SCOLILE DE MANAGEMENT

1. SCOALA CLASICA

Reprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata pe metode

inductive, promovate de F.W.Taylor, care a pus bazele stiintei managementului. Abordarea
latina apartine francezului Henry Fayol care, utilizînd metodele deductive , extinde
managementul taylorist de la cercetarea proceselor de munca la ansamblul întreprinderii , de la
elementele productivitatii individuale la procesele de productie si la organismele sociale ca
factori ai progresului economic.
În afara de Taylor si Fayol, regasim ca reprezentanti de seama ai scolii clasice pe L.Gulick,
J.Moony, L.Allen, E.Brech si multi altii.
Meritul deosebit al acestei scoli consta în faptul ca au pus bazele constituirii stiintei
managementului si a implementa maniera de abordare economica în management , în strînsa
concordanta si dependenta cu finalitatea economica care sta la baza crearii si dezvoltarii
întreprinderi.
Studiile elaborate de catre reprezentantii scolii clasice , abordeaza într-o maniera analitica ,
principalele concepte si instrumente ale economiei întreprinderii, ca de pilda profitul, rata
rentabilitatii , cheltuielile , investitiile si altele.
O alta caracteristica a acestei scoli consta în modul de tratare a relatiilor mnageriale , pe care
le examineaza în ansamblul lor cu accente pronuntate asupra laturii de organizare abordate pe
doua planuri si anume: la nivelul întreprinderii si la nivelul functiei de productie.
Se considera ca orice nerespectare a acestui sistem reprezinta o încalcare a starii normale , cu
consecinte nefavorabile asupra eficientei activitatii întreptinderii.
Structura si procesul de functionare a organizarii era conceputa si înteleasa în mod mecanicist
, întreprinderea era conceputa si privita ca un sistem închis , lipsita de orice legaturi cu mediul
exterior.
Caracteristic pentru scoala clasica de management era accentul pus pe aspectele mecanice ale
muncii , pe sporirea productivitatii muncii.
H.Fayol adauga acestei orientari principiile administrarii întreprinderii , respectiv primele
principii de management modern: autoritate si responsabilitate , specializare si diviziune ,
unitate de comanda, ierarhie, coordonare , extinderea controlului în management.
 2. SCOALA PSIHOLOGICA

Denumita si behaviorista, a relatiilor umane sau comportamentista ,scoala

psihosociologica îsi face aparitia în urma cu patru decenii, ca raspuns la ideile promovate de
scoala clasica care a neglijat factorul uman.
Reprezentantii acestei scoli apartin de regula cercurilor universitare. Cei mai de seama
reprezentanti ai scolii psihosociologice sunt : E.Mayo, M.Weber, G. Mead si altii. Acestia acorda
o importanta deosebita individului , grupurilor de lucru , comportarii acestora. Ei sustin ca
factorul uman influenteaza si modifica toate punctele de sprijin în organizare , concepute si
sustinute de catre universalisti.
Dezvoltandu-si ideea centrala a necesitatii situarii pe primul plan în procesul managerial a
resurselor umane ale întreprinderii , reprezentantii scolii psihosociologice subliniaza faptul ca
omul ar putea fi determinat sa munceasca mai productiv daca i s-ar satisface anumite necesitati
psihologice si sociale E .Mayo a emis teza potrivit careia procesul de productie si ,, cerintele
tehnice pure ,, ce se pun acestuia au o importanta relativ mai mica în comparatie cu pozitia
sociala si psihologica a muncitorului în procesul muncii.
Reliefand ca munca industriala este o activitate de grup , E. Mayo arata ca : indivizii care
compun un atelier de munca nu sunt pur si simplu un numar de indivizi, ei formeaza o grupa , în
interiorul careia indivizii dezvolta relatii ce devin obiceiuri , relatii între ei si sefii lor, cu munca
lor, cu regulamentele întreprinderii scoala psihologica a fost dezvoltata si de alte cercetari ,
unele tot atît de laborioase si prestigioase , dintre care cele mai influente sunt ,,sociometria ,,
,initiata de J.L.Moreno[2] si ,,dinamica grupei ,, elaborata de Kurt Lewin[3], fiecare cu numerosi
adepti din toate partile lumii.

3. SCOALA CANTITATIVA

Aceasta scoala adapteaza instrumentarul matematico-statistic la cerintele practicii

sociale.
Pe aceasta cale analizele si solutiile manageriale îsi amplifica substantial caracterul aplicativ,
capatînd un plus de precizie si de rigurozitate.
Are loc nu numai o extindere a folosirii aparatului matematic si statistic , dar si o utilizare din
ce în ce mai larga a calculatorului electronic.
Se folosesc în mod frecvent teoria cifrelor , teoria firelor de asteptare , analiza combinatorie ,
programarea liniara.
Ele se utilizeaza în principal în tratarea functiilor de previziune si organizare manageriala.
A fost depasita perioada initiala , cînd studiile organizate de catre reprezentantii scolii
cantitative erau orientate în majoritatea lor pentru abordarea activitatii de productie.
În ultimii ani se constata ca centrul de greutate al acestor preocupari a fost deplasat spre
studiul problemelor comerciale , din domeniul cercetarii si dezvoltarii si altor activitati
importante din viata întreprinderii.
Ca reprezentanti de seama ai scolii cantitative retinem pe : A.Kaufman , J.Starr , Kornay si altii.
Meritul acestei scoli consta în faptul ca asigura o fundamentare superioara a deciziilor si
actiunilor manageriale si contribuie la scientizarea managementului microeconomic.
În acelasi timp , trebuie vorbit si despre limitele acestei scoli care abordînd cu preponderenta
aspectele de natura cantitativa împiedica luarea în considerare a elementelor calitative si nu
ofera posibilitatea tratarii adecvate a tuturor functiilor manageriale.

4. SCOALA SISTEMATICA

Este cea mai tânara scoala. Ea este o sinteza a precedentelor scoli.

Alaturi de anumite mosteniri , reprezentantii acestei scoli i-au adaugat si alte trasaturi care îi
confera complexitate si aplicabilitate.
Este reprezentata de reputatii oameni de stiinta , dintre care mentionam pe urmatorii :
P.Drucker , R.Johnson , F.Kast, H.Simon.
Studiile manageriale efectuate de catre acestia se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi :
 Se utilizeaza o gama larga de concepte si metode ce provin din alte stiinte ca analiza
economica , sociologie , psihologie , finante , statistica , matematica , drept , informatica
, logica.
 Componentele multidisciplinare de natura conceptuala si metodologica sunt folosite
pentru abordari complexe si echilibrate a relatiilor dintre cele cinci functii ale
managementului respectiv : previziunea , organizarea , conducerea , antrenarea si
evaluarea.
 La randul sau , întreprinderea este studiata si tratata ca un sistem si fiecare din cele cinci
functiuni ca subsisteme ale sale , mod de abordare ce asigura realism si dinamism
analizelor si rezolvarilor elaborate.
În conceptia reprezentantilor scolii sistematice , managementul este functia integratoare si
proiectiva a întreprinderii .
Utilizarea metodei cercetarii prin sisteme ajuta pe manager sa gîndeasca si sa înteleaga
întreprinderea ca pe un ansamblu integrat si complex de elemente interdependente , actionînd
între ele si an ansamblu cu mediul înconjurator.
Conceptul de sistem este atasat definitiei sistemului ca un ansamblu de elemente aflate în
interactiune în vederea realizarii unui scop dinainte stabilit.
Conceptul de flux are în vedere intrarile , procesul de transformare propriu-zis si iesirile,
precum si principalele categorii de fluxuri din fiecare întreprindere.
În concluzie , scoala sistemica , prin abordarea întreprinderii într-o maniera multidisciplinara
integratoare , simultan analitica si sintetica si situand pe primul plan finalitatea economica a
întreprinderii într-o viziune complexa si previzionala aduce o contributie esentiala în arsenalul
modalitatilor de tratare a problemelor manageriale.

5. SCOALA CONTEXTUALA
Desi multi autori considera contemporana scoala sistemica, un grup de manageri,
consulatanti si cercetatori ai secolului XXI, au fondat scoala contextuala care are la baza
premisa ca nu exista "reteta succesului" în management, respingând cu fermitate ideea
formularii unor principii, metode si tehnici de conducere universal valabile.
Scoala contextuala recomanda fiecaruI manager sa identifice contextul în care evolueaza
firma pe care o conduc si sa aleaga acele metode si instrumente sau sa respecte acele principii
si reguli care sunt adecvate, compatibile cu situatia respectiva. Cu alte cuvinte, sa alegi solutia
potrivita la momentul potrivit, fara a fi tributar unor reguli stricte pe care le recomanda stiinta
managementului. Chiar daca de exemplu, un stil de management participativ este recomandat
de stiinta managementului în defavoarea unui stil autoritar, adoptarea sa în orice situatie nu
garanteaza succesul. Într-un anumit context, un stil de management autoritar poate fi eficient -
de exemplu în conditiile în care angajatii unei firme nu-si asuma responsabilitati, nu au
initiativa, sunt delasatori si sunt antrenati doar de stimulente materiale.
În concluzie, acelasi stil de management practicat în contexte diferite, poate avea
consecinte diametral opuse.