SUBIECTUL 98 În microclimatul cald (termoreglarea fizică) organismul trebuie să piardă excesul de căldură.

Pierderea de căldură se realizeză prin: radiaţie ( transfer liniar al căldurii de la un corp la altul fără contact între
ele, 50 - 55%); conducţie ( transmiterea căldurii prin contact direct cu obiectele înconjurătoare, 3 - 5%);
convecţie ( pierderea de căldură prin încălzirea stratului de aer din apropierea corpului, 15 - 20%); evaporare (
pierderea de căldură necesară evaporării apei de pe tegumente, 30% - 18% piele, 12% plămân). În condiţii de
repaus apare perspiraţia insensibilă când se manifestă un consum de 0,6 kcal pentru evaporarea unui gram de
apă. În condiţii de confort termic cea mai mare parte din căldură se pierde prin radiaţie urmată de convecţie,
conducţie şi evaporare. La temperatura de 35˚C aproape întreaga cantitate de căldură se pierde prin evaporarea
apei. Organismul reacţionează prin:
-vasodilataţie periferică - se trimite în periferie o cantitate mare de sânge pentru a creşte pierderea de căldură; în
acest context apare scăderea tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei cardiace şi creşterea frecvenţei şi a
amplitudinii mişcărilor respiratorii;
-creşterea temperaturii centrale şi cutanate;
-activarea sudoraţiei - la 35˚C activitatea glandelor sudoripale este foarte intensă ajungându-se la o sudoraţie de
1l/oră; eliminarea apei din organism se însoţeşte de creşterea vâscozităţii sângelui, scăderea eliminărilor urinare,
reducerea secreţiei gastrice.
Expunerea îndelungată duce la apariţia şocului termic sau a dezechilibrului salin. Şocul termic se manifestă prin
cefalee, ameţeală, respiraţie superficială şi neregulată, afectarea reflexelor, scăderea tensiunii arteriale,
temperatura centrală crescută (42˚C - 44˚C). Dezechilibrul salin se manifestă prin sete, oboseală, cefalee,
vărsătură, contracţii tonice şi clonice, temperatură corporală normală sau puţin crescută.
SUBIECTUL 99
În microclimatul rece ( termoreglarea chimică) organismul pierde căldură prin radiaţie ( la temperaturi mici),
convecţie (la viteze mai ale curenţilor de aer) şi conducţie ( în condiţii de umiditate crescută). Organismul
reacţionează prin creşterea producţiei de căldură ( termogeneză) şi prin limitarea pierderii de căldură ( limitarea
termolizei).
În procesul de termogeneză intervine creşterea metabilismului şi sistemul endocrin prin tiroidă, hipofiză şi
suprarenală. Cantităţile cele mai mari de căldură sunt produse de masele musculare şi de ficat. Expresia
tonusului muscular este apariţia frisonului, tremurăturilor şi a "pielii de găină".
Mecanismele fiziologice prin care este limitată pierderea de căldură sunt reprezentate de:
-vasoconstricţia periferică prin care se realizează reducerea circulaţiei sanguine în ţesuturile periferice (
determină reducerea pierderilor de căldură) şi orientarea masei sanguine către organele interne, în special
muşchi şi ficat; în acest context apare scăderea frecvenţei cardiace asociată cu creşterea tensiunii arteriale,
scăderea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii, poliurie;
-scăderea temperaturii cutanate - prin creşterea termoproducţiei apare creşterea temperaturii mediului intern
asociată cu scăderea temperaturii curanate.
Tulburările ce apar sunt locale ( degerături, dureri articulare şi musculare, dureri pe trasee nervoase până la
paralizii) şi generale ( scăderea rezistenţei generale a organismului, mărind astfel frecvenţa bolilor infecţioase).