disponibil la
http://reliefweb.int/sites/reliefweb.int/files/resources/82548F38DF3D1E73C1256C4D00368CA9-fewer-
glossary-may98.pdf [septembrie 2012]; Alexander Austin, Early Warning and the Field: a Cargo Cult
Science?, Berghof Handbook for Conflict Transformation, Berghof Research Center for Constructive
Conflict Management, Berlin, 2003, p. 12. Disponibil la http://www.berghof-
handbook.net/documents/publications/austin_handbook.pdf [septembrie 2012].
24
Instrument de analiză a limbajului care citeşte titlurile ştirilor postate de Reuters şi AFP şi codifică pe
coordonatele cine, cui, unde şi când a făcut ce? fiecare eveniment raportat de cele două companii de media.
25
EMM se bazează pe un algoritm de căutare pe cuvinte-cheie, utilizând un motor de căutare similar
Google și plasând fiecare articol identificat în categorii corespunzătoare. EMM monitorizează peste 4.000
de site-uri, obţine peste 40.000 de rapoarte în 43 de limbi, în regim permanent.

22
expertizei umane, crescând, astfel, acurateţea prognozelor prin includerea în analiză atât a
datelor cu impact pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Datele statistice pe termen lung
sunt în mare parte extrase din portalul de Internet al Institutului, Facts on International
Relations and Security Trends/ FIRST26, care oferă acces liber şi imediat la date de înaltă
calitate dintr-o multitudine de surse.
Horizon Scanning/ HS, creat de Horizon Scanning Centre, constă într-o
examinare sistematică a potenţialelor ameninţări, oportunităţi, posibile evoluţii, probleme
noi şi neaşteptate şi evoluţii persistente. HS conţine, conceptual, diferite modalităţi de
scanare, acoperă medii externe variate ale unei organizaţii, utilizează surse diversificate şi
colectează şi documentează sistematic probele detectate. Succesul aplicării acestei
metode se bazează pe o serie de factori-cheie: scopul scanării şi procesul organizaţional
aplicat sunt clare; scanarea răspunde nevoilor reale ale clienţilor; conceptele, mesajele şi
comunicarea sunt simple; atragerea sectorului de expertiză civil la nivel înalt este
esenţială; are la dispoziţie capabilităţi analitice puternice.
HS este utilizat de autorităţi din mai multe state (Australia şi Noua Zeelandă,
Canada, Finlanda, Franţa, Japonia, Marea Britanie, Singapore, Olanda), fiind focalizat şi
pe diferite domenii ale politicii interne (sănătatea publică, securitatea naţională, protecţia
mediului). Dintre acestea, Marea Britanie (cu Foresight Programme, iniţiat în 2004),
Singapore (cu sistemul Singapore Risk Assessment and Horizon Scanning - 2005) şi
Olanda (Netherlands Horizon Scan Project - 2005) au preluat iniţiativa în promovarea şi
dezvoltarea acestui instrument de anticipare.

3. OSINT - cooperare şi partajare de cunoaştere

3.1. Dimensiunea instituţională

În ultimii aproximativ zece ani s-au dezvoltat diverse forme de cooperare la nivel
regional şi internaţional, menite să susţină strângerea colaborării între analişti proveniţi
din zone şi cu competenţe diferite, inclusiv din domeniul OSINT, atât din structurile de
intelligence (EDA, INTCEN, fostul SITCEN), cât şi din acestea şi mediul academic,
respectiv privat (EUROSINT FORUM, Global Futures Forum).
La mijlocul anului 2001, cu ocazia reuniunii şefilor serviciilor de informaţii
militare din statele membre, în domeniul OSINT a început să fie pus în aplicare proiectul
privind deschiderea primelor linii informatice şi de comunicaţii securizate. Astfel, 14
dintre cele 15 servicii de informaţii militare ale statelor membre ale UE au deschis linii
de comunicaţii securizate prin care s-au vehiculat informaţii presintetizate.
Agenţia Europeană de Apărare/ EDA27 a fost înfiinţată în baza unei hotărâri
adoptate, la 12 iulie 2004, de către Consiliul UE, în vederea eliminării deficienţelor
identificate în planul operaţionalizării dimensiunii de securitate şi apărare la nivel
european. A devenită pe deplin operaţională de la 1 ianuarie 2005. În activităţile EDA
sunt implicate guverne ale ţărilor membre participante, structuri ale UE, precum Comisia
Europeană, Comitetul Militar, Statul Major Militar, actori externi (industria de apărare,
NATO, organizaţii europene de profil, medii academice şi de cercetare). Agenţia
coordonează trei secţiuni de analiză vizând studii de context global, viitorul mediului
26
http://first.sipri.org/.
27
http://www.eda.europa.eu/.

23
militar şi tendinţele în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. EDA a organizat în intervalul 2008
- 2010, cursuri-pilot la nivel avansat de perfecţionare în domeniul OSINT, ale căror
module au avut ca principale obiective, în vederea creşterii nivelului de pregătire a
specialiştilor în domeniul OSINT, acoperirea problemelor de ordin teoretic şi practic în
cadrul acestui proces, a aspectelor conexe segmentului analizei de intelligence din surse
deschise, şi popularizarea noilor instrumente OSINT.
Agenţia Europeană de Apărare (EDA) a creat o entitate menită a gestiona
activitatea de culegere, prelucrare şi transmitere a informaţiilor provenite din surse
deschise - SITCEN. De asemenea, activitatea The Crisis Room, structură din cadrul
Directoratului General pentru Relaţii Externe al Comisiei Europene, a inclus asigurarea
instrumentelor de monitorizare şi analiză OSINT, furnizând materiale de informare, la
iniţiativă sau la cerere, şi colaborând cu celelalte centre de criză ale instituţiilor europene
şi ale statelor membre.
În 2006, a fost iniţiat EUROSINT FORUM 28, care aduce laolaltă instituţii
europene, state membre, provideri de servicii în domeniul OSINT din sectorul privat
pentru a discuta nevoile şi procesele specifice acestui domeniu, în vederea identificării
deficienţelor tehnologice şi oferirii de training. EUROSINT FORUM este o asociaţie
non-profit cu sediul la Bruxelles, care include peste 60 de membri din 40 de organizaţii şi
este destinată cooperării europene şi utilizării Open Source Intelligence pentru prevenirea
şi combaterea riscurilor şi ameninţărilor la adresa păcii şi securităţii.
Global Futures Forum/ GFF29 a fost înfiinţat în noiembrie 2005, fiind conceput ca
o comunitate de informaţii multinaţională şi multidisciplinară, care include experţi din
cadrul organizaţiilor de securitate şi serviciilor secrete, persoane din mediul academic,
civic şi de afaceri. Domeniile abordate sunt contraproliferarea, traficul ilicit, prevenirea
genocidelor, terorismul şi contraterorismul, radicalizarea, pandemiile, reţelele sociale,
practica şi organizarea serviciilor de informaţii, prognoza şi avertizarea timpurie.
Printre liderii de comunităţi figurează nume importante în domeniul intelligence-
ului, precum Tony Campbell, Deborah Diamond, Helene Lavoix şi Jean Louis Tiernan.
Comunitatea de interese coordonată de Tony Campbell, Practice and Organization of
Intelligence, este cea mai activă, beneficiind de sprijinul unor personalităţi de renume în
sfera analizei de informaţii, din mediile guvernamentale şi academice internaţionale.
Varianta promovată de GFF privind instruirea şi perfecţionarea în domeniul
surselor deschise este cea colaborativă, bazată pe punerea în comun, prin intermediul site-
ului şi al evenimentelor organizate, a expertizei membrilor şi colaboratorilor săi.

3.2. OSINT şi spaţiul public

Datorită caracterului lor neclasificat şi, în mare parte, al produselor rezultate,

sursele deschise sunt cele mai indicate pentru a fi pusă în practică paradigma deschiderii,
ce caracterizează intelligence-ul contemporan, manifestată prin intensificarea şi
diversificarea colaborării la toate nivelurile şi partajarea de cunoaştere, sub toate formele
ei - de la culegerea de date brute şi analiza acestora, până la partajarea de expertiză şi
tehnologie.

28
http://www.eurosint.eu/.
29
http://www.globalfuturesforum.org/.

24
 Unul dintre aspectele vizate se referă la implicarea experţilor din mediul
academic în activitatea de analiză pe anumite probleme de securitate, pe de o parte, şi
dezvoltarea procesului de outsourcing, pe de altă parte30.
Ideea a fost dezvoltată, printre al ţii, de profesorul american William J. Lahneman.
Proiectul iniţiat de acesta şi echipa sa de la Universitatea din Maryland, în 2006, prin care
propune valorificarea platformelor colaborative şi a avantajelor OSINT continuă să
suscite interes şi în prezent31. Potrivit expertului, pentru a fi eficiente, serviciile de
informaţii trebuie să fie capabile să genereze reţele colaborative care să ofere produse ce
necesită analiza interdisciplinară. Aceste reţele trebuie să integreze OSINT şi să conţină
experţi atât din sectorul privat, cât şi din structurile de intelligence. Această schimbare
presupune ca analiştii să partajeze informaţia cu alţi analişti din cadrul organizaţiilor de
intelligence, dar şi cu instituţii din afară pentru a realiza produse de calitate referitoare la
probleme complexe.
Contactele cu mediile de experţi din afara structurilor de informaţii le permite
analiştilor să aibă acces la cunoştinţe de specialitate, necesare în special în evaluarea unor
ameninţări non-militare. Expertiza mediului academic prezintă avantajul unor unghiuri
diverse de analiză şi al perspectivelor culturale variate, ce pot fi valorificate în cadrul
unor proiecte comune de analiză, precum şi la mese rotunde, seminarii, conferinţe etc..
Un alt element al acestei dimensiuni, să-i spunem, publice a OSINT este cel de
outsourcing, atât pe componenta de colectare, cât şi pe cea de analiză. Aceasta presupune
angrenarea în activitatea de intelligence a anumitor think tank-uri şi institute academice
de cercetare, care să contribuie cu perspective diverse de abordare, metodologii, baze de
date, studii etc.32.
Pregătirea în exploatarea surselor deschise asigurată în mediul universitar este o
altă latură a paradigmei deschiderii. Astfel, este recunoscut faptul că multe centre
universitare prestigioase din Statele Unite, Canada, Marea Britanie şi unele ţări din
Europa de Nord organizează cursuri de masterat şi doctorate în domeniul intelligence,
unele dintre acestea având ca disciplină OSINT.
Promovarea culturii de securitate33 este una dintre misiunile ce revin structurilor
de intelligence, în contextul actual fiind necesar să se depăşească simpla raportare privind
activitatea pe care aceste organizaţii o fac publică anual.
Concept care se înscrie pe linia de comunicare publică a serviciilor de informaţii,
cultura de securitate se impune tot mai mult în dezbateriile mediilor de intelligence. Este

30
Hamilton Bean, Tradecraft versus Science: Intelligence Analysis and Outsourcing Research Institute for
European and American Studies, 2006. Disponibil la
http://www.se2.isn.ch/serviceengine/Files/RESSpecNet [septembrie 2010].
31
William J. Lahneman, Jacques S. Gansler, John D. Steinbruner, Ernest J. Wilson III, The Future of
Intelligence Analysis. Final Report, vol. I - II, Center for International and Security Studies at Maryland,
martie 2006; William J. Lahneman, The Need for a New Intelligence Paradigm, în „International Journal of
Intelligence and CounterIntelligence”, vol. 23, nr. 2, 25 februarie 2010.
32
Felix Juhl, Chris Pallaris, Florian Schaurer, OSINT Report 1/ 2010. Technology Trends, International
Relations and Security Network. Disponibil la https://edit.ethz.ch/fsk/publications/pdfs/OSINT-Report-
1.pdf [septembrie 2012].
33
Cultura de securitate presupune participarea întregii societăţi la asigurarea securităţii, prin „promovarea
şi consolidarea valorilor democratice, dezvoltarea unei înţelegeri comune a provocărilor şi oportunităţilor
în domeniul securităţii naţionale la nivelul statului şi al societăţii”- http://www.sri.ro/upload/viziunea.pdf
[iunie 2010].

25
şi unul dintre cele cinci principii pe care se fundamentează transformarea Serviciului
Român de Informaţii.
OSINT, prin caracterul său deschis, este cea mai în măsură sursă de intelligence să
ajute la promovarea educaţiei de securitate, deoarece dispune de instrumentele şi de
statutul necesar pentru a rezolva această cerinţă, prin organizarea de evenimente publice
care să reliefeze provocările majore ale securităţii.

3.3. Perspective

Concepţia potrivit căreia informaţia este putere rămâne la fel de actuală, însă
importanţa acordată acestei puteri s-a amplificat, graţie evoluţiei tehnologice şi
instrumentelor ce pot fi utilizate pentru a gestiona mijloacele de cunoaştere. Informaţiile
secrete de unele singure nu mai aduc plus-valoare 34, în vreme ce informaţiile din surse
deschise nu sunt numai informaţii despre ceea ce se întâmplă, sunt, de fapt, ceea ce se
întâmplă35.
Din această perspectivă, într-o eră şi societate a cunoaşterii în continuă
transformare, marcate profund de inovaţia digitală, dezvoltarea OSINT devine însăşi
esenţa progresului intelligence-ului, serviciile de informaţii neputând performa decât
astfel, în actualul context de securitate.
Prin intermediul OSINT, serviciile de informaţii pot contribui la promovarea, în
rândul societăţii civile, a culturii şi educaţiei de securitate, prin informări şi acţiuni
comune, având în vedere că educarea cetăţenilor într-un spirit calaborativ, în propriul
beneficiu, este menită a facilita activitatea de intelligence.
Spre fundamentarea acestor idei se îndreaptă şi cele mai recente contribuţii în
domeniu. În lucrarea sa, Open Source Intelligence in a Networked World (Bloomsbury,
2012), Anthony Olcott trage un semnal de alarmă asupra incapacităţii serviciilor de
intelligence, în pofida transformărilor profunde din ultimii aproximativ 10 ani, de a
valorifica la maximum potenţialul surselor deschise, rolul acestora fiind, în continuare, cu
mult subevaluat.
O opinie mult mai tranşantă are Robert David Steele, în lucrarea sa inedită, The
Open-Source Everything Manifesto: Transparency, Truth, and Trust (Manifesto Series/
Evolver Editions, 2012).
Conceptul cultural şi filozofic Open-Source Everything propus de autor imprimă
surselor deschise şi informaţiilor obţinute din aceastea valoarea unei matrici în care pot
acţiona celelalte tipuri de intelligence pentru ca toate să fie înglobate într-un sistem de
gândire şi acţiune ce depăşeşte graniţele geografice, într-un intelligence global, colectiv
(Multinational, Multiagency, Multidisciplinary, Multidomain Information-Sharing and
Sense-Making - M4IS2), în care factorul uman, cetăţeanul ocupă locul central, ca
beneficiar şi co-producător de intelligence.
În acest context, prin accesul liber la toate tipurile de informaţii deschise şi
valorificarea avantajelor acestora (viteză mare de diseminare, acoperire globală,
transmiterea de informaţie consistentă, variată), OSINT oferă fundamentul pentru

34
http://osintblog.org/?p=1316.
35
Leon Fuerth, http://www.continuumbooks.com/books/detail.aspx?BookId=158971.

26
dezvoltarea intelligence-ului participativ, derulat în interesul public, la care colaborează,
pe lângă stat şi cetăţeni, şi actorii privaţi36.
Cu toate că este dificil de pus în practică în totalitate, cel puţin în actualele
condiţii de organizare şi desfăşurare a activităţii serviciilor de intelligence, noua
paradigmă ce a început să prindă contur poate să ia forme diverse de manifestare în
practica organizaţiilor de informaţii, de la implicarea tot mai consistentă a mediului privat
până la dezvoltarea intelligence-ului digital.

Bibliografie

1. Albrecht, Karl, Organizational Intelligence & Knowledge Management: Thinking

Outside the Silos, The Executive Perspective, disponibil la
http://www.KarlAlbrecht.com [septembrie 2012]
2. Austin, Alexander (2003), Early Warning and the Field: a Cargo Cult Science?,
Berghof Handbook for Conflict Transformation, Berghof Research Center for
Constructive Conflict Management, Berlin, disponibil la http://www.berghof-
handbook.net/documents/publications/austin_handbook.pdf [septembrie 2012]
3. Baumard, Philippe, From Infowar to Knowledge Warfare: Preparing for a Paradigm
Shift, în „Intelligence Online”, disponibil la
http://penta.ufrgs.br/edu/telelab/10/baumard.htm (septembrie 2012)
4. Bădău, Horia Mihai (2011), Tehnici de comunicare în social media, Editura Polirom
Iaşi
5. Bean, Hamilton (2006), Tradecraft versus Science: Intelligence Analysis and
Outsourcing Research Institute for European and American Studies, disponibil la
se2.isn.ch/serviceengine/Files/RESSpecNet [septembrie 2010]
6. Best, Clive (2008), Open Source Intelligence, disponibil la
http://media.eurekalert.org/aaasnewsroom/2008/FIL_000000000010/07111
9_MMDSS-chapter_CB.pdf. [iunie 2011]
7. Bishop, Peter; Hines, Andy; Collins, Terry, (2007) The Current State of Scenario
Development: An Overview of Techniques, in “Foresight”, 9 (1), Londra, Emerald
Group Publishing Ltd., disponibil la http://books.google.ro/books?id= ZE9_BXSV
oTwC&pg=PA194&dq=The+Current+State+of+Scenario+Development:
+An+Overview+of+Techniques,+in+%E2%80%9CForesight
%E2%80%9D&hl=ro&sa=X&ei=ILBdT_aeJej74QSBiI3ODw&ved=0CC8Q6AEwA
A#v=onepage&q=The%20Current%20State%20of%20Scenario%20Development
%3A%20An%20Overview%20of%20Techniques%2C%20in
%20%E2%80%9CForesight%E2%80%9D&f=false
8. Boyd, Danah; Ellison, Nicole, Social Network Sites: Definition, History, and
Scholarship, disponibil la http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/boyd.ellison.html
[septembrie 2010]

36
Robert David Steele, The Open-Source Everything Manifesto: Transparency, Truth, and Trust, Manifesto
Series/ Evolver Editions, 2012, pp. xiii – xv. Disponibil la
http://www.scribd.com/doc/101518040/Introduction-to-the-Open-Source-Everything-Manifesto
[septembrie 2012].

27
9. Burke, Cody (2007), Freeing Knowledge,Telling Secrets: Open Source Intelligence
and Development’, Bond University, disponibil la
http://epublications.bond.edu.au/cgi/viewcontent.cgi?
article=1010&context=cewces_papers
10. Dehqanzada, Yahya A.; Florini, Ann M. (2000), Secrets for Sale. How Commercial
Satellite Imagery Will Change the World, Carnegie Endowment for International
Peace, disponibil la http://carnegieendowment.org/files/FINALreport.pdf [septembrie
2010]
11. Dyevre, Axel (2008), Intelligence cooperation: the OSINT option,
http//:www.europolitics.info/dossiers/ defence-security/intelligence-cooperation-the-
osint-option-art151325-52.html.
12. Ethier, Jason, Current research in social network theory, disponibil la
http://www.ccs.neu.edu/home/perrolle/archive/Ethier-SocialNetworks.html
[septembrie 2010]
13. ***Ghid OSINT. Disponibil la http://www.sri.ro/upload/Ghid_OSINT.pdf [septembrie
2012]
14. Gibson, Stevyn (2004), Open Source Intelligence. An Intelligence Lifeline, disponibil
la http://www.rusi.org/downloads/assets/JA00365.pdf [septembrie 2010]
15. Gross, Ralph, Re-Identifying Facial Images. Tehnical Report, disponibil la
http://www.heinz.cmu.edu/~acquisti/papers/privacy-facebook-gross-acquisti.pdf
[septembrie 2010]
16. Hulnick, Arthur S. (2010), The Dilemma of Open Sources Intelligence: Is OSINT
Really Intelligence?, în Loch Johnson (ed.), „The Oxford Handbook of National
Security Intelligence”, Oxford Univeristy Press, 2010
17. Juhl, Felix; Pallaris, Chris; Schaurer, Florian, OSINT Report 1/ 2010, International
Relations and Security Network, disponibil la
https://edit.ethz.ch/fsk/publications/pdfs/OSINT-Report-1.pdf [septembrie 2012]
18. Lahneman, William J. (2010), The Need for a New Intelligence Paradigm, in
„International Journal of Intelligence and CounterIntelligence”, vol. 23, nr. 2
19. Lytras, D. Miltiadis; Russ, Meir; Maier, Ronald; Naeve, Ambjörn (2008), Knowledge
Management Strategies: A Handbook of Applied Technologies
20. Lowenthal, Mark M. (2003), Intelligence: From Secrets to Policy, 2nd Ed.,
Washington, D.C.: CQ Press, disponibil la http://books.google.ro/books?
id=_FJejlwfMRwC&pg=PA166&dq=Intelligence:
+From+Secrets+to+Policy&hl=ro&sa=X&ei=dq9dT9_LCu3P4QSipoG6Dw&ved=0
CDwQ6AEwAw#v=onepage&q=Intelligence%3A%20From%20Secrets%20to
%20Policy&f=false
21. Maior, George Cristian (2008) Intelligence eficient: de la control la cooperare, in
„Revista 22”, disponibil la http://www.sri.ro/upload/Rev22dec2008.pdf [septembrie
2010]
22. Mercado, Stephen C. (2004), Sailing the Sea of OSINT in the Information Age: A
Venerable Source in a New Era, Studies in Intelligence, Vol. 48, No. 3, pp. 45 – 55
23. Mercado, Stephen C. (2005), Reexamining the Distinction Between Open Information
and Secrets, disponibil la http://www.cia.gov/csi/studies/Vol49no2/index.html
[septembrie 2010]

28
24. ***NATO Open Source Intelligence Handbook (2001), disponibil la
http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b2
58c/NATO%20OSINT%20Handbook%20v1.2%20-%20Jan%202002.pdf [septembrie
2010]
25. Norman, Dax R., How To Identify Credible Sources On The Web, accesibil la adresa
http://sites.google.com/site/daxrnorman2/.
26. Olcott, Anthony (2012), Open Source Intelligence in A Networked World,
Bloomsbury
27. Pallaris, Chris (2009), Open Source Intelligence as Knowledge, Activity and
Organization in the 2.0 Age, articol pentru Global Futures Forum, Atena, Grecia
28. Pallaris, Chris (2009), Open Source Intelligence (OSINT) and the Future of IR
Librarianship, pentru a 19-a conferinţă EINIRAS - International Relations and
Security Network, Madrid, Spania, 18 septembrie, disponibil la
http://www.einiras.org/conf/conferences/documents/CPallaris_EINIRAS09.pdf
[septembrie 2010]
29. Pallaris, Chris (2008), Open Source Intelligence: A Strategic Enabler of National
Security, disponibil la http://www.isn.ethz.ch/isn/Digital-
Library/Publications/Detail/?ots591=0c54e3b3-1e9c-be1e-2c24-
a6a8c7060233&lng=en&id=50169 [septembrie 2010]
30. ***Prevention of Armed Conflict. Report of the Secretary-General (A/55/985-
S/2001/574), 7 iunie 2001, disponibil http://daccess-dds-
ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N01/404/64/PDF/N0140464.pdf?OpenElement
[septembrie 2012]
31. Rotaru, Ileana (2010), Comunicarea virtuală, Editura Tritonic, Bucureşti
32. Schaurer, Florian; Störger, Jan (2010), The Evolution of Open Source Intelligence
(OSINT), disponibil la
http://www.afio.com/publications/Schauer_Storger_Evo_of_OSINT_draft_for_future
_AFIO_INTEL.pdf Guide to the Study of Intelligence [septembrie 2012]
33. Schmid, Alex P. (1998), Thesaurus and Glossary of Early Warning and Conflict
Prevention Terms, disponibil la
http://reliefweb.int/sites/reliefweb.int/files/resources/82548F38DF3D1E73C1256C4D
00368CA9-fewer-glossary-may98.pdf [septembrie 2012]
34. Sebe, Gabriel (2010), Revoluţia surselor deschise în secolul XXI, expunere în cadrul
mesei rotunde „Societate, democraţie, intelligence”, disponibil la
http://www.sri.ro/upload/GSebe.pdf [septembrie 2012]
35. Sebe, Marius (2010), Intelligence 21, revista Intelligence, nr.17
36. Soule, Mason H.; Ryan, Paul R., Grey Literature. Techinical Briefieng, disponibil la
http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/040319/382e30a7f40eaca152884b6b99de
ae50/OSS2000-01-13.pdf [septembrie 2010]
37. Steele, Robert David, The Open-Source Everything Manifesto: Transparency, Truth,
and Trust (2012), Manifesto Series/ Evolver Editions, disponibil la
http://www.scribd.com/doc/101518040/Introduction-to-the-Open-Source-Everything-
Manifesto [septembrie 2012]
38. Steele, Robert David (2010), Intelligence for Earth, Clarity, Diversity, Integrity, &
Sustainability, Oakton, Earth Intelligence Network, disponibil la
http://www.phibetaiota.net/?p=19357 [septembrie 2012]

29
39. Steele, Robert D., The Importance of Open Source Intelligence to the Military,
disponibil la
http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/090709/20c7eb99750563642ebee2b6d54
5eb1c/STRATINT%20OSINT%20MIL.pdf [septembrie 2010]
40. Steele, Robert D. (2007), Open Source Intelligence, disponibil la
http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/070414/85bce8cefbed37da864967599957
a8d0/Operational%20OSINT%20%28Chapter%2010%20in%20Handbook%20of
%20Intelligence%20Studies%29%20with%20p%20145.pdf [septembrie 2010]
41. Steele, Robert David (2002), The New Craft of Intelligence, New York, OSS
Publishing Company, disponibil la http://books.google.ro/books?id=4MNawv-
3Tp4C&printsec=frontcover&dq=The+New+Craft+of+Intelligence&hl=ro&sa=X&ei
=1q1dT9qAOobO4QSctaG4Dw&ved=0CDMQ6AEwAA#v=onepage&q=The
%20New%20Craft%20of%20Intelligence&f=false
42. Tekir, Selma (2009), Open Source Intelligence Analysis: A Methodological Approach
(Paperback)
43. Thompson, Larry D. (2003), Intelligence Collection and Information Sharing within
the United States, disponibil la
http://www.brookings.edu/testimony/2003/1208terrorism_thompson.aspx?p=1
[septembrie 2010]
44. ***Viziunea Strategică 2007 - 2010, Serviciul Român de Informaţii, disponibilă la
http://www.sri.ro/upload/viziunea.pdf [septembrie 2010]
45. Waltz, Edward (2003), Knowledge Management in the Intelligence Enterprise, Artech
House Publishers
46. Wing, Ian (1999) Optimising Open Source Information, University College,
Australian Force Defence Academy, Canberra
47. Woocher, Lawrence (2009), Preventing Violent Conflict. Assessing Progress, Meeting
Challenges, United States Institute of Peace, disponibil la
http://www.usip.org/files/resources/preventing_violent_conflict.pdf [septembrie
2010]
48. http://www.analysisintelligence.com/
49. https://www.cia.gov/
50. http://www.continuumbooks.com/books/detail.aspx?BookId=158971
51. http://www.eda.europa.eu/
52. http://www.eurosint.eu/
53. http://first.sipri.org/
54. http://www.globalfuturesforum.org/
55. http://osintblog.org/?p=1316
56. http://www.oss.net/
57. http://philosecurity.org/
58. http://sri.ro/

30