Folosul Tainei Sfantului Maslu

parintele Calistrat Chifan 2009

Omul bolnav ajunge uneori la disperare în căutarea vindecării,

participând mai des la Taina Maslului decât la Sfânta Liturghie.

Cum să nu cădem în această extremă?

Într-adevăr, se observă acest lucru în zilele noastre, şi asta din cauza

neînţelegerii corecte a încercărilor din viaţa noastră.
Omul este întotdeauna tentat să fugă de durere, boala provoacă suferinţă,
iar omul cere de la Dumnezeu să ridice de la el această durere.
Biserica, în schimb, învaţă că omul ar trebui să se roage ca să primească
putere de la Dumnezeu să ducă această cruce cu răbdare, pentru că
Domnul Hristos învaţă în Evanghelie că fără Cruce omul nu se poate
mântui: „Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia
crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”.

În această căutare de a elimina boala, omul contemporan apelează nu

numai la doctori, ci şi la Biserică, mai ales când aceştia nu mai pot face
nimic. Dar, fiindcă este o slabă înţelegere a vieţii bisericeşti în multe
cazuri, oamenii percep lucrarea Bisericii ca fiind o lucrare magică.
Omul respectă o reţetă primită de la preotul duhovnic, să facă anumite
rugăciuni, să postească în anumite zile, să participe la un număr de
masluri şi, respectând această practică, se gândeşte că va fi absolvit de
acele chinuri care-l copleşesc, însă Dumnezeu nu lucrează în chip magic.
Viaţa sacramentală a Bisericii se referă la omul integral. Dumnezeu nu
ridică întotdeauna patimile sau suferinţele fizice prin lucrarea
sacramentală a Bisericii, ci lucrarea sacramentală restaurează fiinţa
umană din interiorul său.

Nu este cazul să ajungem obsedaţi de Taina Sfântului Maslu. Am întâlnit

persoane care căutau zilnic biserici unde se oficia Taina Sfântului Maslu,
unii au ajuns să participe chiar la două masluri pe zi, dar ei nu se
spovedeau şi nu se împărtăşeau.
Întotdeauna trebuie să ne raportăm la viaţa sacramentală a Bisericii, în
centrul căreia se află Euharistia, deci de la Împărtăşanie porneşte totul.
Toate tainele pornesc de la Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus
Hristos şi se împlinesc în Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.

Cât de des este bine să participăm la Taina Sfântului Maslu?

Oficierea Maslului de obşte nu ţine de tradiţia veche a Bisericii, Maslul

se săvârşea doar pentru bolnavi şi, în general, pentru bolnavii care erau
rupţi de comunitatea euharistică prin boala lor.
Rânduiala săvârşirii Maslului este o sinteză a unor rânduieli foarte vechi
şi diferite. Dar, în general, Maslul se săvârşea numai pentru anumite
persoane care erau bolnave.
Fireşte că lucrarea tainei şi harul Duhului Sfânt care sfinţeşte uleiul cu
care se ung credincioşii la Maslul de obşte are acelaşi efect, dar prin
aceasta nu trebuie să se ajungă la o exagerare, adică Maslul nu este slujba
principală a Bisericii, importanţa Maslului este dată de boli.

Sursa: Ziarul Lumina

Sf Ioan Gura de Aur, spune asa: Ca diavolul are puterea de a distorsiona sensul
cuvintelor de la gura povatuitorului, la urechea ascultatorului. Si unul intelege intr-un
fel, si altul intr-un fel si de aceea uneori lucrurile crezute bune pot sa iasa pe dos. „Binele
nu este bine daca nu este facut bine!” Binele trebuie facut in spiritul legii. De aceea nu
toata lumea care vine la biserica, are folos duhovnicesc. Pentru ca vine ca la muzeu
fratilor, vine la bierica sa vada icoanele, vine sa caste gura, sa mai bea o cafea la tonomat,
sa stea pe banca afara, sta de vorba cu ceilalți, mai deranjează si pe alții sa nu asculte
slujba și astfel viata lui duhovniceasca devine o pierdere de vreme.