Un pom uscat defuncta iubire; vânt furişat printre crengi, subţire. O pleoapă ceaţa serii lăsată; orologii ruginite fără să bată. Seară vastă, râsetul teafăr; la căpătâi de veghe un luceafăr. Numai morile, morile nu-şi mai tac plânsorile. Peste toate clapele scutură lumina desfrunzită apele.