Te odor Ioa n Traş că

O pe ra ţi i uni ta re î n i ndus tria al i me nta ră

Capitolul VIII
FILTRAREA
VIII.1. Definiţie. Etape. Factori de influenţă ai
operaţiei

Filtrarea reprezintă operaţia de separare a sistemelor

eterogene fluid-solid cu ajutorul unui strat filtrant cu structură
poroasă, prin care trece numai faza fluidă.
Fenomenul de filtrare se datorează diferenţei de presiune
dintre cele două părţi ale stratului filtrant.
În urma operaţiilor de sedimentare – cernere – adsorbţie
are loc separarea fazei solide pe stratul filtrant.
Scopul operaţiei de filtrare este de a separa fazele unei
suspensii în precipitatul care conţine cât mai mult din faza solidă
a suspensiei şi filtratul cu cât mai puţin solid.

Etapele filtrării unei suspensii sunt următoarele:

 reţinerea fazei solide de către stratul filtrant. La
începutul acestei etape, filtratul este de obicei tulbure şi trebuie
readus încă o dată la filtrare;
 reţinerea fazei solide de către stratul de precipitat
depus pe suprafaţa filtrantă, care rămâne doar cu rolul de suport
al precipitatului;
 spălarea precipitatului şi îndepărtarea sedimentului
depus pe filtru;
 regenerarea stratului filtrant prin îndepărtarea
precipitatului, spălarea stratului filtrant, destuparea porilor.

a) Suspensia:

Operaţia de filtrare se poate aplica la orice tip de

suspensie, indiferent de natura şi caracteristicile fizico-chimice.

42
 Te odor Ioa n Traş că
O pe ra ţi i uni ta re î n i ndus tria al i me nta ră

Alegerea stratului filtrant ca textură şi porozitate, structura

şi permeabilitatea precipitatului sunt determinate de
granulometria fazei solide.
Mărimea particulelor poate varia între aproximativ un
milimicron şi un milimetru.
În cazul filtrărilor dificile (de exemplu în industria vinului,
industria berii), care se realizează cu suspensii cu conţinut
redus de particule de natură microbiană sau coloidală de
dimensiuni foarte mici, se modifică în prealabil granulometria
suspensiei prin adăugarea de substanţe auxiliare. Acestea sunt
materiale granulare sau din fibre fine care se adaugă în proporţii
mici cu scopul îmbunătăţirii condiţiilor de filtrare: kieselgur
(material inert, foarte absorbant), fibre de azbest, celuloză etc.

Depunerea materialului absorbant pe suprafaţa filtrantă

se poate face:
- discontinuu - se formează stratul adsorbant, după care
se începe filtrarea;
- continuu, într-un dozaj convenabil, de 0,01 – 0,05 % din
greutatea fazei solide în suspensia iniţială.

b) Temperatura de filtrare:

Creşterea temperaturii de filtrare are influenţă favorabilă

asupra operaţiei de filtrare, prin micşorarea vâscozităţii sau
modificarea granulometriei (inducerea unei coagulări).
Acest efect favorabil al creşterii temperaturii poate fi însă
micşorat sau chiar anulat dacă temperatură determină
umflarea stratului filtrant.

c) Presiunea de filtrare:

În tabelul VIII.1 se indică presiunile de filtrare funcţie de

tipul de filtrare.

43
 Fil tra rea

Tabelul VIII.1 – Presiuni de filtrare

Presiuni [Pa]
Filtrare în pe faţa de pe faţa de ieşire,
intrare, pintr pies
Filtre celulare rotative: Presiuni absolute:
- suspensii fine 105 0,1105 – 0,2105
5
- suspensii mijlocii 10 0,4105 – 0,7105
5
- suspensii mari, cristaline 10 0,8105 – 0,9105
Filtre presă sau prin plăci Suprapresiune:
poroase:
- normal 105 – 3,5105 0
Plăci metalice poroase Până la 700105 0

Presiunea de filtrare depinde de comportarea stratului de

precipitat ca strat filtrant. Dacă acesta este incompresibil,
mărimea diferenţei de presiune între feţele sale are influenţă
favorabilă asupra vitezei de filtrare. Pentru precipitate
compresibile, această diferenţă de presiune se determină
experimental.

d) Materialul filtrant:

Materialul folosit ca strat filtrant trebuie să îndeplinească

următoarele cerinţe:
- să reţină cât mai complet faza solidă a suspensiei şi
eventualele impurităţi;
- să aibă rezistenţă hidraulică redusă;
- să aibă rezistenţă mecanică şi chimică
corespunzătoare;
- să permită viteze de filtrare mari;
- să se regenereze uşor.

Funcţie de materialul filtrant, există două limitări ale

operaţiei de filtrare:

44
 Te odor Ioa n Traş că
O pe ra ţi i uni ta re î n i ndus tria al i me nta ră

- o filtrare superficială: materialul filtrant opreşte pe

suprafaţa sa particulele solide ale suspensiei datorită diferenţei
dintre mărimea particulelor şi mărimea porilor; grosimea
materialului filtrant se neglijează;
- o filtrare în adâncime: particulele solide ale suspensiei
se depun şi sunt adsorbite pe suprafaţa mare a particulelor
stratului filtrant pe toată adâncimea lui.

Funcţie de natura lor, materialele filtrante se utilizează

sub formă de table, site, ţesături şi împletituri, plăci poroase,
straturi fibroase şi pulverulente, straturi granulare, membrane.

Tablele perforate sunt grătare cu ochiuri dreptunghiulare

(cu lăţimea minimă 1,5 mm) sau circulare (cu diametrul minim 3
mm), utilizate mai ales ca suport pentru pânze sau alte
materiale filtrante (celuloză, azbest, kieselgur).

Împletiturile metalice au rezistenţă mecanică mai mică

decât tablele perforate dacă se utilizează ca suport pentru
materiale poroase, dar prezintă avantajul unei suprafeţe libere
mari.
Pânzele filtrante, caracterizate prin elasticitate, supleţe,
porozitate fină, reţin particulele suspensiei prin efect de cernere
şi adsorbţie. Aceste materiale filtrante au rezistenţă mecanică
redusă şi se colmatează uşor. Ele se utilizează ca suprafeţe
filtrante dispuse pe rame verticale, pe suport orizontal sau sub
formă de saci.
Materialele filtrante textile sunt: fibre vegetale (bumbac,
iută), fibre animale (lână, păr de cămilă, mătase naturală), fibre
sintetice (mătase artificială), fibre minerale (azbest, sticlă).

Membranele pot fi de provenienţă animală, vegetală sau

sintetică (gelatină, esteri de celuloză depuse pe ţesături sau
hârtie) şi se utilizează ca suprafeţe filtrante pentru filtrări fine, cu
scopul reţinerii substanţelor coloidale, bacteriilor, viruşilor.

45
 Fil tra rea

Straturile fibroase se obţin din fire de celuloză, azbest,

lână, in prin presare (carton, fetru, pâslă) sau prin sedimentarea
fibrelor pe o suprafaţă suport. Acestea din urmă se utilizează la
filtrarea suspensiilor care colmatează uşor stratul filtrant (sirop
de zahăr, gelatină, ulei vegetal, vinuri).

Straturile pulverulente se depun prin sedimentare

(pulbere de kieselgur, cărbune) şi se utilizează mai ales pentru
filtrări prin adsorbţie. Aceste materiale filtrante se regenerează
prin spălare.

Plăcile poroase filtrante se realizează din granule

reunite prin presare cu sau fără lianţi şi ardere prin vitrificare, şi
anume din azbest, kieselgur, argilă, porţelan, cuarţ, sticlă, grafit,
carborundum, materiale plastice. Aceste materiale filtrante se
caracterizează prin porozitate uniformă, rezistenţă mecanică şi
chimică, fiind utilizate pentru filtrări foarte fine.

Straturile granulare susţinute pe un suport sunt

materiale filtrante care lasă să treacă filtratul dar opreşte
particulele stratului. Cele mai răspândite sunt filtrele de nisip.
Astfel de filtre cu straturi granulare se utilizează şi ca filtre
active, de exemplu:
- filtru cu cărbune activ pentru reţinerea, prin adsorbţie, a
unor componente;
- filtru cu cărbune activ, pământ decolorant, bentonită,
pentru decolorarea şi dezodorizarea lichidelor.

e) Porozitatea materialului filtrant:

Golurile dintr-un material filtrant pot fi de trei feluri: pori

interiori sau închişi, pori exteriori sau deschişi şi pori sau goluri
intergranulare. Pentru operaţia de filtrare prezintă interes doar
porozitatea corespunzătoare golurilor intergranulare şi
repartizarea diferitelor mărimi de pori.

46
 Te odor Ioa n Traş că
O pe ra ţi i uni ta re î n i ndus tria al i me nta ră

Porii sunt de fapt goluri de secţiune variabilă în lungul lor,

atât ca valoare cât şi ca formă, cu lungimi diferite. Datorită lipsei
de bază fizică pentru noţiunea de porozitate, un material filtrant
se caracterizează mai bine prin noţiunea de permeabilitate, care
reprezintă debitul de lichid trecut prin stratul poros pentru o
diferenţă de o atmosferă între presiunile dintre cele două feţe
ale stratului filtrant.

f) Grosimea stratului de precipitat:

Cu creşterea grosimii stratului de precipitat, creşte

rezistenţa hidraulică (lungimea traseului parcurs de lichid în
stratul de precipitat şi tasarea acestuia) şi astfel scade viteza de
filtrare şi deci productivitatea filtrului.

g) Spălarea precipitatului:

Această fază a filtrării este necesară atunci când

precipitatul trebuie eliberat de substanţa dizolvată (purificarea
precipitatului) sau când trebuie recuperat filtratul.
Faţă de sensul de filtrare, spălarea poate fi:
- în echicurent – filtratul este împins din porii precipitatului
de către lichidul de spălare;
- în contracurent – filtratul se diluează cu lichidul de
spălare de deasupra precipitatului.

VIII.2. Teoria filtrării. Ecuaţiile de filtrare

Filtrarea este o operaţie complexă ce decurge în regim

nestaţionar şi depinde de o mulţime de factori. Ecuaţiile filtrării
exprimă relaţia dintre forţa motrice a operaţiei (diferenţa de
presiune, p, dintre feţele suprafeţei filtrante) şi aria suprafeţei
de filtrare, A, necesară pentru obţinerea unui volum de filtrat, V.

47
 Fil tra rea

VIII.2.1. Filtrarea ideală

Filtrul ideal este un strat permeabil, cu feţe paralele, a

cărui permeabilitate se datorează unor pori cilindrici, capilari, cu
diametre egale şi constante, perpendiculari şi uniform repartizaţi
pe feţele stratului.
Printr-un singur por, pierderea de presiune datorită
frecării la trecerea lichidului prin porii filtrului, p [m], este:

l w2
Δp  μ   ρ (VIII.1)
d 2

unde: μ [-] - coeficientul de frecare;

d [m] - diametrul porilor;
w [m/s] - viteza lichidului;
 [kg/m3] - densitatea lichidului.

Curgerea prin porii filtrului este laminară:

64 l w 2
Δp    ρ 
Re d 2
64 l w2
   ρ 
d w ρ d 2 (VIII.2)
η
l
 32  η  2  w
d

unde: Re [-] – numărul lui Reynolds;

 [Pas] – vâscozitatea lichidului.

Din această ecuaţie se poate deduce viteza lichidului, w

[m/s]:

48
 Te odor Ioa n Traş că
O pe ra ţi i uni ta re î n i ndus tria al i me nta ră

Δp  d 2
w (VIII.3)
32  η  l

Debitul lichidului prin porii filtrului, q [m 3/s] este dat de

relaţia:

πd 2
q w (VIII.4)
4

Înlocuind în relaţia (VIII.4) viteza lichidului, w, dată de

expresia (VIII.3), rezultă debitul de lichid, q [m3/s]:

Δp
q
32η l
2
 (VIII.5)
d πd 2
4

Această expresie este asemănătoare cu ecuaţia lui Ohm

pentru curgerea curentului electric:

ΔE
I
l
ρe  (VIII.6)
πd 2
4

în care: I - intensitatea curentului electric;

E - diferenţa de tensiune;
e - rezistivitatea electrică a conductorului;
l - lungimea conductorului;
d - diametrul conductorului.

Singura diferenţă structurală între cele două ecuaţii

(VIII.5) şi (VIII.6) este că rezistivitatea electrică a conductorului,

49
 Fil tra rea

32η
e, este constantă, pe când expresia variază cu diametrul
d2
porilor, d.

VIII.2.2. Filtrarea prin stratul de precipitat

Teoria filtrării prin stratul de precipitat consideră că

filtrarea are loc numai prin reţinerea fazei solide din suspensie
de către stratul de precipitat. Stratul filtrant are doar rol de
suport. În acest caz, filtrarea constă în curgerea de lichid printr-
un strat granular, cu creşterea în timp a grosimii stratului de
precipitat şi a rezistenţei hidraulice.

Ecuaţia generală de curgere în cazul filtrării are forma:

dV Δp
Q  (VIII.7)
dt R

în care: Q [m3/s] - debitul volumic de filtrat;

V [m3] - volumul de filtrat până la timpul t;
t [s] - timpul de la începutul filtrării;
p [Pa] - pierderea de presiune în filtru;
R [kg/(m4s] - rezistenţa hidraulică a stratului de
precipitat la momentul t.

Pentru un strat poros (granular):

5  1  ε   σ 2
2
l l
R 3
η  r η (VIII.8)
ε A A

în care:  [-] - porozitatea (fracţiunea de goluri în

50
 Te odor Ioa n Traş că
O pe ra ţi i uni ta re î n i ndus tria al i me nta ră

precipitat);
 [m /m ]
2 3
- suprafaţa specifică a granulelor de
precipitat;
 [Pas] - vâscozitatea dinamică a lichidului.
l [m] - grosimea stratului de precipitat;
A [m2] - aria suprafeţei filtrului.
r [1/m2] - rezistenţa hidraulică specifică a
stratului de precipitat:

5  1  ε   σ 2
2

r (VIII.9)
ε3

Ecuaţia (VIII.8) arată că rezistenţa hidraulică R,

reprezintă produsul între o caracteristică a precipitatului
(rezistenta hidraulică specifică r), o caracteristică a lichidului
(vâscozitatea dinamică ) şi o caracteristică a stratului (l/A).
Grosimea stratului de precipitat, l [m], este egală cu
volumul lui, V [m3], împărţit la suprafaţa filtrului, A [m2]:

xV
l (VIII.10)
A

unde x [-] reprezintă fracţia volumică de fază solidă în

suspensie.

În timpul filtrării, rezistenta hidraulică specifică r a stratului

de precipitat variază din cauza compresibilităţii şi neomogenităţii
precipitatului. Compresibilitatea precipitatului are ca efect
creşterea rezistenţei specifice cu presiunea.
Variaţia rezistenţei specifice cu compresibilitatea este
dată de relaţia:

r  r1   Δp
s
(VIII.11)

unde: r1 [-] - constantă ce reprezintă rezistenţa specifică a

51
 Fil tra rea

precipitatului la o diferenţă de presiune, p, egală

cu 1;
s [-] - exponent care ia valori între 0 şi 1:
- s = 0 pentru precipitate necompresibile, formate
din particule tari, pentru care debitul filtrului
este proporţional cu diferenţa de presiune;
- s = 1 pentru precipitate compresibile, formate din
particule moi, pentru care debitul este
independent de diferenţa de presiune.

Înlocuind în ecuaţia generală de curgere (VIII.7),

expresiile rezistenţei hidraulice a stratului de precipitat R (VIII.8),
a grosimii stratului de precipitat l (VIII.10) şi a rezistenţei
hidraulice specifice r (VIII.11), rezultă ecuaţia diferenţială a
filtrării prin stratul de precipitat:

dV
 A2 
 Δp 1 s

(VIII.12)
dt r1  η  x  V

La presiunea constantă (p = const.), prin integrarea

ecuaţiei diferenţiale (VIII.12) rezultă:

V
2
 Δp t 1 s

  2 (VIII.13)
A r1  η  x
sau
2
V
   K1  t (VIII.14)
A

unde K1 [-] este o constantă ce are expresia:

K1 2
 Δp 
1 s

(VIII.15)
r1  η  x

52
 Te odor Ioa n Traş că
O pe ra ţi i uni ta re î n i ndus tria al i me nta ră

La debit constant (Q = const.), ecuaţia diferenţială a

filtrării (VIII.12) devine:

V
 A2 
 Δp 1 s

(VIII.16)
t r1  η  x  V
sau
V
 K 2   Δp  t
1 s
2 (VIII.17)
A

unde K2 [-] este o constantă a cărei expresie este:

1
K2  (VIII.18)
r1  η  x

Ecuaţia (VIII.17) mai poate fi scrisă şi sub forma:

1 V

 Δp
2 1 s

2    K2  (VIII.19)
A  t t

Din ecuaţia (VIII.19) se poate observa că, deoarece

termenul stâng se menţine constant în timpul filtrării, rezultă că
în fiecare moment al filtrării trebuie îndeplinită condiţia:

 Δp 1s  const. (VIII.20)

t

Rezultă ecuaţia generală a filtrării prin stratul de

precipitat:
m
V
   K   Δp   t
n
(VIII.21)
A

care, prin particularizare, duce la ecuaţiile (VIII.14), respectiv

(VIII.19):

53
 Fil tra rea

- pentru filtrarea la presiune constantă:

m = 2, n = 0, K = K1;

- pentru filtrarea la debit constant:

m = 2, n = 1 - s, K = K2.

VIII.2.3. Filtrarea prin stratul de precipitat şi prin

stratul filtrant

Teoria filtrării în acest caz consideră că:

- diferenţa totală de presiune, pt, este suma rezistenţelor
hidraulice, a stratului de precipitat şi a stratului filtrant:

Δp t  Δp  Δp' (VIII.22)

unde: p – pierderea de presiune în filtru;

p’ – diferenţa de presiune necesară pentru trecerea
filtratului prin stratul filtrant.

- stratul filtrant se înlocuieşte cu un strat de precipitat

format la filtrarea unui volum V’ de filtrat cu aceeaşi rezistenţă
hidraulică ca a stratului filtrant.

Ecuaţia diferenţială a filtrării prin stratul de precipitat

şi stratul filtrant este:

A 2   Δp t 
1 s
dV
 (VIII.23)
dt r1  η  x   V  V '

în care V [m3] reprezintă volumul de filtrat care creează un strat

de precipitat cu aceeaşi rezistenţă hidraulică ca a suportului.

54
 Te odor Ioa n Traş că
O pe ra ţi i uni ta re î n i ndus tria al i me nta ră

Ecuaţia filtrării prin stratul de precipitat şi prin stratul

filtrant, la presiune constantă (pt = const.) este:

t  aV 2  bV (VIII.24)

unde a şi b sunt două constante determinate prin ecuaţiile:

r1  η  x
a (VIII.25)
2 A 2   Δp t 
1 s

r1  η  x
b V'  2aV ' (VIII.26)
A   Δp t 
2 1 s

Prin diferenţierea ecuaţiei (VIII.24) se obţine ecuaţia unei

drepte cu coeficientul unghiular 2a şi ordonata la origine egală
cu b:
dV
 2aV  b (VIII.27)
dt

Ecuaţia filtrării prin stratul de precipitat şi prin stratul

dV
filtrant, la debit constant ( Q   const. , este:
dt

V2 
A2
r1  η  x

  Δp t    Δp'  t
1 s 1 s
 (VIII.28)

VIII.2.4. Spălarea precipitatului

Debitul apei de spălare, Qs [m3/s], este egal cu debitul

filtratului la sfârşitul filtrării:

55
 Fil tra rea

 dV  1
Qs     (VIII.29)
 dt  t  t
1
2aVf  b

unde Vf [m3] reprezintă volumul de filtrat la sfârşitul filtrării.

În caz general, când spălarea se face cu un alt lichid
decât cel care formează faza lichidă a suspensiei sau la altă
temperatură, debitul lichidului de spălare, Q s [m3/s], se
calculează cu relaţia:

ηf 1
Qs   (VIII.30)
ηs 2aVf  b

unde f, 000s, [Pas], reprezintă vâscozitatea filtratului,

respectiv a lichidului de spălare.

56