5.

Actorii sistemului internațional

,,Monopolul” conferit statului de către realişti a intrat într-o fază de contestare sistematică mai ales
începând din anii ’70, când evoluţiile la nivel internaţional au stimulat ,,dezagregarea” statului şi tratarea ca actori
autonomi a agenţiilor birocratice guvernamentale, dar mai ales privilegierea actorilor ne statali, în special a celor
transnaţionali.
A. Concurenţii statului – naţiune
Actor- ,,orice entitate care joacă un rol identificabil în relaţiile internaţionale”( include chiar si indivizii)
Alături de statul – naţiune, mai avem următorii actori: organizaţiile internaţionale – (inter)
guvernamentale (OIG) şi ne guvernamentale (OING) – şi corporaţiile transnaţionale, mişcările teroriste (actori
nelegitimi) şi alte grupuri transnaţionale ale crimei organizate.
Statul poate fi privit drept o reţea de agenţii (ministere, departamente) care pot intra, fiecare, în reţele
transnaţionale.
Organizaţiile dintr-o anumită ţară pot stabili relaţii cu organizaţiile internaţionale sau chiar guverne ale
altor state. Aceasta nu înseamnă că toate aceste entităţi trebuie considerate actori în relaţiile internaţionale.
Actorii ne statali acţionează în aşa fel încât să producă – mai mult sau mai puţin deliberat – consecinţe
într-unul sau mai multe state sau în organizaţiile internaţionale.
Într-un mediu internaţional populat de actori ne statali tot mai influenţi, statul – naţiune este supus la
trei tipuri de provocări.
În primul rând, în anumite arii tematice, statele tind să-şi atenueze unele dintre revendicările privind
autoritatea finală. Deşi nu se manifestă intens sau egal în toate regiunile sau în toate ariile tematice ale vieţii
internaţionale, fenomenul este sesizabil. Statele – membre ale Uniunii Europene şi-au atenuat aceste revendicări
în planul politicii economice şi monetare, în favoarea structurilor Uniunii Europene. Organizaţia Naţiunilor Unite şi
celelalte instituţii din sistemul ONU au beneficiat, la rândul lor, de această tendinţă, într-un set de arii tematice
care exclude, totuşi, securitatea naţională sau alte domenii pe care statele-membre le consideră vitale.
În al doilea rând, se face simţită o modificare a normelor de recunoaştere externă a unora dintre
revendicările de autoritate emise de stat.
Statul, ca actor al sistemului internaţional, se confruntă tot mai mult cu revendicări concurente de
autoritate, venite din partea unor actori ne statali.
Încă de la începutul anilor ’70, Joseph Nye şi Robert Keohane sugerau că întrebările de tipul ,,Cine câştigă
duelurile dintre state şi actorii transnaţionali?” sunt insuficiente. Este mult mai relevantă studierea negocierilor,
coaliţiilor şi alianţelor formate între actorii transnaţionali, precum şi între aceştia şi segmente ale guvernelor şi
organizaţiilor internaţionale interguvernamentale.
B. Tipuri de organizaţii internaţionale
Sintagma organizaţie internaţională sau instituţie internaţională prin care se înţelege un set de reguli şi
practici care prescriu roluri, constrâng activitatea şi modelează aşteptările unui grup de actori din sistemul
internaţional.
- organizaţiile internaţionale guvernamentale – OIG - organizaţie internaţională din care pot face parte
doar statele, iar autoritatea decizională revine reprezentanţilor guvernelor statelor membre
- organizaţiile internaţionale ne guvernamentale – OING - reuneşte entităţi care nu fac parte din sistemul
guvernamental, provenind din mai multe state. Aceşti actori pot fi ONG-uri naţionale (inclusiv biserici, sindicate,
patronate), companii, partide politice, nu însă şi agenţii guvernamentale. Participarea acestora din urmă
transformă organizaţia într-o OING hibridă
C. Organizaţiile internaţionale (inter)guvernamentale
- forme de asociere liberă între state, create pe baza unor tratate internaţionale de constituire.
- în structura lor se regăsesc organe plenare – în care sunt reprezentate toate statele – membre – şi
secretariate – organe cu caracter permanent, în cadrul cărora activează funcţionari internaţionali.
 - ex UE (care a evoluat către un sistem de guvernare tot mai îndepărtat de cel al OIG şi mai apropiat de
cel etatic) sau ONU, în cadrul căreia ponderea marilor puteri învingătoare în cel de-al Doilea R.Mondial este marcată
prin statul lor de membre permanente, cu drept de veto, ale CS.
D. Organizaţiile internaţionale neguvernamentale
- actori în sistemul internaţional, în condiţiile în care ele se manifestă un grad semnificativ de omogenitate
internă.
- generează consecinţe pe scena internaţională, problema fiind dacă aceste consecinţe sunt suficient de
importante pentru ca OING să fie incluse într-o analiză a politicii internaţionale.
- Răspunsul realist este unul negativ, în consonanţă cu viziunea statocentrică a acestei şcoli teoretice.
- alte curente - deschise faţă de impactul OING, iar atenţia acordată acestora a devenit tot mai pronunţată
în ultimii ani
- ex Amnesty Internaţional, Human Rights Watch, Freedom House, Greenpeace, Médecins sans
Frontières, Reporters sans Frontières, Oxfam sau Transparency Internaţional.
- Open Society Foundation (Fundaţia pentru o Societate Deschisă) sau SOS – Villages Roumains.
- atenuare a distincţiei între ONG şi OING şi, în sens larg, între politica şi cea internaţională.
-ultimele decenii - apariţia unor forme de agregare transnaţională mai puţin instituţionalizate, precum
comunităţile epistemice sau reţele de susţinere (advocacy), care pot lua sau nu formă organizaţională.
-domeniul internaţional nu este imun faţă de relaţiile specifice instituite între guverne şi ONG naţionale,
ceea ce face relevantă observaţia că ONG cu baze societale sunt caracteristice mai ales democraţiilor liberale, în
timp ce în alte regiuni pot fi identificate ,,CONGO” (ONG organizate de guverne), ,,MANGO” (ONG manipulate) sau
,,GRINGO” (ONG reglementate şi iniţiate de către guverne).
- ONG (inclusiv OING) entităţile recunoscute explicit de către ONU, adică acelora care se implică în mod
convenţional în ,,politica globală” – astăzi, în număr de peste 2.000.
E. Corporaţiile transnaţionale - CTN
- CTN - acea companie care deţine sucursale sau subsidiare în afara ţării de origine.
- caracterul transnaţional al activităţii este definitoriu pentru companie.
Corporaţiile multinaţionale - deconcentrează producţia în mai multe ţări sau regiuni, pentru a evita
impactul negativ al barierelor comerciale
Corporațiile transnaţionale - tind în mod deliberat către o ,,diviziune a muncii” intrafirmă extinsă la nivel
global.
-În ultimii ani o serie de CTN şi-au creat reţele globale de afaceri utilizând progresele în domeniul
transporturilor şi în cel al comunicaţiilor. Aceste reţele sunt administrate de la sediul din ţara de origine – SUA,
Japonia şi alte state.
F. Terorismul transnaţional
- actori nelegitimi - grupările teroriste.
- după 11 septembrie 2001, comunitatea ştiinţifică a reevaluat tratamentul acordat terorismului
internaţional, transferându-l dintr-o poziţie marginală, în chiar centrul preocupărilor din subdisciplina Studiilor de
Securitate.
G. Grupări ale criminalităţii organizate
- terorism internaţional - ameninţări la adresa securităţii internaţionale a structurilor de a căror finanţare
depinde, în cele mai multe cazuri, funcţionarea ,,ONG-urilor crimei”.
- sunt abordate din perspectiva actorului.
- Cartelurile drogurilor – cu centrele în oraşele columbiene Cali sau Medellin – sunt (sau, în orice caz, au
fost) veritabile corporaţii transnaţionale ilegale.
H. Mişcări de gherilă şi miliţii
- IRA nord-irlandeză sau ETA bască considerate grupări teroriste (contestat, în virtutea faptului că violenţa
pe care au promovat-o sau o promovează ar fi legitimă)
 - sunt numite ,,teroriste” de către cei ostili scopurilor lor, ,,de eliberare naţională” de către susţinători,
iar sintagma ,, mişcare de gherilă” are un caracter mai neutru.
- presupun utilizarea violenţei – care, în practica organizaţiilor internaţionale, poate obţine legitimitate
în cazul în care adversarul adoptă politici opresive şi închide orice canal de comunicare paşnică a revendicărilor.
- ex. Congresul Naţional African, condus de Nelson Mandela (republica Africa de Sud), sau Organizaţia
Poporului din Africa de Sud – Vest, actualmente Namibia (SWAPO), au beneficiat, în anii ’80, de o bază considerabilă
de legitimitate pe plan internaţional, în lupta lor împotriva politicii de apartheid din Africa de Sud.