Testul Nr.

 1

I. Noțiunea și importanța fazei de intentare a procesului civil

1 Descrieți efectele material­juridice și procesual­juridice ale intentării 
procesului

Efectele procesuale se  referă în primul rînd la apariţia drepturior şi obligaţiilor de 
procedură cum ar fi: întocmirea cererii în modul corespunzător, taxarea  corectă a 
acesteia, posibilitatea asigurării de acţiuni sau probelor, prezentarea şi cercetarea 
probelor şi alte acţiuni procedurale, care în afara procesului civil nu pot fi înfăptuite. 

Dupa   sesizarea   instantei   de   judecata   de   reclamant   prin   inaintarea   unei   cereri   de

intentare a unei pricini civile se porneste procesul civil.

Prin inaintarea cererii si declansarii procesului civil, au loc unele schimbari in raportul
juridic intre viitorii participanti la proces.

Odata cu intentarea cererii de chemare in judecata, reclamantul obliga instanta de a
solutiona pricina (cazul) civila ce s­a ivit intre reclamant si parat.

Astfel porneste procesul civil in pricina concreta intre doi participanti la proces.

Odata   cu   declansarea   procesului   se   creiaza   raporturile   de   drept   procedural   intre

instanta de judecata si participantii la proces.

Prin aceste raporturi intelegem drepturile participantilor la proces de a folosi toate
mijloacele   si   drepturile   procedurale   respectand   pe   deplin   procedura   civila   in
solutionarea acestui litigiu.

Instanta de judecata nu trebuie sa omita nici una din procedurile obligatorii pentru a
nu incalca legea fiind obligata sa solutioneze litigiul civil respectand principiile si
normele dreptului procesual civil.

Participantii   la   proces   si   instanta   de   judecata   folosindu­se   de   drepturile   sale

procedurale   conform   legislatiei   si   a   codului   de   procedura   civila   indeplinesc   toate
actele procedurale necesare conform legii si in decursul mersului procesului civil care
sunt prevazute special ne catre normele dreptului procesual civil.

Odata cu intentarea procesului civil paratul fiind invinuit de pricinuirea unei pagube
sau de incalcarea unui drept civil fie acesta patrimonial fie nepatrimonial personal,
este supus unei supravegheri din partea instantei de judecata si a organelor de drept.
Daca cazul este legat de platirea pensiei de intretinere sau de platirea salariului odata
cu depunerea cererii paratul este obligat sa plateasca pensia sau salariul indicat de
reclamant, pana la adoptarea hotararii. In caz ca este legat de restituirea unei sume de
bani   paratul   este   obligat   pana   la   hotararea   instantei   de   judecata   sa   plateasca   si
dobanda ce ar fi obtinut el din aceasta (suma de bani).

Din cele examinate mai sus observam ca odata cu declansarea actiunii civile apar si 
unele efecte juridice ce reiese din procedura civila pentru examinarea litigiului civil 
atat instanta cat si participantii la proces sunt datori sa respecte toate etapele 
procedurii civile, numai asa examinand pricina civila in baza legii.

2 Comparați efectele nerespectării premiselor și condițiilor dreptului la acțiune 
pentru intentarea procesului civil

Dacă cererea de chemare în judecată nu întruneşte toate elementele esenţiale în 
termen de cel mult şapte zile de la depunere judecătorul va emite o încheiere de a nu 
da curs cererii. 
În încheierea de a nu da curs cererii instanţa va indica neajunsurile şi termenul oferit 
pentru corectarea lor. 
Dacă persoana care a depus cererea lichidează neajunsurile în termenul ofeirt de 
instanţă cererea se consideră depusă la data iniţială. În caz contrar cerea şi toate 
materialele anexate se restituie printr­o încheiere susceptibilă de recurs. 
Pentru a respecta termenul  oferit de instanţă pentru corectarea cererii încheierea de a 
nu da curs trebuie adusă la cunoştinţa persoanei care a depus­o. 
Încheierea de a nu da curs cererii emisă în baza articolului 171 Cod Procedură Civilă 
nu afectează curgerea termenului de prescrpţie, însă restituirea cererii provoacă 
anularea întreruperii prescripţiei. 

3 Argumentati cum trebuie sa procedeze instanta daca la primirea cererii de 
chemare in judecata s­a constatat:

A) Instanta nu este competenta sa judece pricina

Articolul 170. Restituirea cererii de chemare n judecata  
(1) Judecatorul restituie cererea de chemare n judecata daca:  
a) reclamantul nu a respectat procedura de solutionare prealabila a pricinii pe calea 
extrajudiciara, prevazuta de lege pentru categoria respectiva de pricini sau de 
contractul partilor;  
b) instanta nu este competenta sa judece pricina;  
c) cererea a fost depusa de o persoana incapabila;  
d) sotul a naintat actiunea de desfacere a casatoriei fara consimtamntul sotiei, n timpul
sarcinii sau n primul an de la nasterea copilului;  
e) cererea nu este semnata ori este semnata de o persoana nemputernicita de a o 
semna ori este semnata fara a se indica functia semnatarului;  
f) cererea a fost depusa n numele persoanei interesate de catre o persoana 
nemputernicita de a porni si a sustine procesul;  
g) la aceeasi instanta sau la o alta, se afla n judecata un litigiu ntre aceleasi parti, 
asupra aceluiasi obiect si avnd aceleasi temeiuri;  
h) nu snt prezentate probe ce ar confirma adresarea creditorului ntr­o institutie 
financiara unde, conform legislatiei, ar fi trebuit sa primeasca datoria;  
i) reclamantul si retrage cererea nainte de emiterea ncheierii privind intentarea 
procesului.  
(2) Cererea de chemare n judecata se restituie printr­o ncheiere motivata, n care 
judecatorul indica instanta unde trebuie sa se adreseze reclamantul, daca pricina
nu este de competenta instantei respective, sau modalitatea de nlaturare a 
circumstantelor ce mpiedica intentarea procesului.  
(3) n decursul a 5 zile de la data depunerii cererii de chemare n judecata, 
judecatorul 
dispune, printr­o ncheiere, restituirea cererii si remite reclamantului ncheierea si
cererea cu toate documentele anexate.  
(4) Restituirea cererii de chemare n judecata nu exclude posibilitatea adresarii 
repetate n judecata a aceluiasi reclamant, cu aceeasi actiune, mpotriva aceluiasi 
prt, cu acelasi 
obiect si aceleasi temeiuri daca reclamantul a lichidat ncalcarile.  
(5) ncheierea prin care instanta judecatoreasca restituie cererea n temeiul alin.
(1) lit.a), b), c) si g) poate fi atacata cu recurs.

B) Actiunea a fost depusa de un organ al autoritatii publice in  apararea 
drepturilor unei alte persoane, fara ca legea sa­i delege acest drept
  
 Articolul 169.  Refuzul de a primi cererea de chemare n judecata  
(1) Judecatorul refuza sa primeasca cererea de chemare n judecata daca:  
a) cererea nu urmeaza a fi judecata n instanta judecatoreasca n procedura civila;  
b) exista o hotarre judecatoreasca irevocabila cu privire la un litigiu ntre aceleasi parti,
asupra aceluiasi obiect si avnd aceleasi temeiuri sau o ncheiere judecatoreasca prin 
care se admite ncetarea procesului n legatura cu faptul ca reclamantul a renuntat la 
actiune sau ca ntre parti s­a ncheiat o tranzactie;  
c) aceasta este depusa de un organ, organizatie sau o persoana n apararea 
drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale unei alte persoane fara ca 
prezentul cod sau o alta lege sa le delege dreptul adresarii n judecata n acest 
scop;  
d) exista o hotarre irevocabila, obligatorie pentru parti, a judecatii arbitrale cu privire 
la litigiul dintre aceleasi parti, asupra aceluiasi obiect si avnd aceleasi temeiuri, cu 
exceptia cazurilor cnd judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare 
silita a hotarrii judecatii arbitrale sau a remis pricina spre reexaminare judecatii 
arbitrale care a pronuntat hotarrea, nsa judecarea pricinii n aceeasi judecata arbitrala 
este imposibila;  
e) actiunea este intentata mpotriva unui agent economic lichidat deja.  
(2) n decursul a 5 zile de la data depunerii cererii de chemare n judecata, judecatorul 
dispune, printr­o ncheiere motivata, refuzul de primire a cererii si remite 
reclamantului ncheierea si cererea cu toate documentele anexate. ncheierea poate fi 
atacata cu recurs.  
(3) Refuzul judecatorului de a primi cererea de chemare n judecata exclude 
posibilitatea adresarii repetate n judecata a aceluiasi reclamant, cu aceeasi actiune 
mpotriva aceluiasi prt, cu acelasi obiect si aceleasi temeiuri.  

C)Nu a achitat taxa de stat 

Articolul 171. Cazurile n care nu se da curs cererii  
(1) Dupa ce constata ca cererea a fost depusa n judecata fara a se respecta conditiile 
art.166 si 167 alin.(1) lit.a), b) (nu a achitat taxa), c) si e), judecatorul emite, n cel 
mult 7 zile de la 
depunerea cererii, o ncheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicnd persoanei care 
a depus cererea acest fapt de ncalcare si acordndu­i un termen rezonabil pentru 
lichidarea neajunsurilor.  
(2) Daca persoana care a depus cererea ndeplineste n termen toate cerintele enumerate
n ncheierea judecatorului, cererea se considera depusa la data prezentarii initiale n 
judecata. 
In caz contrar, ea nu se considera depusa si, mpreuna cu actele anexate, se restituie 
reclamantului printr­o ncheiere judecatoreasca ce poate fi atacata cu recurs.

Nota Bene  (informatie suplimentara) :

Articolul 423. Recursul mpotriva ncheierii primei instante  
(1) ncheierea data n prima instanta poate fi atacata cu recurs, separat de hotarre, de 
catre 
parti si de ceilalti participanti la proces n cazurile prevazute de prezentul cod si de alte
legi, precum si n cazurile n care ncheierea face imposibila desfasurarea de mai departe
a procesului. Ea se examineaza n recurs conform regulilor stabilite de prezentul 
capitol.  
(2) mpotriva celorlalte ncheieri pronuntate n prima instanta nu se poate face recurs.     
Articolul 424. Instantele competente sa examineze recursurile mpotriva ncheierilor 
emise n prima instanta  
(1) Curtile de apel examineaza recursurile declarate mpotriva ncheierilor emise n 
prima instanta.  
(2) Colegiul civil si de contencios administrativ sau, dupa caz, Colegiul economic al 
Curtii Supreme de Justitie examineaza recursurile declarate mpotriva ncheierilor 
emise n prima instanta de catre curtile de apel de drept comun si, respectiv, de Curtea 
de Apel Economica.  
[Art.424 modificat prin Legea nr.244­XVI din 21.07.2006, n vigoare 17.11.2006]   
   
Articolul 425. Termenul de declarare a recursului mpotriva ncheierii  
Termenul de declarare a recursului mpotriva ncheierii este de 15 zile de la 
pronuntarea ei.  

II. Importanța căilor de atac și clasificarea lor. Reguli comune privind folosirea 
căilor de atac

1. Descrieți regulile comune privind folosirea căilor de atac

Atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară s­au conturat, de­a lungul
timpului, o serie de reguli generale privitoare la instituirea  şi exercitarea căilor de
atac. În continuare, vor fi examinate cele mai semnificative dintre acestea.
1. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti pe care legea să o declare susceptibilă de
a fi atacată.
Regula este că orice hotărâre judecătorească poate fi atacată prin intermediul căii de
atac ordinare, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege, în timp ce căile de atac
extraordinare pot fi exercitate numai împotriva hotărârilor stabilite prin lege.
2. Manifestarea de voinţă a părţii interesate, în sensul exercitării căii de atac
Folosirea căilor de atac fiind o facultate pusă la îndemâna celor interesaţi, cei care le
exercită   trebuie   să­şi   manifeste   în   mod   expres   voinţa   în   acest   sens   şi   să   arate   şi
motivele  pentru care consideră  hotărârea  atacată  ca fiind nelegală  şi netemeinică1.
Deci, instanţa competentă să soluţioneze eventuala cale de atac nu se poate sesiza din
oficiu, ci este necesar ca o parte sau chiar mai multe să îşi manifeste expres voinţa
prin intermediul unei cereri scrise, respectând condiţiile impuse de lege.
3. Legalitatea căilor de atac

1
Această regulă impune ca, în afara căilor de atac prevăzute de lege, să nu se poată
folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obţine reformarea sau retractarea unei
hotărâri judecătoreşti
4. Ierarhia căilor de atac
Ca o cerinţă a acestei reguli este şi faptul că, împotriva aceleiaşi hotărâri, nu pot fi
exercitate, concomitent, calea de atac ordinară şi o cale de atac extraordinară.
Principiul   ierarhiei   căilor   de   atac   decurge   din   modul   de   organizare   a   instanţelor
judecătoreşti într­un sistem piramidal
5. Unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac
Aceasta înseamnă că nimănui nu­i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi
cale de atac. În caz contrar, excepţia puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel
interesat sau de instanţă, din oficiu, spre a anihila calea de atac inadmisibilă. Trebuie
menţionat că această regulă este aplicabilă numai în cazul apelului şi recursului, nu şi
în cazul celorlalte căi extraordinare de atac
6. Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac
Principiul neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac, exprimat prin adagiul
latin non reformatio in pejus, presupun ca părţii care a exercitat o cale de atac să nu i
se   înrăutăţească   situaţia   faţă   de   cea   stabilită   prin   hotărârea   judecătorească   supusă
controlului judiciar. În absenţa operării principiului  non reformatio  in pejus, părţile,
cunoscând posibilitatea înrăutăţirii situaţiei lor, ar putea fi determinate să renunţe la
atacarea hotărârii, pentru a nu­şi asuma un risc, chiar dacă hotărârea este nelegală şi
netemeinică

2. Evidențiați distincția dintre căi de atac ordinare și extraordinare, de 
reformare și retractare, suspensive și nesuspensive de executare,  devolutive și 
nedevolutive

ORDINARE și EXTRAORDINARE

ORDINARĂ  O cale de atac este ordinară dacă poate fi exercitată de oricare dintre
părţile   din   proces,   pentru   simplul   fapt   că   partea   respectivă   este   nemulţumită   de
hotărârea pronunţată. Aşadar, motivele de exercitare a unei căi ordinare de atac nu
sunt limitate prin lege, însă, dacă se doreşte suprimarea acesteia, trebuie să existe o
dispoziţie legală expresă în acest sens.

EXTRAORDINARĂ Căile extraordinare sunt acelea care pot fi exercitate numai în
condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. Codul actual de
procedură civilă consacră căilor de atac extraordinare, incluzând în această categorie
recursul, contestaţia în anulare, revizuirea, recursul în anulare şi recursul în interesul
legii. Deci, caracteristica comună a căilor extraordinare de atac constă în condiţiile
restrictive în care pot fi exercitate, dar aceste condiţii au unele aspecte particulare
specifice fiecărui tip dintre aceste căi de atac. Sub acest aspect, o notă particulară este
oferită de recursul în interesul legii, care poate fi exercitat doar dacă unele chestiuni
de drept au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti. Între căile
extraordinare de atac există deosebiri semnificative şi în ceea ce priveşte subiectele
care le pot exercita şi instanţele competente a le soluţiona.

CONCLUZIA  Această   clasificare   prezintă   importanţă   practică   datorită   câtorva

aspecte2.   În   primul   rând,   executarea   silită   a   hotărârii   este   suspendată   pe   durata
termenului în care poate fi exercitată calea de atac ordinară şi pe timpul judecării
acesteia, în timp ce căile de atac extraordinare nu au, în principiu, efect suspensiv. În
al doilea rând, cât timp este deschisă calea de atac ordinară, nu se poate recurge la o
cale de atac extraordinară3. De asemenea, în unele situaţii, calea de atac extraordinară
devine   inadmisibilă,   dacă   partea   interesată   putea   să  invoce   motivul   respectiv   prin
intermediul căii de atac ordinare şi nu a făcut­o; de exemplu, dacă a expirat termenul
de   apel,   hotărârea   primei   instanţe   devine   nu   numai   definitivă   ci   şi   irevocabilă,
nemaiputând fi recurată.

REFORMARE și RETRACTARE

Această clasificare tradiţională are la bază distincţia care se făcea între opoziţie – cale
de   atac   ordinară,   desfiinţată   din   anul   1943   –   şi   apel,   prima   fiind   de   competenţa
aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea atacată, iar cea de­a doua judecându­se de
o instanţă ierarhic superioară4.
REFORMARE  Căile   de   atac   de   reformare   sunt   considerate   acelea   care   se
soluţionează de către o instanţă ierarhic superioară, prin intermediul lor, realizându­se
controlul judiciar al hotărârilor judecătoreşti. Sunt căi de atac de reformare apelul,
recursul, recursul în anulare şi recursul în interesul legii (ultima din acestea nefiind
menţionată de toţi autorii, deoarece nu este considerată o veritabilă cale de atac).
RETRACTARE  Căile de atac de retractare sunt cele care se adresează, spre a fi
soluţionate, instanţei care a pronunţat hotărârea atacată. Trebuie menţionat că, prin
căile de atac de retractare, se invocă împrejurări, limitativ prevăzute de lege, care nu
au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii atacate, astfel încât, instanţa nu îşi
controlează  propria   hotărâre,   ci  judecă   unele  aspecte  noi.   Aceste  căi   de  atac  sunt
revizuirea şi contestaţia în anulare.

CONCLUZIA  O   situaţie   aparte   este   în   cazul   revizuirii   pentru   contrarietate   de

hotărâri5. care poate fi atât cale de atac de reformare cât şi de retractare. Astfel, dacă
hotărârile provin de la aceeaşi instanţă sau de la instanţe situate în circumscripţia
2
3
4
5
teritorială a unei singure instanţe (ierarhic superioară), este de competenţa instanţei
ierarhic superioară, iar dacă hotărârile provin de la instanţe situate în circumscripţii
teritoriale deosebite, competenţa aparţine instanţei ierarhic superioară primei instanţe
ce a pronunţat hotărârea; în aceste situaţii, revizuirea este cale de atac de reformare.
Numai în cazul în care cea de­a doua hotărâre potrivnică a fost pronunţată de Curtea
Supremă de Justiţie, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este o cale de atac de
retractare, deoarece va fi judecată de către instanţa supremă.

DEVOLUTIVĂ și NEDEVOLUTIVĂ

Criteriul   distinctiv   al   acestei   clasificări   este   întinderea   atribuţiilor   instanţelor

competente să se pronunţe asupra căilor de atac exercitate şi asupra procesului6.
DEVOLUTIVĂ O cale de atac este devolutivă dacă antrenează o rejudecare în fond a
pricinii,   în   întregul   ei,   fără   restricţii   în   privinţa   administrării   probelor.   Această
rejudecare a fondului se realizează numai în limita a ceea ce s­a solicitat prin acţiune
şi în limita a ceea ce formează obiectul căii de atac. Calea de atac devolutivă tipică, în
sistemul   nostru   actual,   este   apelul.   El   permite   o  nouă   judecare   a   cauzei,   atât   sub
aspectul problemelor de fapt stabilite de prima instanţă, cât şi asupra dezlegării date
problemelor de drept7.
Există   controverse   în   privinţa   stabilirii   caracterului   devolutiv   sau   nedevolutiv   al
celorlalte căi de atac. Recursul, în întregime, este, potrivit unor autori8, o cale de atac
nedevolutivă, asemenea celorlalte căi de atac extraordinare. 
NEDEVOLUTIV  Referitor la acestea, caracterul nedevolutiv se raportează la calea
de atac propriu­zisă, iar nu la rejudecarea pricinii ca efect al admiterii căii de atac
respective. Astfel, ca urmare a casării unei hotărâri, de regulă, are loc o rejudecare a
fondului (poate fi casare cu reţinere sau cu trimitere spre rejudecare instanţei care a
pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe competente); admiterea unei contestaţii în
anulare duce la anularea hotărârii atacate şi la rejudecarea fondului, ori a recursului,
sau a motivului de casare omis; admiterea unei cereri de revizuire, pentru majoritatea
motivelor, are ca efect o rejudecare a pricinii. O altă argumentare 9 a faptului că aceste
căi extraordinare de atac nu se includ în categoria căilor devolutive, chiar dacă conduc
la o nouă judecată de fond, este că rejudecarea fondului are loc în alte condiţii decât
cele ale primei judecăţi; de exemplu, în prezenţa părţii care nu fusese legal citată, sau
la instanţa competentă, ori judecata priveşte un capăt omis.
Există alte păreri10, potrivit cărora şi recursul are un caracter devolutiv,  când sunt
recurate hotărâri ce nu pot fi atacate cu apel, instanţa putând să examineze cauza sub
toate aspectele, fără a se limita la motivele de casare.

7
8
9
10
SUSPENSIVE și NESUSPENSIVE

Această clasificarea vizează numai hotărârile susceptibile de executare silită şi are
drept criteriu distinctiv efectele pe care le produce declanşarea căii de atac asupra
posibilităţilor de declanşare imediată a executării silite11.
În sistemul  procesual   în vigoare,  apelul  se  înfăţişează  ca  o cale  de atac  tipică  de
executare silită. Astfel, termenul de apel şi apoi judecarea apelului suspendă de drept
executarea silită, proc. civ.: „Apelul declarat în termen suspendă executarea hotărârii
de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege”. Deci, pot fi situaţii
când hotărârea se bucură de execuţie vremelnică, împrejurări în care apelul nu mai
este   suspensiv,   însă   instanţa   de   apel   poate   să   încuviinţeze   suspendarea   execuţiei
vremelnice, numai cu darea unei cauţiuni, al cărui cuantum este fixat de instanţă.
Celelalte căi de atac – recursul, recursul în anulare, contestaţia în anulare şi revizuirea
– sunt, în principiu, căi de atac nesuspensive de executare. În mod excepţional, şi
recursul poate fi o cale de atac suspensivă de executare, atunci când are ca obiect
pricini privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a
oricăror   lucrări   având   o   aşezare   fixă   în   asemenea   situaţii,   efectul   suspensiv   de
executare se produce de drept, adică în temeiul legii, fără să fie necesară o cerere
formală în acest sens, din partea recurentului. Instanţa sesizată cu judecarea recursului
poate dispune, le cerere şi cu motivarea de rigoare, suspendarea executării hotărârii
recurate şi în alte cazuri decât cele arătate anterior. În cazuri urgente, preşedintele
instanţei  de recurs să poată dispune, la cerere, suspendarea executării, fără citarea
părţilor, chiar înainte de primirea dosarului.
De asemenea, în mod excepţional, „instanţa poate suspenda executarea hotărârii a
cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni” acelaşi lucru este prevăzut şi
în cazul contestaţiei în anulare.

3   Indicati   argumentat   modalitatea   corectarii   greselilor   din   hotarirea   primei

instante de judecata in urmatoarele situatii:

A)Concluziile instantei, expuse in hotarire, sunt in contradictie cu circumstantele
pricinii

De regula, hotarirea odata pronunta de instanta nu poate fi corectata de aceasta 
instanta. Astfel, in situatia in care concluzia instantei expuse in hotarire sunt in 
contradictie cu circumstantele pricinii aceasta hotarire este netemeinica si ilegala si 
urmeaza a fi casata in instanta de apel. Aceasta omisiune a instantei de fond constituie
temei de casare a hotaririi instantei de fond.
11
Articolul 386. Temeiurile casarii sau modificarii hotarrii de catre instanta de apel  

(1) Hotarrea primei instante se caseaza sau se modifica de instanta de apel daca:  
a) circumstantele importante pentru solutionarea pricinii nu au fost constatate si 
elucidate pe deplin;  
b) circumstantele importante pentru solutionarea pricinii, pe care prima instanta le 
considera constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice si suficiente;  
c) concluziile primei instante, expuse n hotarre, snt n contradictie cu 
circumstantele pricinii;  
d) normele de drept material sau normele de drept procedural au fost ncalcate sau 
aplicate eronat.  
(2) O hotarre legala n fond nu poate fi casata numai din motive formale.  
   

B) Instanta nu s­a pronuntat asupra unei pretentii inainte de reclamant

Articolul 386. Temeiurile casarii sau modificarii hotarrii de catre instanta de apel  
(1) Hotarrea primei instante se caseaza sau se modifica de instanta de apel daca:  
a) circumstantele importante pentru solutionarea pricinii nu au fost constatate si
elucidate pe deplin;  
b) circumstantele importante pentru solutionarea pricinii, pe care prima instanta le 
considera constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice si suficiente;  
c) concluziile primei instante, expuse n hotarre, snt n contradictie cu circumstantele 
pricinii;  
d) normele de drept material sau normele de drept procedural au fost ncalcate sau 
aplicate eronat.  
(2) O hotarre legala n fond nu poate fi casata numai din motive formale.  
   

In cazul in care AU FOST PREZENTATE PROBE SI DATE EXPLICATII (DIN 
cele expuse in test nu stim cu siguranta daca asa a fost)

Articolul 250. Hotarrea suplimentara  
(1) Instanta care a pronuntat hotarrea poate, din oficiu sau la cererea participantilor la 
proces, sa emita o hotarre suplimentara daca:  
a) nu s­a pronuntat asupra unei pretentii n a carei privinta participantii la proces au 
prezentat probe si au dat explicatii;  
C) Prin hotarirea judecatoreasc sunt lezate drepturile persoanelor care nu au
fost atrase la judecarea pricinii

Articolul 388. ncalcarea sau aplicarea eronata a normelor de drept procedural  
(1) Hotarrea primei instante urmeaza a fi casata, independent de argumentele cererii 
de apel, daca:  
a) pricina a fost judecata de un complet de judecata compus ilegal;  
b) pricina a fost judecata de instanta n absenta unui participant la proces caruia nu i s­
a comunicat locul, data si ora sedintei de judecata;  
c) n judecarea pricinii au fost ncalcate regulile cu privire la limba procesului;  
d) instanta a solutionat problema drepturilor unor persoane neantrenate n 
proces;  
e) la emiterea hotarrii a fost ncalcat secretul deliberarii;  
f) hotarrea nu este semnata de judecator sau de cineva din judecatori ori hotarrea este 
semnata nu de acel judecator sau de acei judecatori care snt mentionati n hotarre;  
g) n dosar lipseste procesul­verbal al sedintei de judecata;  
h) n dosar lipseste procesul­verbal privind efectuarea unui act procedural; 
i) pricina a fost examinata cu ncalcarea competentei generale sau jurisdictionale. 
(2) Savrsirea altor ncalcari dect cele consemnate la alin.(1) constituie temeiul casarii 
hotarrii numai daca ele au dus sau au putut duce la solutionarea eronata a pricinii.