Sunteți pe pagina 1din 126

The War Against The Ru||

l.
Când nava spacial se pierdu în ceaca deas a planetei Eristan II, Trevor
Jamieson î_i scoase arma. Se simcea amecit, epuizat de puternicul curent de
aer al uria_ei nave, care îl azvârlise _i-I rsucise pe toat prcile. Îns,
con_tient de pericol, rmase cu atenciaîncordat, cu costunmulprins în hci_ul
de cabluri al platformei antigravitacionale de deasupra lui. Il privea cu ochii
mijici pe ezwal, care, la rândul lui, îl cerceta iscoditor peste marginea treptei
purttoare, ce se mai legna înc.
Cei trei ochi ai ezwalului, cenu_ii _i reci ca ocelul îl priveau fix; capul su
mare, albastru, se legna în expectativ _i -Jamieson _tia - gata s se
retrag degrab, dac i-ar fi ghicit intencia de a apsa pe trgaci.
- Ei bine, spuseJamieson aspru, iat-ne pe amândoi la mii de ani
lumin de planeta-mam; azvârlici într-un purgatoriu primitiv, pe care tu,
dup experienca de viac izolat de pe planeta Carson, nu-l poci înc
concepe, în ciuda abilitcii tale de a citi gândurile. Nici mcar un ezwal de trei
sute de kilograme nu poate supraviecui, acolo jos, singur.
O lab uria_, cu gheare lungi, se apropie de nav _i scutur unul
dintre cele trei cabluri subciri, agcate de costumul lui Jamieson. Cablul se
desprinse cu un _uierat ascucit, iar forca smuciturii îl ridic peJamieson cu
câciva metri. Czu la loc _i începu s se legene, atârnat de celelalte dou
cabluri ca de un trapez. Cu arma în mân î_i întinse gâtul, încercând s apere
cele dou legturi ce mai rmseser de un nou atac.
Dar ezwalul nu mai fcu nici o mi_care ameninctoare; capul acela uria_
era îndreptat spre el, iar ochii aceia calmi _i nemi_cacicontinuau s-l
iscodeasc. Intr-un târziu, Jamieson îi citi un gând. Un gând calculat,
imperturbabiI: în momentul de faca, m preocup un singur lucru. Din cele
peste o sut de persoane de pe nava ta, numai tu ai scpat cu viac. Deci,
dintre oameni, numai tu _tii c ezwalii de pe planeta pe care o nume_ti
Carson nu sunt animale neracionale, ci fiince inteligente. ^tim c guvernul
crii tale întâmpin mari dificultci cu instalarea _i mencinerea coloni_tilor pe
planeta noastr, fiindc suntem consideraci un fel de forc natural
periculoas, greu de înfruntat, dar inevitabil. Nou ne convine situacia asta.
Dac oamenii _i-ar da seama c suntem un inamic inteligent, ar porni un
rzboi sistematic _i total împotriva noastr. Asta ne-arîmpiedica s ne
realizm ce|u| inalterabil de a-i goni pe toci invadatorii din lumea noastr.
Fiindc _tii lucrul sta, decât s risc s scapi din jungla de sub noi, am
preferat s sar pe platforma antigravitacional chiarîn clipa în care te-ai
desprins din racordul de siguranc.
- Ce te face s crezi c dac termini cu mine se va rezolva totul? Ai
uitat de cealalt nav, cu doi ezwali la bord, o femel _i puiul ei? N-a pcit
nimic la ultimul contact cu nava de rzboi a rulilor, care a avariat-o pe asta,
iar acumnseafl, probabil, în drum spre Pmânt.
- Imi dau seama de asta, replic ezwalul disprecuitor. Ca _i de
neîncrederea vdit a comandantului navei doar când i-ai sugerat c ezwalii
arfi mai inteligenci decât multe fiince umane. Numai tu ai putea convinge
guvernul de pe Pmânt de adevr, cci doar tu e_ti sigur de ei. Cât despre
ceilalci ezwali pe care i-aci capturat, ei nu-_i vor trda niciodat semenii.
- Poate c ezwalii nu sunt chiar atât de altrui_ti cum spui, zise
jamieson cinic. De pild, srind pe platforma asta antigravitacional, nu ci-ai
salvat decât viaca ta. N-ai fi izbutit s conduci o nav de salvare, a_a c pân
acum te-ai fi prbu_it o dat cu nava _i m îndoiesc c pân _i un ezwal ar fi
putut...
Glasul i se stinse într-o exclamacie de uimire, cci cu o rsucire brusc,
ezwalul î_i ridic colcii înspimânttori, alba_tri _i-_i întinse ghearele ascucite
ctre o pasre uria_. Cu aripile strânse, ca un înveli_ de cort, pasrea se
npustea în picaj spre nav. Nu se abtu de la obiectivul ei. jamieson îi zri în
fug ochii proeminenci _i ghearele tioase, pregtite s-l atace pe ezwal _i se
înspimânt.
Impactul cu ezwalul fcu ca nava s se legene precum o surcic pe o
mare învolburat. jamieson fu aruncat cu o vitez amecitoare dintr-o parte în
alta. Fâlfâitul cumplit al acelor aripi uria_e rsuna ca ni_te bubuituri de tunet.
Î_i ridic arma gâfâind. Flacra alb atinse una dintre aripi _i o ptrunse,
lsând o pat neagr. Aripa se ls în jos _i, în acela_i moment, pasrea fu
azvârlit de pe nav de forca _i furia ezwalului. Cdea fr încetare,
învârtindu-se înceti_or, pân se pierdu în întunecimea fâ_iei de pmânt de
dedesubt
Un scrâ_net, venind de deasupra capului su, îl fcu pejamieson s-_i
ridice degrab privirile. Pierzându-_i echilibrul, ezwalul se cltina pe marginea
navei, btând neputincios aerul cu cele patru labe dinainte. Celelalte dou se
luptau din rsputeri cu barele de metal din partea superioar a navei... ^i
învinser. Corpul su uria_ se ddu înapoi, pân când nu se mai vzu decât
capul masiv. jamieson coborî arma prost dispus.
- Vezi, zise el, pân _i o pasre a fost periculoas pentru noi... ^i
puteam s-ci guresc burta. N-am fcut-o pentru simplul fapt c am nevoie
de tine... ^i tu de mine. Situacia e usturtoare: cred c, pân acum, nava
trebuie s se fi prbu_it pe uscat, dincolo de Strâmtoarea Diavolului, o fâ_ie
de ap de aproximativ douzeci de mile lcime, care separ aceast mare
insul de continent. Am prsit nava în ultima clip; imediat dup aceea,
curentul ne-ar fi împiedicat s-o facem. Îns acum singura noastr _ans de
salvare este s ajungem din nou la ea. Are provizii _i ne va ocroti de fiarele
primitive din galaxia asta. Poate c a_ izbuti s repar _i radioul sub-spacial,
sau chiar vreuna din navele de salvare.
Dar ca s ajungem acolo, va trebui s ne adunm forcele _i s ne
folosim toate resursele. La început, cincizeci de mile - sau mai mult - de
jungl deas _i ostil, de aici pân la Strâmtoarea Diavolului. Apoi va trebui
s construim o plut navigabil, destul de mare ca s ne apere de mon_trii
marini, care ne-ar putea înghici cu totul. Ca s ducem totul la bun sfâr_it, e
nevoie de forca ta uria_ _i abilitatea ta în lupt, plus puterea ta telepatic,
priceperea mea _i arma mea atomic. Ce zici?
Ezwalul nu rspunse. jamieson î_i vârî arma în teac. La ce bun s-i
fac vreun ru singurei fiince care îl putea ajuta s scape?! Spera ca _i
ezwalul sa gândeasc la fel.
Un vânt clduc, umed îi învlui trupul, aducând primele miasme
respingtoare ale junglei de dedesubt. Treapta purttoare se afla înc la mare
înlcime, de_i prin ceaca deas ce se înstpânise dedesubt fâ_ia de jungl
primitiv _i marea se vedeau mai bine acum - o întindere fr noim, unde
copacii întunecaci alternau cu ochiuri de ap, ce strlucea sub razele
arztoare ale soarelui.
Priveli_tea se mrea din ce în ce mai mult _i devenea mai fantastic.
Ctre nord, prin ceaca învolburat, pân unde puteai deslu_i cu privirea, se
întindea o încâlcire umed de vegetacie. jamieson _tia c undeva, în
întunericul de dincolo de jungl, se afla întinderea respingtoare de ap
numit Strâmtoarea Diavolului. Toate acestea fceau parte din nesfâr_ita,
cumplita realitate a planetei Eristan ll.
- Cum nu rspunzi, continu jamieson calm, cred c te gânde_ti c te
poci descurca singur. De-a lungul viecii voastre îndelungate, toate generaciile
strmo_ilor ti, tu _i semenii ti v-aci bazat numai pe forca trupului pentru a
supraviecui. In vreme ce oamenii se adunau înfrico_aci în pe_teri, descoperind
focul ca protector parcial, construind cu disperare arme noi, ca s
preîntâmpine moartea violent, de-a lungul atâtor sute de secole, ezwalii de
pe Carson au strbtut continentele de pe planeta lor mare _i fertil, fr
team, neîntrecuci în forca _i intelect, neavând nevoie de acoperi_ deasupra
capului, de foc, de îmbrcminte, de arme...
- Adaptarea la un mediu de viac ingrat, îl întrerupse ezwalul cu
rceal, este celul logic al unei fiince superioare. Oamenii au creat ceea ce ei
numesc civilizacie, dar care este de fapt o barier material între ei _i mediul
înconjurtor; o barier atât de complex _i de incomod, încât numai pentru
a o mencine rasa uman î_i dedic întreaga ei existenc. Omul, ca individ, e
un sclav frivol _i încreztor, care î_i petrece viaca în slujba artificialitcii _i
moare demn de comptimire din pricina vreunei afecciuni a trupului su ros
de boli. Dar tocmai aceast fiinc plpând _i arogant, cu dorinca ei
neostoit de a domina, constituie cel mai mare pericol pentru rasele
racionale, stpâne pe sine, ale Universului.
jamieson râse scurt.
- Dar, conform normelor voastre, trebuie s recuno_ti c aceast
nesemnificativ manifestare de viac, care a luptat cu succes împotriva
tuturor piedicilor, a aspirat spre cunoa_tere _i în final a ajuns la stele, este
demn de laud.
- Prostii! Replica vdea iritare. Omul _i gândurile lui constituie o
maladie. Ca dovad, acum câteva minute, ai recurs la argumente fcarnice ca
s-mi obcii sprijinul. Un exemplu caracteristic al nesinceritcii umane. Sau,
mai mult, continu ezwalul, nu am decât s anticipez momentul aterizrii.
Presupunând c nu voi încerca s-ci fac vreun ru, totu_i trupul tu demn de
mil se va afla într-un continuu pericol de moarte, în vreme ce eu - ei bine,
trebuie s recuno_ti c, de_i acolo jos a_ putea întâlni animale mai puternice
decât mine, diferenca nu poate fi atât de mare, încât inteligenca mea s nu
poat face fac situaciei. De fapt, m îndoiesc c s-ar afla vreun animal mai
puternic _i totodat mai iute decât mine.
- Nu atâta timp cât arfi singur, spunejamieson cu rbdare. Era
încordat _i speriat, con_tient c fiecare argument pe care l-ar aduce ar
însemna viaca sau moartea. Dar, de pild, chiar _i planeta ta suficient de
populat ar aprea pustie în comparacie cu asta. Chiar _i un soldat bine
antrenat _i înarmat pân-n dinci nu ar putea cine piept unei mulcimi
cople_itoare. Replica nu întârzie.
- Dup racionamentul tu noi doi n-am izbuti oricum. Mai ales când
unul dintre noi este schilodit prin ereditate _i ar reprezenta mai degrab un
handicap decât un sprijin pentru cellalt, cu toate c posed o arm pe care
se bizuie prea mult.
jamieson se strduia s-_i stpâneasc exasperarea. Insist:
- Nu încerc s scot în evidenc importanca armei, de_i n-ar trebui
subestimat. Important este...
-Inteligenca ta nemaipomenit, presupun, veni replica, care te
îndeamn s insi_ti la nesfâr_it într-o discucie inutil.
- Nu m refer la inteligenca mea, strui jamieson. Ci la inteligenca
noastr. M refer la avantajul...
- Ce-ai vrut s spui n-are nici o importanc. M-ai convins c nu vei
scpa cu viac de pe insul. De aceea...
De data aceasta, dou brace lungi se întinser iute, în acela_i timp.
Cele dou cabluri care îl mai suscineau pe jamieson se rupser ca dou fire
de ac. Lovitura fu atât de puternic, încâtjamieson fu aruncat în sus, trupul
su descriind un arc de treizeci de metri înainte de a începe s coboare prin
aerul umed _i greu.
Gândul ezwalului, plin de ironie, îl ajunse de sus: Vd c e_ti un om
norocos, Trevorjamieson: pe lâng rucsac, mai cari _i o para_ut în spinare.
Asta ar trebui s te ajute s ajungi teafr pe sol. De aici înainte, e_ti liber s-ci
exercici puterile de convingere asupra oricrui locuitor al junglei cu care te
vei întâlni. Adio!"
jamieson trase de maneta para_utei, î_i încle_t dincii _i a_tept. Un
timp, constat îngrozit c viteza de cdere nu se diminua deloc. Se rsuci cu
greu s vad ce se întâmpla, întrebându-se dac para_uta nu se prinsese
cumva de unul dintre cele trei canblurirupte, care nu i se desprinsese de
costum. O prim privire îl lini_ti. Incepea s se desprind înceti_or din suport.
Se îmbibase cu ap, evident din cauza umiditcii excesive _i chiar dup ce se
deschise, trecur câteva secunde pân s se umfle în întregime deasupra
capului.
jamieson desfcu cablurile ce rmseser prinse de costum _i le
arunc. Nu cdea cu vitez moderat, din pricina densitcii aerului- aproape
_aptezeci _i cinci de kilograme pe metru ptrat la nivelul mrii. Se strâmb.
Curând, chiar prea curând, avea s ajung la nivelul mrii.
Dar nu vedea nici urm de mare sub el. Doar câteva ochiuri de ap _i
câciva copaci rzleci. Restul era un fel de lumini_, numai c nu prea arta ca
atare. Avea un aspect cenu_iu, respingtor. Când recunoscu ce era de fapt,
_ocul fcu s i se scurg tot sângele din obraji. O mla_tin! O mare fr fund,
de mâl vâscos _i lipicios. Cuprins de panic, trase de legturile para_utei, ca
_i cum printr-un simplu efort fizic s-ar fi putut apropia de jungl, jungla aceea
atât de apropiat _i totu_i cât de deprtat! (fcu un calcul rapid) la un sfert
de mil. Gemu _i se chirci anticipând acea uitare dezgusttoare _i sufocant
la care avea s ajung în numai câteva minute.
Cumplita spaim a primejdiei îl stimula. jamieson începu s-_i
manevreze cu grij cderea para_utei, în a_a fel încât s se poat deplasa cât
mai mult. Deodat, î_i ddu seama c n-o s ajung la pâlcul de copaci.
Para_uta se afla la vreo sut cincizeci de metri deasupra întinderii pestrice _i
ucigtoare de mâl, iarjungla cam la aceea_i distanc spre nord-vest. Ca s
ajung la ea, trebuia s coboare cu o înclinacie de patruzeci _i cinci de grade,
lucru imposibil, dac nu sufla vântul. Nici nu-_i termin bine gândul, c simci
cum o briz u_oar ridic para_uta înceti_or _i o duce mai aproape de cint.
Vântul veni pe nea_teptate, dar tot a_a de brusc dispru. Fr s-i schimbe
hotrâtor situacia.
Momentul decisiv se apropia cu iuceal. Marginea junglei se afla la
_aizeci de metri deprtare, apoi la treizeci _i apoi vzu cum piciorul lui va lovi
mâlul cenu_iu-verzui,nemi_cat,în numai câteva secunde. Î_i ridic picioarele
cât putu de sus, sltându-_i în acela_i timp _i mâinile pân la cele dou
mnunchiuri de cabluri acolo unde acestea se prindeau de costum. Fcu un
efort s _i le înf_oare în jurul încheieturilor de la mâini _i-_i ridic trupul în
sus. Tot nu era de-ajuns. Genunchii au arat mâlul la vreo zece metri deprtare
de arbu_tii care marcau fâ_ia cea mai apropiat de pmânt.
In aceea_i clip, se lungi pe suprafaca mi_ctoare ca s-_i distribui în
mod egal greutatea trupului, de_i miasmele grencoase
ale mla_tinii atât de
apropiate de chipul su îi îngreunau respiracia. Inainte ca para_uta sa se
dezumfle ddu drumul la legturi, pentru ca vântul s o poat duce mai
departe de el. Exista o _ans ca...
Steaua norocului nu-i apusese înc. Para_uta se undui _i czu printre
arborii cei mai apropiaci _i smucitura lui u_oara nu reu_i s o elibereze. Trupul
i se înfundase pe jumtate în nmolul moale, care îl absorbea tot mai mult.
Smuci de câteva ori de legturile para_utei, apoi trase cu putere. Mâlul
continua s se lipeasc de el cu insistenc.
Disperat, jamieson trase cât putu de tare de legturi. Reu_i s se
elibereze pe jumtate; în acela_i timp, auzi cum para_uta se rupse _i simci
cum legturile se slbir. jamieson le strânse cu mâini tremurtoare pân ce
numai opuser rezistenc, apoi trase din nou cu putere. De data aceasta,
corpul i se mi_c mai în voie. Mai trase de dou ori _i reu_i s Iunece pe
suprafaca clocotitoare.
binând strâns de legturi, avans apucându-Ie cu mâna dreapt, apoi
cu stânga, pân ce atinse rdcinile unui arbust. Cu un ultim avânt frenetic,
mânat de repulsie, î_i croi drum, înaintând anevoios printre ramurile
arbustului _i se arunc înspre para_ut, pe locul unde aceasta se înf_urase
în vârful unei tufe înalte. Tufa se îndoise _i mai mult sub greutatea trupului
su, legnându-se. Sttu acolo culcat pe burt, câteva minute, nebgând de
seam ce-l înconjura. Când privi în jurul su, rmase neplcut impresionat,
cercet locul, cu atencie sporit, mai ales, dup toate prin câte trecuse. Se
afla pe o mic insul, desprcit de restul junglei printr-o mla_tin de vreo
treizeci de metri. Insula avea cam zece metri în lungime _i _ase în lcime;
cinci copaci, dintre care cel mai înalt msurând aproximativ zece metri,
duceau o existenc precar pe acest teren îmbibat cu ap, dar relativ ferm.
Sentimentul de nelini_te fcu loc sperancei.Inlcimea total a celor
cinci copaci însuma peste treizeci de metri. Lungime suficient. Ins
sperancele i se spulberar. In rucsac avea o topori_c. Se imagin tind
copacii cu ea, curcindu-i de crengi _i a_ezându-i unul lâng altul. O treab
dificil _i de durat.
jamieson se a_ez simcind pentru prima oar o durere în umeri,
con_tient de încordarea trupului su _i de cldura apstoare. Abia zrea
soarele, o pat alb pe cerul cecos, dar era aproape deasupra capului. Asta
însemna, pe planeta aceea care se învârtea încet c rmâneau vreo
dousprezece ore pân la cderea nopcii. Oft dându-_i seama c era mai
bine s profite denrelativasiguranc pe care i-o oferea acel loc _i s se
odihneasc nicel. In timp ce î_i alegea un colci_or retras, acoperit cu crengile
arbu_tilor, î_i aduse aminte de uria_a pasre de prad întâlnit mai devreme.
Se târî de pe fâ_ia de iarb umed _i se rostogoli sub un umbrar de frunze.
Cldura era mai suportabil acolo, de_i umbra se risipise. Cerul
strlucea orbitor din toate direcciile. Il dureau ochii; îi închise. Pesemne c
adormise. Când deschise ochii, trecu o vreme pân s izbuteasc s
localizeze soarele. Se deplasase spre orizont. Cel pucin dou ore, poate trei.
jamieson începu s se mi_te, se întinse _i constat c se simcea refcut.
Tocmai când se gândea, mintea i se bloca de _ocul unei descoperiri uluitoare.
Un pod de copaci czuci, mai gros _i mai solid decât toci cei aflaci pe
mica insul, se întindea sfidtor peste mla_tin, ducând pân la jungla de
dincolo de ea. Creierul i se puse din nou în funcciune. Nu avea dubii în
privinca celui care realizase acel lucru grandios. Totu_i, de_i presupunerile lui
erau probabil corecte, simci un fel de panic primordial când trupul uria_, ca
de saurian, al ezwalului î_i fcu aparicia deasupra arbu_tilor _i cei trei ochi cu
priviri de ocel se întoarser spre el. Un gând ajunse pân la el: S nu-ci fie
team, Trevorjamieson. M-am gândit mai bine _i am ajuns la concluzia c
punctul tu de vedere e demn de luat în seam. Am s te ajut pentru
moment _i..."
Râsul strident al lui Jamieson întrerupse gândul.
- Vrei s spui c te-ai izbit de ceva _i nu _tii cum s te descurci. Numai
c dac intencionezi s fii altruist, cred c va trebui mai întâi s vd ce s-a
întâmplat.
Î_i puse rucsacul pe umeri _i porni ctre pod.
- Pân una alta, avem un drum lung de parcurs.

||.
^arpele uria_ Iuneca înceti_or dinspre jungl, la vreo zece metri
distanc de podul din trunchiuri de copac _i la aproximativ nou metri spre
stânga ezwalului, care traversase podul. Jamieson, târ_âindu-_i picioarele
spre mijlocul podului, zri prima unduire a ierbii cu fir lung _i ro_u la capt _i
înghec de fric când capul mare _i respingtor î_i fcu aparicia, urmat de o
porciune de vreo _ase metri din corpul glbui, strlucitor, gros de aproape un
metru. Pentru câteva momente, capul acela mare se întoarse spre el. Ochii
mici, ca de porc, preau s priveasc drept într-ai lui.
Jamieson fu _ocat - _ocat _i îngrozit de ne_ansa incredibil care fcuse
ca acea fiinc respingtoare s-l ia pe nepregtite. Faptul c încremenise
acolo, sub privirile acelea fixe era ca o agonie, o încordare imposibil de
controlat, care-i paraliza mu_chii.
Dar avu efect. Capul acela înspimânttor se întoarse brusc, cu privirile
hipnotice acintite ctre ezwal, începenind iar_i. Jamieson se relaxa oarecum;
sentimentului de team i se adug cel de furie. Proiect pentru ezwal un
gând sarcastic: Am crezut c presimci apropierea fiarelor slbatice citindu-le
gândurile".
Nu veni nici un rspuns. ^arpele monstruos porni mai departe,
vlurindu-se ctre lumini_, capul plat, cu corn, lunecând înceti_or deasupra
corpului lung _i unduitor. Ezwalul ddu nicel înapoi, admicând cu prere de
ru c nu putea înfrunta acea fiinc uria_.
Ceva mai lini_tit acum, Jamieson îndrept un alt gând ctre ezwal:
Poate c te intereseaz s afli c în calitate de _ef al Comisiei Militare
lnterstelare, am primit nu demult un raport despre Eristan ll. Dup prerea
expediciei noastre de cercetare, valoarea sa ca baz militar este foarte
îndoielnic, din dou motive principale: una dintre cele mai afurisite plante
carnivore din câte exist _i aceast fiinc drgla_. Se gsesc din bel_ug.
^erpii se înmulcesc cu sutele; numrul lor nu poate fi limitat decât de hran,
adic toate celelalte specii de pe planet, a_a c nu pot fi distru_i. Ei ating o
lungime de aproape patruzeci _i cinci de metri _i o greutate de opt tone. Spre
deosebire de celelalte animale de prad de pe aceast planet, _erpii atac
ziua".
Ezwalul, care se afla acum la o distanc de cincisprezece metri de _arpe
_i continua s se retrag înceti_or, îi trimise lui Jamieson o succesiune rapid
de gânduri: Ce-i drept, aparicia lui m-a surprins, dar numai pentru c în
mintea lui nu era decât o vag curiozitate pentru anumite zgomote - nu
formulase intencia clar de a ucide. Dar asta nu conteaz; e aici _i e
periculos. Nu crede c m poate ataca pe mine, de_i se gânde_te la toate
posibilitcile, în felul lui rudimentar. Cu toate c eu îl tentez, tu trebuie s-ci
faci probleme, nu eu. Numai pentru tine constituie un pericol".
jamieson se întunec: Nu fi atât de sigur c nu e_ti în pericol. Individul
sta nu are mu_chi, dar când se mi_c, în primii nou-zece metri, pare un arc
de ocel".
O not de aroganc însoci replica ezwalului: Eu pot s parcurg o sut
douzeci de metri cât ai zice pe_te".
Prin jungla asta? La _ase metri de la capt, devine deas ca o rogojin,
sau mai bine zis ca mai multe rogojini una lâng alta. Cu toate astea, nu m
îndoiesc c poci s ptrunzi prin ea cu trupul tu uria_. Dar nu atât de repede
ca _arpele, pe care-l favorizeaz forma corpului. Poate pierde o prad atât de
mic cum sunt eu în încâlcitura asta, darîn cazul tu..." Dar de ce a_ face
neghiobia", interveni ezwalul, s intru în jungl, când o pot ocoli fr
greutate?" Pentru c", accentua jamieson cu rceal, ai cdea în capcan.
Dac-mi amintesc bine fâ_ia de pmânt cum am vzut-o de sus, jungla se
îngusteaz la numai câciva zeci de metri în spatele tu. N-a_ pune pariu c
_arpele nu-i atât de istec s profite de asta."
Urm o pauz de uimire; în sfâr_it: De ce nu-ci folose_ti arma atomic
- trage!" Ca s vin pân aici, în timp ce încerc s-i ard capul tare pân la
creierul la cât o nuc. ^erpii _tia î_i petrec jumtate din viac în mâl _i se
mi_c în el cu u_urinc. Regret, dar nu m pot descurca singur."n
Urmar câteva clipe de tcere, încrcate de tensiune _i... Inciudare. Dar
ezwalul încelese c nu mai era timp de pierdut. Replic fr tragere de inim:
Sunt dispus s ascult sugestii... Dar grbe_te-te!"
Descurajat, jamieson încelese c ezwalul îi cerea din nou ajutorul, _tiind
c îl va prinmi,
dar nu promitea,nimicîn schimb.Îns nu maieravrenme
de
târguial. I_i expuse repede planul: Trebuie s accionm în echip. Inainte de
atac, capul _arpelui începe s se legene. Este o metod universal a
reptilelor de a-_i hipnotiza victimele. De fapt, aceast mi_care este parcial
auto-hipnotizant, de vreme ce î_i concentreaz atencia asupra victimei pe
care o are în vedere. La câteva secunde dup ce începe s se legene, am s
trag în regiunea ochilor _i-i voi vtma sau distruge vederea. Apoi, tu îi sari în
spinare - iute! Creierul se afl chiarîndrtul acelui corn mare. Croie_te-ci
drum cu ghearele pân acolo _i încearc s-l mu_ti, în timp ce eu voi încerca
s-i slbesc puterile printr-un atac la corp. A început!"
Capul uria_ începu s se mi_te. jamieson î_i ridic înceti_or arma,
strduindu-se s-_i lini_teasc tremurul mâinii. Dup ce cinti bine, aps pe
butonul de control.
La scurt vreme, _arpele rnit porni o lupt înver_unat. Rm_icele
sale fumegânde se mai mi_cau înc jumtate de or mai târziu, când
jamieson se îndeprt, împleticindu-se slbit, de podul de copaci _i se
prbu_i la pmânt. Când, într-un târziu, izbuti s se ridice în picioare, ezwalul
îl contempla de la o distanc de cincisprezece metri, pe fâ_ia îngust de
pmânt. Avea o frumusece stranie, cu blana lui albastr lucioas _i trupul
masiv, dar suplu. Era o consolare pentru el faptul c, cel pucin pentru
moment, mu_chii puternici care fceau s se unduiasc pielea aceea neted
erau de partea lui. A
Sigur pe sine, îi înfrunt privirile ezwa|u|ui. Intr-un târziu, spuse:
- Ce s-a întâmplat cu treapta antigravitacional?
- Am abandonat-o la vreo treizeci de mile de aici, spre nord.
jamieson ezit, apoi spuse:
- Va trebui s mergem într-acolo. Practic mi-am golit încrctura armei
în _arpele sta. Am nevoie de un regenerator s-o încarc _i singurul de pe
nav este acela mic de pe treapta antigravitacional. O s mai avem nevoie
de ea, nu-i a_a?
Ezwalul nu rspunse. jamieson ezit, apoi vorbi cu convingere:
- Singurul mod de a ajunge repede acolo este s încalec pe spinarea
ta. Din para_uta care a rmas pe insul, a_ putea improviza ni_te hamuri s ci
le prind de dup grumaz _i de labele din fac ca s-mi pot cine echilibrul. Ce
zici?
De data aceasta, simci agitacia din mintea mândrului animal înainte de
a se învoi.
- Fr îndoial, declar pân la urm ezwalul cu disprec, asta arfi o
posibilitate de a transporta un trup neputincios ca al tu. Bine, adu-ci
hamurile.
Câteva minute mai târziu, jamieson se apropie de ezwal cu o
îndrzneal pe care de fapt nu o simcea _i desfcu para_uta fcut sul pe jos,
lâng el. De aproape, trupul ezwalului era de-a dreptul impuntor - chiar
surprinztor, de vreme ce, de la distanc, suplecea lui _i u_urinca mi_crilor îl
fceau s par mai mic. jamieson se simci mic _i plpând, în timp ce se
apucase de îndeletnicirea ciudat de a improviza ni_te hamuri pentru o
matahal cu _ase picioare.
De câte ori atingea corpul ezwalului, jamieson simcea cum îl treceau
fiori de dezgust. A
- Cam asta ar fi, spuse în sfâr_it, contemplându-_i opera. Inf_urase
legturile u_oare, dar rezistente, cu pânza para_utei _i le încruci_a sub trupul
animalului, între labele din fac _i cele din mijloc _i potrivi hamurile în a_a fel
încât s-i permit ezwalului libertate în mi_cri. Prinse în spate, la baza
gâtului, curelele de la costum foloseau drept hamuri, cam dure, dar eficiente.
Odat urcat pe spinarea ezwalului, jamieson se simci mai pucin
vulnerabil.
-Inainte de a pleca, întreb el cu glas domol, spune-mi ce-ai pcit de
te-a fcut s te rzgânde_ti? Cred c...
La primul salt al ezwalului, era cât pe-aci s cad de unde se cococase
_i apoi trebui s-_i concentreze toat atencia ca s-_i mencin echilibrul.
Aparent, ezwalul nu-l ajuta cu nimic pe nepoftitul clrec. Dar, dup un timp,
când jamieson se mai obi_nui cu ritmunlciudat al galopului celor _ase picioare,
aceast curs nebuneasc îl însufleci. In stânga lor, jungla trecea ca fulgerul
pe lâng ei, într-un ritm amecitor, pe msur ce uria_ul animal înainta în fug.
Apoi, când schimb direccia intrând într-o zon cu vegetacie mai pucin dens,
copacii se împreunar deasupra capetelor lor, formând o bolt. Ezwalul alese
drumul cu precizie, fr s mic_oreze viteza, ca _i când un instinct deosebit
de dezvoltat I-ar fi îndreptat spre calea cea bun.
Deodat primi un ordin scurt:
A- bine-te bine!
In aceea_i clip, Jamieson apuc mai strâns de hamuri _i se înclin
înainte, lipindu-_i picioarele de curele chiar la timp. Sub el, mu_chii de ocel se
rsucir. Trupul uria_ sri într-o parte; apoi, cu un salt uimitor o porni înainte.
Concomitent, viteza orbitoare se mic_or, iarJamieson izbuti s arunce
o privire îndrt. Inainte s dispar printre copaci, la o distanc prea mare ca
s mai poat fi ajun_i, deslu_i mai multe animale mari, patrupede, care
semnau vag cu ni_te hiene uria_e. Animalele nu fcur nici un efort s
porneasc în urmrirea lor. Lui Jamieson i se pru foarte încelept din partea
lor. Fiinca impuntoare de sub el, mai mare decât o duzin de lei _i mai
periculoas decât o sut era vdit bine dotat pentru a supraviecui pe
aceast planet.
Admiracia sincer pe care i-o stârni ezwalul se topi dintr-o dat.
Jamieson cercet întâmpltor spaciul de deasupra copacilor _i surprinse o
mi_care pe cer. Ridicându-_i capul pentru a privi mai bine, zri o nav
spacial cenu_ie ivindu-se din ceaca care întuneca cerul planetei Eristan II.
O nav de rzboi a rulilor! A
O recunoscu imediat, de_i nu-i convenea deloc. In vreme ce o urmrea
îngrijorat cu privirea, fcând fel de fel de supozicii, nava aceea mare,
înfrico_toare precum un pe_te-sabie cu botul ascucit, se pierdu din vedere
spre marginea junglei _i dispru. Fr îndoial, urma s aterizeze. Degeaba
încerca s-_i ascund uimirea - era prea mare. Aparicia navei rulilor însemna
dezastru!
Percepu gândul cu nuance de triumf al ezwalului: ^tiu ce gânde_ti în
adâncul fiincei tale. Decât s cazi în mâinile rulilor, care-ci vor extrage cu
forca informacii de pe scoarca cerebral, mai bine ci-ai zbura creierii cu
propria-ci arm. Presupun c acest gen de fapte eroice este obi_nuit _i pentru
unii _i pentru ceilalci în conflictul dintre ruli _i oameni. Te previn: nu încerca
s-ci scoci arma, c te fac buccele".
Jamieson înghici cu greu nodul ce i se pusese în gât. Era nelini_tit _i
furios din pricina ne_ansei incredibile de a întâlni nava rulilor - tocmai acum!
Necjit, se ls în voia galopului u_or al ezwalului; o vreme, nu simci
decât mirosul greu al aenrului_i nu auzi decât zgomotul celor _ase picioare, un
sunet surd _i monoton. In jurul lor, jungla _i, din când în când, un clipocit
straniu, clipocitul apei în_eltoare. ^i mai ales, galopul acela nebunesc _i
bizar, un om cococat pe spinarea unui animal colorat în albastru, care îl ura -
_i _tia de nav.
- bi-ai pierdut mincile, spuse el în sfâr_it cu voce rspicat, dac crezi
c rulii ci-ar fi de vreun folos, cie sau semenilor ti.
Subiectul era atât de familiar, iar adevrul lui i se prea atât de
evident, încât nu-i acord decât parcial atencie. lntre timp, î_i încorda trupul
cu bgare de seam, îndreptându-_i din întâmplare privirile spre o ramur
întins din faca lui. I_i relu ideea cu mai mult vehemenc.
- Rulii sunt cei mai perfizi, cei mai egocentrici din punct de vedere
rasiaI...
În ultima clip tot msurând distanca pentru un salt primejdios,
pesemne c pierduse din vedere ce-_i pusese în gând în legtur cu creanga
aceea. Printr-o singur zdruncintur, ezwalul ddu înapoi _i se rsuci;
jamieson fu azvârlit înainte, nimerind pe un umr puternic, colcuros, ca de
metal. Buimcit, se lupt orbe_te s-_i mencin echilibrul _i abia izbuti s se
agace în ultimul moment, tocmai când animalul se întoarse _i î_i plec cu
greu capul _i umerii. Câteva clipe mai târziu, ie_eau pe plaja unui golf din
oceanul ca de smarald. Pe nisipul cafeniu, bttorit, de la marginea apei,
ezwalul î_i relu neobosit pasul iute.
Ca _i când incidentul fusese prea neînsemnat ca s discute despre el,
nepstor, ezwalul îi transmise un gând: Am înceles din gândurile tale c,
dup prerea ta, fiincele acelea au aterizat aici fiindc au detectat minuscula
descrcare de energie a treptei antigravitacionale".
jamieson î_i recpta cu greu respiracia. Vorbi în sfâr_it, cu rsuflarea
întretiat:
Trebuie s existe un motiv logic _i dac nu închizi sursa de energie,
cum am fcut eu pe nav...
Ezwalul prea s mediteze. Pesemne c de-asta au aterizat. Daca
instrumentele lor au înregistrat _i focul de arm când ai tras în _arpe, au aflat
_i c a mai rmas cineva în viac. ^i-atunci, cel mai bine arfi s m îndrept
direct spre ei. Înainte ca ei s ne gseasc, s ne considere du_mani _i s ne
atace."
- Ce neghiobie! Rosti jamieson rspicat. Ne vor omorî precis pe
amândoi, ca du_manii lor. Suntem du_manii lor pentru simplul motiv c nu
suntem ruli. De-ai încelege _i tu...
Era de a_teptat s vorbe_ti a_a," îi întrerupse ezwalul sardonic. De
fapt, într-un fel le sunt dator deja. Mai întâi, pentru acea descrcare de
energie care ci-a rsucit nava _i a forcat cu_ca în care eram pân a deschis-o.
Apoi, pentru confuzia creat, care mi-a permis s m apropii de echipajul
oamenilor fr s fiu detectat _i s-i distrug pe toci. Nu vd de ce" se încheia
gândul ezwalului, rulii n-arîntâmpina cu bunvoinc propunerea pe care le-o
voi face în legtur cu semenii mei: s-i ajute s-i goneasc pe oameni de pe
planeta Carson. ^i s sperm c informaciile pe care le vor obcine din mintea
ta le vor fi de folos în acest scop." A
jamieson simci cum îl npde_te furia. lns î_i mencinu calmul din
pricina situaciei delicate. Nu trebuia s cedeze, chiar dac se prea c n-avea
nici o _ans. Trebuia s-l conving pe acest ezwal mândru _i nepstor de
absurditatea planului su. I_i mencinu tonul strident al glasului:
- ^i dup ce realizezi ce ci-ai propus, crezi c rulii se vor retrage lini_tici
_i te vor lsa în pace?
- Numai s îndrzneasc s rmân! Aroganca oarb a acestei remarci
era insuportabil. jamieson se strdui din nou s-_i stvileasc furia. Nu
trebuia s uite, î_i spunea în sinea |ui, c aceast fiinc, în fond inteligent,
vorbea din punctul de vedere relativ ignorant al unei culturi netehnologice _i
fr s _tie nimic despre du_manul de moarte al omenirii. Vorbi rar,
accentuând fiecare cuvânt:
- E timpul s afli unele lucruri. Oamenii i-au învins pe ruli pe planeta
Carson în numai câteva luni. Chiar dac voi, ezwalii, aci fcut tot ce-aci putut
ca s ne împiedicaci s ne instalm o baz, noi am luptat vreme îndelungat,
amânând alte acciuni în spaciu _i aprându-v de cele mai violente _i mai
neracionale fiince pe care le-a creat galaxia. Cele mai bune arme ale omului
sunt pe msura celor mai bune ale rulilor, darîn unele privince am vzut c
ne dep_esc. Pe de o parte, au o tehnologie mai învechit, fr salturi
spectaculoase în dezvoltare. Pe de alt parte, posed abilitatea uimitoare s
modifice _i s comande unele unde electromagnetice, inclusiv spectrul vizibil,
cu celulele trupurilor lor - o mo_tenire de la viermii de tip cameleonic din care
se pare c au evoluat. Aceast capacitate le permite s stpâneasc arta
deghizrii _i camuflrii, din care cauz receaua lor de spionaj este o ve_nic
amenincare.
Jamieson se opri întristat, con_tient de bariera îndârjit dintre mintea
lui _i a ezwalului. Continu cu tenacitate:
- N-am reu_it niciodat s-i alungm pe ruli de pe nici o planet pe
care s-au instalat. Dimpotriv, ei ne-au dat afar din trei baze importante, la
un an dup primul nostru contact, înainte de a încelege pe deplin gravitatea
pericolului, hotrând s rmânem pe pozicii, indiferent de pierderi. Cu
asemenea fiince îci propui s te aliezi împotriva Omului?
- Da, în numai câteva minute, veni replica inflexibil a ezwalului.
Rspunsul era cu atât mai _ocant, cu cât nu cinea deloc cont de tot ce
spusese Jamieson.
- Aproape am ajuns.
Vremea discuciilor trecuse. Revelacia veni brusc, încâtJamieson acciona
aproape fr s se gândeasc.
Datorit situaciei, reu_i s-_i scoat iute arma, fr s fie vzut _i s-i
propteasc ceava de spinarea ezwalului. Aps triumftor pe trgaci; o
flacr alb câ_ni nestvilit - dar nu lovi nimic!
Trecu o vreme pân s-_i dea seama cu stupoare c zbura prin aer,
propulsat de o singur rsucire brusc a acelui trup uria_, dar suplu.
Ateriza pe ni_te arbu_ti. Plante agctoare cepoase îi sfâ_iar hainele, îi
zgâriar mâinile _i îi smulser cu furie arma. Hainele i se zdrencuir, aprur
_uvicedensânge- totul ceda în faca junglei acaparatoare,în afar de un lucru
esencial. I_i apuc strâns, cu tenacitate, arma.
Coborî pe pmânt, se rostogoli iute _i î_i ridic arma, cu degetul din nou
pe trgaci. La un metru de ceava fatal, ezwalul se ridic în picioare, cu un
rânjet hidos pe chipul lat, colcuros, sri vreo zece metri la o parte _i dispru
printre _irurile de arbu_ti încâlcici.
Buimcit _i cu trupul tremurând, aproape bolnav, Jamieson se ridic s
contemple proporciile înfrângerii _i limitele victoriei sale.
|||.
De jurîmprejur se înlcau copacii ciudaci, cu trunchiuri groase, ale
acestei jungle strine; ciudaci, pentru c de fapt nici nu erau copaci, ci ni_te
ciuperci pestrice, galben-maronii, care se ridicau cu greu pân la o înlcime
de aproape douzeci de metri, prin mulcimea stânjenitoare a p|ante|or
agctoare cepoase, Iicheni verzi _i bulbo_i, iarb ro_ietic. Ezwalul se
npustise într-un hci_ asemntor cu o forc irezistibil. Pentru un om care
î_i croia singur drum pe jos - mai ales pentru unu| care nu îndrznea s
risipeasc puterea limitat a armei sa|e - era un obstacol aproape fr
speranc de dep_it. Fâ_ia îngust de plaj pe care o strbtuser nu era
prea departe, dar o cotise brusc într-o direccie opus _i ezwalul se întorsese
din nou în jungl.
Despre prezenta situacie se putea spune un singur lucru: cel pucin
jamieson nu era purtat fr speranc spre o nav de rzboi încrcat cu ruli.
Rulii!
jamieson sri gâfâind în picioare. Sub el, iarba încâlcit ceda în_eltor
_i înainta grbit, târ_âindu-_i picioarele, spre o porciune de teren mai solid;
vorbi repede, cu voce sczut, _tiind c mcar gândurile sa|e, dac nu
cuvintele, vor ajunge pân la inteligenca ascucit ce sttea ascuns undeva,
în mantia aceea nebuneasc de lumini _i umbre care-l învluia.
Trebuie s accionm rapid. Pesemne c aparatele rulilor au înregistrat
pân acum descrcrile armei mele, a_a c vor aprea în câteva minute.
Asta-i ultima ta _ans de a te rzgândi în privinca lor. Nu pot decât s-ci repet
c planul tu de a-i considera pe ruli aliaci e o nebunie. D crezare faptelor:
navele noastre de recunoa_tere, care au avut norocul s se întoarc din
partea de galaxie inspectat, au raportat c fiecare planet din cele câteva
sute vizitate, era locuit de... Ruli. N-au întâlnit nici o alt fiinc cu o
inteligenc suficient de dezvoltat ca s organizeze rezistenca. Trebuie s fi
existat vreunele! Ce s-a întâmplat cu ele?
jamieson fcu intencionat o pauz, ca întrebarea s fie bine
recepcionat, apoi continu grbit:
- ^tii ce fac oamenii când întâlnesc ostilitate oarb, fanatic pe o
planet? S-a întâmplat de câteva ori. Punem planeta în carantin, formând în
acela_i timp un cordon de nave în jurul ei, ca s o aprm de un eventual
atac al rulilor. Apoi, ne ocupm o bun bucat de vreme, pe care rulii ar
considera-o risipit degeaba, încercând s stabilim relacii pa_nice cu locuitorii
planetei. Echipe de observatori bine pregtici le studiaz cultura _i le ptrund
pe cât posibil psihologia, ca s ajung la originea problemelor ivite. Dac
toate încercrile dau gre_, stabilim un mod cât mai pa_nic de a prelua
conducerea guvernului sau guvernelor lor, iar dup aceea începem s le
revizuim cu grij cultura ca s îndeprtm din ea numai acele elemente, de
regul de tip paranoic, care împiedic buna cooperare cu alte rase. Dup o
generacie, se restabile_te autonomia complet, iar ei sunt liberi s hotrasc
dac vor s se alture federaciei care numr acum aproape cinci mii de
planete. Nu s-a întâmplat niciodat ca aceast ampl _i costisitoare
întreprindere a noastr s nu ne rsplteasc pe deplin. Dau aceste exemple
numai ca s realizezi cât de mare este prpastia dintre punctul de vedere al
oamenilor _i cel al ru|i|or. ln fond, n-ar trebui s intervenim pe planeta
Carson. Voi, ezwalii, sunteci destul de inteligenci ca s v daci seama care
sunt du_manii vo_tri reali, dac aci vrea s lsaci deoparte prerile
preconcepute. Uite, tu ai putea s dai tonul, aici _i acum.
Nu mai era nimic de spus. Se opri _i a_tept - dup prerea lui- vreme
îndelungat, dar nu recepciona nici un gând de rspuns dinspre slbticia
stranie _i tcut de deasupra lui. Ddu din umeri descurajat. Era dup-
amiaz târziu; zrea soarele ca o pat, printre plantele agctoare joase.
Deodat, avu revelacia necructoare c situacia lui, oricum disperat, se va
înrutci.
Cci, chiar dac ar fi scpat de ruli, în cel mult dou ore, uria_ele
animale de prad cu colci _i reptilele carnivore _i-ar fi fcut aparicia,
nescioase, din vizuinile lor; simcurile lor ascucite, care detectau numaidecât
prada, erau mult mai bine dotate pentru a supraviecui decât el. Poate c dac
ar putea gsi un copac adevrat, cu ramuri zdravene, înalte _i dac ar putea
instala în vârful lor un sistem de avertizare fcut din plante agctoare...
I_i croi drum înainte, evitând pâlcurile acelea dese de tufi_uri care ar fi
putut ascunde o fiinc de proporciile ezwalului. Inainta cu greu, iar dup
câteva sute de metri, bracele _i picioarele începur s-l doar din pricina
efortului. La un moment dat, primi întâiul semn c ezwalul se afla înc prin
apropiere, sub forma unui gând îngrijortor, de avertizare: O fiinc se rote_te
deasupra capului meu _i m urmre_te! Pare o insect uria_, de mrimea ta,
cu aripi diafane, aproape invizibile. Percep existenca unui creier dar
gândurile... Nu au niciun sens!"
- Ba au un sens! Il întrerupse Jamieson, cu voce încordat. Dar nou
ne este strin, iat cuvântul potrivit. Rulii se deosebesc de tine _i de mine
mult mai mult decât ne deosebim noi doi între noi. Avem motive s credem
c aparcin unei alte galaxii, de_i aceast teorie nu a fost confirmat. Nu m
mir c nu le poci deslu_i gândurile.
În timp ce vorbea, Jamiesonse deplas înceti_or spre un tufi_ mai dens,
cu arma în mân, pregtit de tragere:
- De asemenea, sunt ajutaci de o unitate antigravitacional mai mic _i
mai eficient decât oricare dintre cele pe care am izbutit noi, oamenii, s le
producem pân în prezent. Ceea ce par a fi aripi, nu este decât un fel de
aur, un efect al controlului lor celular asupra undelor luminoase. Tu ai
privilegiul riscant de a vedea un rul în forma lui natural, form ce nu a fost
revelat decât unui numr restrâns de oameni. Asta din cauz c ei cred c
e_ti un animal iracional _i ai putea fi în siguranc dac... Ba nu! Precis îci vd
hamurile pe care le porci!
Nu." O not de disprec se deslu_ea în rspunsul ezwalului. Le-am dat
jos chiar dup ce ne-am desprcit."
Jamieson ddu din cap.
- Atunci poart-te ca un animal iracional. Mârâie la el, mergi piezi_, dar
fugi cât te cin picioarele s te ascunzi dup cel mai des tufri_, dac vezi c-_i
întinde apendicele reticulare din scobiturile de pe ambele prci ale corpului.
Nu primi nici un rspuns.
Minutele se scurgeau încet, în timp ce jamieson se strduia s
perceap vreun sunet care s-i sugereze situacia critic dintr-un loc anume,
ascuns vederii lui. Oare va încerca ezwa|u| s comunice cu ru|ii printr-un a|t
mijloc, nu prin teIepatie, în ciuda pericolului de care prea s-_i dea seama?
Sau, poate mai ru: descoperind inteligenca ezwalului, vor considera ru|ii
avantajoas încheierea unei aliance nelegiuite? jamieson se cutremur
gândindu-se la ce s-ar putea întâmpla pe planeta Carson în acest caz.
Auzea zgomote de peste tot - zgomote scurte, care tulburau lini_tea
din jur: trosnituri îndeprtate ale arborilor pitici, fcând loc unui trup mai
mare, neidentificabil; sforituri _i mormieli slabe; un strigt slab, sinistru _i
cutremurtor, venind dintr-un punct nedeterminat, poate chiar de undeva,
din apropiere. Se piti mai bine în încâlcitura de ramuri _i cercet prudent cu
privirea, a_teptând s se contureze o aparicie uria_, ameninctoare, în pâcla
fetid care se a_eza peste pmântul întunecat.
Starea de tensiune spori într-atât, încât nu mai putu suporta. Trebuia s
afle ce se întâmpla acolo. De aceea, presupuse c ezwa|u| acciona dup sfatul
su.
Concentrându-se bine, îi transmise un gând: Te mai urmre_te înc?"
Rspunsul prompt îl surprinse: Dal Pare c m studiaz. Stai pe loc.
Am un plan."
jamieson sttea ceapn în ascunzi_ul lui. Ei?", zise el.
Ezwalulcontinu: Am s îndrum fiinca asta spre tine, iar tu ai s-o
distrugi cu un foc de arm. In schimb, m ofer s te ajut s traversezi
Strâmtoarea Diavolului".
Oboseala îl prsi pejamieson. Se îndrept de spate _i fcu bucuros
câciva pa_i, neatent pentru o clip la posibilele pericole.
Nu încpea nici o îndoial: ezwa|u| renuncase la planurile lui de a se alia
cu ru|ii! N-avea nici o importanc dac aceasta se datora avertizrilor clare
ale lui jamieson, sau pur _i simplu propriei lui descoperiri a barierei de
comunicare. Important era c primejdia care se ivise o dat cu prima aparicie
a navei rulilor acum dispruse.
Dintr-o dat, îi trecu prin minte c scpase din vedere s accepte
formal propunerea ezwalului. Tocmai intenciona s o fac, când un gând
sarcastic al Uria_ului animal i-o lu înainte: Presimt c e_ti de acord, Trevor
jamieson, dar bag de seam! I-am considerat pe ruli aliaci numai ca s ne
descotorosim de cel mai mare du_man al nostru - Omul! Se poate spune c
nici ceilalci semeni ai mei nu au consimcit niciodat la încheierea vreunei
aliance de orice fel. Pentru mulci dintre noi ar fi de neconceput. Acum cred c
e_ti gata; vin imediat!"
Deodat, în stânga lui jamieson, se auzi zgomot de crengi rupte. Se
încorda _i, pe msura ce sunetul se întecea, ridic arma _i a_tept. Reu_i s-l
deslu_easc prin ceac pe ezwal, deplasându-se aparent greoi pe cele _ase
picioare ale sale. La o înlcime de cincisprezece metri, cei trei ochi de ocel,
a_ezaci în linie, ai ezwalului strluceau ca ni_te torce. Apoi, când cercet cu
privirea norii de abur de deasupra corpului animalului, cutând o form
întunecat, care îi ddea târcoale...
Prea târziu!" veni replica tioas a ezwalului. Nu trage; nu te mi_ca!
S-au strâns o duzin deasupra mea _i..."
O lumin alb, strlucitoare inund locul, întrerupând fluxul gândirii
ezwalului, apoi se stinse brusc. Pstrând pe retin imaginea aceea orbitoare,
Jamieson se chirci neputincios, a_teptându-_i sfâr_itul ce prea inevitabil.
Se scurser câteva minute cumplite, dar nu se întâmpl nimic.
Recptându-_i vzul, izbuti s vad ce îl salvase: nici un miracol, numai
ceaca care se îndesise mai mult ca oricând. A_a neplcut cum era, îl
protejase, în timp ce î_i croise drum cu grij spre tufi_ul des, unde se întinse
cu faca la pmânt, privind atent în jur. O dat sau de dou ori, deslu_i prin
ceacaîntunecat ni_te umbre mi_cându-sedeasupra capului su. Îl nelini_tea
absenca oricrei intencii de comunicare a ezwalului. S fi murit oare atât de
repede acest animal puternic fr a încerca s se apere? Nu auzise nici un
zgomot de lupt.
Prea imposibil. Energia folosit în acest scop; produce zgomote. Exista
o alt alternativ, mai plauzibil: rulii l-au hipnotizat pe ezwal. Altfel nu s-ar
explica fluxul acela incoerent de gândire al unei minci atât de echilibrate.
Metoda hipnozei se folosea mai ales pentru animale _i alte forme de
viac necivilizate _i prnimitive,neobi_nuite cu interacciunea brusc cu o
inteligenc uluitoare. In ciuda creierului su eficace, ezwalul era totu_i un
animal, foarte necivilizat _i poate c extrem de susceptibil la hipnoza
mecanic.
Acest racionament ar explica un lucru: rulii au presupus c ezwalul era
într-adevr un animal primitiv. Luând în considerare aspectul _i
comportamentul lui, aceasta era o concluzie destul de fireasc. Atunci, de ce
s fi vrut s-l captureze viu? Pesemne c _tiau c nu provenea de pe planeta
aceasta _i cutau acum un indiciu privitor la originea lui. De_i aceast
planet se înscria în perimetrul bazelor militare ale oamenilor, este foarte
posibil ca rulii s o fi vizitat înainte.
Jamieson zâmbi posomorât. Dac rulii l-au luat pe ezwal la bordul navei
lor, crezându-l un animal iracional, vor avea o crunt revelacie când î_i va
recpta cuno_tinca. Animalul distrusese o nav plin cu oameni, care cel
pucin bnuiau capacitcile ezwalului.
Un fulger lumin cerul asfincitului, spre nord _i dup câteva secunde se
auzi _i zgomotul tunetului.
Jamieson sri în picioare agitat. Nu, nu era furtun. Tunetul era produs
de oameni; nu-l putea în_ela auzul- zgomotul puternic, vibrant al unei salve
provenite de la proiectoarele unei nave de lupt, lung de dou sute cincizeci
de metri.
O nav de lupt! O nav de linie, care venea, probabil, dinspre cea mai
apropiat baz de pe Kryptar IV, în inspeccie sau s cerceteze descrcrile de
energie.
Atent la ce se întâmpla, vzu din nou o lumin orbitoare strbtând
pentru câteva secunde cerul _i auzi tunetul corespunztor mai aproape, dar
de mai mic intensitate. Nava ru|i|or se putea considera norocoas, dac nu
se mai afla prin preajm.
Dar bucuria i se stinse în scurt vreme: Aceasta nou întorstur a
|ucruri|or nu-l favoriza prea mult sau aproape deloc. Pentru el rmânea în
continuare noaptea, cu primejdiile ei. Ce-i drept, ru|ii nu-i vor mai da btaie
de cap, dar atât. Lupta în curs de desf_urare între cele dou nave îi va purta
departe, în spaciu _i ar putea dura zile întregi. Chiar dac s-ar trimite o nav-
patrul _i s-arîntâmpla s o zreasc, nu avea cu ce s trimit semnale, în
afar de propria lui arm -în cazu| în care pân atunci nu s-ar fi descrcat de
tot.
Între timp, se întunecase într-atât, încât vizibilitatea i se redusese la
câciva pa_i în faca lui, în schimb perico|u| care-I p_tea crescuse în proporcie
geometric. Ochii _i arma rmseser singurii lui protectori; în curând ochii
nu-l vor mai putea sluji, în vreme ce mica rezerv potencial a celui de-al
doilea protector trebuia pstrat pentru o perioad indefinit - poate, imposibil
delung.
Nelini_tit, jamieson cercet cu privirea întunericul care se aduna în jurul
lui. Poate c vreun monstru nevzut se _i luase dup el. Involuntar, fcu
câciva pa_j înainte _i-apoi se opri brusc. Panicapentru el arînsemna
dezastru. I_i umezi un deget, îl ridic apoi în sus _i simci o adiere u_oar
dinspre partea lui dreapt. Direccia aceea nu era prea departe de cea unde
bnuia el c s-ar afla treapta antigravitacional - dar nu avea rost s se
gândeasc la asta acum.
Porni în direccia din care btea vântul, dar curând î_i ddu seama c
înaintarea în labirintul junglei, destul de anevoioas ziua, devenea aproape
imposibil noaptea. Nu putea s-_i mencin sensnulde mers _i se vzu obligat
s controleze din când în când direccia vântului. Intre timp se întunecase de-a
binelea _i cum se împiedica mereu de vreun obstancolnevzut, fcea atâta
zgomot, încât se întreba dac merita s continue. Ins alternativa de a
rmâne acolo nemi_cat în nesfâr_itele ore ale nopcii prea de mii de ori mai
rea. La un moment dat, se poticni _i câteva minute mai târziu, degetele-i
atinser o scoarc groas, carbonifer.
Un copac!

IV.
Ni_te animale mari tropiau la baza copacului, în vreme ce el se cinea
cu str_nicie dnesuportul precar, mult deasupra capetelor lor. Ochi ca de foc îl
priveau cint. In primele ore, ni_te mon_tri s-au ccrat de _apte ori în copac,
miorlind _i curgându-le balele de poft _i de _apte ori arma lui azvârlise raze
tot mai subciri de energie distrugtoare. Uria_e animale carnivore, cu plato_e
de solzi, a cror apropiere fcu s se zguduie pmântul, venir s se înfrupte
din carnea plcut mirositoare _i... Plecar mai denparte.
Trecuse mai bine de jumtate din noapte! In ritmul sta, încrctura n-
avea s-i ajung pân dimineaca - ca s nu mai vorbim de noaptea
urmtoare, sau de cea care urma s vin _i a_a mai departe. Oare câte zile i-
ar trebui ca s ajung la treapt -în cazul în care o va gsi vreodat? Câte
nopci- câte minute - va putea supraviecui dup ce arma-i va deveni inutil?
Pcat c ezwa|u| tocmai czuse de acord s treac de partea lui,
împotriva ru|i|or. Victoria prea atât de apropiat; apoi, dintr-o dat, atât de
îndeprtat. Gândul îi fu întrerupt, cci ceva, o artare hidoas, clefia la
picioarele copacului. Gheare puternice rzuiau scoarca copacului _i-apoi doi
ochi, suprtor de deprtaci, se distancar dintr-o dat _i mai mult, iar el
realiz cu groaz c se îndreptau spre el cu o repeziciune uluitoare.
jamieson î_i în_fac iute arma, ezita o clip, apoi începu s se cacere
grbit mai sus, unde crengile erau mai subciri. Tot timpul cât se strduise s-
_i croiasc drum spre vârf, avu senzacia îngrozitoare c oricând se putea rupe
o creang sub el, care l-ar trimite drept spre artarea bloas de jos; _i avea
teribila certitudine c ni_te flci uria_e se cscau la picioarele lui.
Hotrârea pe care o luase, de a-_i economisi încrctura armei, ddu
roade mai presus de orice a_teptri. Animalul continua s-_i croiasc drum
printre ramurile subciri, când, deodat, un mârâit înspimânttor se auzi jos
_i o alt artare, mai mare, începu s se cacere în copac. Lupta ce se porni
între cele dou animale prea fr sfâr_it. Copacul prinse a se legna în timp
ce animale asemntoare felinelor, cu colc strlucitori, încovoiaci, se luptau
cu ni_te artri cltinau _i mârâiau întruna. Apoi, un cipt strpunse
întunericul _i un monstru uria_, cu gât lung, ale crui flci de doi metri puteau
foarte bine s-l ajung pe jamieson acolo unde se cococase, se ivi în toiul
masacrului _i începu s atace orbe_te întreaga mas de lupttori. Prima
victim fu tras la o parte _i devorat cât ai clipi din ochi, dup care monstrul
se deprt stul pentru moment.
Spre zori, rgetele _i mârâitul acela continuu, apropiat sau mai
deprtat, se domolir, când stomacurile se ghiftuir _i fiarele se retraser
satisfcute în cine _tie ce vizuini mizerabile.
Când se crp de ziu, înc mai era în viac, dar extenuat, cu trupul
tânjind dup pucin odihn. Nu avea decât o singur dorinc - de a tri -îns
nu credea c va putea supraviecui înc unei zile. Dac ezwa|u| nu l-arfi
înghesuit atât de rapid în camera de comand a navei, ar fi putut lua cu el
câteva pastile anti-somn, câteva capsule cu energie pentru arm, o busol-
cronometru _i... Zâmbi neputincios la gândul care-i trecu prin minte... O nav
de salvare, cu ajutorul creia ar fi putut scpa de primejdie.
Din fericire, gsise capsule cu hran în camera de comand _i în_fcase
suficiente s-i ajung pentru o lun. jamieson coborî din copac, se deprt de
petecul de pmânt îmbibat cu sângne_i înghici câteva capsule cu hran.
Incepu s se simt mai bine. Incepu s reflecteze. Dup câte î_i ddea
seama, estimând viteza de deplasare a ezwalului când cltoriser împreun
_i intervalul de timp trecut, treapta antigravitacional trebuia s fie la vreo
zece mile distanc spre nord. Lsând la o parte nenumratele accidente _i
riscuri asta arînsemna pentru el cel pucin o zi, dac nu mai mult, de mers, în
funccie de câte porciuni de ap sau mla_tin avea s întâlneasc în drum. Va
trebui, desigur, s colinde jungla întreag pân s dea de treapta
antigravitacional _i s-_i încarce arma. Treapta în sine nu i-ar fi de nici un
ajutor dac nu _i-ar fi pierdut toat energia, nu era decât un fel de super-
para_ut, incapabil s poarte în zbor alt greutate decât a ei îns_i.
Cu alte cuvinte, cu norocul de partea lui, ar fi avut singurul avantaj al
unei arme de mân încrcate-ochi, cu care ar fi putut porni la un drum de o
sut de mile pân Ia nava naufragiat. O sut mile de jungl, mare _i
mla_tini... ^i Strâmtoarea Diavolului. O sut de mile de ar_ic, umiditate,
animale carnivore...
Dar n-avea nici un rost s pun rul înainte. Fiecare lucru la timpul su
- era singurul mod de a proceda _i de a supraviecui.
Dup ce-i trecu oboseala din oase, din pricina lipsei de somn _i a
tensiunii din cursul nopcii, porni la drum. Prima or de mers anevoios nu-l
încuraj deloc. Parcursese mai pucin de o mil, era convins _i numai în linie
dreapt. Pierduse cel pucin jumtate din timp în zone periferice de mla_tin _i
câteva porciuni mari de un pogon, npdite de rugi de mure atât de de_i _i de
încâlcici, încât se îndoia c pân _i ezwalul ar fi putut s-_i croiasc drum pe
acolo.
Bun parte din timp _i mai mult energie le-a cheltuit ccrându-se în
vreun copac rzlec, ca s verifice distanca _i direccia - o chestiune esencial
dac vroia s ajung la locul potrivit, de unde s porneasc în cutarea
treptei antigravitacionale.
Pe la prânz parcursese, dup aprecierea lui, nu mult de trei mile în
direccia corect. Pata alb care indica pozicia soarelui se afla acum atât de
aproape de zenit, încât pentru vreo or nu mai putea fi sigur de direccia
exact. Acest lucru, la care se adug _i prezenca unui copac înalt în
apropiere _i extenuarea fizic, constituir un argument cople_itorîn favoarea
hotrârii de a se odihni o vreme. In vârful copacului, se zrea un mnunchi de
crengi, asemntor unei palme întinse; cu ajutorul câtorva dintre cele mai
pucin spinoase plante agctoare din preajma putea s se lege _i...
Noaptea, îl trezi mârâitul animalelor de pe Eristan, setoase de sânge,
adunate la baza copacului.
Prima reaccie fu aceea de teroare - teroare sufocant din pricina
întunericului apstor, înfrico_tor din jur. Apoi, recptându-_i treptat
stpânirea de sine, îl cople_i amrciunea la gândul c pierduse atâta timp.
Îns avusese mare nevoie de odihn, î_i spuse în sinea lui, iar acum se
simcea mult mai bine. Nu putea aprecia cât de mult dormise; spera îns s nu
mai fi rmas decât pucin pân la ivirea zorilor.
Deodat, copacul prinse a vibra, cci la baza lui, labe uria_e îi izbeau
tulpina. Speriat, jamieson începu s desfac plantele agctoare care-l
cinuser strâns legat de lca_ul lui din vârful copacului. Ce-i drept, nu putea
s se cocoace mai sus, dar observase c pân _i câciva centimetri contau.
Nu se zrea nici o stea, prin ptura deas de ceac care acoperea
aceast planet slbatic; absenca oricrui mijloc de a înregistra trecerea
timpului fcea ca orele s par de dou ori mai lungi. De mai multe ori,
animale rapace, asemntoare felinelor, încercaser s se cacere pân la el,
dar numai unul ajunse atât de aproape, încâtjamieson se vzu obligat s
foloseasc arma. Fascicolul de lumin care câ_ni din ea fu atât de subcire, c i
se strânse inima. Îns avu efectul dorit: arse labele din fac ale animalului, iar
acesta î_i pierdu echilibrul. Czu, cipând _i zvârcolindu-se, prad celorlalci.
Intr-un târziu, se ivir zorile, dar totul dur atât de mult, încât o vreme
Jamieson nu putu fi sigur dac într-adevr se lumina de ziu. Jos, masacrul se
domolise _i reu_i s deslu_easc câteva animale asemntoare hienelor, pe
care le întâlnise în timpul cltoriei nebune_ti pe spinarea ezwalului, cu dou
zile (numai dou zile?) în urm. Se osptau în lini_te, mai mult sau mai pucin,
din resturile unui numr nedefinit de trupuri dezmembrate. Cu o dimineac în
urm, se întâmplase acela_i lucru, dar de data asta urmrile erau altele. Cci,
deodat, în tcere, un cap uria_ _i un trup rotund, lung de vreo doisprezece
metri, câ_ni dintre arbu_ti, ca o sulica imens _i lovi hiena cea mai apropiat,
care cip o dat, înainte de a fi strivit. Celelalte se risipir cât ai clipi.
Restul trupului uria_ului _arpe se ondul înceti_or _i apru din iarba
înalt; apoi se a_ez s-_i înghit în tihn victima. Aceasta nu dur decât
câteva minute, dar _arpele nu ddea semne de plecare. Zcea acolo, în
vreme ce umfltura din corp se alungea, înnaintândînceti_or în lungul lui,
pân când deveni aproape imperceptibil. In tot acest timp, Jamieson sttu
nemi_cat, respirând cât mai u_or cu putinc. Nu cuno_tea prea bine practicile
de vântoare ale animalului, dar foarte probabil l-ar fi putut culege cu
u_urinc din vârful copacului, dac ar fi încercat.
Dup ce trecu ora cea mai lung din viaca lui Jamieson, _arpele se clinti
în sfâr_it _i se îndeprt. A_tept câteva minute, apoi coborî din copac _i
porni pe urmele bine marcatenale_arpelui, p_ind cât putu de u_or _i
cercetând cu atencie înainte. I_i spuse în sinea lui c era pucin probabil ca
hienele s revin la locul festinului din direccia aceea _i spera ca _arpele s
nu se întoarc sau s se opreasc din drum prea curând. La urma urmei, un
singur animal nu ajungea pentru un stomac uria_, vântoarea trebuia s
conünue.
Dup câteva sute de metri, prsi bucuros urma lsat de _arpe _i o
tie în direccia în care mersese cu o zi înainte. lntre timp, se luminase de-a
binelea, iar soarele rsrise probabil, dar nu se putea vedea decât dup vreo
or pe cer. Ar avea timp destul s-_i stabileasc pozicia _i s-_i corecteze
direccia de mers. Pân atunci, ar porni-o în linie dreapt, pe cât posibil.
Pe Ia prânz strbtuse o distanc mai mare decât cu o zi înainte,
datorit mai ales îmbuntcirii condiciei sale fizice. Nu-_i îngduise decât o
or de odihn _i, pe la jumtatea dup-amiezii, parcursese _i ultimele dou
mile. Oboseala punea stpânire pe el, dar gândul de a petrece o alt noapte
nesfâr_it cu o arm aproape descrcat îl îndemn s se învârteasc în
continuare în cutarea treptei antigravitacionale cât mai era lumin.
La vreo cincizeci de metri distanc de locul unde se afla, se înlca un
copac maiestuos, cruia îi studie structura cu atencie, ca s-l poat
recunoa_te din orice unghi. Copacul avea s constituie punctul lui de reper.
Prima deplasare în cerc avea s o fac la aceast distanc, urmtoarea la
cincizeci de metri mai încolo _i a_a mai departe. Acest plan îi va oferi
posibilitatea de a localiza un obiect mare, metalic - treapta anti
gravitacional - de_i unele zone de vegetacie abundent îl vor obliga s
cerceteze mai îndeaproape. Desigur, mai întâi de toate, se va ccra în
copac, ca s vad atât cât permitea perspectiva din vârf.
Patru ore mai târziu, mergea cltinându-se din pricina epuizrii, dup
ce terminase al cincilea tur. Se întuneca. Prima inspectare din vârful
copacului nu-i dezvluise nimic _i curând trebuia s se întoarc pentru a
petrece o alt noapte istovitoare de somn intermitent _i de co_maruri.
Gândul acesta îi ddu force noi, ca de atâtea ori pân atunci s-_i
termine cel pucin rondul, în ciuda perico|u|ui crescând al animalelor de prad.
Ins nu-_i mai ascunse nep|cutu| adevr c fusese de-un optimism prostesc
în privinca gsirii treptei antigravitacionale. Din cele vzute din vârful
copacului în dup-amiaza aceea, constatase un lucru: pmântul, se îngusta,
formând o peninsul, la numai câteva mile distanc de punctul unde se afla.
Dar ca s cerceteze în amnuncime aceast zon, i-ar fi trebuit câteva
sptmâni.
Se împiedic; nu mai fcea nici un efort s p_easc cu grij; de fapt
nu-i mai psa dac un dezastru final va pune capt acestei situacii acum sau
peste câteva zile.
Pe nea_teptate, jungla deas se retrase, fcând loc unui mic lumini_, pe
care îl observase din vârful copacului, la numai dou sute cincizeci de metri
deprtare. Nici aici pmântul nu era sterp, ci era presrat din loc în loc cu
rugi cenu_ii.
Abia intrase în lumini_, când vzu mi_cându-se un tufi_ mai îndeprtat
_i un animal uria_, micos, cu o privire aprig _i o expresie fioroas îi sri în
fac, la numai cincisprezece metri distanc. Vzându-l peJamieson, mârâi
înspimânttor, î_i deschise flcile cu colci ascucici _i porni la atac.
Jamieson încremeni de spaim, dându-_i numaidecât seama c orice
încercare de a fugi era inutil _i a_teptând ca uria_ul animal s se înscrie în
linie dreapt, pentru ca s încerce s se fereasc din calea lui.
A_tept degeaba. Nici nu porni bine, c labele animalului se încâlcir în
plantele agctoare _i czu greoi printre ele. Incredibil, darîn ciuda sforcrilor
animalului, care fceau s se zguduie pmântul, prea c nu reu_ea s se
elibereze. Din pricina întunericului, nu izbuti s descopere imediat cauza, dar,
cum privea scena fascinat, începu s deslu_easc ceea ce se întâmpla. Planta
agctoare era vie - fioros de vie! Lujere viguroase, ca ni_te biciuri, se
încolceau în jurul labelor animalului _i-l strângeau mai repede decât izbutea
el, cu toate eforturile, s le îndeprteze. Iar altele, cu vârful ascucit, i se
împlântau în carne, ptrunzând prin blana încâlcit. Dintr-o dat, uria_ul trup
fcu o mi_care convulsiv _i începeni, cu picioarele întinse _i încordate, într-o
pozicie nefireasc, parc forcându-se s ajung la ceva _i rmase a_a,
nemi_cat. Animalul zcea acolo, ca _i când se prefcuse în stan de piatr.
Plantele agctoare î_i mai încetinir activitatea frenetic _i începur s
se cacere pe carcasa rigid, cuprinzând toat suprafaca trupului _i fcându-l
treptat nevzut.
Jamieson î_i veni în fire, î_i smulse privirile de la spectacolul acela
îngrozitor _i cercet grbit în jur s se asigure c nici o plant agctoare nu
se apropia de el. Identificase planta, de_i o vedea pentru prima oar _i afla
pentru prima oar cum funcciona. Era planta carnivor Rytt, care împreun cu
specia de _erpi-gigant, fceau ca planeta s nu poat fi folosit ca baz
militar. Ce-i drept, acest asasin ccrtor nu colinda întreaga planet,
precum _arpele, ci aprea nnumaiacolo unde condiciile de sol erau prielnice
ciudatului su metabolism. In aceste zone cre_tea din abundenc, iar
Jamieson se cutremur la gândul c probabil trecuse pe lâng mai multe tufe
de acest fel în ultimele ore. A
Se nelini_ti dintr-o dat, remarcând cât de mult sa întunecase. In
acela_i timp, î_i ddu seama c nivelulzgomotelor de fond, care caracterizau
aceast lume primordial, crescuse ameninctorîn ultimele minute. Aici nu
exista a_a-numitul calm al amurgului; era mai degrab momentul unei
de_teptri prevestitoare de rele, al trezirii animalelor de prad din
nenumrate bârloguri dezgusttoare, începutul prelungitului crescendo al
unui crunt mcel.
Tocmai vroia s se întoarc la copac, al crui vârf se proiecta pe cerul
înnegurat, când percepu o interferenc uluitoare, clarfamiliar _i un gând
deslu_it î_i fcu loc în mintea lui. Nu pe-acolo, TrevorJamieson; în cealalt
direccie. Treapta antigravitacional pe care o cauci se afl în cellalt lumini_,
nu departe de acesta. Acolo ai s m gse_ti _i pe mine, în a_teptarea ta. Se
pare c din nou am nevoie de tine."
Jamieson rmase pe loc tremurând tot din pricina emociei _i a
nesigurancei. Ultima oar când îl vzuse, ezwalul czuse în mâinile rulilor. S
fi fost un _iretlic al rulilor, s se fi aliat ezwalul cu ei pân la urm? Dar de ce
s-ar fi obosit rulii s-l în_ele?
Rulii care m-au capturat sunt morci cu tocii", îl întrerupse impacientat
ezwalul. Nava de salvare cu care au aterizat se afl aici în perfect stare. Nu
_tiu s o comand; de aceea am nevoie de ajutorul tu. N-ai s întâlne_ti
pentru moment nici un animal în drum spre ea a_a c grbe_te-te!"
Jamieson se întoarse degrab _i porni cu force noi s ocoleasc
lumini_ul. Informacia precar pe care i-o dduse ezwalul cam în doi peri
începea s capete un sens. Pesemne c nava de rzboi a rulilor fusese
obligat s plece atât de repede, încât nu avusese timp s-_i recupereze
nava pe care o trimisese în recunoa_tere. Iar echipajul acesteia, crezând c
pusese mâna pe un animal lipsit de inteligenc, îi oferise ezwalului _ansa de
a-i elimina pe toci, invers decât presupusese Jamieson.
Nu i-am omorât", veni ghidul laconic al ezwalului. Nu a fost nevoie. Ai
s vezi imediat ce s-a întâmplat."
Jamiesonstrbtu ultima lizier denplanteasemntoare ferigilor, dar
cu cepi _i ajunse la un lumini_ mai mare. Intr-o parte se odihnea nava de
salvare, din metal închis la culoare, lung de vreo treizeci de metri, a rulilor,
iarîn alt parte, se afla mult-cutata treapt antigravitacional, rmas acum
pe planul secund, din cauza întorsturii evenimentelor. Intre ele, printre
tufi_urile cenu_ii ale plantelor Rytt, zceau resturile fr viac, asemntoare
unor viermi, a unei duzini de ruli - aparicii stranii pân _i pe aceste meleaguri
nefire_ti. Plante ccrtoare cenu_ii crescuser din bel_ug lâng u_a deschis
a navei de salvare, unele trecând de prag _i ptrunzând în interiorul
întunecos, parc în cutare de noi victime, în felul lor incon_tient, instinctiv.
Jamieson clipi din ochi; ghici ce se întâmplase.
Operaciunile tale logice sunt admirabile", interveni sardonic ezwalul,
de_i cam încete. Da, m aflu în camenrade comand a navei; m desparte o
u_ de ocel de plantele ccrtoare. Ici sugerez s-ci folose_ti repede arma, ca
s-ci croie_ti drum printre ele _i s ptrunzi în interiorul navei. Mi_un prin
apropiere câteva animale _i de data asta nu te mai poci baza pe ucigtoarea
plant c te va proteja din nou.
Jamieson se hotrî repede; se întoarse spre treapt, la vreo
cincisprezece metri distanc, lsând spaciu suficient între el _i plantele
cenu_ii. Din fericire, treapta antigravitacional rmsese neatins; se ccr
pe ea _i ddu la o parte un capac argintiu, care dezvlui mecanismul, relativ
simplu, de comand. Scoase din arm un cap de _urub _i ls s-i cad în
palm o capsul mic. Aceasta era inima armei lui; dac nu o putea înlocui,
rmânea fr nici un ajutor.
Ridic, apoi, capacul unui compartiment plumbuit în form de cutie, din
camera de comand, a_ez capsula într-un suport mic, de form ciudat _i
puse capacul la loc. Asta a fost tot. În zece minute, reacciaregeneratorului,
iniciat de relativ pucinii neutroni rma_i în capsul,nva face ca arma s se
încarce. Dar nu intenciona s a_tepte atât de mult. ln aproximativ trei minute,
se putea încrca suficient.
Jamieson se lipi de podea, în întuneric, gata s încerce, dac era
nevoie, s în_face importanta capsul _i s o pun repede la loc ca s-_i
salveze viaca. Era convins c se putea, dar nu se baza pe nici un ajutor.
Întreaga situacie, cu pericolele ei, i se limpezi acum în minte. ^i simplul fapt
c nu percepu nici un gând de protest de la ezwal tindea s o dovedeasc.
În timp ce a_tepta, scrutând întruna întunericul din jurul lumini_ului,
vorbi cu voce tare, calm _i rspicat:
- Deci rulii nu _tiau de existenca plantei Rytt. Nu m surprinde; este
una dintre pucinele de acest fel în galaxie. Darînseamn c s-au poticnit
noaptea de ea, dac a reu_it s-i prind pe toci. A_a s-a întâmplat, sau atunci
mai erai înc în trans, ca un animal prost, cum te credeau ei?
Rspunsul ezwalului veni numaidecât, plin de aroganc:
- M-am debarasat de hipnoz înainte ca ei s m duc la nava de pe
platforma antigravitacional, unde m cineau legat. Toci stteau în jurul meu
înarmaci, a_a c m-am gândit c arfi mai bine s nu le dezvlui cât de u_or
pot s m eliberez de legturi _i m-am prefcut c nu-mi recptasem
cuno_tinca, în timp ce m închideau în compartimentul cu provizii. Apoi am
rupt lancurile. Am a_teptat s vd dac aveau de gând s prseasc nava
din nou, când, dintr-o data, s-a auzit un zgomot ca de tunet _i au ie_it cu tocii
afar. N-am deslu_it nimic din gândurile lor stranii, n-a_ putea spune decât c
erau agitaci. Brusc, devenir mai agitaci _i apoi, dup câteva minute, fluxul
gândirii lor se opri. Puteam s bnuiesc ce se întâmplase. dar ca s fiu mai
sigur, am ie_it din compartiment _i am privit afar prin u_a principal de
intrare a navei. Se întunecase de-a binelea, dar eu vd foarte bine _i pe
întuneric. Muriser cu tocii.
jamieson î_i dori s fi putut vedea _i el la fel de bine în întuneric. I se
pru c vede ceva mi_cându-se într-unul din cotloanele mai întunecate ale
Iumini_ului, dar nu putea fi sigur. Pesemnec cele trei minute trecuser deja.
Nu mai a_tept. I_i impuse mâinilor tremurtoare s se mi_te metodic, lu un
cle_te mic din cutia de plumb, deschise capacul _i scoase cu grij capsula. O
introduse în arm, puse la loc capul _urubului _i rsufl u_urat.
Se uit înc o dat de jurîmprejur, apoi scrut cu privirea locul suspect;
înc nu se contura nimic. Era, probabil, imaginacia lui. Dar continu s
priveasc atent, în timp ce cobora de pe treapta antigravitacional _i se
îndrepta încet spre nav.
Vorbi din nou, cu calm.
- Mi-ai spus tot ce vroiam s _tiu. Cred c pot s continui _i singur
restul pove_tii. Dup ce ai vzut c toci rulii muriser, te-ai hotrât s-ci
petreci noaptea în nav. Nu te poci baza pe agerimea extraordinar a privirii
tale ca s te protejeze de posibilele atacuri ale plantei Rytt. Este singurul
lucru de care te temi cu adevrat pe aceast planet. Ce interesant trebuie
s fi fost prima ta întâlnire cu planta! Pe lâng iuceala _i forca ta uluitoare,
bnuiesc c ai avut nevoie _i de un dram de noroc ca s scapi. ^i ai constatat
c, pe msur ce înaintai în interiorul peninsulei, devenea tot mai de
neptruns. Te-ai speriat de tot. Ai hotrât c ai nevoie de mine, de mine _i de
arma mea. A_a c te-ai întors.
Prima tuf de plante ccrtoare pe care o întâlni era ca o pat mai
deschis la culoare pe pmântul întunecat. jamieson îndrept arma spre ea,
î_i acoperi cu mâna cealalt ochii _i aps pe trgaci. Se auzi o trosnitur,
când fascicolul pârjolitor atinse pmântul _i, de_i nu vzu strlucirea flcrii,
era convins c arma era încrcat suficient. O plimb de la dreapta la stânga,
înaintând câciva pa_i, apoi se opri _i lu degetul de pe trgaci. I_i roti privirea
_i constat c înc mai putea vedea bini_or. Sttea în mijlocul unui gazon
întins, de culoare închis, iar cea mai apropiat tuf de plante cenu_ii se afla
la _ase metri în faca lui.
- Ai stat dou zile în camera de comand, nu-i a_a? Continu
jamieson. Cred c ci-a fost cam greu s intri pe u_. Dar n-ai avut încotro,
fiindc tabloul principal de comand funccioneaz cu ajutorul unei ma_inrii
pe care n-o încelegi _i pe care n-ai reu_it s-o clinte_ti din loc cu toat forca ta.
In dimineaca urmtoare, când ai deschis u_a camerei de comand, ai dat de
planta Rytt de cealalt parte a ei. Pariez c ai închis-o degrab _i ai pus toate
zvoarele. Desigur, asta a împiedicat-o s înainteze - nu are putere suficient
s ptrund printr-o u_ grea de metal. Poate s te înhace _i s te strpung
în sute de locuri deodat, dar nu poate doborî o u_ de ocel, a_a cum poci tu.
A_a c ai rmas înuntru.
Cu cea de a doua tuf de plante cenu_ii ceva mai mare proced la fel.
Acum, întrejamieson _i nava de salvare rmânea cel mai mare tufi_, aproape
solid, în care zceau rulii morci.
Continu pe un ton lini_tit, tios:
- Ai studiat timp de dou zile mecanismul de control, încercând s-i
dai de cap, îns n-ai reu_it.
La un moment dat, te hotrâse_i s accionezi oricum pârghiile de
comand, cu orice risc. Apoi, am aprut eu _i situacia s-a schimbat. M refer
la aparicia mea prin apropiere, cu câteva ore în urm. M-ai simcit, desigur.
Pentru tine, s-a ivit o alternativ convenabil. Ai continuat s examinezi
comenzile. Dac n-ai reu_i s le încelegi înainte de cderea nopcii, m-ai obliga
s te ajut, fiindc eu s-ar putea s nu supraviecuiesc o alt noapte, extenuat
cum sunt. Dar dac ai izbuti s înveci cum se conduce nava, ci-ai lua
tlp_ica, lsându-m aici, s mor.
Se opri _i a_tept nicel, dar nu primi nici un rspuns de la ezwal, nici
mcar o acuzacie. Nu era surprins. Fiinca stranie _i mândr din interiorul navei
î_i ddea prea bine seama c nu câ_tiga nimic dac protesta _i era incapabil
de a simci mustrri de cuget.
Jamieson î_i croi drum pârjolind totul în calea lui, ajungând la numai
câciva metri de tabloul de comand al navei de salvare. Nu mai rmseser
decât acele plante care ptrunseser în interiorul navei. Reduse intensitatea
puterii armei sale, s nu strice materialul de etan_eizare care acoperea
tabloul de comand. Apoi îi adres ezwalului ultimele cuvinte, cel pucin a_a
spera el.
- Am s ard toate plantele pe care le întâlnesc pân la u_a încperii în
care te afli. Dup care, tu trebuie s ie_i de acolo _i s intri în compartimentul
cu provizii, unde vei rmâne. Pentru asta, am s programez arma în a_a fel,
încât un releu fotoelectric s curece coridorul de trecere de cum pui piciorul
pe el. Dac stai lini_tit, nu ci se va întâmpla nimic. Ne trebuie dou sptmâni
ca s ajungem la baza cea mai apropiat; de-acolo putem porni spre planeta
Carson, unde îci voi da bucuros drumul. Intre timp, s-ar putea s gse_ti ceva
comestibil în compartimentul cu alimente, de_i m îndoiesc. Te poci consola
cu gândul c fr unele cuno_tincede astronautic _i de comand a navelor,
ai fi murit de foame pân s fi reu_it de unul singur s te întorci acas. In
orice caz, când te voi vedea pentru ultima oar, vei fi înc în viac.
Nu ci-a reu_it încercarea de a nu dezvlui guvernului crii mele nimic
despre inteligenca ezwalilor. Dar trebuie s-ci mrturisesc c, dup prerea
mea, cu un ezwal adult este la fel de greu s comunici ca _i cu un animal
iracional. ^i-acum, n-ar fi ru s-ci îndeprtezi cât mai mult spinarea de lâng
u_, o s se înfierbânte în câteva clipe.

V.
La dou zile distanc de Eristan II, Jamieson stabili contact prin radio cu
o nav spacial a unei rase prietene cu omul. Le explic situacia _i îi rug s-i
dea voie s le foloseasc transmictoarele puternice pentru a lua legtura cu
cea mai apropiat baz pmântean. Zis _i fcut!
Ins trecu o sptmân pân ca o nav de rzboi pmântean s ia la
bord nava de salvare a rulilor _i s se învoiasc s-l transporte pe Jamieson _i
pe ezwal pân la planeta Carson. Comandantul navei nu _tia nimic despre
situacia ezwalului. Se mulcumi s verifice identitatea lui Jamieson _i crezu ce-i
spuse acesta, c era autorizat s se ocupe de ezwali.
Când ajunser pe planeta Carson, Jamieson primi de la comandantul
bazei permisiunea ca nava s aterizeze într-o zon nelocuit de fiince umane.
Acolo, purt ultima conversacie cu ezwalul.
Era un decor ca în basme. Dealuri înalte se întindeau spre nord. Spre
vest se afla o pdure verde iarîn valea dinspre sud strluceau apele unui râu
bogat. Planeta Carson era un trâm bogat în vegetacie _i ap.
Ezwalul coborî înceti_or pe pmânt, se întoarse _i-_i ridic privirile spre
Jamieson, care rmase pe o proeminenc a platformei din partea inferioar a
naveL A
- Te-ai mai rzgândit între timp? lncepu Jamieson.
Ezwalul îi replic tios:
- Ia-ci tlp_ica de pe planeta noastr _i du-i _i pe ceilalci oameni cu
tine!
- Vrei s le transmici semenilor ti c a_a vom face dac vor dezvolta
o civilizacie tehnic în stare s apere planeta de ruli? Spuse Jamieson.
- Ezwalii nu vor accepta niciodat s devin sclavii ma_inriilor.
Rostise acele cuvinte pe un ton atât de hotrât, încâtJamieson se vzu
nevoit s încuviinceze din cap adevrul exprimat de ezwal. Ezwalii adulci se
încadrau emocional într-un model de viac elaborat cu milioane de ani în
urm. Din capcana în care se aflau, nu puteau scpa decât cu ajutor din
afar.
- Totu_i, gânde_te-te la tine ca individ, i se adres el pe un ton
prietenos. Vrei viac pentru tine, ca entitate superioar. Am dovedit-o pe
Eristan Il.
Ezwalul prea iritat _i pus în încurctur.
- Din gândirea ta, înceleg c exist rase care duc o existenc colectiv.
Ezwalii sunt fiince separate care împart un cel comun. De_i nu-ci înceleg bine
gândurile, cred c prive_ti acest separatism ca o slbiciune.
- Nu, slbiciune nu, rspunseJamieson. Doar un punct atacabil. Dac
aci fi constituit un grup, v-am fi tratat altfel. De pild, tu nu ai un nume, nu-i
a_a?
Gândul ezwalului sugera disprec:
- Telepacii se recunosc unii pe ceilalci fr s aib nevoie de un mijloc
atât de primitiv de identificare _i, te previn..., o not de mânie î_i fcu loc în
gândul ezwalului, dac crezi c ai s-i transformi pe ezwali în ni_te
conformi_ti, te în_eli amarnic.
Tonul se schimb din nou. Furia ced locul disprecului.
- Dar, desigur, problema ta nu este ce vei face cu noi, ci cum îci vei
convinge semenii c ezwalii sunt ni_te fiince racionale. Te las cu aceast
dilem, TrevorJamieson.
Ezwalul fcu stânga-împrejur _i se deprt la galop. Jamieson îl strig:
-Îci mulcumescc mi-ai salvat viaca _i mulcumescfiindc ai dovedit
înc o dat importanca colaborrii împotriva unui pericol comun.
- Eu în schimb, nu pot mulcumi pentru nimic unei fiince umane, veni
rspunsul. Adio _i nu m mai deranja.
- Rmâi cu bine, spuse jamieson înceti_or. Avu un sentiment de regret
_i de e_ec.Între timp platforma pe care se afla începu s Iuneceînapoi, spre
interiorul navei. Când ajunse în pozicia cerut, simci efectul antigravitaciei, în
timp ce nava începu s se ridice. Dup câteva secunde, nava accelera.
Înainte de a prsi planeta Carson,jamieson vorbi în faca consiliului
militar. Sugestiile lui fur întâmpinate cu deosebit rceal. Dup ce-i
ascultar argumentele, pre_edintele consiliului îl întrerupse:
- Domnule jamieson, în aceast încpere sau pe aceast planet, n-ai
s gse_ti un singur om care s nu fi avut un deces în familie, o rud ucis de
ace_ti ezwali monstruo_i.
jamieson a_tept, de vreme ce din punct de vedere _tiincific _i militar,
aceast remarc era irelevant. Pre_edintele continu:
- Dac am cnredec aceste creaturi sunt racionale,primul impuls ar fi
s le exterminm. Incelege o dat pentru totdeauna c omului nu trebuie s-i
fie mil de o alt ras _i nu te a_tepta la mil fac de ezwali din partea
locuitorilor acestei planete.
Se auzi un murmur de încuviincare din partea celorlalci membri ai
consiliului. jamieson privi în jur la cercul acela de chipuri ostile _i încelese c
planeta Carson era într-adevr o baz nesigur. Numai rareori în istorie
gsise omul o ras strin atât de ostil precum ezwalii. Problema era cu atât
mai serioas, cu cât planeta Carson era una dintre cele trei baze principale
folosite de oameni pentru aprarea galaxiei. Nici nu putea fi vorba de o
retragere de acolo. Dac se va dovedi necesar, aplicarea unei politici de
exterminare ar putea fi justificat de convencia cu privire la rasele strine
aliate omului. Dar cheia succesului unei asemenea acciuni nu o decinea decât
el, el singur, _i anume c ezwalii comunicau prin telepatie. Ca animale,
ezwalii dejucaser toate încercrile lor de a-i distruge, din simplul motiv c
pucini oameni întâlniser vreodat în viaca lor un ezwal, iar cauza era acum
evident: aveau un sistem de avertizare.
Dac le-ar fi spus acestor indivizi stpânici de ur c ezwalii erau
telepaci, oamenii de _tiinc de pe planeta Carson ar fi nscocit numaidecât
metode de distrugere. Aceste metode, bazate pe undele mentale create
mecanic, ar fi provocat confuzie printre ezwali, ai cror membri erau destul
de naivi _i vulnerabili.
jamieson î_i ddu seama c nu era momentul potrivit s povesteasc
întâmplrile de pe Eristan II. Ii ls s cread c le expusese doar o teorie de-
a lui. Datorit poziciei lui, mulci dintre ei ar da crezare faptelor, dac le-ar
relata. Dar toci puteau respinge o simpl teorie, fiindc ei se aflau la faca
locului, aveau experienc, iar el era un simplu vizitator. Totu_i, trebuia s-i
fac s înceleag c atitudinea lor rigid era inadmisibil.
- Domnilor, începu jamieson _i doamnelor, se înclin în faca celor trei
femei, membre ale consiliului, nu gsesc cuvintele potrivite pentru a exprima
simpatia _i bunele intencii ale Convenciei Galactice, sentimente care i-au
determinat s m trimit aici, în speranca c i-a_ putea ajuta pe oamenii de
pe planeta Carson s rezolve problema ezwalilor. Dar, trebuie s v
mrturisesc c intencionez s recomand Convenciei s se cin un plebiscit,
având drept scop: s se stabileasc dac rasa uman de aici e capabil s
adopte o solucie racional cu privire la problema ezwalilor.
Pre_edintele i se adres cu rceal:
- Cred c suntem îndreptcici s considerm cuvintele dumitale o
insult la adresa noastr.
- Nu am avut o asemenea intencie, replic Jamieson. Dar prerea mea
este c membrii acestui consiliu sunt cople_ici de resentimente _i c nu am
alt solucie decât s apelez la oamenii, de rând. V mulcumesc c m-aci
ascultat.
Jamieson se a_ez pe scaun. Dineul oficial care urm se desf_ur într-
o tcere desvâr_it.
Dup prânz, vice-pre_edintele consiliului se îndrept spre Jamieson, în
compania unei femei tinere. Aceasta prea s nu aib mai mult de treizeci de
ani, avea ochi alba_tri, un chip _i o siluet plcute, dar o expresie dârz,
lipsit de feminitate, care-i scdea din ceea ce ar fi putut fi o frumusece
deosebü.
-
Doamna Whitman m-a rugat s v-o prezint, doctore Jamieson, i se
adres vice-pre_edintele pe un ton aproape nepoliticos.
Fcu în grab prezentrile _i plec, de parc nu putea suporta mai mult
decât un scurt contact. Jamiesono studie cu atencie.Î_i aminti c o
remarcase mai devreme, pe când era angajat într-o conversacie mai întâi cu
primul, apoi cu cel de al doilea vecin de mas; unul dintre ei era cel care le
fcuse cuno_tinc.
- E_ti doctor în _tiince, nu-i a_a?Îl întreb ea. El încuviinc din cap.
- Mi-am luat doctoratul în fizic, dar _i în mecanic spacial _i
explorare interstelar - un domeniu extrem de specializat.
- Da, cu siguranc, spuse ea. Sunt vduv _i am un copil. Socul meu a
fost inginer chimist. M-a uimit întotdeauna nivelul lui de cuno_tince. Apoi
adug, ea _i cum ar fi fost un gând întârziat: Un ezwal l-a omorât.
Jamieson presupuse c fusese un strlucit inginer chimist, din moment
ce socia lnuise învârtea în cercurile consiliului. Dar ei nu-i spuse decât:
-Imi pare ru pentru dumneata _i copil. Ea se crisp, apoi î_i reveni.
- Motivul pentru care am vrut s te cunosc este c regulile de baz cu
privire la planeta Garson s-au stabilit cu dou generacii înaintea noastr. A_
dori s mai rmâi câteva zile, fiindc a_ vrea s-ci expun o posibil alternativ
pentru solucionarea gravei probleme cu care ne confruntm aici. Avem o Lun
locuibil, _tiai?
Jamieson o remarcase, când nava lui se apropia de planet.
- Vrei s spui c acolo ar trebui instalat baza? Spuse el înceti_or.
- Uit-te la ea. Nu s-a mai uitat nimeni de cincizeci de ani încoace,
spuse ea. A
Trebuia s admit c era un argument demn de luat în seam. In
aceast vast societate galactic, atencia acordat indivizilor _i chiar
grupurilor mai mari prea s fie redus. Date importante erau deseori clasate
_i uitate. Autoritcile competente trebuiau s acorde atencie prea multor
probleme curente. Fiecare necesita o examinare atent _i, o data ce era
examinat _i se lua o hotrâre, factorul de decizie refuza s reexamineze
datele.
Jamieson se îndoia c ea ar avea vreo solucie. Dar insistenca opozicie a
fiecruia dintre membrii consiliului îl cople_ise, drept care îl mi_case faptul c
dorea s comunice cu el, în loc s-l urasc.
- Vino, te rog, îl îndemn ea.
Jamieson calcul în gând cum sttea cu timpul. Mai rmâneau câteva
sptmâni pân ce transportorul |ent", la bordul cruia se afla femela-ezwal
_i puiul ei, s-_i încheie cltoria, de mii de ani lumin, spre Pmânt. Putea s
mai stea câteva zile, cci avea timp s ajung pe Pmânt înaintea
transportorului.
- Bine, spuse el, vin. S înceleg c îmi veci fi ghid?
Ea râse, dezvelindu-_i dincii albi strlucitori.
- Crezi c, în afar de mine, va mai sta cineva mcar de vorb cu
dumneata?
Jamieson îi ddu, întristat, dreptate.

Vl.
Îl dureau ochii. Clipea des, în vreme ce zburau, strduindu-se s nu
piard din ochi sclipirea metalului anti_oc din care era confeccionat costumul
spacial, accionat de energie, al ghidului su...
Regretadeja amarnic c accepntases întreprind aceast cltorie
spre Luna stranie a planetei Carson. In drumul de la planet spre Lun, într-o
nav mare de lupt, pe care o ceruse s i se pun la dispozicie, studiase
Enciclopedia Interstelar _i aflase o serie de date reale. Existau enorme
schimbri de temperatur de la zi la noapte. Asemenea corpuri planetare pur
_i simplu nu puteau întrecine milioanele de oameni necesari pentru
funccionarea unei baze militare importante.
^i era exasperant de greu s nu o scape din ochi, din cauza sclipirii
orbitoare a soarelui, ce se înlca tot mai sus, la orizontul fantastic al
satelitului planetei Carson. Ghidul su se mencinea, parc, într-adins în
strlucirea soarelui de dimineac, ca s-i distrag mintea obosit _i s-i
slbeasc puterile.
La peste o mil sub ei, o pdure gola_ se întindea neregulat pe un sol
întunecat, respingtor. Roci parc ciupite de vrsat, pietri_ chinuit _i din loc în
loc, câte un petic rzlec, neprimitor de iarb, întunecat _i neprietenos ca _i
pdurea gola_ - totul se pierdu în deprtare, cci ei trecur în zbor mult
deasupra acestora, dou obiecte sclipitoare de metal, ce se deplasau cu
viteza meteorilor.
Vzu de câteva ori turme de ierbivore înalte, de culoare sur _i o dat,
departe spre stânga, zri sclipind în soare plato_a de solzi a unui soi de
vampinri, numici gryb.
Ii era greu s se uite la vitezometrul încorporat în casca transparent a
armurii sale spaciale, fiindc mai avea o casc dedesubtul primei, prins de
costumul înclzit electric, iar lumina soarelui ptrundea orbitoare printre cele
dou obstacole. Dar acum c începuse s bnuiasc ceva, î_i încorda privirile
ca s înfrunte strlucirea aceea, pân când ochii îi lcrimar _i se înceco_ar.
Ceea ce vzu îl fcu s strâng din dinci. Se rsti în tele-radio; glasul ii era
aspru _i neprietenos ca _i gândurile:
- Doamn Whitman!
- Da, doctore jamieson! Vocea femeii rsun în tele-radio; auzul atent
al lui jamieson surprinse o not de disprec _i cert ostilitate în cuvântul
Doctore". Ce s-a întâmplat, doctore?
- Mi-ai spus c aceast cltorie va fi de cinci sute douzeci _i una de
mile, sau...
- Sau cam a_a ceva! Replica fu scurt, dar ostilitatea mai evident,
mai intencionat.
Ochii lui jamieson se îngustar, transformându-se în dou linii cenu_ii,
ca de ocel.
- Ai spus cinci sute douzeci _i una de mile. Cifra este destul de
ciudat ca s par adevrat _i nu cred c nu cuno_ti distanca exact de la
Cinci Ora_e pân la minele de platin. Am parcurs _ase sute douzeci _i nou
de mile, mai mult acum, cu fiecare clip ce trece, de când am plecat de la
Cinci Ora_e,cu pesntedou ore în urm _i...
- A_a este! Il întrerupse tânra femeie cu vdit insolenc. Ce pcat,
doctore Trevorjamieson.
El tcu, examinând situacia _i posibilele ei pericole. lndignat, primul su
impuls fu s-i rspund cu aceea_i aroganc nea_teptat, dar creierul su,
dintr-o dat limpede ca cristalul, îi înbu_i aceast dorinc _i se lans într-o
speculacie.
La mijloc era o intencie criminal. Trecu în revist în gând, cu
sentimentul unei repetri, pericolele de moarte pe care le întâmpinase
înainte, de-anlungulacelor ani îngrozitori, când colindase planetele cele mai
îndeprtate. Ii ddea o satisfaccie rece gândul c odinioar ie_ise învingtor.
În ce prive_te crima, ca _i în alte privince, experiencaconteaz.
jamieson începu s mic_oreze viteza amecitoare. Avea s dureze, dar
poate c nu era prea târziu, de_i atitudinea femeii sugera c momentul
hotrâtor se apropiase îngrijortor de mult. Nu putea face nimic pân nu
încetinea mult viteza.
jamieson î_i potoli pulsul dezlncuit _i spuse lini_tit:
- Spune-mi, toci membri consiliului sunt de acord cu aceast crim?
Sau e o idee proprie?
- Acum pot s-ci spun, replic tânra femeie. Am hotrât c n-ai s
mai faci Convenciei Galactice nici un fel de recomandri în favoarea ezwalilor.
^tiam, desigur, c Luna aceasta nu va fi niciodat acceptat ca baz
înlocuitoare.
jamieson râse; un râs forcat, fr umor, în semn c încelesese,care-i
ajut s disimuleze coborârea treptat, prudent spre pmânt. Incordarea, în
timpul coborârii în picaj, îi istovi trupul, îi epuiza plmânii, dar continu cu
îndârjire. Rmsese singur pe cer; costumul strlucitor al ghidului su se
pierduse undeva, în cecuri. Desigur, nu întorsese capul _i nici nu remarcase
pe dispozitivul de fixare a cadrului c el schimbase direccia. Dornic ca
descoperirea s aib loc cât mai târziu cu putinc, Jamieson spuse:
- ^i cum ai de gând s m omori?
- Peste aproximativ zece secunde, începu ea pe un ton încordat,
motorul costumului tu... Se întrerupse. A, nu mai e_ti în spatele meu. Deci,
încerci s aterizezi. Ei bine, nu-ci va fi de nici un folos. M întorc dup tine...
Jamieson se afla la numai cincisprezece metri de stânca gola_, când
auzi un scârcâit de la mecanismul, pân atunci silencios, al motorului
costumului su. Iuceala fulgertoare a consecincelor nu-i ls timp decât
pentru o reaccie instinctiv. Simci o durere în picioare, o durere acut,
chinuitoare _i o senzacie de ameceal _i de dogoare care-i tulbur raciunea.
Apoi, se prbu_i la pmânt _i, cu o mi_care disperat, instinctiv, întrerupse
sursa de putere scurtcircuitat, care îl ardea de viu. Mintea i se întunec,
acoperit parc de un vl acaparator.
O lume pestric de stânci se învârtea în jurul su, Jamieson începea s-
_i revin! Se strdui s-_i recapete cuno_tinca _i, dup câteva clipe de
absenc mental, constat c nu mai purta costumul spacial. ^i, când
deschise ochii, lumina nu-l mai orbi, mai ales c acum rmsese numai cu o
casc, cea ata_at de costumul înclzit electric. Simci c ceva - un colc de
stânca -îl începa în spinare. Amecit, dar cu privirea limpede, î_i ridic ochii
spre tânra femeie cu aer hotrât, care îngenunchea lâng el. Ea îi întoarse
privirea cu ostilitate _i spuse tios:
- Ai avut noroc c mai e_ti înc în viac. Dup cum vd, ai închis
motorul tocmai la timp. A fost scurtcircuitat cu pilitur de plumb _i ci-a ars
nicel picioarele. Te-am uns cu o alifie, ca s nu mai simci durerea; _i vei putea
s mergi.
Se opri _i se ridic în picioare. Jamieson î_i scutur capul, ca s-_i
limpezeasc privirea, apoi o privi întrebtor, dar nu spuse nimic.
- Nu credeam c o s m impresioneze atât de neplcut o arsur, îi
mrturisi ea aproape furioas, dar m-a impresionat. M-am întors ca s te
omor, dar n-a_ omorî nici un câine fr s-i acord o _ans. Tu ai avut-o, dac
îci folose_te la ceva. A
Jamieson se ridic. l_i fix privirile asupra chipului ei, dindrtul c_tii.
Mai întâlnise femei neînduplecate, dar niciuna atât de sincer _i onest în
privinca intenciilor ei, mai ales c era singur, lipsit de proteccie.
Fruntea i se încrunt, preocupat de gânduri. Privi în jur, iar ochii si
obi_nuici s remarce orice detaliu constatar o lips.
- Unde ci-e costumul spacial?
Femeia fcu un semn din cap înspre cer. Glasul ei nu trda nici urm de
amabilitate, când i se adres:
- Dac ai ochi buni, ai s zre_ti o pat întunecat, aproape invizibil
acum, la dreapta soarelui. bi-am legat costumul de al meu _i pe-al meu l-am
pus în funcciune. Vor cdea pe soare, peste vreo trei sute de ore.
Medita cu indiferenc asupra acestui fapt.
- S-mi fie cu iertare, dar nu cred c ai hotrât s rmâi _i s mori
alturi de mine. ^tiu c oamenii accept s-_i dea viaca pentru o cauz pe
care ei o consider just. Dar nu înceleg de ce ar trebui s mori. Nu m
îndoiesc c ci-ai fcut unele aranjamente ca s fii salvat.
Femeia se ro_i, schimbându-se la fac din pricina va|u|ui de furie.
- Nici vorb de salvare, spuse ea. Am s-ci demonstrez c, în aceast
privinc, nici un individ al comunitcii noastre nu se gânde_te la persoana lui.
Voi muri aici, împreun cu tine, fiindc, evident, nu vom reu_i niciodat s
ajungem la Cinci Ora_e pe jos, iar minele de platin se afl la o distanc mai
mare de noi. A
- Pur bravad! Spusejamieson. In primu| rând, faptul c ai rmas cu
mine nu dovede_te altceva decât neghiobie; în al doilea rând, sunt incapabil
s admir o asemenea decizie. Totu_i, m bucur c e_ti aici _i-ci mulcumesc
pentru alifia contra arsurilor.
jamieson se ridic cu grij, încercându-_i picioarele, mai întâi dreptul,
apoi stângul _i simci cum îl cuprinde un val de ameceal; fcu un efort ca s-i
opun rezistenc.
- Hm! Coment el cu voce tare, pe acela_i ton indiferent. Nu m
doare, dar sunt slbite. Alifia ar trebui s vindece arsurile pân la cderea
nopUL
- Vd c prive_ti lucrurile cu calm, spuse Barbara Whitman sarcastic.
jamieson încuviinc clin cap.
- M bucurîntotdeauna s constat c sunt în viac _i presimt c pot s
te conving c drumul pe care ai de gând s-l recomanzi pentru a ajunge la
planeta Carson este o solucie înceleapt.
Ea râse strident.
- Se pare c nu-ci dai seama de gravitatea situaciei. Ne aflm la cel
pucin dousprezece zile distanc de civilizacie, dac socotim c strbatem
_aizeci de mile pe zi, ceea ce e aproape imposibil. La noapte, temperatura va
coborî la cel pucin o sut de grade sub zero, de_i variaz, ajungând uneori la
o sut _aptezeci _i cinci de grade, în funccie de deplasarea nucleului
satelitului, care este foarte fierbinte _i, uneori, foarte aproape de suprafac.
Iat de ce pot viecui pe aceast Lun fiincele umane - _i alte forme de viac.
Soarele _i planeta Carson, în primu| rând Soarele, influenceaz nucleul
satelitului, a_a c în timpul zilei este destul de cald, dar când influenca se
exercit asupra celeilalte prci a planetei, noaptea se face îngrozitor de frig.
Ici explic toate astea ca s ai o idee despre ce este vorba.
- Continu, spusejamieson fr alt comentariu.
- A_adar, dac nu murim de frig, peste dou-trei zile vom da precis
peste vreun gryb-vampir. Adulmec mirosul de sânge uman de la o distanc
uluitor de mare, iar sângele - probabil din motive chimice -le d o senzacie
nebuneasc de foame. O dat ce repereaz o fiinc uman, totul e pierdut.
Pot doborî cei mai mari copaci _i pot spa vguni în stânc. Singura scpare
ar fi o arm atomic, dar ale noastre au disprut o dat cu costumele. Nu ne-
a rmas decât cucitul meu de vântoare. In afar de asta, singura surs de
hran ar fi animalul ierbivor uria_ care trie_te pe aceste meleaguri, dar care
fuge ca o cprioar cum vede o mi_care _i, pe deasupra, când este încolcit,
poate omorî o duzin de oameni neînarmaci. Ai s fi surprins ce foame o s ci
se fac în scurt vreme. Ceva în atmosfer - desigur, noi respirm aer filtrat -
grbe_te procesul de digestie. În câteva ore vom muri de foame.
- Pare s-ci dea o satisfaccie sinistr, ziseJamieson pe un ton sec.
- Misiunea mea aici este s am grij s nu te întorci viu la baz,
izbucniea.
Jamieson aproape c nici nu o auzi. Chipul i se schimonosi de o aprig
încrunttur.
-Îmi pare ru c te-ai întors. Regret nespus c o femeie se af| într-o
situacie atât de delicat. Prietenii ti, care au acceptat acest lucru, sunt ni_te
ticlo_i, în ce m prive_te, eu am s m întorc bine sntos.
Ea râse disprnecuitor:
- imposibil! Incearc s supraviecuie_ti pe so|u| sterp al acestei Luni;
încearc s omori un gryb cu mâinile goale!
- Nu cu mâinile, replic Jamieson neînduplecat. Cu mintea _i cu
experienca pe care am cptat-o. Ne vom întoarce la Cinci Ora_e în ciuda
acestor obstacole naturale, în ciuda ta!
În tcerea care urm, Jamiesonexamin împrejurimile. Simci primul fior
de îndoial, când cuprinse cu privirea _i cu ochii mincii infernul acela slbatic
_i dezolant de stânci, care se întindea peste tot. Nu, nu chiar peste tot! Abia
vizibil, în deprtare, în direccia în care aveau s-o porneasc, se afla o coast
stâncoas învluit în negur, ce prea s sfideze aburul acela de
semiobscuritate: cerul de deasupra orizontului. Ceva, mai aproape,
îngrmdeala de stânci lua forme fantastice, încremenite parc într-o
dureroas contorsiune. Nu sugerau nici frumusece, nici mrecie; o întindere
nesfâr_it, exasperant de moart... ^i tcere!
Revelacia brusc a acelei tceri desvâr_ite îl cutremurase ca un _oc
fizic. Deodat, tcerea i se pru vie. Prea c apas implacabil asupra
lespezii de stânc pe care stteau. O tcere ru-prevestitoare, fr sfâr_it; nu
se auzea nici un ecou, nici o boare de vânt, care s _uiere _i s geam printre
miile de scobituri _i crpturi spate în so|u| sterp, întunecat _i în_eltor din
jur. Tcerea aceea prea s întruchipeze însu_i spiritul acelei lumi aspre,
lipsite de viac, scldat în razele reci, strlucitoare ale soarelui.
- Deprimant, nu-i a_a?
Jamieson î_i acinti ochii asupra ei, fr îns s o vad. Privirile i se
pierduser în deprtri.
- Da, rspunse ei gânditor. Uitasem cum e; _i nu mi-am dat seama cât
de mult uitasem. Hai, mai bine, s-o pornim din loc.
Srind cu grij de pe stânc, cu ajutorul gravitaciei reduse a Lunii,
femeia îl întreb:
- Ce crezi c ai aflat despre ezwali?
- Nu pot s-ci spun, rspunseJamieson. Dac ai _ti ceea ce am aflat
eu, pe cât îi ur_ti, i-ai distruge.
- De ce nu ai declarat în faca consiliului c ai informacii precise, în loc
s le oferi doar o ipotez? Sunt oameni cu judecat.
- Halal judecat! Repet jamieson, iar tonul vocii sale era încrcat de
ironie.
- Cred c nu decii altceva decât o simpl teorie, spuse Barbara
Whitman sec. A_a c nu te mai preface.

Vll.
Dou ore mai târziu, soarele se înlcase pe cerul acela întunecat _i
posomorât. Trecuser dou ore de tcere; dou ore de hoinreal nesigur pe
porciunile de stânc dintre vile fantastice ce se cscau de ambele prci;
trecuser pe lâng gurile pe_terilor, ale cror adâncuri sumbre înaintau spre
mruntaiele în continu agitacie ale Lunii; dou ore de dezolare.
Coasta stâncoas întunecat, care nu mai era învluit în ceaca
deprtrilor, se contura din ce în ce mai aproape _i mai impresionant. Se
întindea cât puteai cuprinde cu privirea _i din locul de unde jamieson înainta
_i srea anevoios, peretele su prea sa se înalce abrupt, neted _i de
escaladat.
- Recunosc, cu prere de ru, c nu cred s pot escalada coasta
stâncoas, oft el.
Femeia î_i întoarse spre el chipul, care-_i schimbase aerul sntos,
bronzat, cu o oboseal neputincioas. O flacr i se aprinse în priviri:
- Foamea! Spuse ea scurt. Te-am prevenit. Ne chinuie foamea.
jamieson continu s înainteze grbit, dar curând încetini pasul _i
întreb:
- Erbivorul sta se hrne_te _i cu ramuri mai mici de copac, nu-i a_a?
- Da. De-asta are gâtul a_a de lung. De ce întrebi?
- Numai cu asta se hrne_te?
- Cu ramuri _i cu iarb.
- Nimic altceva? Glasul lui jamieson era ptrunztor, iar chipul
încordat de insistenc. Gânde_te-te!
Barbara se înfurie.
- Nu-mi vorbi mie pe tonul sta, spuse ea. Oricum, ce rost au toate
întrebrile astea?
- Imi cer scuze, pentru ton, adic. Ce bea?
-Îi place gheaca.Sl_luiesc prin preajma râurilor, în fiecare an, în
timpul scurtelor perioade de topire a ghecurilor, toat apa din pduri se vrs
în râuri _i îngheac. Nu mnânc _i nu bea decât sare. Ca atâtea alte
animale, are neaprat nevoie de sare, iar sare e pucin pe aceste meleaguri.
- Sare! Asta e! Exclam jamieson triumftor. Trebuie s ne întoarcem.
Am trecut pe lâng o stânca de sare la vreo mil de aici. Va trebui s lum
ni_te sare.
- S ne întoarcem? Ai înnebunit?
jamieson o cintui cu privirea; ochii si aveau sclipiri de ocel.
- Ascult, Barbara, acum câteva minute ci-am spus c nu cred s m
pot ccra pe stânca aceea. Ei bine, nu-ci mai face griji, o voi escalada _i am
s rezist o zi, sau dou, sau dousprezece, sau cincisprezece sau douzeci de
zile. În ultimii zece ani, cât am lucrat în administracie, m-am îngr_at cu
aproape unsprezece kilograme. Ei bine, corpul meu o s foloseasc acest
surplus _i crede-m c voi supraviecui, m voi mencine în form, am s te car
_i pe tine, dac va fi nevoie. Dar dac vrem s omorâm un ierbivor ca s
trim din carnea lui, ne trebuie sare. Am vzut ni_te sare _i nu ne putem
permite s pierdem ocazia. A_a c ne întoarcem.
Se cintuir cu privirea, cu furia slbatic, nestpânit a unor persoane
cu nervii încordaci la maximum. Apoi, Barbara respir adânc _i spuse:
- Nu _tiu ce p|an ai, dar mie mi se pare o nebunie. Ai vzut vreodat
un ierbivor? Seamn cu o giraf, numai c-i mai mare _i mai iute de picior.
Probabil c intencionezi s-l ademene_ti cu sare, ca apoi s-l omori cu cucitul.
Bag de seam, n-ai s te poci apropia de el; dar, în fine, ne întoarcem
împreun. Oricum, nu mai conteaz, fiindc tot vom muri, indiferent ce crezi
tu. Sper s ne vad vreun gryb. În felul sta, o vom sfâr_i mai repede.
- bi se face mil _i te cutremuri totodat când vezi o femeie frumoas
hotrât s moar, zisejamieson.
- Doar nu crezi c vreau s mor! I-o retez ea. Glasul înflcrat se
stinse brusc, darjamieson nu putea s lase s-i scape ocazia de a sonda
adânc un sentiment exprimat cu atâta patos:
- Cu copilul cum rmâne?
Din expresia nefericit a chipului ei, încelese c atinsese punctul
sensibil. Nu avu nici o mustrare de con_tiinc. Trebuia neaprat ca Barbara
Whitman s-_i manifeste dorinca de a tri. Pentru momentul critic, ce prea
sa se fi apropiat îngrijortor de mult, sprijinul ei putea s însemne salvarea
de la moarte.
Il uimi febra conversaciei care puse stpânire pe ei, pe când se
întorceau, p_ind anevoios, spre stânca de sare. Era ca _i cum limba, întregul
trup chiar, fuseser cuprinse de frenezie; _i totu_i, cuvintele lui, de_i
nestvilite, nu erau incoerente, ci bine gândite _i bine calculate ca s o
conving. Ii vorbi despre greutcile întâmpinate de om dup ce aterizeaz pe
planete nelocuite _i despre multiplele solucii la care se ajunsese prin raciune.
De multe ori, oamenii nu încelegeau cât de strâns este legat viaca de
planeta respectiv _i cnucât disperare lupta fiecare ras împotriva intru_ilor.
- Uite-ci sarea! ll întrerupse Barbara, într-un târziu.
Stânca de sare forma o proeminenc îngust, care ie_ea în evidenc
asemeni unui gard lung, ce înainta într-o linie uimitor de dreapt _i se
termina brusc la marginea unui canion; gardul înalt prea s dea înapoi,
speriat c ajunsese s oscileze la buza prpastiei.
jamieson culese dou bucci de sare desprinse din stânc _i le vârî în
buzunarele încptoare ale costumului su de toate zilele, apoi, porni din nou
spre peretele întunecat al coastei stâncoase, la aproape trei mile deprtare.
Înaintau cu greu, unul lâng altul, în tcere. Pejamieson îl dureau toci
mu_chii _i fiecare nerv fcea s-i vibreze creierul. Se agca cu disperare _i
îndârjire de fiece colc de stânc ie_it în afar, cu con_tiinca înfrico_at c o
alunecare însemna moartea. O dat, privi în jos _i îl cuprinse ameceala _i frica
de hul ce se deschidea în urma lui.
Cu ochii tulburi, reu_i s deslu_easc silueta femeii la vreun metru
distanc, chipul ei chinuit, ce sugera slbiciune din pricina foamei care le
mcina rdcina viecii aprate cu atâta îndârjire.
- Rezist! O îndemn el cu rsuflarea întretiat. Nu mai avem decât
câciva metri.
Ajunser, în sfâr_it _i se prbu_ir la marginea stâncii înfrico_toare,
prea ostenici ca s mai urce panta |in ce le mai rmsese pân s poat
contempla restul cinutului, prea epuizacis mai fac altceva decât s zac
acolo, inspirând profund aerul dttor de viac. Intr-un târziu, Barbara _opti:
- Ce rost are? Dac am avea un dram de minte ne-am arunca de pe
stânca asta _i-am termina odat.
- Putem nimeri într-o pe_ter adânc, replic jamieson. Hai, la drum!
Se ridic nesigurîn picioare, fcu câciva pa_i, apoi se opri cintuit în loc
_i se arunc la pmânt, respirând cu zgomot. Cuprinse cu degetele picioarele
femeii _i o trase cu brutalitate la pmânt, cu faca în jos.
- jos! Ca s-ci salvezi viaca. O turm de ierbivore se afl la o jumtate
de mil de aici. Ei înseamn viac pentru noi.
Barbara se apropie de el târându-se, s-ar putea spune, cu zel; amândoi
privir, cu grij, peste colcul de stânc la câmpia acoperit cu iarb. Câmpia
se afla oarecum la poalele stâncii. Spre stânga, la numaincâcivametri, ca o
insul în câmpia verde, se vedeau vârfurile unei pduri. In partea aceea,
iarba prea o proieccie a vegetaciei din pdure. ^i ea forma un fel de insul,
ce se pierdea treptat, lsând loc stâncii întunecate. La captul îndeprtat al
porciunii de iarb, se afla o turm de aproximativ o sut de animale ierbivore.
- Vin încoace! Exclam jamieson. ^i vor trece pe lâng pdurea de
copacL
O u_oar not de ironie se strecur în glasul tovar_ei sale de drum:
- ^i ce-ai s faci, ai s te duci s le pui sare pe coad? Ascult-m pe
mine, doctore jamieson, nu avem cu ce...
- Prima cint, spuse jamieson, neluând-o în seam _i prând c
gânde_te cu voce tare, este s ptrundem în zona deas de copaci. Am putea
ajunge acolo dac o lum pe marginea coastei stâncoase, în a_a fel încât s
interpunem _irul de copaci între noi _i animale. Apoi, îmi vei împrumuta
cucitul.
- Bine, accept ea cu glas obosit. Dac nu vrei s m asculci,
experienca te va învca. Crede-m, n-ai s poci ptrunde printre ei nici un
sfert de mil.
- Nici nu intencionez, replic jamieson. Vezi tu, Barbara, dac ai avea
mai mult încredere în viac, ai încelege c uciderea animalelor prin _iretlic
nu e o noutate. Este de-a dreptul uimitor cât de mult s-au asemnat soluciile
de rezolvare a acestei probleme în lumi diferite _i în condicii cu totul
deosebite. S-ar putea presupune o evolucie comun, în realitate nu este
vorba decât de situacii asemntoare care genereaz solucii asemntoare.
Urmre_te-m!
- Cu plcere! Spuse ea. A_ prefera s mor în orice alt mod decât de
inanicie. Un ospc cu carne fript de ierbivor e cam greu de digerat, dar va fi
man cereasc pur _i simplu. Totu_i, nu uita c grybii merg pe urmele
turmelor de ierbivore, se apropie cât pot de mult în timpul nopcii, iar
dimineaca, când sunt amorcite defrag, le omoar. Acum, c începe s se
întunece, un gryb e precis pe undeva, prin preajm, ascuns, furi_ându-se cât
mai aproape. Curând o s ne adulmece.
A- Vom vedea ce facem cu e|, când va veni dup noi, spuseJamieson
calm. Imi pare ru c n-am vizitat Luna asta în tinerece; toate aceste
probleme ar fi fost de mult rezolvate. Pân una alta, pdurea rmâne cinta
noastr.
Calmul aparent al lui Jamieson nu era decât o masc pentru agitacia
interioar. Trupul îi tremura de foame _i de nerbdare, când ajunser la
adpostu| pdurii. La fel _i degetele, când apuc cucitul _i începu s sape la
baza unui copac înalt, maroniu, lipsit de frunze.
A- Rdcina e atât de rezistent _i de elastic, precum ocelul clit, nu-i
a_a? Intreb el _ovitor; nu se rupe nici dac o îndoi. Pmântenii îi spun
curood" _i o folosesc în industrie.
- Da, rspunse ea, cu o ezitare. Ce ai de gând s faci, un arc? Cred c
poci folosi câteva fire de iarb în chip de coard. Iarba e rezistent, merge
drept coard pentru arc.
- Nu, rspunseJamieson. Nu fac arc cu sgeci. La ce mi-ar ajuta ni_te
biete, sgeci? Dar am recinut ce-ai spus: c nu pot ptrunde nici un sfert de
mil printre animale.
Smulse o rdcin, de aproape trei centimetri grosime, tie cam _aizeci
de centimetri în lungime _i începu s-o ascut, mai întâi la un capt, apoi la
cellalt. Mergea greu, mai greu decât se a_teptase, fiindc cucitul aluneca pe
suprafaca rdcinii ca pe metal. In sfâr_it, reu_i s fac o scobitur.
- E destul de ascucit, coment el. ^i-acum, ajut-m s-o îndoi, în timp
ce eu am s-o leg cu câteva fire de iarb, ca s nu se desfac.
- Aa! Exclam ea uimit. Bun idee! O îmbuctur de aproximativ
cincisprezece centimetri în diametru. Animalul care o va gsi, o va înfuleca în
grab, ca s nu-i ia alcii sarea pe care o presari pe deasupra. Sucurile sale
gastrice vor dizolva firele de iarb, vârfurile vor sri în lturi _i-i vor sfâ_ia
perecii stomacului, producând o hemoragie intern.
- E o metod folosit de locuitorniiprimitivi ai mai multor planete; chiar
_i eschimo_ii de pe Pmânt o folosesc. Impotriva lupilor. Folosesc, bineînceles,
alte tipuri de momeal, dar ideea principal e aceea_i.
Porni cu grij spre marginea pdurii. Azvârli cu toat puterea, de sub
coroana unui copac, buccica de lemn, îndoit, care ateriza în iarb, la vreo
cincizeci de metri distanc.
- Ar trebui s mai confeccionm _i altele, spuse Jamieson. Nu ne
putem bizui pe una singur, c o vor gsi.
Mâncarea le plcu; carnea prjit era tare, dar gustoas; ce senzacie
plcut s simci c prinzi puteri! Oft satisfcut, se ridic în picioare _i privi
cum cobora soarele la asfincit, o minge portocalie de foc pe cerul apusului.
- Va trebui s crm fiecare câte treizeci de kilograme; adic vreo
dou kilograme pe zi, pentru urmtoarele cincisprezece zile. E periculos s
mnânci numai carne; am risca s se pierdem mincile, de_i arînsemna s
mâncm întruna la carne timp de o lun. Va trebui s crm carnea, fiindc
nu ne putem permite s mai pierdem timpu| vânând ierbivore.
Jamiesonîncepu s taie porciuneacrnoas a animalului, care zcea
întins pe iarba aspr _i în câteva minute fcuse dou legturele. Impleti firele
de iarb fcând un fel de boccea, apoi ridic buccile lungi de carne _i le leg
pe spinare. Le potrivi mai bine, pentru ca greutatea lor s nu apese prea tare
pe costumul lui înclzit electric _i s nu i se lipeasc de trup; când în sfâr_it
î_i ridic privirea, vzu c Barbara se uita cu o expresie ciudat la el.
- Cred c-ci dai seama c ci-ai ie_it din minci. Ce-i drept, datorit
hainelor astea înclzite s-ar putea s supraviecuim frigului nopcii, în cazul în
care gsim _i o pe_ter adânc. Dar nu spera nici o clip c, o dat ce un
gryb ne-a luat urma, vom rezolva problema azvârlindu-i o surcea de lemn
ascucit _i a_teptând s-i provoace hemoragie intern.
- De ce nu? Intreb Jamieson cu glas tios.
- Fiindc este cea mai rezistent fiinc nscocit pân acum de o
evolucie dement, cauza principal - bnuiesc - pentru care, pe aceast
Lun, nu s-a dezvoltat nici o form inteligent de viac. Are ni_te gheare tari
ca diamantul; dincii si pot deforma metalul, perecii stomacului su nu pot fi
tiaci nici cu cucitul, cu atât mai pucin cu o bucat de lemn ascucit
rudimentar.
Glasul su cpt o not de exasperare.
- M bucur c am mâncat ceva; nu mi-arfi plcut s mor de inanicie.
Prefer moartea rapid care ne-o va produce grybul. Dar, pentru numele lui
Dumnezeu, scoate-ci din cap ideea c vom scpa cu viac! Ascult-m pe
mine, monstrul ne va urmri în orice pe_ter ne adpostim; dac întâmpin
dificultci, o va lrgi, dar tot ne va prinde, fiindc pân la urm vom ajunge la
captul pe_terii. De fapt, nu sunt pe_teri obi_nuite, ci guri fcute de
meteorici ca rezultatul unui cataclism cosmic de acum câteva milioane de ani,
care _i-au schimbat forma din cauza mi_crii scoarcei planetei. Pentru
noaptea asta, ar trebui s ne gândim s cutm o pe_ter adânc cu multe
întortocheturi _i un loc unde am putea bloca curencii de aer s nu mai
ptrund înuntru. Vântul se va porni cu o jumtate de or înainte de apusul
soarelui, iarînclzitoarele noastre electrice nu fac doi bani în faca acestor
rafale înghecate. Interesul nostru este s adunm ni_te vreascuri ca s facem
un foc în ceasurile foarte friguroase ale nopcii.
Nu le-a fost greu s care lemne în pe_ter. Au adunat brace întregi de
vreascuri _i le-au strâns grmad la primul cot al tunelului. Apoi, dup ce au
adunat toate lemnele din jur, au coborât la primul nivel; Jamieson cu bgare
de seam, iar tânra - remarc Jamieson - cu un salt vioi. Un zâmbet îi încreci
buzele. Tinerecea nu poate fi statornic, reflect el.
Tocmai aruncau ultimele vreascuri la urmtorul nivel, când, deodat, o
umbr întunec gura pe_terii. Jamieson î_i ridic privirea _i tresri de spaim,
întrezrind pentru o clip ni_te flci cu colci puternici _i ni_te ochi
fosforescenci aparcinând unui cap hidos; o limb groas linse buzele
nescioase _i un _uvoi de saliv începu s curg peste c_tile lor de metal
transparent _i hainele din piele artificial.
Apoi, mâinile acoperite de mnu_i ale lui Barbara i se înfipser ca ni_te
a_chii ascucite în brace; simci c era tras înapoi.
Aterizar, teferi _i nevtmaci, pe grmada de vreascuri _i se strduir
din rsputeri s le arunce pe toate, jos. Un râcâit de gheare ascucite _i un
miorlit gros, înspimânttor îi fcu s-o rup la fug. Reu_ir s scape tocmai
când capul ace|a uria_ î_i fcea aparicia de la al doilea nivel datorit strlucirii
fosforescente a ochilor, ca doi crbuni încin_i, la distanca de cincizeci de
centimetri unul de cellalt.
Un zgomot înspimânttor se auzi în spatele lor, pe când se zoreau din
rsputeri s ajung la urmtorul nivel; un bolovan se prvli foarte aproape
de ei, gata s-i loveasc; _i-apoi, pe nea_teptate, se a_ternu tcerea _i
întunericul de neptruns. A
- Ce s-a-ntâmplat? Intreb Jamieson uluit.
Ea îi rspunse cuprins de amrciune:
- S-a vârât înuntru, fiindc _i-a dat seama c nu ne poate înhca în
cele câteva minute înainte ca frigul s-l paralizeze; _i, bineînceles, nou ne va
fi imposibil s scpm trecând peste trupul lui uria_, proptit de stânci. De
fapt, e un animal foarte istec. Nu vâneaz niciodat ierbivore, le urmre_te
numai. A descoperit c se treze_te din amorceal cu câteva minute înaintea
lor; desigur. Î_i face socoteala c _i noi vom îngheca _i c el se va trezi
înaintea noastr. Oricum, _tie c nu putem ie_i. ^i-a_a este! Suntem pierduci!
Toat noaptea aceea nesfâr_it, Jamieson a_tept _i sttu la pând.
Uneori acipea, alteori i se prea c acipise; pân la urm, î_i ddu seama
îngrozit c întunericul ace|a înspimânttor îi jucase feste.
Intunericul de la începutul nopcii era ca o greutate ce-i apsa, cinându-i
în loc. Nici o licrire de lumin natural nu ptrundea în noaptea aceea
stigian. ^i când, în sfâr_it, fcur un foc din grmada de vreascuri, flacra
slab, tremurtoare abia reu_ea s cin piept forcei neînduplecate,
apstoare a întunericului _i prea neputincioas în faca frigului.
Jamieson începu s simt frigul, la început ca un fior neplcut ce-i
mu_ca din carne, apoi ca o umezeal lipicioas constant, aproape
dureroas, ce-i ptrundea pân la oase. Frigul î_i fcea simcit prezenca _i
prin promoroaca ce se a_ternea pe pereci. Crpturi mari apreau în stânc _i
nu de pucine ori, porciuni din tavan se prbu_ir cu zgomot, punându-le
viecile în pericol. Primul zgomot de pietre sfrâmate prea s o fi trezit pe
tânra femeie dintr-o stare de semicom. Se ridic în picioare cltinându-se,
iarJamieson o urmri tcut cum se învârtea nelini_tit de colo-colo, btând
din palmele înmnu_ate, înclzite artificial, ca s nu-i înghnece.
- De ce n-am aprinde un foc lâng trupul grybului? Intreb Jamieson.
Dac i-am putea da foc...
- Tocmai începe s se trezeasc, spuse ea scurt. De altfel, pielea lui nu
arde la temperaturi obi_nuite. Are proprietcile azbestului metalic: conduce
cldura, dar este practic neinflamabil.
Jamieson tcu, încruntat, apoi spuse:
- Nu-i de glum cu rezistenca creaturii steia. Ce-i mai ru, e faptul c
pericolul care ne ameninc, întreaga situacie în care ne aflm nu folose_te la
nimic. Sunt singura persoan care are o solucie la problema ezwalilor _i
tocmai pe mine încerci s m omori.
- S-ci spun drept, nu cred c maniconteaz, spuse ea. Ce rost are s
ne certm pe tema asta? E prea târziu. In câteva ore, animalul sta
blestemat, care ne-a blocat aici, se va trezi de-a binelea _i va termina cu noi.
Nu avem cu ce s-l oprim mcar un pas, sau o secund.
- Nu fi atât de convins de asta! Replic Jamieson. Recunosc c
rezistenca monstrului stuia m-a îngrijorat, dar nu uita ce ci-am spus: astfel
de probleme au fost rezolvate înainte pe alte planete.
- Ai înnebunit! Chiar _i cu o arm atomic, e pucin probabil s-i vii de
hac grybului înainte ca el s ne prind pe noi. Are o piele atât de rezistent,
încât ci se va face inima cât un purice pân s înceap s se dezintegreze.
Cum putem s înfruntm monstrul sta când n-avem decât un cucit?
- D-mi-l, replic Jamieson. Vreau s-l ascut. Chipul i se încreci de un
zâmbet încordat.
Poate c nu însemna mare lucru, dar remarc în glasul ei o not de
aprobare tacit a intenciilor lui.
lntunericul de neptruns al nopcii, pârâitul lemnelor arzând, flacra
slab, tremurtoare preau s prind viac pe msur ce se scurgeau
anevoie orele tensionate ale nopcii. Jamieson se învârtea acum, de colo-colo,
cu trupul nelini_tit _i încordat din pricina incertitudinii chinuitoare.
Se înclzea simcitor; promoroaca se topea, cedând pentru prima oar
cldurii flcrii scânteietoare, iarfrigul nu mai ptrundea pân la oase, prin
hainele înclzite.
O grmad de cenu_ zcea pe jos, dovad c folosiser întregul
combustibil strâns; darîn pe_ter începu s ptrund un abur cecos, prin care
cu greu se putea deslu_i ceva.
Deasupra capetelor lor era mult agitacie _i auzir un miorlit grav,
nerbdtor _i un râcâit de gheare. Barbara Whitman sri în picioare.
- S-a trezit, _opti ea _i _i-a adus aminte de noi.
- Pi, asta ci-ai dorit, nu? Spuse el tios.
Denparteacealalt a focului, ea îi arunc o privire trist.
-Incep s-mi dau seama c nu rezolv nimic dac te omor. A fost un
plan nebunesc.
Un bolovan se rostogoli _i se prbu_i chiarîntre ei, neatingând focul,
apoi dispru cu zgomot mai jos, în bezn. Urm un sunet înfrico_tor, ca un
corp greu care zdrobe_te, un râcâit ca de solzi frecându-se de stânc _i apoi,
foarte aproape, un zgomot rsuntor, ca de baros uria_ în lucru.
- Sparge o bucat de stânc! Spuse ea cu rsuflarea tiat. Repede!
Vâr-te într-o scobitur din perete. S-ar putea ca buccile de stânc s se
rostogoleasc pân aici _i pân la urm tot or s ne nimereasc. Ce faci?
- Mi-e team c va trebui s risc, rspunse Jamieson cu glas
tremurtor. Nu e timp de pierdut.
Mâinile sale acoperite cu mnu_i de piele îi tremurau de agitacia care-l
cuprinse pe când dezlega una dintre extensiunile mnu_ilor. Se înfiora nicel
când mâna-i rmase în aer liber _i o trase imediat deasupra flcrilor focului.
- Piui, e frig! Cred c sunt tot nouzeci de grade sub zero. Va trebui s
înclzesc cucitul, altfel mi se lipe_te de piele.
Vârî lama cucitului în flcri, apoi o retrase, fcu o incizie dibace în
degetul mare al mâinii goale, culese sângele cu lama cucitului, întinzându-l
pe ea pân când mâna, vânt de frig nu mai sânger. Pe urm, î_i vârî iute
mâna înapoi, în mnu_. Il furnica, pe msur ce se înclzea, dar, în ciuda
durerii, apuc o surcic din foc, de captul neaprins _i înainta în întuneric,
cutând podeaua cu privirea. Realiz vag c femeia îl urmrea.
- Ah! Exclam el, dar vocea sun strin pân _i urechilor sale.
Îngenunche, tremurând tot, lâng o crptur subcireîn stânc. Ar fi tocmai
bun. Este chiar lâng perente,protejat de bolovanii care cad de partea
acestei ie_ituri a peretelui. I_i ridic privirea spre ea. Motivul pentru care am
hotrât s înnoptm aici este c aceast ie_itur are o lungime de aproape
optsprezece metri. Grybul msoar, de la coad la cap, aproximativ nou
metri, nu-i a_a?
- Da.
- Bun; va avea destul loc s vin pân aici _i s fac câciva pa_i; _i-
apoi, pe_tera e destul de mare ca s ne putem strecura pe lâng el, dup ce
va muri.
- Dup ce va muri! Repet ea suspinând înceti_or. Cred c-ai înnebunit
de-a binelea!
jamieson nu-i ddu atencie. Vârî cu grij mânerul cucitului în crptura
din stânc. Cercet locul.
- Hm, pare destul de solid. Dar va trebui s ne asigurm de asta.
- Grbe_te-te! Exclam Barbara. Va trebui s coborâm la urmtorul
nivel. S-ar putea ca acolo, jos, s existe o legtur cu alt pe_ter.
- Nu exist! Am coborât s cercetez locul în timp ce dormeai. Nu mai
sunt decât dou nivele în afar de sta.
- Pentru numele lui Dumnezeu, va aprea dintr-o clip în alta.
- Nici nu-mi trebuie mai mult, replic jamieson, strduindu-se s-_i
lini_teasc zbuciumul inimii, respiracia sacadat. Vreau s sparg straturile
astea de stânc de lâng lama cucitului, ca s-l fixez bine.
^i jamieson se apuc s sparg, în timp ce ea copia cu frenezie de pe
un picior pe cellalt, cuprins de panic, iar zgomotul de deasupra devenise
un vacarm _i se apropiase într-atât, încât te asurzea. Continua s sparg, în
vreme ce nervii îi vibrau din pricina miorlitului îngrozitor produs de animalul
nescios.
Gâfâind din pricina efortului, azvârli cât colo bucata de stânc cu care
lovise în perete _i apoi coborâr amândoi grbici la urmtorul nivel, tocmai
când se ivir doi ochi mari, strlucitori, care-i urmrir cu privirea. Lumina
focului relev conturul vag al unei guri mari, întunecate, cu colci _i unei limbi
groase, rsucite. Apoi vzur solzii monstrului lucind, când acesta czu drept
în foc.
jamieson nu mai vzu nimic. Î_i prsi pozicia_i coborî grbit înc vreo
cinci-_asemetri pân ajunse la capt. Zcu acoloncâtevaminute, prea amecit
ca s realizeze c râcâitul de deasupra încetase. In locul lui, se auzi un
geamt de durere _i un zgomot ca de supt.
- Ce naiba? Exclam femeia uIuit.
- A_teapt! ^opti jamieson încordat.
S fi tot a_teptat vreo cinci, zece minute -jumtate de or. Zgomotul
ca de supt de deasupra devenea din ce în ce mai slab. Un horcit îl însoci,
apoi gemetele contenir. O dat se mai auzi un geamt înfundat, rgu_it, de
agonie.
- Ajut-m s m ridic, _opti jamieson, Vreau s vd cât e de aproape
de moarte.
- Ascult, se rsti ea, ori tu ai înnebunit, ori eu sunt pe cale s-mi
pierd mincile. Pentru numele lui Dumnezeu, ce face animalul?
- A adulmecat sângele de pe cucit, rspunse jamieson _i a început s-l
ling. Lingându-l, lama cucitului i-a tiat limba în fâ_ii, aducându-l într-o stare
de frenezie, cci cu cât lingea mai tare, cu atât gura i se umplea de propriul
lui sânge. Ai zis c-i place sângele. In ultima jumtate de or _i-a înghicit
propriul sânge. Un procedeu elementar, folosit pe multe planete.
- Bnuiesc, rosti Barbara Whitman dup o pauz, pe un ton ciudat, c
acum nimic nu ne mai împiedic s ne întoarcem la Cinci Ora_e.
jamieson î_i încorda privirea _i se uit cu ochii întredeschi_i la silueta ei,
ce se contura vag în întuneric.
- Nimic... ln afar de tine!
Urcar în tcere pân la locul unde grybul zcea mort. jamieson simcea
c Barbara îl urmrea cu privirea, pe când scoase bini_or cucitul de unde-l
fixase în stânc. Apoi, dintr-o dat, ea i se adres pe un ton aspru:
- D-mi-l!
jamieson ezit, apoi îi întinse cucitul. Afar, zorii le ddur binece; o
dimineac posomorât, totu_i îmbietoare. Soarele se înlcase pe cer, mult
deasupra orizontului; mai era ceva pe cer: o minge ro_ie, imens de foc, ce
cobora spre apus. Era planeta Carson.
Cerul, lumea acestei Luni, era mai luminos, mai strlucitor, nici stâncile
nu mai preau atât de începenite, de sumbre. Btea un vânt puternic, care
aducea un plus de vitalitate. Dimineaca prea de bun augur, dup noaptea
aceea întunecat, ca _i cum ar fi reînviat speranca.
Speranc de_art", î_i zise jamieson. Providenca m-a salvat de
implacabilul simc al datoriei nutrit de o femeie cinstit. Va ataca în curând."
Totu_i, atacul, atunci când se produse, îi întrecu a_teptrile. Surprinse
cu coada ochiului mi_careafulgertoare a cucitului _i sri în lturi. Îl uimi
forca tinerei femei. Cucitul se înfipse în materialul rezistent al mânecii
costumului su înclzit electric, fcu o tietur de treizeci de centimetri în
cestura solid, cu fire metalice _i, în clipa urmtoare, jamieson se balansa pe
marginea unei stânci.
- Femeie smintit! Exclam el respirând cu greutate. Nu-ci dai seama
ce faci!
- Ba înc cum! Replic ea gâfâind. Trebuie s te omor _i-am de gând s-
o fac în ciuda talentului tu oratoric. Nimeni nu te întrece la vorb, dar acum
ai s mori.
Ea înaint, cu cucitul îndreptat spre el, iar el o ls s se apropie. Exista
un mod de a dezarma o persoan care ataca cu un cucit, cu condicia ca
agresorul s nu cunoasc metoda. Se îndrepta spre el tcut; cu mâna liber
se prinse deJamieson, iar lui atâta-i trebui! Nu era decât o amatoare, care nu
_tia c cucitarii nu încercau s-_i cintuiasc victima în loc înainte de a lovi.
Jamieson în_fac mâna care lovea, o prinse cu putere _i o împinse în Ituri. Ea
se izbi de el, propulsat de propria-i inercie ca _i de smucitur, czu _i se
rostogolir amândoi. In ultima clip, Jamieson î_i adun toate puterile ca s
pareze _ocul, iar pe ea o ls s se învârte ca un titirez.
Femeia se lupt cu disperare s-_i mencin echilibrul. Dar solul acela
dur era neierttor. Jamieson fcu un salt _i o prinse chiar când începuse s se
rostogoleasc înspre un colc de stânc ie_it în afar. O prinse, o suscinu _i-i
lu cucitul între degetele începenite.
Î_i ridic privirea spre el, iar ochii ei se umezir, dintr-o dat, de lacrimi.
Jamieson constat, u_urat, c aparenca dur dispruse _i c redevenise o
femeie obi_nuit, nu un agent de distrugere. Pe pmânt, atât de îndeprtat
acum, avea _i el o socie, o femeie în toat puterea cuvântului, a_a c dintr-o
bogat experienc personal _tia c ea cedase _i c de-acum înainte n-avea
s întâmpine greutci decât din partea planetei neprimitoare, nu _i din partea
tovar_ei sale de drum. A
Toat dimineaca, Jamieson cercet cerul. Ea nu a_tepta nici un ajutor. In
schimb el da. Înspre vest", planeta Carson era parc înghicit de orizontul
albastru, întunecat al Lunii sale, un ciclu secular care se repeta. Vântul
puternic încet _i se a_ternu tcerea peste trâmul acela slbatic _i straniu.
Pe la prânz, zri ceea ce a_teptase toat dimineaca: un punct ce se
mi_ca pe cer. Se apropia din ce în ce mai mult _i prindea conturul unei nave
spaciale de mici proporcii.
Coborî rotindu-se în cercuri, iar el constat u_urat - dup cum
anticipase, de altfel- c aparcinea propriei sale nave de rzboi. Se deschise o
trap. Un membru al echipajului arunc o privire în jos.
- V-am cutat toat noaptea, domnule. Nu v-aci gândit, desigur, s
luaci cu dumneavoastr echipament de deteccie.
- Am avut un accident nefericit, replic Jamieson lini_tit.
- Ne-aci spus c v îndreptaci spre minele de uraniu - dar ele se afl în
direccie opus.
- Totu-i în regul, mulcumesc, zise Jamieson evaziv.
Câteva minute mai târziu, zburau spre siguranca _i binefacerile
civilizaciei.
La bordul navei, Jamieson cuget intens dac s ia sau nu msuri
represive în urma atentatului asupra viecii sale. Dou aspecte erau
importante. Oamenii aceia erau prea furio_i ca s înceleag c e vorba de
iertare. Ar interpreta-o drept fric. ^i erau prea pornici ca s accepte c
pedeapsa era justificat.
Lu hotrârea s nu accioneze în nici un fel. S nu se plâng. S nu
acuze. S priveasc totul ca pe o alt experienc personal, nimic altceva.
Persoanelor cu raciune din Conducerea planetei Pmânt le venea greu s
înceleag c, uneori, du_manii nu erau rulii, ci alci oameni. Era o slbiciune a
Omului, care nu-_i gsea justificare. Grupuri întregi de oameni, sau indivizi
aparte coboar sub limitele necesarede curaj _i bun simc- poatenc într-o zi,
o curte de justicie super-uman va inventa o pedeaps adecvat. In acea zi
îndeprtat, acuzatul va fi chemat în instanc, iar capetele de acuzare vor fi:
auto-comptimirea, nemulcumirea exagerat, incapacitatea de a-_i
recunoa_te vinovcia, lipsa de modestie, neputinca de a tri la nivelul
însu_irilor umane.
Barbara Whitman, de_i deconcertat, î_i dduse seama de o parte din
acest adevr. ^i rmsese alturi de el, asumându-_i toate riscurile. Era îns
o solucie nesigur la o problem care se putea ivi numai într-o societate cu
indivizi înfrâ nci.
Uneori, ca în cazul de fac, jamieson realiza cât de mare era numrul
persoanelor cu caracter slab într-un univers amenincat de inamicul
neîndurtor: rulii.
În drum spre Pmânt, jamieson transmise un mesaj, interesându-sede
comandantul Mclennan, dac aterizase cu bine împreun cu captivii lui,
femela-ezwal _i puiul ei.
Prima oar, primi un rspuns scurt: Nav cu vitez mic. Nu înc."
Al doilea rspuns veni dup dou sptmâni, numai cu o zi înainte ca
nava super-rapid, în care se afla jamieson, s ajung pe Pmânt, conform
programului. Anuncul îl consterna: Dup ve_tile primite acum câteva ore,
nava lui Mclennan era cât pe-aci s se prbu_easc, pierzând controlul, în
nordul Canadei. Foarte probabil ca cei doi ezwali s fi murit în urma
accidentului. Nici o alt veste despre membrii echipajului".
- Doamne Dumnezeule! Exclam jamieson speriat. Mesajul îi alunec
din mân, pluti în aer _i czu pe podea.

Vlll.
Chipul întunecat al comandantului Mclennan se întoarse spre cei doi
oficeri:
- Am pierdut controlul de tot! Nava va atinge Pmântul în
cincisprezece minute, undeva, în golful Alaska, probabil înspre apus, unde se
afl peninsula.
I_i îndrept umerii.
- Nu-i nimic de fcut, continu el mai calm. Am verificat nava pentru
eventuale avarii în msura în care lucrul acesta e omene_te posibil în spaciu,
dar n-am descoperit nimic. Vocea i se înspri. Carling, îmbarc oamenii în
navele de salvare, apoi ia legtura cu Baza Militar Aleutin. Spune-le c
avem doi ezwali la bord, care s-ar putea s supraviecuiasc în urma
prbu_irii. Cred c nu va fi o cdere liber. Antigravitacia care a mai rmas va
împiedica acest lucru, de_i sursa principal de energie a încetat s
funccioneze.Înseamn c vor trebui s depisteze nava cu toate aparatele
radar de care dispun, ca s afle pozicia exact unde ne vom prbu_i _i s ne-
o comunice degrab. Dac mon_trii aceia scap, cine _tie câci oameni vor
omorî. Ai înceles?
- Da, domnule. Carling plec grbit.
- O clip! Strig Mclennan. Fii atent - e foarte important - nu v
atingeci de ezwali decât dac scap. Misiunea noastr principal a fost s-i
aducem aici, guvernul îi vrea în viac, pe cât posibil. S nu intre nimeni în
nava naufragiat pân n-ajung eu. Asta-i tot. Brenson!
Oficerul mai tânr, alb la fac, lu pozicia de drepci:
- Da, domnule!
-Ia doi oameni _i vezi dac fiecare trap suplimentar de deasupra
celei principale este închis _i asigurat. Asta i-ar putea cine în loc pe ezwali,
în caz c li se deschide cu_ca. Dac supraviecuiesc, vor fi mcar amecici în
urma czturii. La treab _i s fici la navele de salvare în cinci minute - nu
mai mult!
Brenson se fcu _i mai alb la fac.
- Da, domnule, spuse el din nou _i apoi plec.
Mclennan avea lucruri importante de fcut, documente valoroase de
salvat. Dar timp nu mai era. Pe când se apropia de baza navelor de salvare,
aerul _uiera din ce în ce mai tare în fuzelajul exterior. Carling îl salut agitat.
- Toci sunt la bordul navelor de salvare, domnule, în afar de Brenson.
- Fir-ar el s fie! Ce-o fi fcând acolo jos? ^i cei care-I însocesc?
- Se pare c s-a dus singur, domnule. Ceilalci sunt aici toci.
- Sigur? Ce naiba... Trimite pe cineva dup el! Adic, las! M duc eu.
- Iertaci-m, domnule! Lui Carling i se citea spaima pe chip. Nu mai e
timp! Dac nu ie_im în urmtoarele dou minute, nava se poate dezagrega
din cauza forcei de frecare. De altfel, e ceva ce n-aci _tiut despre Brenson. Mi-
e team c nu era cel mai indicat s fie trimis jos.
Mclennan fcu ochii mari:
- De ce? Ce se întâmpl cu Brenson?
- Fratele lui mai mare, rspunse Carling, a fcut parte din Garda
Colonial, amplasat pe planeta Carson, iar ezwalii l-au sfâ_iat în buccele.
Deasupra capului puiului de ezwal rsun mârâitul puternic al mamei
sale; apoi, ea îi trimise un gând imperativ _i limpede ca cristalul: Cuibre_te-
te sub mine, s fii în siguranc! Bipedul vine s ne omoare!"
Puiul sri cu iuceala fulgerului din colcul lui, o monstruozitate albastr
de dou sute _i ceva de kilograme. Labele cu gheare ascucite ca briciul
rsunar metalic pe podeaua de ocel, iarîn clipa urmtoare se afla în
întunecimea de sub trupul uria_ al mamei sale, cuibrindu-se în cavitatea pe
care ea i-o fcuse în carnea moale. Se prinse stra_nic cu mâinile de pielea ei
flexibil, incredibil de rezistent, în a_a fel încât oricât de violente ar fi fost
mi_crile ei, el s fie în siguranc, a_ezat comod între cutele pe care le fceau
mu_chii burcii.
Ea îi transmise din nou un gând: Adu-ci aminte de ce ci-am spus.
Singura speranc a rasei noastre este ca oamenii s ne considere animale
iracionale. Dac bnuiesc cumva c suntem de fapt fiince inteligente, suntem
pierduci. Unul dintre ei _tie deja. Dac _tirea asta se împr_tie, rasa noastr
moare!"
Urm un a|t gând: Ia aminte, cea mai mare slbiciune a ta e tinerecea.
Iube_ti prea mult viaca. Trebuie s accepci moartea, dac va fi vreodat cazul
s fii de folos rasei ta|e sacrificându-te."
Gândurile i se domolir. Se lini_ti. Puiul se puse la pând împreun cu
mama lui, agcându-se cu mintea de mintea ei, a_a cum se agcase cu trupul
de trupul ei. Vzu gratiile groase de ocel ale cu_tii; _i, pe jumtate ascuns de
grosimea lor de un metru, silueta unui om. Recept gândurile omului.
Mon_tri afurisici? Nu veci mai avea ocazia s mai omorâci vreo fiinc
uman!" Mâna omului se mi_c. Zri o licrire metalic, când, omul vârî o
arm printre gratiile cu_tii. Arma scuip un foc alburiu. Pentru o clip,
contactul mental cu mama lui se _terse. Auzi un muget întretiat _i simci
miros de carne ars. Nu încpea îndoial: ea se afla la discrecia armei
neîndurtoare îndreptate asupr-i dintre barele cu_tii.
Focul conteni. Vlul ce se a_ternuse asupra mincii mamei sale, dispru
acum. Puiul vzu c arma _i omul se retraser din faca pericolului iminent al
acelor labe puternice.
- Fir-ai s fii! lzbucni omul. Nu-i nimic, încerc pe partea astlalt.
Pesemne c durerea fusese cumplit, dar lui nu i se transmise nimic pe
cale mental. Gândurile mamei sale rmseser ostile, iar ea nu sttuse în
loc nici o clip. Se încovoia, fugea de colo-colo pe nea_teptate, se rsucea, se
rostogolea, se târa ca _arpele, luptând s rmân în viac, în spaciul îngust al
cu_tii. Darîntotdeauna, în pofida disperrii, o parte a mincii ei rmsese
neatins, nevtmat. Focul mistuitor o urmrea, uneori gre_ind cinta, dar
alteori atingând-o în plin, atât de des, încât pân la urm trebui s admit c
sfâr_itu-i era aproape. Acest gând fu însocit de altul: puiul încelese c mama
lui intenciona s mencin arma de partea cealalt a gratiilor, obligând-o s-i
urmreasc mi_crile frenetice. Urmrind-o, fascicolul de raze al armei arsese
din loc în loc gratiile groase de ocel, topindu-le.
Acum, printre _uierturile armei, se distingea un sunet nou, ciudat, ca
un suspin continuu, ptrunztor. Prea s vin de afar _i se auzea din ce în
ce mai tare, mai acut.
Dumnezeule mare!" gândea omul. Nu mai moare odat afurisitul sta
de animal? Trebuie s ies de-aici - ne-am prbu_it! Unde o fi blestematul de
pui? Cred c e..." Gândul se întrerupse de uimire, cci un corp de vreo trei
sute de kilograme, cu mu_chi de ocel, se izbi cu forca unui berbec de gratiile
slbite ale cu_tii. Puiul î_i încorda _i el mu_chii s opun rezistenc zidului de
mu_chi ce-l înconjura - _i supraviecui. Auzi _i simci cum gratiile de metal se
îndoiau _i se rupeau, în locurile unde focul armei le slbise rezistenca.
Se auzi un cipt înfundat _i zri silueta omului, care rmsese acolo;
gratiile nu-i mai desprceau, chipul omului lu o expresie de spaim
prosteasc. Arma îi czu din mân fr vlag _i, când czu zngnind pe
podea, el se întoarse _i o rupse la fug, îndreptându-se spre cea mai
apropiat scar. Când ajunse la picioarele scrii, era cât pe-aci s cad în
genunchi; începu s urce cu greu, tremurând din toate mdularele aproape
incontrolabil.
Apoi, puiul simci greutatea trupului mamei sale, care-l apsa acum,
nemaifiind încordat. Din dou salturi, ea acoperi distanca pân la scara dintre
cele dou punci, astfel încât omul prea s se apropie vertiginos de ei. Se
auzi un a|t cipt; de data asta scurtat de o singur lovitur de Iab
necructoare; apoi, tcere. ^i totu| se cufund în întuneric.
Intuneric! Când trupu| uria_ îl învlui, Isându-se greu deasupra lui,
încelese semnificacia acelui întuneric _i avu sentimentul chinuitor al unei
pierderi iremediabile. Pe puiul de ezwal, moartea mamei sale îl afecta cu atât
mai mult cu cât pierdea proteccia acelui trup puternic _i avantajul sprijinului
unei minci echilibrate _i mândre. Aceste dou aspecte le considera ca
aparcinându-i pentru totdeauna, iar acum, pentru prima oar, începu s
priceap cât de mult depinsese de ele, mai ales în captivitate. Rmsese
îngrozitor de singur _i viaca-i devenise insuportabil, î_i dorea s moar.
Totu_i, ghemuit, în apatie, aproape sufocat de greutatea trupului inert al
mamei sale, î_i ddu seama cu tristece de dou lucruri. Primul: o senzacie
amecitoare de eliberare _i o slbire a greutcii care-l apsa. Al doilea: suspinul
pe care-l auzise mai devreme sporise în intensitate, atingând proporciile unui
_uierat amplu. Nava cdea - o cdere din ce în ce mai liber!
Instinctul de conservare, cât _i acea revelacie brusc, îl îndemn s
lupte ca s se elibereze de greutatea apstoare. ^uieratul se auzea acum
mai tare _i mai ptrunztor. Senzacia de cdere devenea din ce în ce mai
chinuitoare, ca _i când puntea de sub el urma s fie smuls cu totu| în orice
moment. Puntea era metalic _i rece; tânjea dup sanctuarul de care
avusese parte: pântecele mamei sale.
Fcu atunci un salt s ajung pe spinarea ei lat, simcind nevoia
contactului cu trupu| ei _i nevoia de a se cuibri pe moale. Dar, sri prea sus,
necinând cont de greutatea lui redus _i se rostogoli cu stângcie într-o parte.
Aerul de-afar _uiera acum în fuzelaj. Buimac, prinse a se ccra de pe partea
lateral a trupului fr viac al mamei sale pe spinarea ei lat, când orice
senzacie încet, din pricina puternicei zdruncinturi a prbu_irii.

IX.
Prima senzacie dup ce-_i reveni în fire fu aceea de durere. Durerea pe
care o simceaîn fiecare oscior se transmise pân la creieru-i tulburat; fiecare
mu_chi era mrturia încordrii nemiloase _i a loviturilor primite. l_i dorea s
revin la starea de incon_tienc, dar mai era ceva care nu-l lsa. Gândurile! O
învlm_eal de gânduri stranii, transmise de mincile mai multor oameni.
Primejdie!
Ridicându-se, vzu c zcuse pe pardoseala rece de metal. Prea c
alunecase sau se rostogolise jos de pe spinarea mamei sale, dup ce carnea
ei elastic absorbise mare parte din forca _ocului, salvându-i viaca. Deasupra
lui, nava se despicase în dou, lsând s se întrevad un cerîntunecos, iar pe
lâng fisur mai erau vreo jumtate de duzin de sprturi. Prin ele sufla un
aer rece, iar dincolo de el se zrea pmântul de o albeac stranie. Pe fondul
acela alb, se mi_cau încoace _i-ncolo siluete întunecate. Cum privea în sus,
vzu un fascicol de lumin ptrunzând printr-una din bre_e _i cercetând
puntea; trecu aproape de el _i se fix pe trupul masiv al mamei sale. Cu o
mi_care spasmodic, evitând fascicolul luminos, se refugie sub trupul ei, între
cutelenpântecelui_i rmase acolo tremurând tot.
Incperea rsun de strigte, care rico_ar de perecii etan_eizaci
deformaci acum, denaturându-se. Nu c ar fi însemnat ceva pentru ezwal, dar
gândurile dindrtul strigtelor erau limpezi, iar mintea omului care le
formul îi aduse alinare.
- Totu-i în regul, domnule comandant. A murit! Urm un zgomot
ciudat, un târ_âit, apoi rsunar pe puntea de metal pa_ii mai multor perechi
de picioare.
- Cum adic, a murit? Replic o minte diferit, foarte calculat. A murit
cel mare, nu? D-mi reflectorul!
- Credeci c cel mic a putut...
- Nu garantez nimic. ^i nu e chiar a_a de mic. Cântre_te vreo dou
sute treizeci de kilograme; a_ prefera un tigru bengalez. Mai multe fascicole
de lumin cercetau acum încperea în lung _i-n lat. Sper s nu fi ie_it de-aici
deja. Sunt o mulcime de locuri... Carling! Ia douzeci de oameni, du-te repede
în partea cealalt _i lumineaz bre_a cea mai mare. Nu uita s cercetezi
zpada de urme, înainte de a clca voi pe ea. Ce s-a-ntâmplat, Daniels?
Creierul omului emise o senzacie de groaz _i repulsie.
- E... e Brenson, domnule, sau ce-a mai rmas din el. Acolo, lâng
scar.
Emocia omului se transmise numaidecât _i celorlalci, în proporcii
diferite. Urm o încordare mental _i o furie amar înver_unat, care-l fcu
pe ezwal s se cuibreasc mai bine în ascunzi_ul lui.
Fir-ar s fie!" veni un gând exploziv. A fost o mare neghiobie, desigur,
dar... Ascult!" Dup cum arat animalul, nu numai _ocul prbu_irii i-a venit
de hac. Blana-i e ars pe jumtate _i uit-te la guri; Urmar supozicii foarte
aproape de adevr, în legtur cu ceea ce se întâmplase, apoi: Sigur c
dac puiul a fost prins sub ea", încheie comandantul Mclennan, a fost strivit.
Pe de alt parte... Parker!" Da, domnule!" Curios, gândul de rspuns nu veni
direct; ezwalul îl percepu numai dup ce mintea comandantului îl înregistr.
Deci, cel care-l trimisese se afla mai departe _i îi comunica mecanic. Ezwalul
_tia c acest lucru era posibil.
Adu-ci nava de salvare chiar deasupra crpturii principale din fuzelaj.
Arunc o frânghie cu lanc _i prinde piciorul animalului. Carling, ai descoperit
urme în jurul navei?" Nu, domnule." Inseamn c exist posibilitatea s fie
înc sub trupul maic-sii, viu sau mort. A_eaz-ci oameni la fiecare sprtur
de pe partea asta. Fixeaz fascicolul luminos acolo unde al nostru nu a
ptruns. Fici cu ochii în patru! Dac iese, trageci repede _i omorâci-l!
Ezwalulse ascunseîn culcu_ul lui. Nasul lui adulmec un curentndeaer
_i se contract, simcind mirosul de carne ars al trupului mamei sale. I_i
aminti de focurile de arm _i de agonia ei _i nervii îi vibrar dureros.
Ls frica la o parte _i cuget la ce posibilitci avea. Deslu_ise în mincile
lor imagini de tufi_uri _i copaci. Asta însemna ascunzi_uri. Mai deslu_ise îns
_i o lumin strlucitoare, legat cumva de o umezeal rece, vâscoas, care
împiedica mi_carea picioarelor _i care i-ar fi încetinit deplasarea, dac, prin
cine _tie ce miracol, ar fi ajuns atât de departe. Dar acolo era întuneric: asta
îi putea fi de folos.
Apoi, dând cu grij la o parte o cut a pântecelui mamei sale atât cât
s vad afar, î_i pierdu ndejdea; solul din afara navei prea foarte
îndeprtat. O lumin alburie, orbitoare sclda fundul calei, iarîn dreptul
bre_elor a_teptau oameni încordaci cu arme în mân. Locul era o capcan
mortal, fr speranc de scpare, din pricina celor cinci oameni înarmaci _i
neclintici. Puiul de ezwal se ddu înceti_orînapoi, ca cei trei ochi în linie s
nu-l trdeze cu strlucirea lor reflectat. Mama lui îl învcase aceast msur
de precaucie, pe vremea când vânau stând la pând, în pdurile întinse de pe
planeta lor, acum neînchipuit de departe.
Deodat, perecii de carne care-l protejau pe toate prcile prinser a se
mi_ca _i a se ridica! Pentru moment, încremeni de uimire, crezând c mama
lui se trezea la viac; apoi, când încelese ce se întâmpla, îl cuprinse panica. Ei
o întorceau pe o parte! Paraliz de fric, aproape orbit de fascicolul de lumin
din ce în ce mai puternic. Dar, curând, se reduse _i, simultan, trupul masiv
coborî din nou peste el, forcându-l s dea tot aerul afar. Se desfcuse ceva,
dup toate aparencele; în timp ce ezwalul se lupta s-_i recapete respiracia,
recept ordinele impacientate ale lui Mclennan.
Parker! Mut-ci nava mai în fac _i adu lacul mai aproape de corp...
A_a-i mai bine! Bun, mai încearc o dat."
Din nou, trupul mamei sale, ascunzi_ul lui, începu s se ridice - din ce
în ce mai sus. Micul ezwal se ghemui de fric, trgând cu greu aer în plmânii
obosici. Oamenii aveau s disting cât de curând trupul lui de cellalt, mai
mare. Apoi, va urma durerea aceea îngrozitoare - acela_i foc care pârjolise
trupul mamei sale, rpindu-i viaca, dar multiplicat de multe ori.
Se înspri la gândul morcii mamei sale _i î_i aminti de sfatul ei cum s
lupte împotriva fricii. ^i ea se _tia condamnat, dar se npustise dincolo de
gratii la asasin _i-l ucisese cu ultimele-i puteri. De data asta, erau mai mulci
oameni- demoralizant de mulci- dar dispruser gratiile. Dac se mi_ca
repede...
Orice urm de fric dispruse acum, spulberat de intensitatea dorincei
de a-_i realiza planul. Curând, trupul masiv care-l acoperise avea s-l
elibereze. Trase adânc aerîn piept _i î_i propti labele dinapoi în locul unde
carnea trupului inert era mai tare.
Acum! Ezwalul zvâcni ca un arc, lansându-se chiarîn mijlocul celui mai
apropiat grup de oameni, la vreo treizeci de metri distanc. Un val de uimire
_i de panic venind de la mincile mai multor oameni îl npdi cu forc
aproape fizic. Fu urmat îndeaproape de o intencie criminal unanim:
Omorâci-l! Omorâci-l! Armele îndreptate asupra lui de cei trei oameni din faca
lui erau o mic parte din mulcimea care-l cinteau în momentul acela; degetele
erau încordate pe trgaci.
Pe jumtate orbit de lumin, nu vzu o crptur între dou plci
deformate ale puncii, pân când un picior îi alunec _i ptrunse prin ea. Cu o
reaccie instinctiv uluitor de rapid, se arunc într-o parte ca s-_i scoat
piciorul fr s-_i frâng oasele. Dar se rostogoli prea departe _i alunec într-
o gaur de trei metri, unde se prbu_ise o porciune din punte.
Aceast manevr neprevzut îi salvase viaca - pentru moment. Când
atinse podeaua, deasupra lui rsun rpitul simultan a unei duzini de arme.
Într-o parte a gurii, descoperi o deschiztur neregulat, destul de mare ca
s se poat strecura înuntru. Ducea, probabil, la un nivel inferior, care
deschidea - sau nu - accesul spre exterior. Se hotrî s n-o ia pe-acolo. S-ar
putea ca nivelul acela s fie mai avariat decât acesta _i putea s fie o
capcan fatal.
Unii din oameni, care se aflau mai aproape de gaur, puteau ajunge în
orice moment la marginea ei. Calculând cu aproximacie direccia din care
veneau ei, se încord _i sri fr _ovial. Atinse marginile zimcate, ascucite
ale gurii _i ateriza în faca primului om care se apropia. Il ajunse. Omul czu
fulgerat, ca o popic lovit, împro_când totul cu sânge, iar arma i se descarc
în aer.
A Ezwalulse avânt fr ezitare spre cei doi oameni din faca lui.
Incetaser focul o vreme din cauza primului dintre ei, iar acum era prea
târziu. Ezwalul îl izbi pe unul cu putere, frângându-i oasele, iar celui de-al
doilea îi zdrobi, în trecere, pieptul _i stomacul. Rezistând impulsului de a se
opri _i a le frâma trupurile cu dincii, ezwalul se îndrept sprenceamai
apropiat bre_ în fuzelaj, la numai cinci-_ase metri distanc. In clipa
urmtoare, trecu prin ea cu un salt _i o coti scurt. Aproape în acela_i timp, o
limb de flcri ptrunse prin bre_, luminând împrejurimile acoperite de
zpad.
Zpad! Sentimentul amecitor de triumf sczu în intensitate când acea
aparicie alb, stranie, rece _i pufoas îi încetini pa_ii reducându-i viteza.
Un fascicol strlucitor de lumin câ_ni prin perecii navei, în spatele lui,
se roti pe suprafaca alb _i-_i proiect urma prelung în faca lui. Fascicolul
acela lumin _i un bolovan la numai câciva pa_i înaintea lui. Ezwalul se
ascunse în întunericul de dup bolovan, în spatele su, bolovanul fu izbit de
focuri de arm. Se auzi un _uierat asurzitor _i bolovanul explod în buccele.
Focul î_i continu traiectoria, ajungând, cu incandescent violenc, deasupra
lui, tocmai când plonja într-un râulec. Dar acolo, zpada se adunase grmezi,
pufoas _i adânc; înainta cu greu, exasperant de încet. Dup câciva pa_i,
prefer s încerce drumul spre coasta stâncoas de pe malul râulecului,
alergând de-a lungul ei, pe partea mai îndeprtat fac de nav.
De dou ori, se scufund în ap, cci fascicole de lumin cercetar
coasta, dar nu-l descoperir. Apoi, privind îndrt, zri ceva ce fcu s-_i
piard din nou sperancele abia înfiripate. Nava de salvare se îndrepta spre el,
de-a lungul coastei, cu o vitez pe care n-o putea egala. Din partea ei
interioar, jumtate de duzin de lumini se rspândir sub form de evantai,
acoperind o suprafac prea mare, din care nu se putea evada. Singurul
adpost posibil era un pâlc de copaci, prea îndeprtat îns ca s ajung în
timp util. Nava avea s apar deasupra lui dintr-o clip într-alta.
In apropiere, vzu câciva bolovani strân_i la un loc, pe jumtate
îngropaci în zpad; cel mai aproape era la _ase metri distanc. Adunându-_i
forcele, sri pân la el, ca s nu lase urme în zpada proaspt. Aterizând pe
bolovan, î_i redres echilibrul _i sri din nou, cu bolt, nimerind chiarîn
mijlocul grmezii de bolovani, cu picioarele trase sub el. Î_i vârî capul în
zpad, î_i îndoi spinarea flexibil într-un arc forcat _i încremeni în pozicia
aceea.
Nu vzu luminile navei, când trecu pe deasupra lui, dar gândurile pe
care le recepta de la urmritorii lui nu ddeau de înceles c l-ar fi detectat.
Pilotul pstrase legtura cu comandantul navei naufragiate _i o situacie
anterioar prea s se fi inversat acum. De data asta, ezwalul recepta direct
gândurile pilotului.
Nu vd cum ar fi putut ajunge mai departe de-atât, domnule, dar nu-i
nici urm de ezwal." E_ti sigur c n-a luat-o pe alt parte?" Da, domnule.
Zpada e adânc de ambele prci ale coastei. Nu putea s-_i schimbe
direccia, fr s lase urme. ^i n-avea unde s se ascund. O clip! Chiarîn
faca noastr e un pâlc de copaci- singurul de pe-aici. Nu _tiu dac
reflectoarele noastre pot lumina în adâncime, ca s..." Mai bine coboar _i
caut-l. Cu bgare de seam, pentru numele lui Dumnezeu! Am suferit
destule pierderi pân acum."
Ezwalul se relaxa din pozicia incomod, dar nu-_i ls trupul în zpad.
Zpada se topea de cldura trupului su, pe o suprafac din ce în ce mai
mare în jurul lui. Iar cele _ase extremitci, cufundate în tot atâtea blci de ap
rece ca gheaca îi amorceau. In patria lui, cu clim tropical, se gsea ap din
bel_ug, dar temperatura oscila, de la clduc la ar_ic. Tânrul animal tânjea
dup locurile acelea cu toat fiinca lui.
Deodat, deveni mai atent. Oamenii se întorceau la nava lor.
Nu e acolo, domnule. Am cercetat fiecare metru ptrat."
Urm o pauz, apoi: Bine, Parker.Mai învârtici-v de câteva ori
deasupra zonei, s vedeci dac e vreun loc bun de ascunztoare. Intre timp,
luaci legtura cu cealalt nav de salvare. Acum trebuie s fie în drum spre
baz. Spune-le c, dup ce duc rnicii la spital, s ia câinii de vântoare _i s-
i aduc încoace. Superintendentul zice c ar putea aduce zece. Cu ajutorul
lor, putem lua urma micului monstru, chiar dac a lsat urme sau nu. Îci
garantez c ei o s dea de urma celor _ase picioare!"
Ezwalul urmri încordat cum nava de salvare se ridica de la sol _i se
deplasa spre stânga, luând înlcime. Dup ce se îndeprtar suficient de
mult, fcu un salt înapoi pe coasta stâncoas, alerg de-a lungul ei pân
când putu, cu un salt, s ajung la pâlcul de copaci, unde se adposti sub
crengile aplecate. Acolo va fi în siguranc pân ce nava de cercetare avea s
prseasc zona.
Cinci minute mai târziu, se oprea pe marginea unei vi largi,
_erpuitoare, ce se pierdea undeva, departe. Aici gsi copaci mai mulci _i mai
slbatici, mai multe crpturi în solul acoperit de zpad, care lucea în
noaptea aceea înstelat, dar fr Lun. Spre stânga lui, cerul se aprinse u_or
de o lumin stranie, care parc pulsa. Putea s nu însemne nimic în aceast
lume ciudat, dar tot atât de bine putea s fie mrturia unei a_ezri
omene_ti. Trebuia s evite direccia aceea.
Se îndeprt de gura vii _i porni s coboare în vale, cu pas iute,
suscinut. Aici, zpada se bttorise _i constat c putea s înainteze fr s
lase urme adânci, mai ales dac oco|ea mormanele de zpad.
Astfel, oamenilor le va fi imposibil s-l urmreasc de sus, sau, cel
pucin, vor trebui s încetineasc viteza dup cea a câinilor. Nu avea o
imagine clar de cum artau câinii, darîncelese c erau mai mici decât
oamenii _i mai pucin inteligenci, dar cu un simc olfactiv la fel de dezvoltat ca
al lui.

X.
Zorii cenu_ii cuprindeau înceti_or dealurile înzpezite, acoperite cu
copaci, înainte ca ezwalul s se opreasc s-_i trag sufletul. Pentru asta, î_i
alese un loc_or retras,sub o stânc proeminent, departe de zpad _i ferit
de vântul nprasnic. ln timpul orelor nesfâr_ite ale nopcii, luptase împotriva
frigului neobi_nuit alergând încontinuu, iar minunata ma_inrie a trupului su
transmisese cldur la extremitci. Acum, se ghemui cu picioarele sub el _i
înclzi suprafaca din peretele de stânc pe care _edea, ca s se simt bine _i
s acipeasc nicel.
Ceva mai târziu, un gând timid îi parveni, în parte fric, în parte
curiozitate, darîn cea mai mare msur, neghiobie. Pentru moment, în starea
aceea de semi-veghe, prea c e propria lui con_tiinc.
Respinse aceste caracteristici numaidecât; categoric, nu i se potriveau.
Ezwalul deschise ochii uimit, când încelese c era vorba de o interferenc
mental strin.
O cprioar p_tea pe ni_te smocuri rzlece de iarb maronie, pe care
le descoperise pe un povârni_, nu departe de acolo. I_i rotea întruna ochii,
întorcându-_i capul; iar gândirea ei rmase acela_i amestec anost de senzacie
de foame _i atencie la pericole.
Hran? Ezwalul studia fptura aceea cu priviri pofticioase, evaluându-_i
_ansele de a captura prada. Ii desprcea zpada bogat, de adâncimi _i
densitate diferit; trebuia s-_i ia elan pentru atac de la început, î_i trase
picioarele sub el, î_i înfipse bine mai întâi un picior, apoi altul în pmântul
tare _i se încord pentru atac. A
Carnea era comestibil; atâta tot. Inghicea repede, ca gustul ei s nu-i
rmân în gur. De câteva ori, î_i vârî botul într-un noian de zpad, lsând
acea umnezealrece s-i îndeprteze gustul de sânge din gur _i gustul
dispru. I_i curca astfel gura de gustul neplcut, când un zgomot tulbur
lini_tea din jur.
Un ltrat!
Sunetul se auzea de departe, dar percepu vag un gând care îl însocea:
un gând uman, o voinc uman. Ezwalul se înfiora când î_i ddu scama c
zgomotul venea de la copoi _i c aceea era o vântoare - pentru el!
Sri pe o stânc s vad mai bine. Se ridic pe labele dinapoi _i-_i
întinse gâtul. De la înlcimea aceea, zri urmele picioarelor lui departe, în
valea pe care o strbtuse cu o sear înainte. Drumul pe care-I parcursese se
imprimase pe zpad; nu se puteau în_ela - prea c|ar, prea u_or de urmat. Î_i
pierdu încrederea; tocmai vroia s sar jos de pe stânc _i s se îndeprteze,
când vzu o umbr care se mi_ca iute pe deasupra zpezii.
Ezwa|u| încremeni. O clip mai târziu, o nav trecu la mai pucin de un
sfert de mi| la dreapta lui _i ateriza în va|e, la deprtare de o mi|, lâng
urma Isat de el. Apru o deschiztur în nav. Prin ea, câ_nir afar cinci
câini. Se împr_tiar rapid în toate direcciile; iar nerbdarea _i-o exprimau
c|ar prin Itrturi agitate. Pe când îi urmrea cu privirea, unu| dintre ei îi gsi
urma _i |tra prelung. O clip mai târziu, ceilalci câini se îndreptau spre el prin
zpad.
Primul impuls fu s fug cât mai departe de pericol, în schimb, dup ce
trecu senzacia de fric, o porni pe coasta stâncoas înspre muncii înalci,
îndeprtându-se de soarele ce rsrea. Înaintarea nu era u_oar. În locurile
unde nu era acoperit de zpad, pmântul era tare; cum p_ea poticnindu-
se, când alergând, când încetinindu-_i pa_ii, când srind cu grij peste o
crevas primejdioas, avu senzacia neplcut c acei câini de vântoare
veneau drept pe urmele lui. Sau c, în orice moment, stpânii lor vor ajunge
cu nava deasupra capului su _i vor trage în el de la aceast înlcime
periculoas. Cu ochii mincii, vzu o a doua nav care lu alci câini, de
departe, de unde începeau urmele _i îi aduse mai aproape.
Deodat, se întoarse _i o porni repede în jos, pe panta abrupt. Curând,
î_i schimb din nou direccia, travers o vale îngust spre o coast stâncoas
mai îndeprtat, evitând intencionat calea cea mai u_oar _i ascunzându-_i
urmele pa_ilor, de câte ori era posibil. Cu toate astea, nu-_i fcu un scop din
a-_i ascunde urmele. Uneori, ltratul câinilor se stingea în deprtare, sau se
pierdea în vile acoperite de zpad. Dar, zgomotul revenea mereu. ^i, de
fiecare dat, simcea imboldul de a-_i supune trupul ostenit la un nou efort.
Când, în sfâr_it, soarele ro_ietic începu s coboare între dou vârfuri râpoase
de munte undeva, departe _i începu s se întunece, ezwalul î_i ddu seama,
obosit, c scpase cu bine în ziua aceea.
I_i fcuse planul. Cu salturi mari _i depunând toate eforturile, trecu de
un _ir de dealuri, în unghi drept fac de drumul pe care trebuia s-l urmeze _i,
la o distanc de câteva sute de metri, se întoarse pe drumul pe care mersese
tot timpul.
Acum, de pe o ridictur acoperit cu tufi_uri, unde se afla în relativ
siguranc, privi în jos, în va|e, la cele dou nave a_ezate una lâng cealalt.
Siluete mrunte mi_unau de colo-colo prin zpad _i, într-o parte, la
adpostul unei râpe, oamenii hrneau câinii. Vântorii preau s se
pregteasc s înnopteze acolo. Ezwa|u| nu mai zbovi ca s se asigure. Cum
umbrele apropiatei nopci se întindeau din ce în ce mai mult peste pmântul
alburiu, el o porni înspre munte. A trebuit s se roteasc mult; vântul
asfincitului era imprevizibil. ^i astfel, cutând s înainteze în direccia vântului,
ajunse în vârful râpei.
Privi cu ochi strlucitori, din pozicia lui avantajoas, jos, la zece câini.
Erau legaci grmad, iar unii dintre ei adormiser deja în zpad. Un miros
respingtor, strin venea dinspre ei; presupuse c, în hait, erau periculo_i.
Dar dac reu_ea s-i omoare, oamenii ar fi fost nevoici s aduc alcii. Ar
putea avea timp s se piard în întinderea aceea vast de pduri _i munci.
Va trebui îns s atace repede _i mortal. Oamenii puteau coborî în orice
moment din nave _i puteau veni spre el cu armele lor irezistibile.
Acest gând îl fcu s coboare în goan panta, mai repede chiar decât
zpada pe care o dislocasen.
Primul câine îl vzu. Ii percepu gândul uimit, pe când alerga pe pant în
jos, auzi ltratul lui ascucit, de avertizare _i simci cum câinelui i se întunec
mintea când îl zdrobi dintr-o lovitur. Se rsuci; botul îi nimeri chiarîn calea
câinelui care îi srea în gâtlej. Dinci care puteau cresta metalul mu_car fr
mil, ptrunzând adânc. Gura i se umplu de sânge, începtor, neplcut la
gust. Îl scuip afar cu un mârâit, când opt câini ce urlau din toci bojocii srir
la el. Pe primul îl întâmpin cu labele din fac ridicate.
Flcile crunte se npustir s ciopârceasc bracul albastru-închis care
se repezea spre ei, dornice s-l sfâ_ie în buccele. Dar, cum era iute în
mi_cri, ezwalul evit dincii întin_i spre el _i îl prinse de grumaz. Apoi, gheare
ca ocelul se înfipser în spinare, iar câinele fu azvârlit cât colo, ca un glonc,
trgându-_i lancul. Lancul se rupse în urma izbiturii, iar câinele czu pe
zpad _i acolo rmase. Avea grumazul frânt. Ezwalul se ridic din nou pe
labele dinapoi s cerceteze cum îi putea ataca pe ceilalci- _i se opri. Câinii
fugeau de lâng el; percepu gândurile lor ce exprimau team. Fuseser
învin_i _i erau înspimântaci.
Se opri s se conving. Oamenii strigau, aprindeau lumini. IAEIînc mai
explora gândurile _i sentimentele câinilor. ln sfâr_it, se convinse. li speriase.
Aceast hait încetase s mai prezinte un pericol pentru el. Nimic nu-i
mai putea determina s-l urmreasc.
Ezwalul se întoarse _i o porni în fug, un proiectorîi lumin dintr-o dat
faca, luându-l prin surprindere _i fcându-l s fug speriat. Cel care mânuia
proiectorul era neîndemânatic, fiindc îl pierdu numaidecât din raza luminii.
În siguranc acum, dup ce trecu de alt povârni_, vzu c cineva începuse
tardivns trag în urma lui cu o arm de senmnalizare.Exploziile luminau cerul.
In noaptea aceea, dormi satisfcut. In zori, o porni din nou. Pe la
mijlocul amiezii, auzi din nou ltratul câinilor. Zgomotul îl _oca, fiindc
încercase s se amgeasc, s spere, în pofida oricrei raciuni, c fugind
pân va ajunge la captul puterilor va fi în siguranc, pe trâmul acela pustiu.
Continu s fug, în ciuda epuizrii; nu era numai extenuat fizic,
începuse s piard dorinca de a tri, cci nu-_i putea imagina c ar putea
ataca cu succes aceast nou hait de câini. Totu_i, cum întunericul se
a_ternuse, încerc. Ca mai înainte, se întoarse, cu _iretenie, cu prudenc, pe
acela_i drum, cu simcurile încordate la maximum pentru a percepe primejdia.
Mintea lui telepatic detecta de la distanc cum stteau la pând.
Se retrase, deconcertat _i nelini_tit, în întuneric. I_i continu mersul pe
zpad. Noaptea se întunec mai mult, pe msur ce norii ascundeau stelele;
numai albeaca zpezii îl ajut s deslu_easc destul de bine, ca s evite
accidentele.
Frigul se înteci. Fulgi pufo_i începur s cad, din ce în ce mai piezi_,
dup cum vântul dinspre nord sufl blând la început, apoi dezlncuit.
Toat noaptea aceea nesfâr_it se lupt cu vifornica _i frigul. Cci
bnuia c va gsi în ea siguranca pe care o cutase atât. Din nou, scopul su
era acela de a se îndeprta cât mai mult de urmritorii lui, fiind convins c de
data asta urmele sa|e aveau s fie acoperite de zpada ce se cernea.
La ivirea, timid, a zorilor, furtuna se domolise. Ins, din când în când,
tot î_i mai arta colcii. Srmanul pui de ezwal, înfrigurat _i înfometat, cercet
o descnhiztur ca o pe_ter din povârni_ul abrupt _i, obosit fiind, ddu s
intre. lns se opri în întunericul de la intrare. O siluet se înlca în interiorul
pe_terii, o aparicie masiv, întunecat.
Surpriza fu puternic _i reciproc. Ezwalul, epuizat, inhala mirosul umed
al cldurii unui trup de animal, mirosul putred de excremente mucegite _i
recepta mental valul de gânduri ivit dintr-o dat - _i încelese c monstrul
dormea dus.
Alt urs, care îndrzne_te s intre nepoftit... Ultragiu... Necesitatea
disperat de a ie_i din inactivitatea somnului prelungit - acestea erau
gândurile ursului Kodiak. Vzând numai o aparicie uria_ _i asta destul de
neclar, animalul ie_i din apatie _i, în câteva clipe, parc-_i ie_i din minci de
furie, mârâi hidos _i porni la atac. A
Impactul îl azvârli pe ezwal înapoi în zpad, dar nu prea departe. I_i
înfipse ghearele în suprafaca înghecat, se propti bine _i mu_c fr mil din
spinarea uria_ care înainta spre el.
Ursul scoase un urlet, îl apuc _i-l strânse în brace cu putere, tindu-i
respiracia _i dislocându-l pe ezwal - mai u_or decât el - de pe labele dinapoi.
Pentru moment, ezwalul se lupt cu force reduse s scape; se simcea prea
extenuat s se lupte pe viac _i pe moarte cu un animal atât de puternic.
Incercarea se dovedi a fi o gre_eal. Receptase deja prima revelacie pe
care o avu ursul, a fiincei strine cu care se lupta. O u_oar senzacie de fric,
o uimire prosteasc, dorinca de a se retrage ca s analizeze situacia. Dar,
cum ezwalul încerc s se elibereze, puternicul Kodiakî_i schimb iute
intenciile, îl strânse mai tare. Mu_c, cu flcile sa|e lungi, corpul ezwalului,
lsând o tietur adânc.
Animalul mârâi triumftor; acum fluxul gândirii lui exprima numai furie,
cruzime _i dorinca de a ucide. Î_i eliber o lab uria_ _i lovi cu vitez
surprinztoare.
Fu o lovitur puternic, amecitoare, ezwalul simci _ocul într-o clip de
neatencie. Durerea îl fcu s uite pentru moment de oboseal _i, pentru
scurt vreme, î_i reveni în fire. Mu_c laba care se retrgea, iar mi_carea fu
atât de rapid, încât dincii i se încle_tar în ea. Cu o mi_care a capului, retez
tendoane _i zdrobi oase. În acela_i timp, î_i puse în funcciune picioarele din
mijloc _i zgârie cu ghearele pântecele ursului, sfâ_iind blana, despicând
peretele stomacului, ptrunzând adânc în cavitatea trupului animalului de
jumtate de ton - toate deodat.
Contraatacul fu atât de violent, încât ar fi trebuit s pun capt luptei.
Dar furia îl orbise de tot pe urs _i nu-_i mai ddu seama de gravitatea rnilor.
Dac ezwa|u| n-ar fi fost atât de ostenit, ar fi putut scpa în momentul acela.
Dar a_a, ursul scoase un cipt _i, orbit de durere, î_i repet atacul. Il prinse
din nou pe inamicul su mai u_or într-o strânsoare disperat. Dar acele brace
uria_e nu mai cinuser o asemenea ma_in de distrugere.
Ezwa|u| nu putu s reaccioneze rapid. Dar nu de vitez era nevoie.
Obosit, î_i aduse la loc picioarele din mijloc. Ostenit, sfâ_ie mai departe. De
data asta, o cantitate mare de organe vitale se revrsar din trupul
animalului.
Nici o furie, fie ea cât de bestial, nu putea rezista unei asemenea
distrugeri. Cuprins de uluire prosteasc, ursul se prbu_i în zpad. binându-l
înc strâns pe ezwal, ursul scuip o spum ro_ietic _i-_i ddu sufletul.
Ezwa|u| zcu epuizat în bracele ursului mort, pân când trupul acestuia
fu scuturat de o convulsie muscular puternic _i labele masive din fac se
relaxar. Ezwa|u| se eliber cu greu _i intr, cltinându-se, în pe_ter.
Mirosul neplcut ce persista înuntru nu-l recinu, î_i linse rnile ca s le
curece _i se fcu ghem. Adormi.

Xl.
Se trezi o dat cu impresia mental c se aflau animale prin apropiere.
Senzacia fu atât de puternic, încât con_tientiza _i dimensiunile lor. ^i, cu
toate c erau multe, dimensiunile pe care le con_tientiza erau ale unor
animale mai mici decât ursul.
Fluxul mental general de pur bestialitate, îl lini_ti. Atât timp cât fiincele
acelea se simceau în siguranc, nu era nici un pericol din partea oamenilor.
Deduse, dup zgomote _i imagini mentale, c animalele devorau ursul mort.
Ezwa|u| adormi din nou. Când se trezi, mai era înc lumin, iar majoritatea
lupilor plecaser. Contempl pentru o clip priveli_tea de oase _i blan
risipite pe zpad _i avu senzacia c rmseser patru animale. Dou dintre
ele încercau s zdrobeasc un femur. Imaginea telepatic cu privire la ce
fcea unul dintre celelalte dou animale era neclar. In schimb, ultimul
adulmeca la intrarea pe_terii.
Ezwa|u| sri sprinten în picioare, numai ochi _i urechi, cu mu_chii
încordaci. Când se trezise prima oar, fusese prea obosit ca s se mai
gândeasc dac era în pericol. Acum, c se refcuse, porni spre intrarea
pe_terii - ajunse tocmai când lupul intra adulmecând cu grij. Se fixar cu
privirea la câciva metri distanc.
Mai mult cruzime decât întâlnise la câini, pân _i la urs - acesta fu
primul impact mental. Cu toate astea, dup un mârâit lung, care ls s i se
întrevad colcii, lupul ddu înapoi, fcu stânga-mprejur _i se furi_ afar.
Ezwa|u| îi citi gândurile: nu exprimau team, ci profund respect. De
asemenea, deslu_i în subcon_tientul lui faptul c era stul. Cu stomacul plin,
lupul nu mai avea interes s incite o fiinc stranie, mai mare _i mai puternic,
dup aparence, decât trei sau patru lupi.
Ezwalul era nervos acum. Vroia s ascund degrab orice urm a morcii
ursului. Se gândea c oasele risipite, smocurile de blan _i porciunile de
zpad ptate de sânge, ca _i urmele considerabile lsate de labele ursului
se pot vedea foarte clar de sus.
Î_i ddea seama c dormise mare parte din zi, prea epuizat ca s mai
stea cu ochii în patru. Dar aceast capacitate îi reveni. Ie_i afar.
Doi lupi se aflau în apropiere, iar alci doi la o distanc de aproximativ o
sut de metri. Cei mai apropiaci îl priveau cu ochii încrcaci de furie, dar se
retraser pe msur ce el avansa, renuncând la oasele pe care le roseser.
Nebgându-i în seam, ezwalul ascunse în pmânt tot ce gsi _i netezi apoi
zpada cum putu mai bine. Dup aceea, se ddu înapoi pas cu pas, înspre
pe_ter, acoperindu-_i urmele. A
Dormi toat noaptea, lini_tit, în inima versantului. ln ziua urmtoare,
dormi cu intermitence, simcind cum foamea începea s nu-i dea pace. Pe la
mijlocul amiezii, începu s ning. Când albeacacernut din cnerse întri,
ezwalul se încumet s ias din pe_ter. Avea un cel precis. I_i aduse aminte
c traversase un râu înghecat, nu prea departe de-acolo _i-_i mai aminti _i
alte asemenea râuri, unde percepuse prezenca unor forme de viac sub
gheac. Merita s cerceteze.
Sparse gheaca într-un punct unde râul curgea repede dedesubtul ghecii
_i se puse la pând. Gânduri rudimentare veneau dinspre ap, când
apropiate, când deprtate. De dou ori, zri ni_te puncte sclipitoare în
vârtejurile râului _i observ mi_crile lor rapide, bru_te.
A treia oar, î_i coborî piciorul drept din fac în apa rece _i-l cinu acolo
_i-I cinu... Pân se apropie pe_tele.
Apoi, lovi cu laba o dat, o lovitur fulgertoare. Stropi de ap _i pe_te
srir pe gheac. Savura din plin carnea gustoas. Avea un miros plcut, nu
ca celnalcprioarei.
Ii lu o or s prind _i s mnânce înc patru pe_ti. Succesul nu-l
satisfcu pe deplin, îns foamea îi trecuse. Când se întoarse la pe_ter, se
întunecase de-a binelea.
Se pregti, cu bgare de seam, s înnopteze. Era convins c
problemele cople_itoare ale ultimelor zile se rezolvaser - chiar peste
a_teptrile sale. Acum, era la adpost de du_mani, î_i gsise un refugiu bun,
chiar _i o surs nesperat de hran gustoas. Toate acele probleme le
rezolvase de unul singur, ca un prim test adevrat care-i arta c se putea
bizui pe puterile sale _i era încredincat c mama lui ar fi fost foarte mândr
de el, dac ar fi _tiut.
Cu toate astea, un vag sentiment de insatisfaccie nu-i ddea pace. De
fapt, încercase numai s scape, nu fcuse nimic, sau prea pucin, s rzbune
moartea mamei sale.
Oare câte vieci umane trebuiau sacrificate pentru asta? Socoti c,
pentru acest scop, erau prea pucine fiince umane pe planeta aceea. Iarîn
zona aceea îndeprtat, erau cu atât mai pucine; _i, la drept vorbind, nu prea
avea _anse s ajung Ia zonele mai populate.
Totu_i, în mincile urmritorilor si remarcase imagini fugare de sate _i
a_ezri apropiate. Pân la urm, poate c ar putea s ajung la unul sau mai
multe din ele _i s rezolve o parte din planul su de rzbunare, înainte de a fi
omorânt.
lns, nu era înc timpul. Ar fi fost o prostie s-_i închipuie c
vântoarea se terminase. Ar face bine s se expun cât mai pucin în
urmtoarele câteva zile _i, apoi, s profite de valurile de ninsoare ca s-_i
croiasc drum cât mai departe de dealurile acelea.
A patra zi se întâmpl ceva ce-i schimb planurile. Cum mergea pe
lâng albia râului, cutând un loc bun de pescuit, clc într-o capcan pentru
castori cu piciorul stâng dinapoi.
Mu_ctura flcilor de metal îl fcu s sar în sus. Durerea instantanee îl
fcu s se zbat. Aceast reaccie îi provoc rni grave la picior, cci avea
atâta forc, încât sfâ_ie carnea _i rupse tendoanele.
Ezwalul se ghemui în suferinc; examina instrumentul care-l capturase.
Analiz în câteva minute cum funcciona. Aps pe capetele plate _i-_i ridic
piciorul, care pulsa de durere. Curând dup aceea, porni în josul apei, în cinci
picioare. Ar fi vrut s se întoarc la pe_ter _i s rmân acolo pân i se
vindeca piciorul. Dar nu îndrzni.
Cât de curând vor descoperi capcana sritn_i vor face oare vreo
legtur cu el- iat întrebrile care-l frmântau. In orice caz, nu încpea
îndoiala c zona aceea nu mai era sigur.
Spre dimineac, î_i gsi un loc de odihn sub o stânc ie_it în afar.
Dormi acolo mare parte din zi. Când amiaza era pe sfâr_ite, î_i fcu aparicia,
cu bgare de seam, pe albia râului _i, gsind locul unde gheaca era mai
subcire iar dedesubt apa curgea repede, folosi un bolovan ca s o sparg.
Curând, prinse câciva pe_ti.
Toat noaptea merse de-a lungul albiei râului. Noaptea urmtoare la
fel.
A treia zi, zgomotul familiar al navelor cu reaccie îl trezi dintr-un somn
adânc. Ezwalul urmri încordat, din adpostul lui, cum o nav mic zbura la
câciva zeci de metri deasupra albiei râului, îndreptându-se spre el.
Retrgându-se în ascunzi_ s nu fie vzut, recepta un gând limpede, aparent
adresat chiar lui.
Prse_te imediat albia râului. Urmele pa_ilor ti au fost descoperite _i
au pornit în cercetare. M numescjamieson _i încerc s obcin autorizacie ca
s-ci salvez viaca. Dar s-ar putea s ajung prea târziu. Pleac imediat.
Urmele pa_ilor ti au fost descoperite..."
Nava patrula în josul râului; se pierduse din vedere _i din câmpul de
percepcie mental. Tânrul ezwal se ghemui unde era _i se gândi nelini_tit: S
fie oare o capcan întins în scopul de a-l scoate în raza lor vizual cât mai
era lumin?
Se hotrî s nu ias. Unul dintre oameni descoperise secretul ezwalilor.
De fapt, prietenia lui -în sens restrâns, în caz c era real - era mai
periculoas pentru rasa lui decât moartea mamei sale sau a lui.
Tânrul ezwal nu vroia s moar fr s lupte. Asemeni alergtorului
care începe o curs, câ_nidin ascunzi_,îndreptându-se în susul râului, în
direccia de unde venise. In dimineaca aceea, devreme, trecuse pe lâng
marginea zimcat a unei vi stâncoase, care se întindea dincolo de râu în
ambele direccii; nu era departe.
Când ajunse acolo, piciorul începu s-l doar din nou. Neluând în seam
durerea, o rupse la fug de-a lungul celui mai impracticabil, aparent, dintre
cele dou drumuri. Terenul stâncos, fr crare delimitat, ducea sus, tot mai
sus _i curând ajunse pe o creast, la câteva sute de metri deasupra râului.
Nu se zrea nici urm de nav _i de urmritori. U_urat, ezwalul se
îndrept spre trectoarea înalt, pe care o descoperi la oarecare deprtare.
Noaptea începu s se a_tearn, în timp ce el alerga într-o zon ce prea
nesfâr_it, dezolant _i rece. O Lun plin se înlca pe cer în spatele lui, iar
cerul, în dreapta lui, prinse viac datorit luminilor stranii, pe care ajunsese
s le recunoasc drept o particularitate a planetei.
Foarte târziu, primele raze de soare îl gsir ostenit _i cu un picior care-
i pulsa fr-ncetare. Mult mai tulburtoare, lumea strlucitoare din faca lui
dezvluia o coast marin cu câteva locuince umane rspândite ici-colo _i,
cât vedeai cu ochii, un ocean cenu_iu. A
Ezwalul se opri nesigur _i privi în jur. lntr-un fel, a_a trebuia s arate
locul pe care-l cuta; acolo erau mulci oameni _i putea s-_i înceap
rzbunarea. Dar nu atâta timp cât urmritorii lui se aflau relativ aproape _i
cât timp piciorul _chiop îi stânjenea fiece mi_care.
Va trebui s ocoleasc a_ezarea pe la dreapta sau pe la stânga, s se
întoarc înspre uscat _i s stea acolo pân când...
Deodat, de deasupra unui pâlc apropiat de copaci, se ivi o nav ce
zbura la joas înlcime _i, într-o clip, fu deasupra capului su. Ezwalul câ_ni
ca o sgeat, nu înainte îns de a recunoa_te aceea_i nav pe care o vzuse
cu o zi înainte deasupra bracului râului. Acum, îl urmrea cu u_urinc,
potrivindu-_i fiecare cotitur _i, din nav, aceea_i minte limpede care i se
adresase cu o zi înainte proiecta o serie de gânduri scurte, incisive.
Nu-ci voi face nici un ru! Dac a_ fi avut aceast intencie, ai fi mort
acum. Opre_te-te sau vei fi descoperit! Ai fost vzut deja de câciva, care au
raportat aparicia ta. ^tiind direccia din care vii, eu am reu_it s te gsesc
primul. Darîntreaga zon e în alert _i celelalte nave o cerceteaz. Opre_te-
te sau vei fi descoperit!"
Ezwalul se simci neajutorat - torturat de acel puternic apel la simcul su
de precaucie _i frustrarea mistuitoare de a nu putea s-l zgâlcâie nicel pe
urmritorul lui cel mai apropiat. Dar, un minut mai târziu, problema se
rezolv. Zri în faca lui un grup de case rzlece, î_i schimb direccia _i vzu
una dintre temutele nave de salvare deplasându-se încet, la mai pucin de o
mil distanc. Plonj într-un pâlc de arbu_ti _i se tupil acolo tremurând.
Imediat dup aceea, mica nav coborî ca un bolovan _i încetini viteza
pentru aterizare, la cincisprezecemetri deprtare de el. Ezvvalultresri când
o trap glisant se deschise, dar nimeni nu-_i fcu aparicia. In schimb,
recepta gânduri struitoare.
Ieri am încercat s te îndrum spre un loc deschis, dar acum c ai ajuns
în aceast zon, mi-a rmas o singur posibilitate s-ci salvez viaca. Trebuie
s intri în compartimentul din fac, ca s te duc într-un loc unde vei fi în
siguranc. Nu, nu pot s-ci dau drumul, dar cred c-ci pot garanta c nu ci se
va face nici un ru. Se apropie cealalt nav! Oamenii din ea nu cred c e_ti
o fiinc inteligent sau o amenincarepentru viecile lor _i nu e timp s-i
convingem de adevr. Or s te omoare dac nu te mi_ti repede! Incelegi?"
Nava de salvare se afla acum la numai câteva sute de metri deprtare,
rotindu-se deasupra unui pâlc de tufi_uri, asemntor celui în care se
ascundea ezwalul. Îl cercetau îndeaproape.
Ezwalul a_tept încordat. Era sigur c urmele lui nu se puteau distinge
în zpada mocirloas, clcat în picioare _i c exista o _ans ca nava s plece
în alt parte. Dar deodat, cum o urmrea cu privirea, nava se ridic _i o
porni drept spre el.
Repede! veni justificarea struitoare de la nava mai mic. Ar fi mult
mai bine s nu te vad intrând."
Ezwalul ezita înc, nevrând s renunce a_a u_or la libertatea obcinut
cu atâta greutate, chiar _i pentru a-_i salva viaca. Apoi, în ultima clip, nu
simcul de conservare îl fcu s se hotrasc; ci, î_i aminti de spusele
pretinsului su protector: Oamenii din ea nu cred c e_ti o fiinc
inteligent..." Asta însemna c omul din nava care-l a_tepta era singurul care
credea acest lucru. Iar dac omul acela ar muri, acest adevr ar disprea
odat cu el.

Xll.
Mencinându-_i corpul la nivelul solului _i profitând de tufi_urile din cale,
ezwalul se strecur rapid spre nav _i sri înuntru prin trapa deschis. U_a
se închise etan_ în spatele lui, lsându-l în întuneric, dar nu înainte de a
remarca interiorul compartimentului; nu avea nimic deosebit în afar de dou
guri de ventilacie. Când puntea se ridic pe nea_teptate sub el, se a_ez
obosit pe labele dinapoi _i rmase acolo.
Curios, dar, încelegând c nu va avea posibilitatea imediat de a-l ucide
pe decintorul secretului esencial, nu se necji, ci accept resemnat c
lucrurile trebuiau s-_i urmeze cursul, indiferent de ce ar face el.
Acum, de undeva, de dincolo de nav, veneau gânduri care se
înregistrar simultan în mintea omului din compartimentul alturat; de
asemenea, se auzeau sunete foarte slabe prin peretele desprcitor de metal:
Doctore Jamieson! Totdeauna ne-o iei înainte. N-ai vzut nici urm de bietul
monstrulec subapreciat, nu-i a_a?" Era aceea_i minte impetuoas care
dduse ordine în nava naufragiat, cu multe zile înainte, _i acum nu reu_ea
s-_i disimuleze ostilitatea.
Urm o pauz, apoi o replic u_or ironic: Sunt convins c a prsit
zona, comandante Mclennan".
Zu? Eh, vom afla curând. ^ase câini sunt pe urmele lui, împreun cu
cealalt nav de salvare care-i însoce_te. Urmele sunt proaspete, judecând
dup viteza câinilor. De data asta, nu ne vom opri: pân nu-l prindem,
oriunde s-ar afla. Pcat c n-ai reu_it s-l convingi pe pre_edintele Consiliului
c animalul e inofensiv ca s încercm s-l capturm viu - dar poate c o s-
ci dea voie s-l împiezi."
În vreme ce comandantul vorbea, gândurile lui directe deveneau din ce
în ce mai slabe,niarezwalul simci cum mica nav a lui Jamiesonlua înlcime _i
prindea vitez. In clipa urmtoare, Jamieson se art îngrijorat de faptul c
nava se întorcea repede, înapoi.
Jamieson!" Era vocea _i gândul comandantului Mclennan, ambele
trdând furie. Ori aterizezi imediat, ori ne vom vedea obligaci s-ci aruncm
nava în aer!"
Ezwalul citi consternare în mintea omului din compartimentul alturat.
Deslu_i, de asemenea _i nehotrâre, o controvers mental între a comanda
nava pentru aterizare sau pentru a disprea, cu toat viteza, printre munci _i
norii jo_i. DarJamieson nu-_i trda incertitudinea în replica ce exprima
indignare: Ce înseamn asta, domnule comandant?" Nu rezolv nimic dac
încerci s ne în_eli, Jamieson! Unul dintre localnici a vzut totul din casa lui
de pe coasta dealului de colo. bi-a vzut nava fcând manevre prin preajm
_i-a luat binoclul _i te-a urmrit cum ai aterizat. A vzut animalul intrând în
nav. Cum ai fcut? L-ai ademenit cu o buccic de hran de pe planeta lui?
Te previn, Jamieson, avem armele acintite spre nava ta. Dac nu începi s
cobori pân numr la trei, voi da ordin s trag! Unu... Doi...
Ezwalul simci cum puntea de sub el începe s coboare. Dar, înainte de
asta, înregistra o serie de gânduri rapide în mintea lui Jamieson - o
reprezentare a navei lui doborâte de focul armelor, a lui Jamieson însu_i mort
în urma prbu_irii navei, a ezwalului supraviecuind atât cât s cad prad
armelor nemiloase din cealalt nav. O senzacie de frustrare _i un regret
profund din cauza e_ecului unui plan de importanc vital însoceau aceste
imagini.
Foarte ciudat! Mintea acestui om prea s difere complet de cea a
omului care-i omorâse mama. In mintea aceea nu descoperi dorinca de a-i
distruge pe cei din cealalt nav, chiar dac ei îl amenincaser de moarte. De
asemenea, nu deslu_i nici urm de team pentru propria-i persoan.
Un flux de gânduri imperative, provenind din compartimentul alturat,
îi erau destinate: Nu e vreme s-ci explic pe larg, dar trebuie s încelegi un
lucru esencial. ^tii, desigur, de ce ezwalii prefer s-_i cin sub tcere
inteligenca: de team s nu-i îndârjeasc mai mult pe oameni împotriva lor,
în caz c ace_tia descoper adevrul. Au dreptate -în msura în care pe
planeta Carson are vreo parte dreptate mai mult decât alta. Ca simple
animale, a_a cum pretindeci s fici, nu aveci nici un drept conform Legii
Interstelare. Dar ca fiince racionale _i autohtone, ar trebui s le cptaci.
Ezwalii nu vor putea niciodat s-i alunge pe oameni de pe planeta
Carson folosind forca, dar, în calitate de ras evoluat _tiincific, ne-aci putea
cere s o prsim, din moment ce v puteci apra singuri planeta, iar noi am
fi obligaci s o prsim. Mi-am riscat reputacia profesional - _i siguranca
personal - ca s te aduc în faca autoritcilor guvernului meu, în speranca de
a le dovedi c tu _i semenii ti sunteci fiince inteligente _i c trebuie s
încetm s v omorâm _i s începem tratativele cu voi. Bineînceles c nu pot
face asta decât cu sprijinul tu".
Tocmai când termin de vorbit, un zgâlcâit u_or dovedi c nava atinsese
solul. Testase perecii compartimentului, apsându-se de ei cu toate puterile,
dar preau s nu aib nici un punct mai slab. Cele dou grupuri de guri care
marcau gurile de ventilacie demonstrau c tbliile de ocel înconjurtoare erau
la fel de groase ca labele lui.
jamieson vorbi din nou, oarecum grbit: Oamenii din cealalt nav,
dup cum probabil _tii, sunt militari, care au ordinul s te caute _i s te
captureze, viu sau mort. Când am ajuns pe Pmânt, cu câteva zile în urm _i
am aflat cum stau lucrurile, am cerut s mi se încredinceze mie sarcina asta,
de vreme ce comandantul Mclennan nu reu_ise s te localizeze. Dar cererea
mea a fost respins, fiindc am pus accentul pe importanca faptului de a te
captura în viac, iar tu e_ti considerat un mare pericol. M aflu aici împotriva
voincei lui Mclennan. El crede c militarii sunt mai bine dotaci ca s rezolve o
asemenea situacie".
Ezwalul recepta explicacia lui jamieson numai cu o parte a mincii sale;
cealalt parte con_tientiza din ce în ce mai mult presiunea exercitat de
gândurile provenite din exterior. Erau gânduri amestecate, unele ostile -
parte din aceast ostilitate prea s se îndrepte spre jamieson. Prea c
exista sentimentul c jucase necinstit. Dar, ici-colo, deslu_i o oarecare
admiracie pentru felul în care jamieson rezolvase ceea ce ei ar fi considerat
imposibil.
Amestectura aceea de gânduri spori în intensitate în ultimele câteva
minute, iar acum rmsese constant. Cealalt nav aterizase, desigur, pe
undeva, prin apropiere.
jamieson termin grbit: Nu mai sunt stpân pe situacie. Dar tu ne-ai
putea ajuta pe amândoi, dac mi-ai transmite ce gânde_te Mclennan - ce
planuri are - de îndat ce le vei recepta. Sau le-ai _i aflat?"
Ezwalul se ls disprecuitor pe labele dinapoi. De fapt, nu fusese de
acord cu nimic pân atunci. ^i nici nu se va lsa prins în capcan printr-o
în_eltorie atât de josnic ca s se învoiasc, de_i, dup toate aparencele,
omul nu avea asemenea intencii.

Xlll.
Acum, imaginile din mintea lui jamieson artau c deschisese u_a
camerei de comand _i ie_ea afar ca s înfrunte mai mulci oameni cu armele
îndreptate spre el.
Glasul lui Mclennan, care se afla înc în nava cealalt, rsun în
difuzor:
- Doctore, sunt uluit de actul dumitale ilegal de a decide ce am eu de
fcut. D-te la o parte!
jamieson nu rspunse, dar se îndeprt de nav, dup cum i se ceruse.
- E-n regul, Carling, poci începe, spuse Mclennan cu asprime.
Unul dintre oameni, care avea un cilindru mic de metal, se îndrept
spre compartimentul de comand, pe care tocmai îl prsise jamieson _i intr
înuntru. Urm o serie de zgomote metalice; apoi, Jamieson i se adres lui
Mclennan tios:
- Te previn, comandante, dac-i faci vreun ru ezwalului, în calitate de
prizonier fr aprare, o s-ci vin cam greu s te justifici.
- N-ai grij, doctore Jamieson, tovar_ul dumitale n-o s pceasc
nimic. Consider necesar numai s inspectez compartimentul ca s vd dac e
potrivit pentru a transporta spre civilizacie un animal atât de periculos. Gazul
îl va mencine în stare de incon_tienc timp de câteva ore.
- Nu-l va afecta, spuse Jamieson, fiindc e deja avertizat.
- A, da! Replic comandantul ironic. Teoria dumitale vestit! Bine, vom
vedea dac e destul de de_tept ca s-_i cin respiracia câteva minute.
Carling, te-ai prins bine! Atunci deschide supapa.
- Da, domnule.
Ezwalul inhala adânc a treia oar, când începu _uieratul acela _i-_i cinu
respiracia. Nu _tia exact ce însemna câteva minute", a_a c rmase acolo,
inert, hotrât s-_i cin suflarea chiar _i pân î_i va pierde cuno_tinca, dac
era nencesar.
Intre timp, afar, Jamieson spuse:
- Bag de seam, comandante, ai face o gre_eal grav dac te bizui
pe faptul c gazul va imobiliza fiinca asta.
- Adic, vrei s ne convingi, zise Mclennan, c animalul _tie c îl
gazm pentru c am vorbit despre asta - cu alte cuvinte, c ne cunoa_te
limba?
- Cite_te gândurile.
Afirmacia pru c îl blocase pe Mclennan. Ezwalul surprinse schimbarea
din mintea omului, o acceptare parcial a ceea ce spuseseJamieson.
Mclennan i se adres încet:
- Vorbe_ti serios, domnule?
- Cât se poate de serios. Ezwalii sunt ni_te telepaci perfecci, singurii
din universul cunoscut care pot recepciona _i transmite la non telepaci.
Mclennan replic speculativ:
- Ar fi ideal, dac am avea câte un animal telepat la bordul fiecrei
nave.
- Într-adevr, rspunseJamieson _i asta ar fi numai una din multiplele
posibilitci.
Mclennan nu mai ezit. Era un om hotrât _i replic, fr drept de apel.
- Problema este s ne asigurm c rmâne în calitate de prizonier _i
nu mai face nici un ru. Carling, mai las gazul s mearg cinci minute. Apoi,
deschide u_a.
Cinci minute, treizeci sau _aizeci- n-avea nici o importanc. Ezwalii
erau amfibii: ar fi trebuit o or _i jumtate s te asiguri c ai anesteziat un
ezwal.
Pe ezwal, faptul c Mclennan acceptase parcial teoria lui Jamieson, îl
fcu s-_i definitiveze hotrârea pe care o avea de luat. Acum ori niciodat.
Jamieson trebuia s moar - astfel încât încrederea temporar a lui Mclennan
în inteligenca ezwalilor s fie zdruncinat pentru totdeauna de o dezlncuire
animalic.
Se mi_c,nastfelîncât s poat acciona instantaneu; apoi, î_i ls trupul
s se relaxeze. I_i ddu seama c Jamieson se îndrepta neobservat spre
aparat. Probabil c cel care comanda aparatul dep_ise timpul, cci Jamieson
vorbi tios:
- Comandante, îci cer s încetezi folosirea gazului. Nimeni nu _tie ce
efect poate avea asupra ezwalului.
- ^i voi I-aci folosit când i-aci capturat.
- Am avut noroc.
- Gata, Carling, spuse Mclennan. Deschide u_a. Toat lumea, înapoi!
- Ce ai de gând s faci? Era vocea lui Jamieson.
- Dac e incon_tient, îl lum pe sus _i-l ducem pân la ma_inria aia
mare de colo.
Jamieson prea resemnat.
- Las-m pe mine s-i prind legturile. P_ind spre u_a
compartimentului, ezwalul avu o imagine mental a lui Jamieson, ceea ce-l
fcu s se rzgândeasc. Intencionase s rmân adormit pentru moment _i
s spere c _ansa i-l va aduce peJamieson la îndemân. Acum, omul se afla
într-o pozicie favorabil pentru a putea fi omorât. Ezwalul î_i strânse
picioarele sub el _i câ_ni înspre partea luminat, spre u_.
U_a se deschise larg. Ezwalul _i omul stteau fac în fac. Cei trei ochi
în linie, cu luciri de ocel, se aflau la acela_i nivel cu perechea de ochi cprui
fermi _i ne_ovitori.
Dincolo, în frigul de afar, era mult agitacie, o tensiune nervoas a
mai multor minci omene_ti. Ezwalul realiz acest lucru _i transmise aceast
descoperire subcon_tientului su. A
A Se petrecea un lucru uluitor. In ciuda cumplitului su plan, ezita.
Incelese vag de ce. Mai devreme - cu multe zile înainte - omorâse fr mil
oameni, fiindc pentru ei el era un animal, iar pentru el ei erau du_manii
rasei sale.
Acum îns era altceva. Omul sta era, neîndoielnic, un prieten
statornic. Mai mult. Se întâlniser dou fiince inteligente; _i, cu toate c
ezwalul nu realiza decât vag acest lucru, simcea afinitatea care exista între
toate fiincele racionaleo dat ce intrau în legtur.
Intr-un cotlon îndeprtat al mincii sale, încelese antagonismul ce putea
exista între formele de viac inteligente. Dar evolucia lui emocional nu
atinsese acel punct. Astfel încât sentimentul de comunicare _i afinitate
predomina.
Apoi, Jamieson vorbi tare, cu voce groas, rsuntoare; cuvintele nu
aveau nici o semnificacie pentru ezwal, în schimb gândurile erau limpezi ca
cristalul.
- lci sunt prieten _i stau între tine _i o eventual moarte. Nu pentru c
oamenii _tia sunt du_manii ti, ci pentru c tu n-ai s-i la_i s-ci devin
prieteni.
Poci s m omori oricând _i _tiu c nu pui prec pe viaca ta. Dar,
gânde_te-te: chiarîn clipa asta, poate un ezwal, pe planeta ta, omoar un
om, sau e omorât. ^i, cu toate c ne aflm la mare distanc, acum îci st în
putere s hotr_ti dac aceste dou omoruri fr rost vorînceta curând sau
vor continua înc mult vreme.
S nu crezi c-ci ofer o solucie u_oar, Ia_. Sarcina de a stabili armonia
între ezwali _i oameni nu va fi u_oar. Va trebui s convingem de adevr o
mulcime de membri ai fiecrei rase. Ai s întâlne_ti mulci semeni de-ai mei
care consider fiincele ce difer de ei ni_te animale, implicit inferioare lor.
Astfel de persoane ignorante nu conduc lumea, darîci vor pune rbdarea la
încercare, înainte s reu_im ceva. Mulci dintre semenii ti te vor socoti un
trdtor, la început, pentru c pur _i simplu nu înceleg care-i adevrul, ca _i
oamenii _tia din spatele meu. Ca s-i facem s înceleag trebuie timp _i nu
va fi deloc u_or, dar e posibil cu ajutorul tu. Putem începe chiar de-acum.
jamieson îi întoarse, calm, spatele, cu faca la ceilalci. Comandantul
Mclennan îl privi pe jamieson cu gura cscat, când acesta zise:
- Comandante, vrei s-i spui unuia dintre oamenii dumitale s-mi
aduc trusa medical din camera de comand? Oaspetele nostru este grav
rnit la un picior _i are nevoie de îngrijire.
Mclennan clipi din ochi. Fr a rosti o vorb, surprinse privirile unuia
dintre oamenii lui _i ddu din cap. Omul o porni spre camera de comand.
- Dar, dup cum vedeci, adug jamieson, celelalte cinci picioare sunt
sntoase, a_a c nu care cumva s fac cineva gre_eala s încerce s
închid u_a înainte de a ne asigura de bunvoinca lui.
Ezwalulsttuse ca o statuie, chinuit de ezitri, care sporeau cu fiecare
clip ce trecea. Intârziind atâta, le lsase celor prezenci impresia c riscase
totul ca s desfiinceze ideea fiincei inteligente.
Omul care se dusese pân la camera de comand reveni cu o caset
mic _i i-o înmân lui jamieson, întinzându-se nicel ca s i-o poat da.
jamieson se întoarse _i puse caseta în cadrul u_ii, între ei. Il privi din nou pe
ezwal drept în ochi.
- Dac te întinzi pe jos ca s-ajung la piciorul rnit, i se adres el calm,
cred c pot s fac ceva pentru el.
Mintea omului prea deschis. Era ultima încercare de lmurire, fr
nici cea mai mic intencie de în_elciune - dar acum _i el vroia din toat
inima s ajute.
Lu aceast hotrâre încelegând c era inevitabil. Simci o mare
u_urare când se culc pe jos _i-_i întinse piciorul rnit.

XIV.

Marele
ora_
sedeslu_ea
acum
prin
ceac.
Ora_ul
Ship.
Mai
devreme,
jamieson îi telefonase sociei sale din avion; prima veste pe care o primea
despre întoarcerea lui. Îl adusese degrab _i pe Diddy din Play Square _i
avurno conversacieanimat în trei.
Inflcrarea lor îl fcu s se simt vinovat, cci ar fi trebuit s-i
telefoneze când se întorsese. Rtcise patru luni _i jumtate în spaciu _i _tia
c ea se va necji dac va afla c zbovise câteva sptmâni în plus ca s
salveze viaca unui pui de ezwal. Se hotrâse s nu-i spun.
^ezând pe locul lui din avion, jamieson ddea din cap, cugetând la
problemele cu care se confruntau brbacii _i femeile acelui veac. Totul - viaca
de familie, grija fac de copii, dragostea _i dorincele personale - trecuse pe
locul al doilea din pricina imperativelor rzboiului secularîmpotriva rulilor. Va
ajunge acas în mai pucin de o or. Vor fi o mulcime de srutri amestecate
cu lacrimi, fiindc Veda era o femeie foarte sentimental. O vreme va
rspunde ardorii lui; apoi, ardoarea ei o va dep_i pe-a lui _i, pân la urm,
flacra se va mic_ora treptat. Între timp, el se va implica repede în pozicialui
administrativ înalt, pe care o prsise din ce în ce mai pucin, în ultima
vreme. Putea s numere pe degetele de la o mân genul de probleme care |-
arîndeprta de birou. Una era ideea despre ezwali.
Aceasta devenise un subiect de studiu pentru _eful Departamentului de
^tiinc din pricina a dou aspecte. Nimeni altcineva n-ar mai fi stârnit
entuziasm cu ideea c ezwalii ar fi fiince inteligente, a_a c nu putea s se
bizuie c cineva vnalua în serios proiectul capturrii uneia sau a mai multor
asemeneafiince. In al doilea rând, era faptul c avea legtur cu planeta
Carson, unul dintre cei trei pivoci ai aprrii omului împotriva rulilor. ln
aceast situacie, o pozicie nou fac de ezwali implica acciune. Existau _i alte
posibilitci, darîn general, nu mai era nevoie s fac munc de teren".
Astfel, într-o zi, nu mult dup capturarea tânrului ezwal, se afla în
biroul su conducând o întrevedere destul de important ca s necesite
atencia _efu|ui". Era o întrevedere de prim însemntate, dar nu implica
plecarea lui de pe Pmânt.
- Aici! Spuse Trevorjamieson. Puse vârful creionului în centrul unei
pete verzi de pe harta din faca lui. Chiar aici, domnule Clugy, zise el, trebuie
ridicat tabra.
Ira Clugy se aplec _i privi locul indicat. Prea uimit, iar glasul su trda
iritare, când întreb:
- De ce neaprat în locul sta? A
- Foarte simplu, rspunse jamieson. Il deranja s trateze un adult ca
pe un copil. Dar rzboiul ca rulii necesita conductori extrem de abili. Scopul
proiectului, continu el, este s obcinem secrecie de la puii acestor animale
limfatice de pe planeta Mira pentru laboratoarele noastre - repede _i în
cantitci mari. Aceast zon de pduri este habitatul lor principal. A_a c
tabra trebuie plasat acolo, pentru a obcine rezultate cât mai repede cu
putinc.
Nu putu s nu aprobe reaccia de exasperare a lui Clugy. Se considera
norocos dac nu primea un pumn în nas, î_i zicea jamieson cu tristece în
sinea lui. Mâinile prea mari ale astronautului se încle_tar, strduindu-se s-_i
pstreze controlul _i înghici cu noduri.
- Domnulejamieson, spuse el lini_tit, dup cum _tii, noi am _i fcut o
incursiune preliminar. Oamenii nu au experienc cu astfel de pduri. Colcie
de puii animalelor limfatice _i de mii de alte creaturi periculoase. Se ridic _i
se aplec peste harta topografic a planetei Mira. In schimb aici, spuse el
înviorat, în zona asta muntoas e destul de ru, ce-i drept, îns se poate
lupta împotriva formelor de viac animal _i vegetal, iar clima e suportabil.
Ne-am putea stabili acolo _i am putea executa mi_cri alternative ca s
obcinem cât zeam vreci. E _i mai ieftin, dac lum în considerare costul
întrecinerii unui amplasament în pdure. A
Era o analiz cât se poate de rezonabil. In cazul în care Clugy era
manevrat de ruli, pstra foarte bine aparencele. Jamieson _tia c o echip
psihotehnic din camera alturat, unde era proiectat scena, studia reacciile
lui Clugy. Dac emitea o not fals, o lumin de avertizare, invizibil pentru
Clugy, se aprindea pe panoul de pe biroul lui Jamieson. Ins panoul nu se
lumin.
Jamieson insist:
- Pentru motive pe care nu avem libertatea s le discutm, lichidul
limfatic este prea important pentru noi ca s ne gândim cât ne cost
obcinerea lui. Trebuie s-l obcinem _i înc foarte repede. De altfel, contractul,
dac-l obcii, va dispune de fonduri suplimentare - controlate, bineînceles.
A_adar...
- La naiba cu fondurile! Exclam Clugy iritat. Nu trebuia s le
mencionez! Ce conteaz de fapt este c expunem la pericole inutile câteva
sute de oameni bine pregtici.
- Nu sunt de acord c n-ar fi utile, spuse Jamieson. Acum insista, vrând
s provoace o criz. ^i-mi asum întreaga rspundere pentru hotrârea mea.
Clugy se ls încet în fotoliu. Chipul su colorat de atâcia sori se
aprinse de mânie.
- Domnulejamieson, spuse el în final, exist un munte mic - un deal-
la captul zonei de jungl. L-am mencionat în raport. Nu e ceea ce a_ numi un
loc bun, dar nu însumeaz toate trsturile negative ale zonei depresionare.
Dac guvernul insist asupra stabilirii taberei în apropierea sursei de
alimentare - adic, dac dumneata insni_ti,din moment ce ai autoritate
deplin - o a_ezm pe dealul ala. Dar. Ici spun cinstit: mai-mai c a_ cere
oamenilor mei s rmân pe loc, chiar dac pierd contractul.
Jamieson era necjit. I_i ddea seama de cât de iracional trebuia s-l
considere acel inginer practic. Dar vârful creionului su se întoarse la pata
verde _i apsa ferm în mijlocul ei.
- Aici, spuse el hotrât.
Pictura final. Trupul rezistent al lui Clugy câ_ni ca un arc din scaun.
Reaccia lui fcu s vibreze biroul lui Jamieson.
- La naiba, izbucni el, e_ti asemeni multor altor zei" de tinichea
cintuici în scaunele lor pe care i-am cunoscut. Ai stat prea mult vreme la
birou _i-ai pierdut contactul cu realitatea, dar ai impresia c-ci poci mencine
reputacia artându-te neînduplecat _i ordonând ca totul s se fac pe cele
mai grele ci posibile - chiar dac pune în pericol viecile unor oameni mai
buni ca dumneata! Frate drag, dac a_ putea s te cin cinci minute în iadul
sta verde unde indic vârful creionului, ar rmâne de vzut pe urm unde ai
vrea s instalm tabra!
Era izbucnirea pe care jamieson o a_tepta; dar semnalul de avertizare
nu se aprinse. Se simci u_urat. Rmsese s încheie întrevederea fr a
dezvlui c fusese de fapt un test.
- S-ci spun drept, domnule Clugy, i se adres el calm, m surprinde
c amesteci persoane particulare în aceast chestiune pur guvernamental.
Clugy rmase neclintit, de_i expresia de furie se redusese la o simpl
privire încruntat.
- Domnulejamieson, spuse el cu asprime, un om care-i trimite pe alcii
într-o misiune imposibil dintr-un simplu capriciu aduce implicit elementul
personal. Dac acolo vrei s se instaleze tabra, ridic-o singur. Eu ordon
echipajului meu s revin pe Pmânt. La naiba cu contractul- cu fonduri
suplimentare cu tot.
Clugy se rsuci pe clcâie, pornind spre u_. jamieson nu schic nici o
încercare s-l opreasc. Testul nu era înc complet. Argumentul definitiv ar fi
dac Clugy _i-ar duce amenincarea pân la capt _i _i-ar chema oamenii de
pe planeta Mira 23, retrgându-_i astfel orice pretencie asupra contractului.
Arfi un pas pe care rulii nu l-arface - s renunce la controlul, prin intermediul
lui Clugy, asupra unui proiect de prim importanc, ca acela privind lichidul
limfatic - chiar dac tabra ar trebui instalat pe un vulcan. N-ar putea
simula atâta interes pentru viecile personalului uman.
Trevorjamieson puse în funcciune un contor _i aps un buton de pe
panou. Se lumin un ecran, pe care apru un grup de trei oameni. Era echipa
psihotehnic, cea care îl studiase pe Clugy amnuncit, cu ajutorul mai multor
aparate ultrasensibile de detectare.
- Ei bine, spusejamieson, se pare c Clugy e curat, nu-i a_a, domnilor?
Unul dintre cei trei zâmbi.
- Accesul de furie i se potrive_te. Garantez pentru Clugy.
- Dac l-a_ putea recâ_tiga de partea mea, spuse jamieson încruntat.
S sperm c rulii nu ajung la el înainte de a pleca spre Mira.
Aceasta era, din pcate pentru omenire, partea dezastruoas. Nu
puteau fi niciodat siguri, mai ales aici, pe planeta-mam a oamenilor.
Nicieri în sectorul controlat de oameni din galaxie nu funcciona mai bine
activitatea de spionaj a rulilor decât pe Pmânt, în ciuda contraspionajului
intens _i continuu. Cauzele acestei situacii se pierdeau în negura unui veac, în
vremurile fatale din istoria omenirii, când prima armada distrugtoare a
rulilor venise dintr-o regiune întunecat, ce cuprindea un brac al galaxiei.
Cucerir o mie de sisteme planetare înainte ca umanoizii s-_i poat
mobiliza flotele _i s contraatace cu suficient forc ca s le stvileasc
înaintarea. Lupta pe câmpul întins de btaie dur câciva ani, tenacitatea
nemiloas _i calculat a rulilor întâlnind vitejia altruist a omului, _tiinca mai
veche _i mai echilibrat a du_manului fiind contrabalansat de creativitatea
inegalabil a mincii umane în caz de stres.
Apoi, fluxul rulilor începu din nou s avanseze inexorabil, pe msur ce
planurile militare ale oamenilor e_uau unul câte unul, iar câteva dintre
strategiile ultrasecrete fuseser anticipate. Asta prea s însemne un singur
lucru: spionii culegeau informacii pentru du_man.
Abilitatea ru|i|or de a controla lumina cu celulele corpului nici mcar nu
se bnuia, pân când, într-o zi, un om" a fost spulberat în buccele, pe când
încerca s scape dup ce fusese prins furând din documentele secrete ale
Consiliului de Cercetare. Când imaginea omului se dizolv, transformându-se
într-o artare vermicular, cu numeroase brace _i picioare reticulate, oamenii
au încneputs bnuiasc pericolul fantastic care-i ameninca.
In câteva ore, ma_ini blindate _i nave spaciale perchezicionau fiecare
ora_ _i fiecare strduc în parte din o mie de planete, scocându-i pe locuitori
afar, din cldiri _i folosind radarul ca s le identifice forma adevrat.
O sut de mii de spioni ruli au fost gsici _i executaci numai în razia
fcut pe Pmânt. Dar de atunci, cutarea nu a încetat. Curând, rulii au
nscocit un sistem suplimentar, care le-a permis s contracareze cele mai
complexe sisteme de detectare radar.
^i astfel, decad dup decad, bilancul arta c rulii câ_tigau. Erau
ni_te forme de viac rezistente, având siliciu _i fluor în constitucie, aproape
imune Ia elementele chimice _i bacteriile care afecteaz oamenii.
Preocuparea principal a oamenilor fusese de a gsi, în partea lor de galaxie,
un organism pe care s se fac experimente bacteriologice.
Acel organism era tocmai progenitura animalelor limfatice. Scopul
lichidului limfatic îl indusese în eroare pe Ira Clugy. El acceptase ideea c
avea oarecare legtur cu plantele regeneratoare de aer pentru navele mari
de lupt. Sperau ca rulii s-_i fi format aceea_i prere fals.
Gândurile lui Jamieson fur întrerupte de bâzâitul interfonului din biroul
de afar. Se scuz fac de grupul de psihotehnicieni _i schimb imaginea, pe
ecran aprând chipul secretarei sale.
- E domnul Caleb Carson, îi spuse tânra femeie.
- F-mi legtura.
Secretara încuviinc, iar imaginea ei de pe ecran fu înlocuit de chipul
grav, cu trsturi inteligente, al unui tânr brunet. Caleb Carson era nepotul
descoperitorului planetei Carson _i un cercettor desvâr_it al acelei lumi
primitive _i al conflictului dintre oameni _i ezwali.
- Gata, spuse el. Jamieson ardea de nerbdare.
- Vin numaidecât, zise el _i întrerupse legtura. Secretarei lui îi spuse:
- M duc la Centrul de Cercetri. Dac vine vreun raport despre Ira
Clugy, transmite-mi-l acolo.
- Da, domnule.
Prsind biroul, Jamieson se felicit în sinea lui pentru ideea de a-l numi
pe nepotul fondatorului planetei Carson instructor al tânrului ezwal. Dac
exista cineva care punea totul în joc pentru reu_ita unui plan de stabilizare a
situaciei pe planeta Carson, acela era tânrul, eminentul Caleb Carson.
Jamieson lu liftul pân la hangarul de pe acoperi_, unde era parcat
aerocarul su. Doi gardieni înarmaci, de-o parte _i de alta a u_ii hangarului, îl
salutar politicos, apoi începur s-l perchezicioneze _i îi verificar
identitatea. Jamieson se supuse rbdtor mâinilor scotocitoare; era
modalitatea cea mai sigur, cea mai simpl de a-i prinde pe agencii ru|i|or, iar
dosarele din birourile guvernamentale din cldirea aceea concineau multe
informacii secrete.
Aerocarul lui, împreun cu alte câteva, era parcat lâng u_a deschis a
hangarului. Ajungând lâng el, privirile îi fur atrase de ni_te linii ciudate pe o
porciune mic din material silicos, din care era constituit întreaga suprafac.
jamieson clipi din ochi, apoi ddu din cap. Avea o senzacie stranie, de
cldur _i apoi... Închise ochii _i strânse pleoapele, dar imaginea acelor linii
persista, ca _i când desenul acela corespundea unui drum binecunoscut,
înregistrat undeva, în subcon_tientul lui.
Se trezi în aerocar; prinse a-l dirija spre o cldire îndeprtat, înainte de
a se gândi: Ce naiba se întâmpl?"
Era înc nervos, o frenezie ciudat, când î_i coborî mica nav pe
acoperi_ul unei cldiri înalte. Absent, îns introspectiv înc, uimit _i tulburat,
se opri _i a_tept ca paznicul de la parcare s-i aduc bonul: când se îndrept
spre el, jamieson observ c nu era acela_i; pe acesta nu-l mai vzuse
niciodat. ^i apoi, cercetând în jur, constat un lucru uluitor.
Cldirea aceea nu era Centrul de Cercetri!
Mai mult, nu semna deloc cu Centrul. Deconcertat, se întoarse spre
paznic s-_i cear scuze.Încremeni. Omul nu cineaîn mân un bon, ci o arm
strlucitoare. jamieson simci un jet rece de gaz în plin figur _i o ghear care
îl sugruma. Apoi, totul se întunec.

XV.
Urmtoarea senzacie, dup ce-_i veni în fire, fu un miros greu, rânced,
de vegetacie intrat în descompunere, un miros familiar _i straniu totodat.
Rmase pe loc, cu ochii închi_i, nemi_cat, forcându-se s-_i mencin respiracia
profund din timpul somnului. ^edea pe ceva asemntor unui pat de A
campanie din pânz tare. Era lsat la mijloc, dar destul de confortabil. Incepu
s gândeasc analitic. Era prizonierul... Rulilor? Sau era o rfuial personal?
Ca _ef al Comisiei Militare lnterstelare, jignise mulci indivizi cuteztori _i
periculo_i, pmânteni sau de pe alte planete. Ira Clugy? Se întreba dac era
vorba de el. In fond, fusese ultimul dintre indivizii pe care-i ofensase. Dar
oare Clugy ar sechestra un oficial numai pentru a definitiva o disput? I se
prea imposibil. Se întoarse cu gândul la desenul acela bizar de linii care-i
atrsese atencia. O form nou de control mental? Chiar dac avea aceast
intencie, jamieson încelese c n-ar rezolva nimic continuând s fac
speculacii.
Deschise ochii. Privi în sus, prin frunzi_ul des, la cerul albastru-verzui
strlucitor. Realiz brusc c transpira din abundenc, c era o ar_ic
insuportabil _i c locul era animat de zgomote de ma_ini. Se scul în capul
oaselor, î_i ddu picioarele jos din pat _i se ridic înceti_orîn picioare.
Remarc apoi, c era îmbrcat într-un costum de plas, care-l acoperea din
cap pân-n picioare. Era tipul de instrument de vântoare folosit pe planetele
primitive, în care mi_unau diverse forme de viac ostile. Constat c patul lui
se afla la marginea unui lumini_ care tocmai se despdurea. Gredere,
buldozere _i o mulcime de alci mon_tri cu care se construiau drumurile erau la
lucru. Barci de plastic se înlcau la dreapta lui. Unele erau deja înlcate.
Dac aceasta era Mira 23, înseamn c biroul lui Clugy se afla în plin
activitate.
Da, era Clugy - admise el în sfâr_it. Alt explicacie nu exista. ^i zu c
Clugy trebuia s fie pregtit s dea o explicacie!
Pornind spre _irul de barci, jamieson constat c nuanca verzuie a
cerului se datora unui ecran încrcat cu energie. Detecta ecranul din cauza
unei u_oare tulburri a conturului vârfurilor copacilor de deasupra lui.
Aceast constatare puse capt dubiilor pe care le mai avea, cci efectul
verzui se datora absorbciei de ctre ecran a frecvencelor vizuale joase,
provenite de la uria_ul soare ro_u, care strlucea acum cu nuance alburii la
zenitul ecranului. Mira, planeta ro_iatic, minunat!
În drum, de dou ori, ma_ini de discuire trecur în grab pe lâng el,
împr_tiind insecticide, iarjamieson trebui s p_easc cu bgare de seam
pe solul frâmicios. La început, otrava era la fel de neprielnic pentru oameni
ca _i pentru toate celelalte viecuitoare. Solul rsturnat strlucea din cauza
viermilor lungi, negri _i lucitori care se unduiau u_or, a faimo_ilor gândaci
ro_ii ai planetei Mira, care î_i paralizau victimele cu curent electric _i a altor
lucruri pe care nu le recunoscu. Ajunse la zona barcilor, merse înainte _i
ddu de o plac pe care scria:
MERIDAN SALVAGE CO.
IRA CLUGY, INGINER SEF.
jamieson p_i înuntru, în barac. Un tânr de vreo douzeci de ani
_edea la un birou, suprtor de calm _i imperturbabil pentru jamieson, care
asudase tot. A
- Unde-i Ira Clugy? Intreb jamieson fr alt introducere.
Tânrul îl msur cu privirea fr s par surprins.
- Cine e_ti dumneata? Nu-mi amintesc s te mai fi vzut pe-aici.
- M numesc Trevorjamieson. Ici spune ceva? Tânrul nici nu clipi.
- Numele, da. E _eful desemnat de Comisia Militar pentru acest
proiect. Nu poci s fii jamieson. El nu e om de teren" '.
jamieson nu lu în seam obiecciunea.
- Tu trebuie s fii Peter Clugy.
- De unde _tii? Biatul îl privi netulburat pejamieson, apoi adug: A
Chiar dac-mi cuno_ti numele, asta nu dovede_te c ai fi Trevorjamieson. In
orice caz, cum de-ai reu_it s ajungi pân aici? N-a mai trecut nici o nav de
cinci zile.
- Cinci zile? Repet jamieson _ocat. Tânrul încuviinc din cap.
Cinci zile", î_i zisejamieson. Cltoria de pe Pmânt pân acolo ar fi
durat _apte sau opt zile. Oare s fi putut Ira Clugy s-l cin în stare de
incon_tienc _i s-l fi ascuns tot timpul sta fr ca nepotul su s afle?
- Unde e unchiul tu? Se rezum jamieson s întrebe.
Peter Clugy ddu din cap.
- Nu cred c-ar trebui s-ci spun înainte de a afla cine e_ti _i cum ai
ajuns aici. Dar o s-i dau telefon.
Ridic receptorul telefonului de pe birou _i aps un buton de pe
panoul alturat. In clipa urmtoare, se auzi sunetul slab al unei voci. Deveni
exclamativ, când Peter Clugy îi comunic mesajul. Apoi, Jamieson fu surprins
s-l aud pe tânr cum îl descria.
- Înlcime peste medie, pr des blond-ro_cat,cu colc pronuncat,ochi
negri, frunte lat, trsturi bine conturate...
Peter Clugy se opri, cci vocea de la cellalt capt al firului vorbi
concis, apoi spuse:
- Bine, dar n-ar fi ru s aduci vreo doi-trei oameni cu dumneata,
pentru orice eventualitate.
Inchise telefonul _i se întoarse spre Jamieson:
- Unchiul meu spune c s-ar putea s fii Jamieson dup descriere. Sau
un rul cu înfci_area lui Jamieson.
Jamieson zâmbi _i se ridic. P_i înainte, întinzând mâna.
- Uite, am s-ci dovedesc, mcar, c nu sunt rul. D-mi mâna.
Mâna lui Peter Clugy sttea cu palma în jos pe birou. O mi_c atât cât
s scoat la iveal o arm mic, dar foarte eficient.
- Mencine distanca, spuse el Ia fel de calm. O s fie timp destul pentru
teste, când unchiul meu va ajunge aici. A
Jamieson îl privi o clip, apoi ridic din umeri. Ii întoarse spatele _i se
îndrept agale spre u_.
- Întoarce-te! Spusetânrul Clugy tios. Mai bine a_eaz-te unde s te
pot vedea.
Jamieson nu-l bg în seam _i se apuc s contempleze panorama
remarcabil de afar. Când venise la baraca aceea, fusese prea absorbit de
problema lui personal _i nu remarcase perspectiva care se deschidea
dincolo de tabr. Pesemne acela era locul propus de Clugy în timpul
discuciei de pe Pmânt. Dealul se înlca la trei sute de metri fac de solul
junglei, dar nu prea abrupt. Acum, c vegetacia de pe creast se rrise, se
deschidea o priveli_te minunat a pdurii vaste, strlucitoare de la poale, a
crei splendoare se întindea pân la muncii ce se zreau ca prin ceac sub
linia orizontului.
Vzu undele scânteietoare ale râurilor, culorile sclipitoare ale copacilor
stranii; _i, cum privea a_a, simci un fior cunoscut, vechi, o senzacie de
exaltare ce-l cuprinsese contemplând acel univers de planete ca-n basme _i
de stele fermectoare, cum era vestitul soare al planetei Mira deasupra
capului su.
Zri trei oameni înarmaci traversând lumini_ul _i îndreptându-se spre el,
ceea ce-i reaminti brusc de situacia critic a momentului. Oare chipul acela
aspru din faca sa s fie a lui Ira Clugy? Apropiindu-se ca s-l recunoasc,
chipul ars de soare lu o expresie de uimire, dup cum i se pru lui Jamieson.
Ira Clugy nu rosti nici un cuvânt, decât dup ce, la un semn al su,
ceilalci îl rsucir" pe toate prcile pân-i stabilir apartenenca incontestabil
la rasa unman.Apoi spuse:
- Inc ceva, domnulejamieson. N-a_ insista asupra acestui lucru, dac
n-ai fi aprut aici într-un mod atât de misterios. Inginerul lu un stilou de pe
birou _i i-| întinse. V rog semnaci pe acest blocnotes, ca s pot compara
semntura cu cea pstrat în dosarele noastre. Dup ce fcu ce i se ceruse,
Clugy continu:
- Bine, domnulejamieson, acum a_ vrea s-ci pun o întrebare: Cum ai
ajuns aici?
jamieson zâmbi iritat:
- M crezi sau nu, am venit pân aici ca s-ci pun aceea_i întrebare.
Hotrî c nu câ_tiga nimic dac evita s vorbeasc.
Îi spuse lui Clugy toat povestea, a_a cum o _tia, de când î_i prsise
birou| din Solar City, pân la sosirea pe aceast planet. Nu ascunse nimic -
nici mcar suspiciuni|e lui în privinca lui Clugy.
Aceast remarc îl amuz pe Clugy.
- Nu prea m cuno_ti, spuse el ironic. A_ fi putut foarte bine s-ci trag
un pumn în nas, când am stat de vorb în birou| dumitaIe. Dar rpirea nu e
genul meu.
Clugy continu, dezvluind evenimentele ce urmar dup desprcirea
lui furioas de jamieson. Se dusese direct la Clubul Astronautului _i luase
legtura prin radio cu echipajul lui de pe Mira 23, transmicându-le s-_i
strâng lucrurile _i s se întoarc acas. Tocmai î_i îneca mânia la barul
clubului, când un agent guvernamental se apropie de el _i-i explic motivul
întrevederii încordate cu jamieson. Clugy se mai calm _i contramand
ordinul dat echipajului su. În dimineaca urmtoare, semn contractul _i
începu s încarce la bordul uneia dintre navele sale de salvare alci oameni _i
echipament. Dou zile mai târziu, plec spre Mira 23.
- Poci s iei legtura prin radio cu Pmântul, s-mi verifici spusele,
încheie Clugy.
- Oricum trebuie s iau legtura cu Pmântul, îi spuse jamieson _i am
s-ci verific povestea doar ca fapt divers, fiindc te cred. Dar acum, cel mai
important lucru este s aducem încoace o nav mai mare cât se poate de
repede. Ce-am pcit eu nu e un accident _i înc nu s-a terminat.
Baraca unde se afla instalat stacia de radio nu era departe _i se putea
identifica cu u_urinc, datorit inelelor conice de deasupra ei, care alctuiau
antena sub-spacial. Când intrar, operatorul le arunc o privire de dup
panoul de comand. Privirea lui trda îngrijorare.
- Domnule Clugy! Tocmai vroiam s v chem. Condensatorul Mclaurin
s-a ars din nou.
Clugy îl privi încruntat.
- Landers, mi-e team c va trebui s te pun sub stare de arest.
Remarca prea s-l fi uluit pe tânr. jamieson rmase _i el surprins _i-_i
mrturisi deschis uimirea.
-
Doctore, sta este al treilea _i ultimul condensator pe care-l avem,
replic Clugy. Mai sunt _ase zile pân la sosirea altei nave cu un stoc de piese
de schimb. Pân atunci, am rmas fr legtur radio.
Semnificacia îngrozitoare a acestui fapt justific pe loc arestul. jamieson
aprecie într-o clipit situacia, în încpere se aflau patru persoane: cei doi
Clugy, operatorul radio _i el. Afar, zgomotul asurzitor al motoarelor anula
posibilitatea interceptrii vreunui sunet produs de om.
Tânrul Clugy îi întrerupse _irul gândurilor, a_ezând o arm pe masa de
lâng el:
- Poftim, domnule, acoper-l pân-l testez. Jamieson lu arma, cu un
sentiment de u_urare.
Se ddu înapoi _i-i fcu semn tânrului Clugy s înainteze. Lâng el, Ira
Clugy î_i scoase _i el arma. Rmaser cu atencia încordat, în timp ce
operatorul radio î_i întinse mâinile.
Dup ce-i strânse mâinile, nepotul lui Clugy pru u_urat, când se
întoarse spre Jamieson _i spuse:
- E om, domnule.
Atmosfera din barac se mai destinse. A
- Undese afl cel mai apropiat transmictor? Intreb Jamieson.
-In regiunea minelor de uraniu, la nou sute de mile spre sud,
rspunse Clugy _i adug. Poci s iei un aerocar _i s pleci imediat. De fapt,
am s te duc chiar eu.
Tânrul Peter Clugy porni numaidecât spre un grup de nave mici,
a_ezateînnrând, de-a lungul Iumini_ului.
- Ici aduc eu unul, strig el peste umr.
Câteva minute mai târziu, zburau, iar pdurea dens, ca o cear verde,
aluneca repede spre nord, la trei sute de metri dedesubtul lor. Peter Clugy se
oferise s piloteze nava; în momentul acela, fixa cu pricepere comenzile
automate pe direccia stabilit.
Ira Clugy privea tcut pe fereastr, prând s n-aib chef de
conversacie. Jamieson nu-l condamna - era timpul s-_i rânduiasc gândurile
asupra unor chestiuni.
Scopul rulilor, î_i zise el, este s întârzie sau s le blocheze posibilitatea
de a procura lichidul limfatic. Aceast premiz ar trebui s fie cheia întregii
situacii. Dar de ce-ar fi aranjat ei s-l prind în capcan cu acele linii bizare,
fascinante _i s-l aduc aici, în aparenc cu una dintre navele lor? Se
cutremur la gândul c se aflase în custodia lorîn timpul îndelungatei
cltorii prin spaciu.
^i de ce m-or fi lsat în viac?" Nu exista decât o explicacie rezonabil.
Proiectul n-ar fi suferit prea mult dac murea administratorul care putea fi
înlocuit la nevoie. Exista, cu siguranc, un plan mai subtil, în care era precis
implicat _i Ira Clugy, un plan conceput s cin în loc întreaga operaciune
pentru o perioad de timp.
In aparenc, planul reclama prezenca |uiJamieson acolo. Nimic mai
simplu. Nu fusese altceva de fcut decât s-l lase în tabr, probabil înainte
de ivirea zorilor, iar el avusese grij de restul, în mod firesc.
Jamieson se nelini_ti brusc. Tot ce fcuse fusese foarte firesc _i foarte
previzibil. Ce putea fi mai firesc decât ca el- _i Ira Clugy, de altfel- s se afle
în aceast nav mic, parcurgând nou sute de mile de pustietate spre stacia
de radio sub-spacial, cci cea din tabr se defectase. Da, foarte previzibil,
din punctul de vedere al vreunui agent priceput care sabotase radioul
subspacial, dar care nu _tia despre nava-patrul de deasupra atmosferei.
Jamieson se ridic în picioare. Trebuiau s ajung neaprat la zona
minelor, pân nu era prea târziu.
In clipa aceea, aruncând o privire la orizont, remarc o alt nav care
se apropia. De_i o a_teptase oarecum, aparicia ei parc trase un semnal de
alarm pentru nervii si. Era mai mare _i mai rapid decât nava |or _i probabil
bine dotat cu arme. Din pozicia aceea _i la viteza aceea avea s-i
dep_easc în dou-trei minute!
Jamieson se întoarse degrab spre panoul de transmisie - _i se opri.
Peter Clugy sttea în faca panoului, cu chipul lipsit de expresie, dar cinând în
mân aceea_i arm mic de mai devreme. Era acintit spre stomacu| |ui
Jamieson.
Ira Clugy vorbi cu rsuflarea tiat:
- Peter, pu_ti fr minte! Ai înnebunit?
Se ridic de la |ocu| su _i fcu câciva pa_i înainte; arma se deplas în
direccia lui.
- D-mi mie jucria asta!
Jamieson î_i întinse mâna s-| opreasc pe cel mai în vârst.
- Sper ca nepotul dumitale s se afle înc în viac, îi spuse el
încercând s-_i pstreze calmul. El nu e Peter Clugy - nici alt fiinc uman.

XVI.
În mintea |ui Jamiesonmulte lucruri cptar dintr-o dat înceles.
Refuzul |ui Peter Clugy de a da mâna cu el, sub pretextul c îl bnuia pe
Jamieson un rul. Primul lucru nefiresc pe care-l remarcase la tânrul Clugy
fusese lipsa de reaccie fizic la temperatura excesiv de ridicat _i la
umiditatea din atmosfer - era limpede acum. ^i, cum Peter Clugy stabi|ise",
printr-o strângere de mân, apartenenca operatorului radio la rasa uman,
însemna c individul acela era _i el tot... Un rul.
Jamieson îl studie pe tânr" îndeaproape. Nu descoperi nici un defect
în imaginea de fiinc uman. Trebui s-i recunoasc perfecciunea. Prea o
regul inflexibil ca o deghizare s nu provoace nici umbr de îndoial în
prezenca oamenilor. Jamieson aprob acest lucru din toat inima. Aspectul
corpurilor |or vermiculare, cu mulci apendici era respingtor.
lra Clugy î_i reveni din _ocul inicial. Îl privi fix pe rul:
- Ce i-acifcut nepotului meu? Întreb. Porni spre rul ameninctor.
Jamieson îl opri.
- Ai grij, prietene, el n-are nevoie de arm. Ne poate distruge cu un
_oc de înalt frecvenc, pe care o poate controla cu celulele corpului.
Rulul nu spuse nimic, darîntinse ceea ce prea s fie o mân uman
spre panoul de comand _i trase o pârghie. Numaidecât, nava începu s
coboare spre pdurea verde de jos.
Aruncând o privire în jur, Jamieson vzu c cealalt nav se apropiase
_i cobora împreun cu ei. Un minut mai târziu, tufi_uri trosneau sub fuzelaj,
cci coborâser pe pmânt. Ciudat, cellalt aerocar nu ateriza, ci rmase
suspendat la câciva metri deasupra solului, la o deprtare de aproximativ
zece metri, cu motoarele în funcciune ca s mencin în echilibru greutatea
restant.
Oare scopul era s nu |ase nici o urm a prezencei celeilalte nave? Vzu
c cei doi pasageri ai navei, amândoi cu aspect uman, în realitate ruli fr
îndoial, srir jos pe pmânt, intencionând s strbat distanca ce-i
desprcea de cellalt aerocar. Pe jamieson îl uimi aparenta lor indiferenc fac
de terenul pe unde treceau. I se pru uimitor fiindc aceea era inima Pdurii
Verzi, pline cu puii animalelor limfatice!
Poate c rulii nu cuno_teau de fapt scopul activitcii lui Clugy. Poate c
nu era decât o operaciune obi_nuit de spionaj pentru a sabota un proiect al
oamenilor. Ne_tiind, puteau s fi confundat adulcii cu puii. Princii erau
inofensivi. Puii atacau tot ce mi_ca. Dac un lucru înceta s se mi_te înainte
de a ajunge la el, uitau de el instantaneu. Atacau, la întâmplare, frunzele care
se mi_cau în btaia vântului, crengi de copac _i chiar valurile. Milioane de
viecuitoare anguiforme mureau în fiecare lun din cauza atacurilor iracionale
asupra obiectelor fr viac, care se mi_caser dintr-un motiv sau altul. Dar
unele supraviecuiau, inevitabil, primelor dou luni ale existencei lor _i luau
formanfinal.
ln evolucia animalelor limfatice, Natura realizase un echilibru uluitor.
Forma final a animalelor limfatice era o structur asemntoare stupului de
albine, cu o crust tare, care nu se putea mi_ca, dar dac intrai adânc în
Pdurea Verde, era imposibil s nu dai peste una dintre aceste structuri. Le
întâlneai pretutindeni: pe pmânt _i în copaci, pe dealuri, în vi; oriunde se
întâmpla s se afle tânrul monstru în momentul schimbrii, acolo se stabilea
adultul. Etapa final era scurt, dar prolific. Stupul se hrnea exclusiv cu
mâncarea pe care o adunase în faza inicial. Fiind bisexuali, î_i petreceau
rstimpul scurt al existencei lor într-un extaz suscinut de procreare, îns puii
nu erau expulzaci. Incubau înuntru _i, curând, începeau s se hrneasc cu
organele vitale ale printelui. Aceasta oprea procesul de reproducere, dar
pân atunci numrul lor cre_tea destul de mult. Se mâncau _i unii pe alcii, dar
dat fiind c crusta se înmuia _i se crpa din cauza acciunii secreciilor lor, o
anumit proporcie ajungea în exteriorîn bun stare.
Gândurile îi fur întrerupte de rulul cu înfci_area lui Peter Clugy, care
aps un buton, deschizând u_a aerocarului _i gesticula cu arma în mân:
- Voi doi. Afar!
Pornir, fr tragere de inim, înaintea individului care-i luase în
captivitate _i coborâr pe pmânt, unde a_teptau ceilalci doi ruli. Cldura era
sufocant. Pe Pmânt, cu un climat secetos, aproape fr pictur de ploaie
ca acela, vegetacia s-ar deshidrata _i s-ar usca. Aici, lumini_ul plin de iarb _i
pdurea înconjurtoare aveau un aspect aproape artificial, cu verdele lor ca
ceara.
Imaginile celor trei ruli tremurar u_or, una dup cealalt.
- Se sftuiesc, îi explic jamieson lui Clugy cu voce sczut. Se pare
c e greu s comunici cu undele luminoase _i s mencii o imagine perfect.
Imaginea lui Peter Clugy se întoarse brusc spre Ira _i gesticula:
- E-n regul, poci s pleci acum. Ira Clugy prea deconcertat.
- S pnlec?
- Da. Intoarce-te la nav _i decoleaz. Du-te la tabra dumitale sau
unde vrei. Dar nu veni astzi înapoi, aici!
Jamieson se simcea la fel de nucit cum arta Ira Clugy. Acesta prea
s-_i fi revenit în fire:
- Nici gând! Exclam el categoric. Dac domnul Jamieson rmâne,
rmân _i eu.
Individul cu înfci_area lui Peter Clugy ezit. Apoi, spuse:
- Dar, de ce? ^tim c nu-l simpatizezi în mod deosebit.
- Poate, odat. Dar... Ira Clugy se opri. Chipul i se schimonosi de furie,
când încelese substratul remarcii rulului. Deci, _tiaci! Asta înseamn c
nepotul meu era mort _i tu i-ai luat locul -înc de pe Pmânt!
Jamieson puse o mân pe umrul inginerului ca s-l opreasc,
altminteri s-ar fi npustit precis la rul.
- Nepotul dumitale n-a murit, spuse rulul. Se afl... Aici.
Deplasându-senctredepozitul din spatele navei, în faca cruia stteau,
rulul deschise trapa. Inuntru, zcea inert un individ identic ca înfci_are cu
cel care deschisese u_a.
- Va mai rmâne în stare de incon_tienc înc câteva ore, spuse rulul.
A rezistat surprinztor la paralizie. Dar o s-_i revin. Totu_i, nu i-am luat locul
decât azi dimineac, în tabr. Mai devreme n-a fost nevoie, ca s aflm ce
vroiam s _tim.
Lui Jamieson nu-i venea s cread. Ira Clugy î_i trâmbicase suficient
sentimentele la Clubul Astronautului, continuând altercacia memorabil din
biroul lui Jamieson. Pe de alt parte, tot personalul fusese testat cu atencie,
ca s se vad dac erau fiince umane, înainte de a se îmbarca pe navele ce
porneau înspre planeta aceea.
Rulul prea s se consulte cu semenii si. Evident, nu prevzuser
împotrivire din partea lui Clugy.
În clipa aceea, în timp ce mintea lui se strduia s pun cap la cap
uimitoarele acciuni ale rulilor, o mi_care în iarb ii atrase atencia. Era la o
oarecare deprtare, a_a c Jamieson nu vzu decât ni_te umbre. Dar simci un
fior de spaim.
Pdurea întunecat de pe Mira", gândi el _ovitor. Mi_un de puii
animalelor limfatice..."
Scurta conferinc a rulilor se încheie _i copia lui Peter Clugy i se adres
lui Ira:
- Nu-i nevoie s duci nava înapoi singur. Eu te voi duce aproape de
tabr _i te voi lsa acolo, împreun cu nava. Acum, urc-te înuntru!
Chipul lui Ira Clugy se lungi.
- ^i ce se întâmpl cu domnulnjamieson?
-Îl lsm aici, rspunse rulul. Intr-o or se va întuneca. Pân s te
întorci _i s-l gse_ti, el va fi mort.
Jamieson se gândea: _eful proiectului mort, inginerul de teren"
eliberat. De ce? Dintr-o dat, încelese. Desigur! Toat lumea î_i va aminti de
amenincrile lui Clugy privitoare la supunerea _efului proiectului la condiciile
de pe Mira. ^i cât ai clipi, conductorul operaciunilor pe teren ar fi bnuit de
crim, iar obcinerea de lichid limfatic arîntârzia mult.
Era un cel cuteztor, de_i destul de simplu. ^i demonstra c rulii nu
cuno_teau importanca proiectului pe care îl atacau.
Undeva, un centru de spionaj al rulilor fusese informat despre
activitatea oamenilor pe Mira 23 _i deta_ase un grup de spioni ca s se ocupe
de aceast problem. Indivizii implicaci, lipsici de informacii complete,
accionau dup planul tipic al rulilor, cu bravura lor obi_nuit.
jamieson privi cu coada ochiului la o linie ce avansa, care nu putea fi
decât un pui de animal limfatic. Linia neregulat se afla acum la numai nou-
zece metri distanc _i la un moment dat, zri o siluet cenu_ie, cu pete, care
se contracta. Foarte curând, creaturile acelea îi vor înconjura.
jamieson nu mai zbovi nici un moment. Trebuia s se încread în
corectitudinea analizei pe care o fcuse planului rulilor _i trebuia s-_i
foloseasc cuno_tincele despre inamicul rul. Din doi pa_i ajunse ling Clugy.
- Intr în nav! Spuse el cu glas tare. N-are nici un rost s murim
amândoi. Apoi, adug în _oapt: Suntem înconjuraci de fiince limfatice. Eu o
s stau nemi_cat _i n-o s pcesc nimic. Urc-te!
Ii ddu lui Clugy un brânci _i-l trimise împleticindu-se spre aerocar.
Clugy î_i recapt echilibrul, ezit, apoi sri brusc înuntru _i decol, fr s-i
mai a_tepte pe ruli.
jamieson constat totul în treact, cci pornise în fug spre o margine
mai apropiat a junglei. N-or s m omoare", î_i zise el. Asta le-ar strica
planul."
Dac le-ar putea recine atencia înc câteva secunde...
Înainte de a-_i continua gândurile, se auzi un pârâit în aer, prin
apropiere _i fiecare nerv din trup parc i se strânsese într-un nod. Czu,
neputincios, ca un beci_or, izbindu-se cu umrul stâng de pmânt.
Nu-_i pierdu cuno_tinca, dar trecur câteva minute pân s i se
limpezeasc mintea atât cât s-_i dea seama c ceea ce dorise s se
întâmple se întâmplase. Unul dintre ruli îl atinsese cu o descrctur de
energie paralizant. Se întreba dac-_i frânsese vreun os din umrul _i bracul
stâng, dar n-avea cum s afle. Erau complet amorcite, ca _i restul trupului. Un
gând înspimânttor îi trecu prin minte: Dac cumva una dintre fiincele
limfatice îl atacase când czuse, iar acum se hrnea cu organele lui vitale!
Oare indicacia scurgerii treptate a sângelui din vinele sale s fi fost pierderea
cuno_tincei?
O raz strlucitoare, tcut, de lumin îi întrerupse speculaciile sinistre.
Urmar serii întregi de raze într-o succesiune rapid. Sursa lor se afla în afara
câmpului su vizual limitat, dar ghici ce se întâmpla.
Trecur câteva minute. Exploziile de lumin diminuar, ajungând la
sclipiri ocazionale. Mirosul de ozon îi fcu nrile s freamte. Ochii îl usturau
deja, dar nu putea s-i închid. A
Dup un minut, î_i dori cu ardoare s fi putut s-i închid. In partea de
jos a câmpului su vizual, cum _edea sprijinit într-o parte, un cap mic _i hidos
se balansa la câciva centimetri de brbia sa. Era un pui de animal limfatic _i,
cu toate c Jamieson nu simcea nimic, putea s spun dup pozicia capului c
fiinca aceea se târa pe trupul lui!
Micul cap hidos se mi_c, disprând din raza lui vizual, dar Isându-i în
minte o impresie de ne_ters, cu multitudinea lui de ochi minusculi, asemeni
unor gmlii strlucitoare de ac _i gura galben, ca o ventuz, presrat cu
cercurile concentrice ale dincilor în form de ghimpi.
Minutele treceau anevoie. Poate c plecaser deja. Deodat, pmântul
pru s-i fug de sub el _i î_i ddu seama c îl ridicau de undeva din spate.
Se ridica atât de repede, încât la început se gândi c mai multe persoane îl
trgeau, dar curând se pomeni atârnând pe umrul lui Ira Clugy.
Vânjosul inginer pur _i simplu nu pierdea vremea. Aterizase foarte
aproape _i acum îl împingea pe Jamiesonînuntrul navei.
Inainte de a se închide u_a, Jamieson zri cei trei ruli, ce zceau în
iarb, la vreo cincisprezece metri distanc. Imaginile umanoide pe care le
purtaser cât fuseser în viac, dispruser; aveau forma natural,
vermicular, cu mulci apendici reticulari. Trupurile întunecate luceau, dovad
c unele dintre celulele ce reglau lumina erau înc vii. Dar ei muriser. Micucii
mon_tri avuseser destul timp s se îngroape complet în victimele sale.

XVII
- Ce nume?Întreb Jamiesonamuzat.
Se îndrepta spre cas, prsind fantastica planet Mira 23 _i stabilise
legtura instantanee prin radio cu Pmântul.
Caleb Carson îi rspunse:
- A vrut prenumele dumitale; apoi, când Play Square a zis c ar
provoca confuzie, s-a hotrât pentru Ephraim.
Jamiesonse ls pe sptarul scaunului special folonsitpentru izolarea
indivizilor ce transmiteau prin tubul electronic Mclaurin. l_i zise în sinea lui:
A_adar, tânrul ezwal a acceptat un nume" _i zâmbi.
Era un eveniment crucial:
- Ce-i într-un nume?" scria un vechi poet. Unei roze orice alt nume de
i-ai da..." etc. Dar zicând acestea, poetul a fcut una dintre pucinele sale
erori. Cci omul, ajungând în spaciu, a întâlnit rase, ai cror indivizi nu sunt
identificaci. Asemenea rase nu au putut fi civi|izate".
Ca toate fiincele umane evoluate, care aveau o viziune galactic asupra
viecii _i a universului, Jamieson _tia c timp de câteva sute de ani civilizacia"
avusese o definicie tendencioas: o ras era civilizat în msura în care putea
participa la aprarea împotriva rulilor.
Din punct de vedere practic, nu se putea lua în consideracie nici o alt
definicie.
- Ephraim, repet Jamieson. ^i numele?
- Jamieson. Play Square a fost de acord.
- Un nou membru al familiei! Neveste-mii i-aci spus?
- Da, am vorbit cu ea la telefon. Mi-e team c era prea îngrijorat de
situacia dumitale, ca s aprecieze onoarea ce vi s-a fcut.
De vreme ce vorbise deja cu Veda _i o Iini_tise, Jamieson continu
discucia cu inima u_oar. A_a c se a_ezar la taifas. O concluzie se desprinse
din conversacia lor: s pregteasc un aparat care s fie introdus în mu_chi _i
s transmit un gând: Numele meu este..." Fiecare nume urma s fie diferit.
Milioane de asemenea aparate aveau s fie transportate în scurt
vreme pe planeta Carson. Navele spaciale aveau s fie încrcate cu astfel de
echipamente fcute s tulbure mintea, care aveau s fie introduse prin piele
pân la mu_chiul fiecrui ezwal vizat.
Asemenea aparate erau construite dintr-un material care se dizolva în
sânge, dup o anumit perioad de timp. Dar nu înainte ca fiecrui ezwal
purttor al unui mecanism s-l rmân în memorie ca: Numele meu este...

Jamieson nu punea la îndoial faptul c, dac se prezenta în faca


Convenciei Galactice împreun cu Ephraim _i cu un aparat telepatic mecanic
pentru identificarea fiecrui ezwal de pe planeta Carson, convencia va ordona
consiliului militar respectiv s colaboreze cu el.
Într-un târziu, întrerupse legtura satisfcut: apoi sun la unul dintre
birourile guvernamentale de stabilire a direcciilor de cercetare. Acolo, vorbi cu
un neurolog despre liniile care aparent îl hipnotizaser. Descrise pozicia
liniilor cum putu mai bine _i fcu o descriere surprinztor de exact - dup
prerea lui- a structurii liniilor îns_i.
Dup ce închise receptorul, î_i zise: Cel pucin, am iniciat ceva".
Câteva zile mai târziu, se afla din nou la biroul su.
- Sunteci cutat la video, îl anunc de la centrala telefonic.
Jamieson î_i deschise aparatul.
- Da, spuse el, înainte de a se forma imaginea. Femeia al crui chip
apru la video arta agitat.
- Tocmai m-a sunat Play Square. Diddy a ie_it s cerceteze sunetul.
- A! Fcu Jamieson.
Îi studieimaginea.Aveaun chipdeosebitde atrgtor, cu pieleaalb,
bine conturat, încadrat de frumoase bucle de pr negru. In clipa aceea, nu
arta ca de obicei. Ochii se mriser, mu_chii se încordaser, iar
pieptntura i se deranjase. Csnicia _i copilul o marcaser profund.
- Veda, spuse el aspru, nu te pierde cu firea.
- Dar e acolo, afar! ^i se pare c întreaga zon e plin de spioni ruli.
Când rosti numele marelui lor du_man, se cnutremur.
- Play Square l-a lsat s plece, nu? Inseamn c a considerat c e
pregtit pentru asta.
- Dar o s stea afar toat noaptea! Jamieson ddu u_or din cap.
- Draga mea, era inevitabil. Face parte din procesul de cre_tere _i ne-
a_teptam la asta de când a împlinit nou ani, în mai. Se întrerupse. De ce nu
ie_i dup cumprturi? O s mai uici de gânduri pentru restul dup-amiezii.
Cheltuie_te -fcu un calcul rapid, o mai privi o dat _i revzu expresia inicial
- cât vrei. Pentru tine. Acum, la revedere _i nu te îngrijora.
Intrerupse grbit legtura _i se ridic în picioare. Sttu, o bun bucat
de vreme, la fereastr, privind jos, la The Yards. Din pozicia lui, nu putu vedea
The Way _i nici nava. Se aflau pe partea cealalt a cldirii, îns priveli_tea
minunat a strzilor _i cldirilorîl fermeca din nou, ca de obicei. The Yards
era o suburbie a ora_ului Solar City, iar aceast metropol uria_, cu
a_ezarea ei tropical artificial, oferea o priveli_te inegalabil în partea de
galaxie controlat de oameni. Cldirile _i parcurile se întindeau cât vedeai cu
ochii.
Î_i întoarse privirile din deprtri, rezumându-sela ora_ul The Yards.Se
îndeprt înceti_or de la fereastr. Undeva, acolo jos, biatul lui în vârst de
nou ani explora lumea sunetului. Nici lui, nici Vedei nu-i fcea bine deloc s
se gândeasc la asta, sau la ruli.
Când cerul avea s se întunece, Diddyjamieson va fi aflat c sunetul
nu se sfâr_ea nicieri niciodat. Dup ce cercetase o viac întreag - mai
mult sau mai pucin - era bine c aflase lucrul sta. I se spusese c se termina
undeva pe acolo" - vag. Dar, în dup-amiaza aceea, î_i dovedise c, oricât
de departe ai fi mers, sunetul rmânea. Faptul c cei mari îl minciser în
privinca asta nu-l deranja pe Diddy. Dup prerea profesorului su robot, Play
Square, uneori princii minceau ca s testeze ingenuitatea _i încrederea în
sine a tinerilor. Aceasta era, bineînceles, o minciun, pe care o dezmincise
acum.
În toci ace_ti ani, sunetul fusese prezent în pedagogul lui, Play Square _i
în salon, chiar dac tceau sau încerca s vorbeasc, în sufragerie, unde se
crea un ritm din zgomotele pe care le fceau mmica _i tticul _i cu el la
mas - pe atunci i se ddea voie s mnânce cu ei. Noaptea, sunetul se
furi_a în pat lâng el _i, în timp ce dormea, chiarîn somnul cel mai profund, îl
simcea pulsându-i în creier. Da, era un lucru familiar _i era firesc c încercase
s afle dac se termina mai întâi la captul unei strzi, apoi a alteia. Nu mai
_tia exact câte strzi colindase în lung _i-n lat, dac mersese spre est, vest
sau nord. Dar oriunde hoinrise, sunetul îl însocise. Cu o or în urm, luase
masa într-un mic restaurant. Acum, era momentul s afle unde începea
sunetul.
Diddy se întrerupse _i se încrunt, gândindu-se unde se afla. Important
era s realizeze unde se afla în raport cu The Yards. Incepu s calculeze
mental numrul de strzi între A Cincea _i A Nousprezecea, H _i R, Centru _i
Dreapta, când î_i ridic din întâmplare privirile. Acolo, la o distanc de
cincisprezece metri, vzu un om, pe care-l remarcase cu trei blocuri _i zece
minute în urm.
Ceva în mi_crile omului îi stârni o amintire neplcut, stranie _i,
pentru întâia oar, observ cât de mult se întunecase cerul. Porni la drum cu
un aer degajat _i se bucur constatând c nu-i era team. Spera s-l poat
ajunge pe omul acela _i s se întoarc astfel la foarte populata strad ^ase.
Ndjduia, de asemenea, c se în_elase considerându-l pe om un rul.
Inima i se strânse când vzu un alt om alturându-se primului _i
amândoi pornir s traverseze strada ca s-l opreasc din drum. Diddy
rezist impulsului de a se întoarce _i a o lua la fug. Rezist acelui impuls,
cci dac cei doi erau ruli, ei se puteau deplasa de câteva ori mai repede
decât un om. Înfci_area lor uman nu era decât o iluzie, pe care o creau
datorit posibilitcii lor de a controla lumina. Asta îl fcu s-I suspecteze pe
primul din cei doi. Dând colcul, piciorul individului p_i gre_it. Diddy nu-_i mai
amintea de câte ori Play Square îi prezentase o asemenea posibilitate, dar
acum c o vzuse cu ochii lui, încelese c nu încpea îndoial. Se spunea c,
în timpul zilei, rulii erau mai atenci cu iluziile vizuale.
- Pu_tiule!
Diddy încetini pa_ii _i privi la cei doi oameni, ca _i când i-ar fi vzut
pentru prima oar.
- Pu_tiule, cum de mai baci strzile la ora asta?
- E noaptea mea de explorare, domnule, rspunse Diddy.
Omul" care vorbise î_i vârî mâna în buzunarul de la piept. Era un gest
curios, incomplet, ca _i când, creând iluzia mi_crii, nu se gândise la
complexitatea unei asemenea acciuni. Sau poate c devenise mai neatent din
cauza întunericului. In mâna pe care o scoase din buzunar strlucea o
insign.
- Suntem agenci din Yard. Te ducem la The Way. Ascunse insigna
înapoi, în buzunar, sau a_a fcu impresia _i se deplas ctre lumina ce se
zrea în deprtare.
Diddy nu opuse rezistenc.
La scurt vreme dup prânz, Jamieson deschise u_a apartamentului su
pentru cei doi oficeri de policine.Purtau haine civile, darîi recunoscu imediat.
- Doctorul Jamieson? lntreb unul dintre ei.
- Da!
- TrevorJamieson?
De data asta, încuviinc din cap, cu o senzacie de gol, de_i mâncase de
curând.
- Sunteci tatl lui DexterJamieson, în vârst de nou ani?
Jamieson strânse cu putere tocul u_ii.
- Da, murmur el. Purttorul de cuvânt spuse:
- Este de datoria noastr, cum prevede legea, s v informm c în
acest moment fiul dumneavoastr se afl în puterea a doi ruli _i c viaca îi va
fi pusa în mare pericol în urmtoarele ore.
Jamieson nu zise nimic.
Oficerul îi descrise cu calm cum fusese luat Diddy în primire de pe
trotuar. ^i adug:
- De la o vreme am constatat c rulii au concentrat în Solar City un
numr mai mare de indivizi. Bineînceles c nu i-am localizat. Dup cum poate
_tici le estimm numrul în funccie de cei pe care-i reperm.
Jamieson _tia, dar nu zise nimic. Cellalt continu:
- De asemenea, dup cum probabil _tici, ne intereseaz mai mult s
descoperim scopul unui grup de ruli decât s capturm indivizi. Ca _i celelalte
proiecte ale rulilor, acesta se va dovedi, probabil, deosebit de abil. Pare
destul de limpede c noi am fost abia martorii primului pas dintr-un plan
complicat. Dorici vreo alt informacie?
jamieson ezit. O auzea pe Veda în buctrie, punând farfuriile
murdare în chiuvet. Trebuia neaprat s-i fac s plece înainte ca ea s afle
în ce misiune veniser. Totu_i, avea o întrebare:
- Dup cât înceleg, nu se va încerca deocamdat nimic pentru a-I salva
pe Diddy?
Oficerul rspunse hotrât:
- Pân nu obcinem informaciile pe care le vrem, nu ne vom ocupa de
asta. Am fost instruit s v rog s nu v faceci sperance. Dup cum _tici, rulii
pot concentra cu celulele lor energia unei arme distrugtoare, în asemenea
condicii, moartea poate surveni oricând. Se întrerupse. Asta-i tot, domnule.
Puteci s sunaci la statul nostru major, din când în când, pentru alte
informacii. Policia nu va mai lua legtura cu dumneavoastr din proprie
iniciativ.
- Mulcumesc,spusejamieson automat. Închise u_a _i se întoarse cu o
indiferenc mecanic în camera de zi.
Veda strig din buctrie:
- Cine era, drag?
jamieson trase adânc aerîn piept.
- Cineva care-l cuta pe unul jamieson. Numele se potrivea, persoana
nu. Glasul îi prea lini_tit.
- Aha! Fcu Veda.
Pesemne c uitase pe loc incidentul, cci nu-l mai mencion. jamieson
se duse la culcare la ora zece. Culcat în pat, simci o durere vag în spinare _i
o senzacie neplcut în capul pieptului. La unu noaptea, nu adormise înc.

XVIII.
Diddy _tia c nu trebuia s opun rezistenc. Nu trebuia s încerce s le
zdrniceasc planurile. Play Square îi repetase lucrul acesta ani în _ir. Nici
un tânr, declarase acesta categoric, nu trebuia sa se considere îndreptcit
s aprecieze cât de periculos poate fi un rul. Sau cât de important era planul
unui grup de spioni ruli. Trebuia s presupui c se întreprindea ceva. ^i s
a_tepci instrucciuni în _oapt.
Diddy î_i amintea de toate astea, în timp ce mergea încadrat de cei doi
ruli; picioarele lui scurte,de copil îl usturau, fiindc îl duceau mai repede
decât pasul lui normal. Il încuraja faptul c înc nu-_i dezvluiser
identitatea. Se prefceau încn.
Strada se mai lumin. In faca lui, zri silueta navei proiectat pe cerul
albastru-închis. Toate cldirile din The Way începuser s degajeze lumina
solar pe care o absorbiser în timpul zilei. Cldirea administraciei, cu cele o
sut de etaje ale sale, strlucea ca o bijuterie în umbra unei nave spaciale
maiestuoase, iar celelalte cldiri sclipeau cu o intensitate a luminii, care varia
în funccie de dimensiunea fiecreia. Cu Diddy în urma lor, cei doi ruli ajunser
la Interseccia 2. The Way se afla la Interseccia 1.
Strbtur strada _i ajunser la intrarea în ora_. Cei doi ruli se oprir în
faca barierei din metal cu caneluri, lat de doi metri _i jumtate, cu efect de
absorbcie _i privi în jos, la ventilatoarele deschise.
Cu un secol în urm, când se întâlniser pentru prima oar ruIii _i
oamenii, în jurul instalaciilor de aprare _i zonelor militare erau ziduri de
beton sau garduri de sârm ghimpat încrcat cu electricitate. Apoi, s-a
descoperit c rulii puteau s devieze curentul electric _i c prin pielea |or tare
nu ptrundea mu_ctura ascucit a sârmei ghimpate. Betonul s-a dovedit la
fel de ineficient. Zidurile se drâmau în prezenca unui anumit gen de energie
a rulilor. ^i printre muncitorii oare veneau s le repare se afla _i câte un rul,
care î_i fcea loc printr-un proces de transfer de imagine _i prin crim.
Patrulele înarmate erau foarte frecvent lichidate pân la ultimul om, iar
locurile |or le luau impostorii ruli. Genul de barier cu absorbciede aer nu
apruse decât de câciva ani. Inconjura The Yards de jurîmprejur. Oamenii
care încercau s ptrund prin ea mureau dup aproximativ trei minute. Era
unul dintre secretele cele mai mari ale omului.
Diddy profit de ezitarea celor doi pzitori.
- Mulcumesc c m-aci adus pân aici, le spuse. De-acum pot s m
descurc _i singur.
Unul dintre spioni râse. Ca sunet, semna cu un râs uman, dar lipsea o
anumit intonacie personala, esencial. Lui Diddy sunetul i se pru îngrozitor.
- Dar _tii c-ai haz, pu_tiule! Exclam fiinca aceea. Ca s-ci demonstrm
c avem inim, ce-ai zice s te distrezi un pic - un minut, nu mai mult?
- S m distrez? lntreb Diddy.
- Vezi bariera aia? Diddy încuviinc din cap.
- Bine. Cum ci-am mai zis, suntem de la Securitate - _tii, anti-ruli.
Bineînceles c nu ne-am uitat misiunea nici o clip. Ai vzut _i tu, nu-i a_a?
Diddy rspunse c remarcase acest lucru. Se întreba ce avea s
urmeze.
-
Ei bine, zilele trecute discutam cu prietenul meu despre ocupacia
noastr _i ne-am gândit la o modalitate prin care un rul ar putea trece
bariera. Dar ni s-a prut o idee stupid, a_a c ne-am zis c ar trebui s o
testm înainte de a o raporta _efilor - m încelegi. Dac ar da gre_, am fi
consideraci ni_te ntângi. Iat testul pe care vrem s ne ajuci s-l încercm.
Nici un tânr... Nu trebuie... S încerce s zdrniceasc planurile...
Unui grup de spioni ruli. Comanda, repetat în nenumrate rânduri de Play
Square, îi rsun în minte. Pericolul era evident, dar nu avea el competenca
s judece sau s se opun. Anii de instruire fceau ca totul s se desf_oare
automat acum. Nu era destul de mare ca s judece singur.
- Nu trebuie decât s treci printre cele dou linii de-a curmezi_ul
barierei _i-apoi s te întorci, îi spuse purttorul de cuvânt rul.
Liniile indicate erau o parte din aranjamentul de caneluri ale
ventilatoarelor. Fr s obiecteze, Diddy trecu de partea cealalt. Acolo, ezit
o clip, gândindu-se s o rup la fug pân la cldirea ce se afla la zece metri
deprtare, unde ar fi în siguranc. Se rzgândi. Puteau s-l omoare înainte de
a apuca s fac doi pa_i. O porni asculttor înapoi, cum i se ceruse.
Vreo douzeci de persoane veneau pe strad. Când se apropiar de ei,
Diddy _i cei doi ruli se ddur la o parte s-i lase s treac. Diddy îi privi plin
de sperance. S fi fost policia? Ndjduia din tot sufletul ca tot ce se întâmpla
s par suspect.
Muncitorii trecur în grup pe lâng ei, dep_ir zgomoto_i bariera _i
disprur dup prima cldire.
- Pe-aici, pu_tiule, spuse rulul. Trebuie s fim atenci s nu ne vad
nimeni.
Diddy era de alt prere, darîl urm pe rul. Ptrunser în spaciul
întunecat dintre dou cldiri.
- Intinde mâna, pu_tiule.
Întinse mâna încordat _i înfrico_at. Am s mor", î_i zise în sinea lui. Se
strduia din rsputeri s-_i înfrâneze lacrimile. Dar pregtirea lui î_i spuse
cuvântul; când o durere ascucit îi strpunse degetul, rmase neclintit.
- O mostr de sânge, pu_tiule, atâta tot. Vezi tu, cum ne uitm noi la
barier, sistemul de absorbcie ascunde ni_te micro-pulverizatoare puternice,
care eman ni_te bacterii vulnerabile pentru ruli. Bine înceles, aceste micro-
pulverizatoare î_i trimit jeturile de bacterii cu o vitez de o mie de mile pe
or, adic atât de repede, c-ci pot ptrunde prin piele fr s simci, sau fr
s lase vreo urm. Motivul pentru care ventilatoarele de absorbcie absorb
atâta aer este ca s previn rspândirea bacteriilor în atmosfer. De
asemenea, probabil c aceea_icultur de bacterii se folose_te întruna.
Incelegi ce înseamn asta?
Diddy nu încelegea, dar era _ocat pân în strfundurile fiincei sale.
Analiza aceea prea real. Era foarte posibil ca bacteriile s fi fost folosite
împotriva rulilor. Se spunea c numai câciva oameni cuno_teau genul de
aprare prevzut pentru bariera aceea cu aspect atât de inofensiv. S fi
descoperit, pân la urm, rulii despre ce era vorba?
Observ c al doilea rul fcea ceva în zona întunecat dintre cele dou
cldiri. Vzunni_te scânteieri de lumin. Se hazarda s ghiceasc despre ce
era vorba. Imi examineaz sângele la microscop ca s vad câte bacterii
anti-ruli moarte gse_te", se gândi el.
Rulul care vorbise tot timpul i se adres:
- S-ci explic, pu_tiule: ai s treci bariera, iar bacteriile pe care le
pulverizeaz vor muri imediat în sângele tu. Prerea noastr e urmtoarea:
nu se folose_te decât un singur tip de bacterie în orice zon. De ce? Pentru c
atunci când sunt absorbite _i trimise înapoi la camerele de filtrare, ca s
poat fi decantate din aer _i folosite din nou, ar fi foarte complicat dac ar
exista mai multe tipuri de bacterii. Aceste bacterii virulente care prosper
într-un compus de fluor sunt aproape la fel de fatale una pentru alta, ca _i
pentru organismul pe care-l atac. Pentru ruli devine periculos când un singur
tip de bacterii se gse_te în cantitci foarte mari. Cu alte cuvinte, un singur
tip de bacterii poate omorî un rul.
Sigur c dac un rul este imunizat la un anumit tip de bacterii- pi,
poate traversa bariera în punctul acela la fel de u_or ca tine _i poate s fac
ce vrea, odat intrat în The Yards. Incelegi importanca problemei pentru care
ne zbatem? Se întrerupse. A, vd c prietenul meu a terminat examinarea
probei de sânge. A_teapt nicel. Se duse la cellalt rul, care îl a_tepta.
Discucia - oricare o fi fost subiectul- dur mai pucin de un minut.
Rulul se întoarse.
- E-n regul, pu_tiule, poci s-o _tergi. Mulcumesc pentru ajutor. N-o s
uitm.
Lui Diddy nu-i venea s-_i cread urechilor:
- Adic asta-i tot ce vroiaci de la mine? Întreb el.
- Tot.
Ie_ind din zona întunecat dintre cele dou cldiri, Diddy se a_tepta s
fie oprit. Dar, de_i cei doi ruli îl urmar, afar în strad, nu schicar nici o
intencie de a-l însoci, când o porni spre barier.
Rulul îi strig:
- Mai vin ni_te pu_ti pe strad: ai putea s te alturi lor ca s pornici în
grup în cutarea sunetului.
Diddy se întoarse s se uite _i vzu c doi bieci se îndreptau în fug
spre el _i cipau:
A_Ultimul scap turma!
I_i luar avânt _i trecur ca sgeata pe lâng el. Alergând dup ei.
Diddy vzu c ezitar, se întoarser nicel, apoi trecur iute bariera pe
deasupra ventilatoarelor pe care el le testase pentru cei doi cercettori ruli. Îl
a_teptar de partea cealalt a barierei.
- M cheam Jackie, spuse unul.
- Pe mine Gil, zise al doilea. ^i adug: Hai cu noi!
- Eu m numesc Diddy.
Pornind toci trei împreun, auzir sunete distincte, care acoperir
sunetul propriu-zis. Zgomote discordante. Zgomot asurzitor de ma_ini în
funcciune. O complexitate de sunete metalice, de ciocnituri. Murmure
provenite de la deplasarea molecular a maselor de materie. Un tren cu roci
de cauciuc zumzia îndreptându-se spre ei pe pardoseala metalic nesfâr_it,
ce acoperea The Yards _i se opri când ochii _i urechile sale electronice îi
simciser. Ei se ddur la o parte, iar trenul trecu în goan. Câteva macarale
ridicau o platform de metal de o sut de tone, ca s o a_eze pe un purttor
antigravitacional. Acesta începu s pluteasc u_or pe cerul limpede.
Diddy nu fusese la The Way niciodat _i ar fi fost extrem de interesant,
dac nu s-ar fi simcit atât de trist. Chestiunea era c nu putea fi sigur. S fi
fost oare cei doi bieci" de-ai rulilor? Pân atunci, nu fcuser nimic ca s
dovedeasc lucrul acesta. Faptul c trecuser bariera tocmai în punctul unde
o testase el pentru cei doi ruli oameni" putea fi o simpl coincidenc. Pân
nu afla adevrul, nu îndrznea s spun nimnui ce se întâmplase. Pân nu
afla adevrul, era nevoit s-i însoceasc _i, chiar dac vroiau s fac ceva
pentru ei, trebuia s colaboreze cu ei. Asta era regula. A_a fusese instruit.
Avea în minte imaginea a zeci de asemenea bieci traversând bariera prin
punctul testat. In momentul acela, pesemne circulau prin The Way liberi s
fac ce doreau.
Universul din jurul lui The Way vibra din pricina unei serii de sunete.
Dar nicieri, unde se uita, nici o u_ prin care privea, nici o cldire pe care o
cerceta cu ochii mari, fascinaci - nicieri nu se întâmplase ca sunetul s nu se
sting repede, pe msur ce el se deplasa. Niciodat nu dduser peste ceva
ce semna mcar vag unui ventilator de tipul celor de la barier. Dac exista
vreun pericol pentru rulii rtcici, acesta nu se putea remarca nicieri. U_ile
stteau larg deschise. Sperase vag ca atmosfera unor camere cu u_ile închise
s fie primejdioas pentru du_man, nu pentru el. Nu erau u_i închise.
Mai ru, nu vzu nici urm de fiinc uman care s-l fi putut proteja
eventual de ruli, nici mcar nu izbuti s le ghiceasc prezenca prin preajm.
Cel pucin s fi _tiut precis dac cei doi bieci erau ruli sau nu! Dac aveau
ni_te arme puternice, capabile s produc daune mari navei?
Ajunser la o cldire lat de vreo opt sute de metri. Diddy cpt dintr-
o dat sperance. Tovar_ii lui nu se opuser când intr pe o u_ uria_ care
ddea spre un trotuar. Dedesubtul lor era abisul. Diddy privi în jos, spre o
lume întunecat de construccii cubice uria_e. Vârful celui mai înalt cub se afla
la cel pucin patru sute de metri sub plan_eu _i era întrit cu straturi de plastic
atât de transparente, încât numai câte o raz ici _i colo dezvluia c existau
mai multe straturi de materie ce protejau lumea de deasupra lor în
reactoarele atomice uria_e din centrala aceea energetic imens.
Apropiindu-se de mijlocul plan_eului Diddy vzu, cum sperase cu
câteva minute înainte, pe cineva într-o mic construccietransparent, ce
ie_ea în afar din structura aceea metalic. O femeie; citea. I_i ridic privirile,
când cei trei se apropiarnde ea, cu Diddy în frunte.
- Cutaci sunetul? Ii întreb ea pe un ton prietenos. Adug: în caz c
nu _tici, eu sunt un Senzor.
Ceilalci bieci tcur. Diddy îi rspunse c _tia. Play Square îi vorbise
despre Senzori. Puteau anticipa schimbrile ce se petrec în fluxul unui reactor
atomic. Dup câte î_i amintea, era ceva în legtur cu felul în care varia
concinutul de calciu din sângele lor. Senzorii triau mult -în jur de o sut opt
ani- nu datorit ocupaciilor lor, ci pentru c puteau rspunde la procesele de
refacere a calciului.
Memoria lui fusese numai fundalul dezamgirii ce urm. Aparent, ea nu
avea nici o posibilitate de detectare a prezencei rulilor. Nu ddu nici un semn.
Mai bine s se prefac în continuare c îl interesa sunetul, ceea ce era
adevrat, într-un fel.
- Dinamurile acelea de jos, cred c vibreaz puternic, spuse el.
- Da, probabil.
Diddy deveni dintr-o dat atent. Impresionat, dar nu convins.
- Totu_i, nu vd cum ar putea face zgomot mare.
- Toci preci bieci de treab, zise ea. Am s v _optesc câte un indiciu
la ureche. Mai întâi, cie. Se duse spre Diddy.
Curios, dar el nu ezit. Ea se aplec:
- Nu fi surprins, _opti ea. Ai s gse_ti o arm mic sub marginea
ie_it în afar a trotuarului de metal de dedesubtul navei. Coboar cu scara
rulant pân la _apte _i acolo f-o la dreapta. E chiar pe partea aceasta a
unui stâlp, care are un H pe el. D din cap dac ai înceles.
Diddy încuviinc.
Femeia încuviinc cu voce sczut:
- Bag-ci arma în buzunar. N-o folosi decât când ci se va da ordin.
Noroc!
Se îndrept de spate.
- Ei, spuse ea, poate c a_a ai s te Imure_ti. Se îndrept spreJackie.
Urmezi tu!
Biatul cel scund _i îndesat ddu din cap.
- N-am nevoie de nici un indiciu, zise e|. De altfel, nu vreau s-mi
_opteasc nimeni nimic la ureche.
- Nici eu, zise Gil. Femeia zâmbi.
- Nu fici timizi, le spuse ea. Dar, nu-i nimic. Eu tot am s v dau un
indiciu. ^tici ce înseamn cuvântul miasm? I se adresase direct lui Jackie.
- Negur.
- A_adar, sta-i indiciul meu. Miasm. ^i-acum, n-arfi ru s o luaci din
loc. Soarele rsare cu câteva minute înainte de _ase _i-acum e trecut de
dou.
Î_i lu cartea _i, când Diddy privi înapoi câteva minute mai târziu, ea
arta ca _i când fcea parte integrant din scaun. Aproape c prea
neînsuflecit, a_a de nemi_cat sttea. Dar, datorit ei, aflase c situacia era
grav, a_a cum bnuise. Marea nav se afla probabil, în primejdie. Tocmai
spre ea se îndrepta acum.

XIX.
TrevorJamieson se de_tept brusc cu senzacia c ceva îl trezise _i c, în
consecinc, pesemne c adormise. Suspin în sinea lui _i se rsuci. De-ar
putea s doarm în noaptea aceea! Tresri constatând c socia lui _edea pe
marginea patului. Se uit la ceasul luminat. Era ora 2:22 noaptea.
Ei comedie!" î_i zise e|... Trebuie s-o conving s se culce."
- Nu pot s dorm, spuse Veda, scâncind parc, iar el se întrist. Fiindc
ea î_i fcea griji pentru ceva nesigur. Se prefcu c doarme adânc.
- Dragul meu!
Jamieson se mi_c nicel, dar atât.
- Scumpule! Deschise un ochi.
- Dragul meu, te rog! M întreb câci bieci or fi pe strad în noaptea
asta.
Jamieson se rsuci spre ea.
- Veda, ce ai de gând - s m cii treaz toat noaptea?
- Vai, iart-m. N-am vrut.
Tonul glasului ei nu exprima regret, iar dup câteva clipe prea s fi
uitat ce spusese.
- Dragule! El nu rspunse. A
- Crezi c am putea afla cumva? Intreb ea. Intencionase s ignore
conversacia, dar mintea lui începu s studieze posibila semnificacie a spuselor
ei. Îl ului lipsade sensna
vorbelorei _i setrezi.
- S aflm ce? Intreb e|.
- Câci sunt.
- Câci ce?
- Bieci... Afar, în noaptea asta. Jamieson, pe care îl tortura o team
mai mare, oft:
- Veda, mâine trebuie s m duc la treab.
- Treab! Repet Veda, cu iritare în glas. La altceva nu te gânde_ti
decât la treab?! N-ai sentimente?
Jamieson tcu, dar asta nu era o modalitate de a o convinge s se
culce. Ea continu, ridicând vocea:
- Cusurul vostru, al brbacilor, este c v însprici.
- Vrneis întrebi dac sunt îngrijorat - nu, nu sunt! Rosti cu greu
cuvintele. I_i zise c trebuie s-o cin a_a. Se ridic _i aprinse lumina. Vorbi cu
glas tare:
- Draga mea, pot s-ci spun, în cazul în care te mulcume_te cu ceva,
c ci-ai atins scopul. M-am trezit de-a binelea.
- Era _i timpul! Replic Veda. Cred c-ar trebui s dm un telefon. Iar
dac nu-l dai tu, am s-l dau eu.
Jamieson sri din pat.
- Bine, dar nu-mi sta prin preajm când îi chem. Nu vreau s se spun
c sunt sub papucul nevestei. Rmâi acolo unde e_ti.
Se simci u_urat c ea forcase nota. Ie_i din dormitor _i închise hotrât
u_a în urma lui. I_i ddu numele la video. Urm o pauz, apoi apru un brbat
cu expresie serioas pe chip, îmbrcat în uniform de amiral. Jamieson îl
cunoscuse oficial. Imaginea lui umplu ecranul; se aplec spre videofon.
- Trevor, situacia e urmtoarea, i se adres el. Fiul tu se afl înc în
compania a doi ruli - acum întâmpltor sunt alcii. Au folosit o metod foarte
ingenioas de trecere a barierei _i, în momentul de fac, bnuim c vreo sut
de ruli cu înfci_are de copii se afl rspândici prin The Yards. Nimeni n-a
încercat s treac încoace în ultima jumtate de or, astfel încât credem c
fiecare rul din Solar City care a fost pregtit s reziste la sistemul special de
aprare pe care-l avem în zon este acum în The Yards. De_i, pân acum nu
s-au concentrat asupra unui anumit punct, simcim c momentul crizei se
apropie. A
- Ce-i cu fiul meu? lntreb Jamieson calm.
- Fr îndoial c au ni_te planuri cu el. Încercm s-l facem s intre în
posesia unei arme, dar aceasta ar avea, în cel mai fericit caz, o valoare
limitat.
Jamieson încelese cu amrciune c se fereau s-i spun ceva care i-ar
fi putut oferi o speranc.
- Aci lsat o sut de ruli s intre în The Way fr s _tici ce au de gând?
Vorbi el rspicat.
- ^tii cât e de important pentru noi s le aflm obiectivul, spuse
amiralul. Pe ce pun prec? Ce consider ei c merit un asemenea risc enorm?
Este o acciune foarte curajoas din partea lor _i e de datoria noastr s-i
lsm s ajunngla un punct culminant. Bnuim ce caut, dar trebuie s ne
convingem. In final, vom depune toate eforturile ca s salvm viaca biatului
tu, dar nu-ci pot garanta nimic.
jamieson încelese limpede cum priveau oamenii aceia situacia. Pentru
ei, moartea lui Diddy arînsemna un incident regretabil. Ziarele vor anunca:
Pierderi neînsemnate". Poate chiar o s-l fac erou pentru o zi!
- Mi-e team, continu amira|u|, c va trebui s te rog s întrerupi
legtura acum. In clipa asta, fiul tu coboar sub nav _i vreau s fiu foarte
atent la ce se întâmpl. La revedere.
jamieson întrerupse legtura _i se ridic în picioare. Sttu câteva clipe
s-_i dea curaj, apoi se întoarse în dormitor _i spuse vesel:
- Se pare c totu-i în regul.
Nu veni nici un rspuns. O vzu pe Veda stând cu capul pe pern.
^ezuse, cu siguranc, culcat ca s-l a_tepte _i adormise numaidecât.
Pentru o femeie ca ea, de o sensibilitate ie_it din comun, fcuse un
lucru bun. Adormise nelini_tit, cu obrajii uzi de lacrimi. Se hotrî s
foloseasc o sering cu gaz sub presiune ca s-i introduc în sânge un gaz
somnifer special. Urm o pauz, apoi ea se relax cu un oftat prelung.
Respiracia îi deveni înceat _i egal.
jamieson îi telefona lui Caleb Carson acas _i-i explic situacia. Apoi
adug struitor:
- Ia-l pe Ephraim. Spune-i c familia lui are nevoie de el _i adu-l la
Statul Major al Securitcii, lâng nav. Bag-l într-o cutie, s nu-l vad
nimeni.
Întrerupse legtura, se îmbrc în grab _i plec _i el spre cldirea
Securitcii. ^tia c vor aprea unele probleme. Baza militar se va împotrivi
ideii folosirii unui ezwal. Dar prezenca ezwalului era un loz câ_tigtor pentru
el _i, prin el, pentru Diddy. A
-
Ce ci-a _optit tipa aia? Intreb jackie. Coborau pe scara rulant în
tunelul de sub The Way.
Diddy, care ciulise urechile s aud sunetul- nu era nici un zgomot
deosebit - se întoarse.
- Ah, ce ci-a zis _i cie.
jackie pru mulcumit de rspuns. Ajunser pe trotuar _i Diddy o lu
grbitnînainte. Cuta, ca din întâmplare, cu privirea un stâlp de metal cu un H
pe el. Il descoperi brusc, la treizeci de metri înaintea lui.
Gil vorbi, în spatele lui:
- De ce s-ar fi obosit s-ci _opteasc cie la ureche, dac oricum avea s
ne spun la toci?
Bnuiala lor îl fcu pe Diddy s-i tremure sufletul, dar pregtirea lui îl
ajut s dep_easc momentul greu.
- Eu cred c a vrut s se amuze cu ni_te pu_ti ca noi, le spuse el.
- S se amuze? Vorbi jackie.
- Ce cutm aici, sub nav? Zise Gil.
- Sunt obosit, le spuse Diddy.
Se a_ez jos, pe marginea trotuarului, nu departe de stâlpul de metal,
gros de un metru jumtate, care se înlca în zare. I_i ls picioarele s se
blngne deasupra tunelului. Cei doi ruli trecur de el _i se a_ezar de
partea cealalt a stâlpului. Diddy î_i zise agitat: O s comunice între ei- sau
cu ceilalci!"
Se linin_tisingur _i bâjbâi cu mâna sub marginea ie_it în afar a
trotuarului. l_i vârî degetele sub metal. Atinse ceva. Arma mic îi veni la
îndemân _i o strecur în buzunar dintr-onsingur mi_care sincronizat. Apoi,
obosit de mi_carea aceea, rmase acolo. I_i ddu seama de vibracia metalului
pe oasele coapselor sale. Pantofii lui speciali absorbiser mare parte din
tremur, iar el fusese atât de concentrat asupra armei, încât nu remarc
imediat. Acum, da. Trupul su se scutura _i tremura u_or. Se simci înghicit de
sunet. Mu_chii _i organele sale interne fremtau _i tremurau. Uit, pentru
moment, de ruli _i prea deosebit de straniu s stea acolo, pe bucata aceea
de metal, lipsit de proteccie _i vibrând în ton cu sunetul însu_i. Bnuise c
vibracia va fi foarte puternic sub nava cea mare. Ora_ul The Yards era
construit pe metal. Dar tot materialul absorbant de _ocuri cu care erau
acoperite strzile _i drumurile nu putea atenua forcele violente _i energiile
concentrate într-o zon restrâns. Acolo se aflau reactoare atomice la
temperaturi atât de înalte, încât aveau loc încontinuu explozii cu detonri ca
de cataclism. Erau ma_ini care puteau strbate plci de ocel galvanizat de o
sut de tone.
Datorit acestei nave colosale, The Yards avea s mai reziste opt ani _i
jumtate. Apoi, când avea s zboare în sfâr_it, el va fi la bordul ei. Fiecare
familie din The Yards fusese selectat în funccie de dou aspecte: pentru c
tatl sau mama avea vreo aptitudine care putea fi de folos în construccia
navei, sau pentru c ei aveau un copil care avea s creasc prin preajma
navei. Tatl lui, fcând parte din guvern, fusese inclus la cerere.
Oamenii nu puteau învca s înceleag _i s comande nava spacial, ce
se înlca ca un munte tânr, decât crescând o dat cu ea. In cei trei sute de
metri lungime se concentrase geniul ingineresc de veacuri _i atâtea
cuno_tince de specialitate, detalii tehnice, încât demnitarii venici în vizit
priveau uimici la pogoanele de ma_ini, cadrane _i instrumente de pe fiecare
nivel _i la reflectoarele din pereci, instalate deja pe puncile inferioare.
Va fi la bordul ei. Diddy se ridic tremurând de emocia emanciprii -
tocmai când cei doi ruli apreau de dup stâlp.
- S mergem! Spuse Jackie. Am pierdut destul vremea.
Diddy î_i reveni din exaltare.
- lncotro? lntreb el.
- Pân acum, ne-am cinut noi dup tine. Dar acum ce-ar fi s vii tu
dup noi, a_a, ca s mai schimbm? Zise Gil.
Lui Diddy nici nu-i trecu prin cap s se împotriveasc.
- Sigur, replic el.
Pefirma luminat cu neon de pe cldire scria CERCETARE _i în jurul
ei roiau o mulcime de bieci. Mergeau singuri sau în grup. In deprtare, zri
alcii, ce preau c nu au nici o cint precis. Oare aceia s fi fost ruli? Oare
toci s fi fost ruli? Ce neghiobie! Nu trebuia s-_i dea frâu liber imaginaciei.
Cercetare. Asta cutau ei. Acolo, în cldirea aceea, oamenii creaser
bacteria anti-ruli de la barier. N-avea idee ce-i interesa de fapt pe ruli s _tie
despre acest proces. Poate c o singur informacie cât de mic în legtur cu
aceasta le-arfi permis s distrug substanca primar sau un organism,
anulând astfel întregul sistem de aprare. Play Square îi sugerase c existau
astfel de posibilitci.
Toate u_ile cldirii Cercetare" erau închise, spre deosebire de cele ale
altor cldiri pe care le vzuser.
- Diddy, deschide tu, i se adres Jackie.
Asculttor, Diddy se îndrept spre clanca u_ii. Se opri îns, cci doi
oameni veneau spre el.
Unul dintre ei îl strig:
- Hei, pu_tiule! Tot peste tine dm!
Diddy ddu drumul clancei _i se întoarse cu faca spre ei. Preau cei doi
oameni" care îl aduseser la barier _i care-l supuseser la testul cu
bacteriile. Dar aceasta era numai înfci_area exterioar. Singurii ruli care
trecuser bariera dintre toci cei din Solar City ar fi ni_te indivizi imunizaci la
tipul de bacterie pe care el îl izolase pentru ei într-o anumit porciune a
barierei.
N-ar fi decât o coincidenc dac ambele imagini de agenci din The Yards
ar aparcineacelui grup. În consecinc, ace_tia probabil nu erau aceia_i. Dar
asta n-avea nici o importanc.
- M bucur c am dat din nou de tine, spuse purttorul de cuvânt.
Vrem s facem un nou experiment. Fii atent, intr înuntru! Cercetarea este,
probabil, protejat în mod special. Dac ne putem dovedi prerea aici,
înseamn c vom fi ajutat _i noi cu ceva la împiedicarea rulilor de a ptrunde
în The Yards. Ar merita, nu?
Diddy încuviinc din cap. Nu prea se simcea în apele lui _i nu era sigur
c putea vorbi deslu_it, cu toat pregtirea lui.
- Intr înuntru, îi spuse rulul, rmâi acolo câteva clipe, apoi inspir
profund, cine aerul în plmâni _i pe urm ie_i afar. Asta-i tot.
Diddy deschise u_a _i p_i înuntru, în interiorul luminos. U_a se închise
automat în urma lui. Se trezi într-o încpere mare. A_ putea s fug", se
gândi el. Ei nu îndrznesc s vin pân aici." Ins absenca oamenilor din
încpere îi potoli impulsul. Prea nefiresc c nu se afla nimeni prin preajm.
Toate departamentele din The Yards funccionau continuu.
În spatele lui se deschise u_a. Diddy se întoarse. Singurii ruli care se
vedeau erau Jackie _i Gil, destul de departe de u_ _i alci bieci _i mai
departe. Cine deschisese u_a nu riscase s primeasc o doz de ce-o fi fost,
primejdios sau nu.
- Acum poci s ie_i, se auzi vocea omului. Vorbea dindrtul u_ii, îns,
nu uita, mai întâi inspir adânc _i cine-ci respiracia.
Diddy trase aerîn piept. U_a se închise automat dup ce ie_i, iarîn
spatele ei a_teptau cei doi polici_ti din The Yards. Unul dintre ei îi întinse o
sticluc cu un tub de cauciuc.
- Expir aici, îi spuse acesta.
Apoi, rulul înmân sticluca tovar_ului su, care coti repede colcul
cldirii _i dispru din vedere.
- Ai remarcat ceva neobi_nuit?Întreb purttorul de cuvânt.
Diddy ezit. Aerul din cldire, dac se gândea mai bine, îi pruse dens,
oarecum dificil de respirat în comparacie cu aerul obi_nuit. Ddu u_or din cap.
- Nu cred, rspunse el. Rulul se dovedi tolerant.
- M rog, probabil c n-ainremarcatnimic, zise el, apoi adug repede:
N-ar fi ru s-ci testm sângele. Intinde un deget.
Diddy se feri nicel de ac, darîi ls s-i ia sânge. Gil se apropie de el.
- Pot s ajut _i eu? Intreb plin de zel.
- Sigur, rspunse omul. Du asta prietenului meu. Gil plec exact cum
arfi fcut-o un pu_ti, în goan. Trecu un minut, apoi altul; apoi...
- A! Exclam omul. Iat-i c vin.
Diddy privi perechea care se întorcea cu un zâmbet _ters. Rulul ce
sttuse lâng el porni grbit în întâmpinarea celor doi. In caz c cei doi spioni
î_i spuser ceva unul altuia. Diddy nu izbuti s aud nimic. De fapt, lu drept
bun c era o schimbare rapid la nivelul luminii. Comunicarea, de orice
natur ar fi fost ea, încet.
Omul care vorbise tot timpul se întoarse la Diddy _i-i spuse:
- Pu_tiule, ne-ai fost de mare folos. Se pare c ne vom aduce o
contribucie important la rzboiul împotriva rulilor. ^tiai c aerul dinuntru e
amestecat cu un gaz artificial, un compus de fluor? Foarte interesant _i foarte
sntos, de altfel. Chiar _i un rul, cu metabolismul lui bazat pe fluor, care ar
ptrunde înuntru, n-ar pci nimic - doar dac nu încearc s-_i foloseasc
energia corpului drept arm sau nivel de comunicare. Energia ar acciona ca
agent de ionizare, ar genera uniunea molecular dintre fluorul din aer _i cel
din corpul rulului. Uniunea n-ar dura mult, fiind instabil, dar nici corpul
rulului n-ar rezista.
Diddy nu încelese prea bine. Reacciile chimice ale fluorului _i ale
compu_ilor si constituise subiectul, discutat în linii mari, a unei prci din
pregtirea sa, dar asta era nicel diferit.
- Foarte dibaci! Exclam spionul, aparent satisfcut. Rulul însu_i
provoac reaccia care îl distruge. Dar acum, bnuiesc c voi toci, bieci, vreci
s intraci s aruncaci o privire. Bine, cu tocii înuntru. Tu nu, îi spuse lui Diddy,
rmâi o clip. Vreau s vorbesc ceva cu tine. Vino încoace.
Îl trase pe Diddy deoparte, în timp ce biecii" se grbeau s intre pe
u_. Diddy _i-i închipui rspândindu-se prin cldire, cutând secrete. Se gândi
obosit: Cineva o s fac precis ceva _i asta cât de curând".
- Pu_tiule, între noi fie vorba, astzi ai fcut o treab foarte important
pentru noi. Numai ca s-ci dau o idee, s _tii c am pzit cldirea Centrului de
Cercetri toat noaptea. Personalul obi_nuie_te s plece acas pe la miezul
nopcii. Dup miezul nopcii, câciva muncitori au intrat înuntru, au instalat un
aparat _i au plecat. Au pus o stacie de radio deasupra u_ii, cu câte un difuzor
înuntru _i afar. Dac a_ fi rul, a_ distruge un asemenea aparat, ca
precaucie.În momentul de fac, în afar de voi, bieci nu mai e nimeni. Acum
v daci _i voi seama cât de mult s-au bazat oamenii de aici pe bariera cu
bacterii, ca s-i cin pe ruli cât mai departe.
Fcu o pauz, apoi continu: Desigur, ru|ii ar putea s afle dinainte
aceste informacii _i dac ar trece pân la urm bariera _i-ar putea pune
gardieni în toate colcurile cldirii, împiedicând astfel cele mai puternice force
armate s ptrund la sistemul de aprare al cldirii. Ar putea fi aruncat în
aer de la o oarecare distanc _i distrus, desigur, dar mi se pare dificil s o
fac într-un timp foarte scurt. Ar a_tepta pân arîncerca alte metode.
Încelegecice-arînsemna asta. Rulii ar avea ocazia s afle unele din secretele
cldirii. Odat ie_ici afar, ar putea comunica informaciile altor ruli, aflaci în
afara zonei periculoase _i-apoi fiecare individ scap cum poate. E o treab
îndrzneac, dar ru|ii au mai fcut lucruri de-astea. A_a c, vedeci, totul este
posibil. Dar, acum, noi am preîntâmpinat o asemenea posibilitate.
- Diddy, _opti cineva de undeva, de deasupra lui, f-te c nu auzi.
Diddy se încord, apoi se relax numaidecât. Se dovedise de mult c
sistemele electronice de vorbit _i ascultat ale rulilor, localizate în mu_chii
umrului, care anihilau sunetele, nu puteau detecta _oaptele.
Glasul _optit continu repede:
- Trebuie s intri înuntru. Odat intrat, rmâi lâng u_. Asta-i tot.
Atunci ai s prime_ti _i alte instrucciuni.
Diddy localiz sursa _oaptelor. Venea de deasupra u_ii. Se gândi
nesigur: Rulul a pomenit despre un radio instalat deasupra u_ii- _oaptele
vin, pesemne, prin difuzorul lui."
Dar cum s intre înuntru, când rulul îl cinea dinadins pe loc? Rulul
spunea ceva despre o recompens, dar Diddy aproape c nu-l auzea. Privi în
jur nucit. Vzu un _ir lung de cldiri, unele luminate puternic, altele în
semiobscuritate. Strlucirea ce venea de la nava cea mare arunca o umbr
prelung, unde se afla el. Pe cer, noaptea aprea întunecat ca de obicei.
Nu se zrea nici urm de zori lumino_i, de_i nu mai rmseser decât
câteva ore pân dimineac. Diddy spuse cu disperare:
- Fir-ar s fie! Trebuie s intru înuntru. Soarele va rsri curând _i mai
am o mulcime de locuri de cercetat.
- N-a_ pierde mult timp înuntru, zise rulul. Dar, poci s arunci o
privire. Vreau s mai faci ceva.
Diddy deschise u_a tremurând. Rulul o prinse înainte s se închid.
-Ia s intru _i eu o secund! Spuse el.
P_i înuntru, se întinse pân deasupra u_ii _i trase cu furie. Czur
ni_te sârme. Apoi, ie_i.
- M-am gândit s creez o atmosfer de rzboi pentru micul nostru
experiment. Am deconectat legturile noului sistem de difuzoare. Intr nicel _i
spune-mi ce fac ceilalci pu_ti.
U_ase închise automat în urma lui Diddy, ca de obicei.
ln cldirea Securitcii, amiralul ridic din umeri cu regret:
-Îmi pare ru, Trevor.Am fcut tot ce ne-a stat în putinc. Dar ne-au
distrus singura speranc de a comunica cu biatul tu.
- Ce mesaj aveaci de gând s-i transmiteci? Intreb Jamieson.
- Regret, rspunse amiralul, chestiunea e clasat.
Din cu_ca sa, a_ezat pe un trailer, în afara cldirii, ezwalul îi transmise
lui jamieson: li citesc gândurile. Vrei s i le transmit lui Diddy?" Da",
rspunse jamieson mental.
Lui Diddy, mesajul pe care-I primi i se pru clar _i direct - _i atât de
precis, încât îl confund cu un mesaj _optit. Suna a_a: Diddy, dac un ru| nu
poart arm în vzul lumii, el depinde de energia celulelor sale. Prin natura
lui, un ru| trebuie s stea dezbrcat. In schimb, corpul lui poate produce
imaginile ve_mintelor omene_ti _i siluete umane. Constat c nu se vd decât
doi bieci."
Erau într-adevr doi bieci, aplecaci peste un birou, într-un colc
îndeprtat al încperii. Pentru un moment, Diddy se întreb cum vedeau ei
scena aceea. Nu avu timp de speculacii, cci auzi:
- Scoate-ci arma _i trage în ei!
Diddy î_i vârî mâna în buzunar, înghici cu greu _i scoase arma. Mâna îi
tremura nicel, dar timp de cinci ani fusese antrenat pentru un moment ca
sta _i luntric se simcea lini_tit. Nu era o arm cea cu care trebuia s
cinteasc fr gre_!
Trase; o flacr albstruie câ_ni, iar el nu fcu decât s îndrepte ceava
spre locul unde se aflau rulii. O rupser la fug, dar curând se prbu_ir.
Bine cintit! aprecie ezwalul. A
Diddy nu realiz c vorbele nu erau însocite de sunete. In încpere,
ceea ce înainte fuseser doi pu_ti cu bujori în obraji, acum se transformau.
Imaginile nu rezistau dup moarte. De_i vzuse poze cu înfci_area lor, era cu
totul altfel s vezi cum apare carnea aceea întunecat _i straniile membre
reticulate.
Ascult" - un gând îl trezi din _oc - toate u_ile sunt închise. Nimeni A
nu poate intra. ^i nici ie_i. Porne_te-o prin cldire. Trage în tot ce întâlne_ti. ln
toci! Nu accepta nici un pretext, nici o simulare c n-arfi decât ni_te copii. Pe
copiii adevraci nu i-am pierdut din ochi _i am constatat c în cldire nu sunt
decât ruli. Arde-i pe toci fr mil!
Abia dup câteva minute îi raport ezwalul lui jamieson: Fiul tu i-a
eliminat pe toci rulii din interiorul cldirii. l-am spus s rmân înuntru, cci
se încearc uciderea tuturor celor aflaci în afara ei. O s rmân acolo pân-i
spun eu s ias".
Primind acest mesaj, jamieson oft din tot sufletul de u_urare.
Mulcumesc, prietene", spuse el în tcere. A fost o demonstracie remarcabil
de telepatie."
Mai târziu, amiralul îl cut, de data asta, pejamieson ca s-i
vorbeasc: A
- Strlucit victorie! li spuse el. Rulii din afara cldirii ne-au cinut piept
cu curaj, ca de obicei, dar am schimbat bateriile în locul unde obi_nuiau s
treac bariera, a_a c i-am prins în capcan.
Ezit o clip, apoi continu nedumerit:
- Ce nu înceleg este cum de-a _tiut biatul tu cu exactitate când s
foloseasc arma împotriva lor, fr ca noi s-i spunem nimic?
- Vreau s v reamintici de asta când veci primi raportul în legtur cu
cele întâmplate, rspunse jamieson.
- Dar de ce trebuie s întocme_ti un raport asupra acestui incident?
Întreb oficerul uimit.
- Veci vedea, replic jamieson.
Înc era întuneric bezn, când Diddy lu un helicar la Interseccia2 _i
zbur pe dealul, de unde Exploratori" ca el urmreau rsritul soarelui. Urc
scrile ce duceau în vârf _i mai gsi câciva bieci, unii stând jos, alcii
a_teptând în picioare.
De_i nu putea fi sigur c erau fiince umane, nutrea certitudinea c erau
oameni. Prea s nu existe nici un motiv ca vreun rul s participe la acest
ceremonial.
Diddy se a_ez lâng un tufi_, lâng silueta întunecat a unuia dintre
bieci. Niciunul din ei nu vorbi imediat. Mai târziu, Diddy i se adres:
- Cum te cheam?
- Mart. Vocea carerspunse era ascucit, dar nu puternic.
- Ai gsit sunetul? ll întreb Diddy.
- Îhî!
- ^i eu. Ezit, gândindu-se la ce fcuse. Pentru o clip, î_i ddu seama
cât de minunat era sistemul de pregtire care-i permisese unui biat de nou
ani s accioneze a_a cum fcuse el. Apoi, gândul acesta i se risipi din
precon_tiinc _i spuse:
- A fost distractiv, nu-i a_a?
- Cred c da.
Tcur amândoi. Din locul de unde _edea, Diddy vedea strlucirea A
intermitent a vâltorii de foc, cci cerul ardea de o flacr alba, reflectat. In
deprtare, se zrea aura de lumin strlucitoare ca un giuvaer, care încadra
parcial nava. Cerul nu mai era întunecat, iar Diddy observ c umbrele din
jurul lui î_i pierdur din consistenc, devenind gri la culoare. Vzu trupul lui
Mart, chircit la rdcina tufi_ului, un trup mai mic decât al su.
Când se ivir zorii, privi nava. Înceti_or, metalul centurilor superioare
capt flcrile soarelui, înc invizibil din locul unde _edeau. Strlucirea se
rspândi în jos, iar lumina soarelui sclipi pe imensitatea întunecat, lucioas
a perecilor ei inferiori, partea solid, reflectat pe cer.
Nava apru din cecuri, un lucru incredibil, mai mare decât tot ce se afla
în jurul ei. De la distanca aceea, cldirea Administraciei prea o parte din
structura ei, un stâlp alb lâng acel colos întunecat care era nava. Soarele se
înlcase de mult, dar Diddy rmase s-l urmreasc cu mândrie _i entuziasm.
În strlucirea zorilor, nava prea s se pregteasc de zbor. Inc nu", î_i zise
Diddy _ovitor, înc nu. Dar va veni ziua." Atunci, cea mai mare nav
proiectat _i construit vreodat de Om î_i va sumeci nasul spre spaciul liber
dintre stelele apropiate _i va zbura înspre neguri. ^i-atunci într-adevr, rulii
vor trenbuis se retrag.
In sfâr_it, îmboldit de senzacia familiar de gol din stomac, Diddy
cobora dealul. Lu micul dejun într-un micuc restaurant La minut". Apoi,
fericit, se urc într-un helicar _i se îndrept spre cas.
În dormitorul mare, jamieson auzi u_a exterioar a apartamentului
deschizându-se. O surprinse pe nevast-sa cu mâna pe butonul u_ii de la
dormitor. Ddu din cap spre ea cu blândece:
- E obosit, cu siguranc, spuse el înceti_or. Las-I s se odihneasc.
Mai cu voie, mai fr voie, se ls dus înapoi. De data asta, direct în
pat.
Diddy travers în vârful picioarelor camera de zi _i intr în intimitatea
lui Play Square. U_a se închise automat în urma lui _i se aprinser luminile. O
privire spre comenzile de pe pereci îi demonstra c acea complex camer-
robot îi simcise prezenca.Într-un târziu, îi spuse:
- Raportul, te rog.
- Am aflat ce este sunetul, spuse Diddy fericit.
- Ce e?
Dup ce Diddy rspunse Ia întrebare, Play Square zise:
- Faci cinste programului meu de instruire! Sunt mândru de tine.
Acum, du-te la culcare.
Dup ce se vârî sub cear_afuri, Diddy constat cum camera tremura
u_or. Stând culcat, simci cum se mi_ca patul _i auzi tremuratul ferestrelor de
plastic absorbante. Sub el, podeaua scârcâi u_or în consonanca ei continu cu
vibraciile ptrunztoare.
Zâmbi fericit, dar ostenit. Nu va mai trebui s hoinreasc în cutarea
sunetului. Venea o boare dinspre The Yards, un abur u_or de vibracie
provenind de la masele cldirilor, metalului _i ma_inilor, care se înlca din The
Way.
Sunetul îl va însoci toat viaca; cci dup ce nava va fi gata, un sunet
asemntor, ptrunztor va vibra în fiecare plac de metal.
Adormi, simcind pulsul sunetului înluntrul su, o parte a îns_i viecii
sale.

XX.
jamieson se trezi la ora obi_nuit; tocmai se strecura în tcere afar din
pat, când î_i aduse aminte. Se rsuci, o privi pe socia lui _i ddu din cap
fericit. Prea c dormea dus.
Ea _i biatul trebuiau s mai doarm înc vreo câteva ore. Se întoarse
_i intr în vârful picioarelor în camera de toalet. Lu micul dejun singur,
gândindu-se Ia cum ar putea afecta evenimentele nopcii trecute zilele ce
aveau s vin. C le vor afecta într-un fel, era convins.
Ezwalul se dovedise de bun credinc. Faptul c-i salvase fiul era
rezultatul propriei sale hotrâri de a folosi orice mijloc de a-l ajuta pe biat,
de-a lungul ceasurilor pline de primejdii prin care trecuse.
Ajuns la birou, jamieson pregti raportul asupra întâmplrilor din
noaptea precedent. Drept concluzie final, art c ce se petrecuse era la
fel de important ca _i finisarea navei îns_i. Suna cam a_a: Utilitatea
telepatiei mentale ca mijloc de comunicare cu rasele strine, care în
momentul de fac ofer un sprijin minim în lupta împotriva du_manului
comun, rulii, este o chestiune important ce trebuie analizat cu atencie.
Faptul c un asemenea mod de comunicare exist constituie un eveniment
remarcabil în istoria galaxiei."
Apoi, fcu un duplicat dup raport _i îl trimise cu un curier special
tuturor persoanelor dup prerea lui, influente.
Primul rspuns îl primi în dup-amiaza aceea de la o personalitate din
cadrul Forcelor Armate.
S-au luat msuri ca ezwalul s nu aib acces mental la nici o persoan
care cunoa_te secretele Cercetrii Interim? (Interim era un cod prin care se
încelegea Strict Secret). Este posibil ca acest ezwal s fie distrus ca o simpl
chestiune de precaucie?"
jamieson citi mesajul cu sentimentul c trata cu o form de nebunie,
fapt cu totul adevrat. Remarcase c vigilenca militar ajungea uneori la
extreme.
Constat c rspunsul personalitcii respective fusese trimis la toci cei
la care ajunsese raportul su.
Stimulat, pregti un rspuns bazat pe date verificabile, ce dovedeau c
ezwalul nu se aflase în vecintatea nici unei persoane care cuno_tea detaliile
_tiincifice ale Cercetrii Interim. Sublinie faptul c, de_i cuno_tincele lui se
reduceau la minimum necesar, acciunea agencilor ruli demonstrase c erau
foarte bine informaci despre metodele de aprare cu bacterii folosite
împotriva lor; _i c, decât s-l condamnm pe ezwal pentru cantitatea
neînsemnat de date pe care s presupunem c le-arfi aflat de la noi, mai
bine am descoperi ce a aflat de la agencii ruli.
Aceasta era prima denaturare a adevrului din replica sa. ^tia din
experienca ezwalului adult de pe Eristan || c ezwalii nu puteau citi gândurile
rulilor. Dar nu era momentul s prezinte informacii negative.
Continu: Merit, de asemenea, s reliefm faptul c arfi nevoie de
luni de zile, poate ani, ca s se creeze o alt ocazie ca un pui de ezwal,
dispus s colaboreze, s ne cad din nou în mâini. Subliniem, de asemeni, c
relaciile viitoare cu rasa ezwalilor depind de cât de meticulo_i ne dovedim în
momentul de fac. Dac vor afla vreodat c, de fapt, am executat un pui de
ezwal _tiind ceea ce _tim acum, relaciile dintre noi ar fi serios periclitate."
jamieson difuz raportul su tuturor. ^i pentru c ezwalul se afla înc în
grija sa, îl mut, din precaucie, în alt loc, în scopul- dup cum art în raport
- de a se asigura c nu intr în contact cu nici o persoan cunosctoare a
unor date valoroase.
Îndosarie un exemplar din raport în arhiva proprie.
Satisfcut c acum ezwalul nu va mai fi eliminat de vreo acciune
pripit, iniciat fr _tirea sa, rmase în a_teptarea reacciilor. Pân la sfâr_itul
dup-amiezii aprur câteva. Cu o singur excepcie, erau simple luri la
cuno_tinc. Excepcia venise de la acela_i individ care rspunsese _i mai
înainte. Era o not personal, adresat lui jamieson, care suna a_a: Doamne
Dumnezeule, omule, monstrul pe care ni l-ai artat nu era decât un pui?"
Era ultima încercare de a-l distruge pe puiul de ezwal din motive legale
sau militare.
Trecu o sptmân.
Înainte de amiaz, jamieson primi un memorandum de la Secciade
Computere. Dispunem de unele date la cererea dumneavoastr, din
momentul 10, cu privire la numele raselor cu care nu s-a putut stabili nici un
fel dencomunicare."
Il sun pe Caleb Carson, îl invit s ia masa împreun _i s petreac
apoi o parte din dup-amiaz la Seccia de Computere.
Era un brbat slab, cu obrajii supci, care semna foarte mult cu
faimosul su bunic, exploratorul. Avea o strlucire în priviri, o tensiune
stpânit, ca _i când ar fi cunoscut secrete _i ar fi trit experience pe care nu
le putea împrt_i nimnui.
A_ezat la o mas în salonul denumit Nava spacial al restaurantului
pentru membrii guvernului, jamieson îi spuse tânrului Carson:
- Am de gând s-l duc pe ezwal într-o cltorie pe o alt planet;
numai el _i cu mine. Vreau s încerc s-l folosesc mcar o dat ca mediu de
comunicare. Apoi, a_ vrea s ci-l dau cie în grij.
Caleb Carsonîncuviinc din cap. Se aprinse la fac de bucurie.
- V mulcumesc, domnule, spuse el. Imi oferici ocazia s pun planete
întregi în legtur cu cultura galactic. Pân acum n-am mai lucrat la un
asemenea nivel. A
jamieson ddu din cap, dar nu zise nimic. I_i aminti de propriile-i
simcminte în urm cu câciva ani, când i se atribuise un nivel de operaciuni ce
implica discrecia sa în tratarea cu planete întregi. I se pru oarecum uimitor
c ajunsese la stadiul când el însu_i putea semna autorizacii ce ddeau altora
acelea_i puteri.
Puterea de a solicita nave spaciale.
Puterea de a semna acorduri care s fereasc Pmântul de primejdii
pentru o vreme.
Putere...
I_i aminti de propria lui impresie despre oamenii care îi dduser
dreptul s lucreze la un asemenea nivel. Crezuse c erau de vârst mijlocie.
Se întreba dac _i el era la fel ca ei. Nu se gândise niciodat serios la lucrul
acesta.
Incepur s discute anumite detalii: de pild, de cât libertate ar trebui
s dispun ezwalul, pentru binele lui _i al celorlalci. Terminar masa, aruncar
o ultim privire navei- care se înlca vizibil prin perecii transparenci _i apoi,
când ie_ir, Carson spuse:
- Chiar au de gând s mearg pân la planeta-mam a rulilor cu nava
asta?
Pesemne c remarc, dup expresia de pe chipul lui jamieson, c
spusese ce nu trebuia. Oft.
- Bine, hai s ne oprim la corpul de gard, s vedem dac sunt rul sau
nu.
jamieson ddu din cap încruntat.
- ^i dac tot ne ducem acolo, n-ar fi ru s m verifice _i pe mine,
pentru lini_tea ta.
Trecur prin testul respectiv cu toat seriozitatea, fur identificaci
numaindecât,de_i -Jamieson _tia - numai pentru moment.
Intr-o lume de agenci ruli, care puteau imita fiincele umane,
identificarea era numai o chestiune temporar. O întrebare gre_it, o mi_care
suspect _i testul trebuia s se repete.
Intr-un fel, un om nu avea decât s ating un suspect ru| ca s-i
stabileasc natura. Dar dat fiind c pucini indivizi _tiau cum s se comporte
cu un ru|, procedeul indicat era ca cel care avea suspiciuni s raporteze
autoritcilor. Faptu| c tânrul se oferise numaidecât s fie testat dovedea c
era fiinc uman. Dar, oricum, verificarea era obligatorie.
In drum spre Seccia de Computere, Carson spuse însuflecit:
- Cel pucin pentru moment, pot s vorbesc deschis. Pe ce baz
selecteaz computerul rasele strine?
Jamieson rspunse fr ezitare:
- Pur _i simplu bazându-se pe faptul c sunt strine plus anumite
caracteristici care ar putea fi utile în lupta împotriva rulilor. A_ vrea s testez
telepatia mental a ezwalului în situacii extreme. Pân acum, am înregistrat
un singur e_ec.
Ii vorbi despre neputinca de a lua contact cu rulii, apoi continu:
- De vreme ce exist posibilitatea ca rulii s aparcin de fapt altei
galaxii, presupun c toate formele de viac din galaxia Cii Lactee sunt într-
un fel înrudite.
De fapt, nimeni nu putea pune la îndoial o asemenea speculacie. Omul
descoperise o mulcime de lucruri despre viac _i cum funcciona ea. Ce era
viaca de fapt _i de ce însemna înc o necunoscut ce devenea cu atât mai
greu de deslu_it, cu cât vastitatea spaciului se dezvluia oamenilor care
ptrundeau, cu navele lor spaciale eficiente, tot mai adânc, cercetând
îndeaproape distancele nesfâr_ite, impenetrabile ale continuum-ului spacio-
temporal. Intr-un asemenea univers, oamenii ar putea, în cel mai bun caz, s
încerce s fac presupuneri savante. Jamieson considera c aflase anumite
lucruri despre viac, care-i justificau propriile presupuneri:
- V gândici ia o ras anume? Intreb Carson.
- Nu. Am introdus datele mele în computer. Il las pe el s decid.
Restul drumului rmaser tcuci. Un tehnician îi conduse într-o încpere
mic, unde o ma_in de scris cu teleimprimator prinse a ccni imediat.
Jamieson citi prima propozicie, fluier înceti_or ca pentru sine _i spuse:
- Trebuia s-mi fi închipuit! Ploianii, desigur! Cine altcineva în toat
galaxia asta?
- Ploianii! Repet Carson încruntându-se. Nu sunt, de fapt de domeniul
legendei? Avem incertitudinea c exist rasa ploian?
Jamieson se înveseli:
- Nu, nu avem. Dar a venit vremea s aflm. Era emocionat. Uitase de
ploiani. Va fi un test greu pentru ezwal, dar _i pentru propriul lui concept c
exista o legtur între rasele din cadrul aceleia_i galaxii.
Nava de salvare special î_i lu zborul de pe nava principal _i începu
s coboare în diagonal spre planeta Ploia. Jamieson conducea prin
telecomand, frânând mica nav treptat.
Privi termometrul _i vitezometrul, când nava intr în straturile mai pucin
dense ale atmosferei _i continu s frâneze. Drept consecinc, numai perecii
exteriori ai navei se încinser.
Nava continu s coboare cu vitez normal, datorit robocilor si
electrici _i electronici. Coborî pân la mai pucin de patruzeci de mile deasupra
suprafecei planetei, cu o vitez aproximativ de o mie cinci sute de metri pe
minut. Când ajunse la douzeci de mile. Jamieson încetini mai mult - pân la
mai pucin de treizeci de mile pe or. Tocmai era pe cale s aduc nava în
pozicie orizontal, când aparatul de msurat presiunea aerului reacciona
anormal.
Sasul de aer se deschise. ^i se închise.
Jamieson a_tept rbdtor.
Acele aparatului srir brusc la o cre_tere a energiei, în aceea_i clip,
nava de salvare începu s zboare dezordonat. Viteza de coborâre crescu
foarte mult. Nava se rsucea pe toate prcile, ca _i când î_i pierduse
controlul.
Jamieson aps, pe rând, pe toate butoanele telecomenzii. Nava î_i
continua zborul instabil, necontrolat. Niciunul dintre robocii si electronici nu
mai rnspunsela nici o comand în urmtoarele minute.
Incordat, dar calm, Jamieson se ls pe sptarul scaunului _i a_tept.
Prevzuse c a_a ceva avea s se întâmple. Acum c se întâmplase, nu
rmânea altceva de fcut decât s permit crearea condiciilor dorite de
puterea strin, care pusese mâna pe mas.
Condiciile se crear automat, când nava ajunse la un nivel de _ase mii
de metri deasupra solului acoperit de verdeac.
La bord, un aparat, care nu era electric prin natura lui, reacciona la
citirea barometrului. Drept urmare, o rotic încrcat se mi_c _i toat
energia electric de la bordul navei se întrerupse. Alte aparate pur mecanice
fur activate de curentul de aer datorat cderii libere. Sasul de aer se închise
automat. Rachetele prinser viac, iar nava, funccionând cu ajutorul
ma_inriilor neelectrice, se ridicdin nou în spaciu.
Asemenea unui glonc în traiectorie fulgertoare, nava strpungea
spaciul inert. Jamieson o urmrea acum pe ecrane, cu ajutorul radarului. La
asemenea distanc, era imposibil s determine dac cine se urcase la bordul
navei izbutise s rezolve problema mecanic de a deschide sasul de aer fr
a folosi energia electric. Se îndoia de lucrul acesta. Prin urmare, capturase
un ploian.
Expedicia pmântean inicial aterizase pe planeta Ploia cu aproximativ
o sut de ani înainte. Se trezir pe loc într-un co_mar. Podeaua de metal,
furniturile metalice _i toate obiectele de metal din jurul lor devenir brusc
conductoare de electricitate, ca _i când fceau parte din sistemul electric al
navei. Din punct de vedere _tiincific, era un fenomen deosebit de interesant.
Pentru cei optzeci _i unu de oameni electrocutaci în acele prime
momente fatale, manifestrile nu mai prezentar nici un interes.
Ceilalci o sut patruzeci de membri ai echipajului care întâmpltor nu
atinseser obiecte de metal în acele prime momente aveau experienc _i
pregtire temeinic. Numai douzeci _i doi dintre ei nu au înceles imediat c
se aflau în faca unui fenomen electric. Cei douzeci _i doi au fost
înmormântaci ulterior, împreun cu primul grup de nenoroco_i, într-o zon
plin de verdeac _i virgin, ca _i cea mai primitiv planet descoperit de
om.
Supraviecuitorii au încercat mai întâi s recapete controlul asupra
propriei nave. Au întrerupt toate sursele de energie. Socotind c o form
oarecare de viac ptrunsese la bordul navei, iniciar o curcenie sistematic,
folosind pulverizatoare cu substancechimice. Dup ce impregnar nava cu
acele substance,ddur drumulnlacurent. In primul moment, nava reacciona
la fel de necontrolat ca înainte. Incercar toate pulverizatoarele de care
dispuneau, pe rând, fr nici un rezultat. Netemtori, ie_ir afar, conectar
un furtun la ap _i ddur drumul la sistemul de stropire al navei. Fiecare
centimetru cubic din interiorul navei fu supus unui _uvoi de ap presurizat.
Dar nici asta nu avu efect. Într-adevr, fiinca care urcase la bord era
atât de recenptivla senzacii,încât observase când porniser _i opriser
dinamurile. Intr-o noapte de veghe, în timp ce jumtate din echipaj mociau
nelini_tit, toate aparatele electrice pornir simultan. Fur nevoici s taie
conexiunile, cu instrumente accionate prin energie, reu_ind astfel s recâ_tige
controlul asupra navei.
Între timp, folosir oglinzi ca s ia legtura cu o nav a lor prieten,
care plutea" într-o orbit deasupra atmosferei. Echipajul înnebunit de
spaim primi o analiz a situaciei lor, care le confirm propriile constatri.
Strinii", li se aduse la cuno_tinc, par s nu fie direct ostili fiincelor
umane. Cazurile mortale constituie efecte accidentale ale interferencei lor cu
sistemul electric al navei. Se apreciaz c se poate alctui un studiu asupra
acestei forme de viac, fcându-se mai multe combinacii ale fenomenelor
electrice _i urmrindu-se reaccia. In acest scop, se va construi aparatura
adecvat care v va fi trimis."
Expedicia cpt un caracter _tiincific. Timp de _ase luni, studiar
fenomenele unei forme de viac stranii. Rezultatul final se dovedi
nesatisfctor, cci nu reu_iser s stabileasc contactul cu aceasta _i, de
fapt, nici nu se determinase dac exista vreo form de viac pe planet.
La sfâr_itul jumtcii de an, nava de pe orbita stacionar lans mai
multe rachete de tip vechi, care utilizau mecanisme de aprindere neelectrice.
^i astfel fur salvaci supraviecuitorii primei expedicii spre Ploia.
jamieson î_i aminti de toat povestea asta în vreme ce î_i aducea nava,
cu ajutorul unor grinzi de tracciune, în sasul de aer a propriei sale nave.
Câteva minute mai târziu, nava cea mare gonea spre spaciul interstelar.
Pentru moment, nu era nimic decisiv de fcut. Ezwalul raport prezenca
unei alte minci", dar nu izbutea s surprind alt gând în afar de anxietate _i
nemulcumire.
Indicaciac exista ceva îl lini_ti considerabil. În lumina experiencei
primei expedicii, nu reu_ise s scape de senzacia c se amgea singur.
Identificând o prezenc, ezwa|u| servea deja un cel util.
La o sut de ani-lumin de Ploia, deconecta comenzile interstelare de
toate legturile electrice. Apoi, se retrase împreun cu ezwa|u| într-o parte a
navei special construit pentru acea cltorie. Era conectat la secciunea
principal prin intermediul unor mecanisme cu motor _i manuale. Aici se afla
un al doilea panou de control. In ea, cu ajutorul unui mecanism special,
Jamieson deschise sasu| de aer al navei de salvare _i-i ddu p|oianu|ui
posibilitatea de a intra în partea principal a navei- dac acea fiinc stranie
vroia acest lucru.
Ezwa|u| raport mental, în fluxul rapid obi_nuit: Am imagini de scene
din camera principal de comand. Par s vin din apropierea tavanului. Am
impresia c studiaz situacia".
Faptul prea concludent. Gândurile p|oianu|ui puteau fi citite! Jamieson
se închipuia pe sine într-o situacie la fel de grea, la bordul unei nave strine.
Realiz cât de precaut ar fi.
Acum s-a dus în panoul de comand", îi comunic ezwa|u| concis.
In tablou?" întreb Jamieson uluit.
Nava se zgâlcâi _i devie în unghi fac de traiectoria sa. Devierea
traiectoriei nu-l nelini_ti peJamieson. lns noile informacii despre ploian -
furnizate de ezvval-îi formar o imagine uluitoare, a unui panou de comand
scurt-circuitat. l_i reprezenta clarîn minte o creatur amorf târându-se _i
alunecând prin masa de fire _i instrumente, corpul" su constituind o punte
pentru curentul din numeroasele relee.
Intre timp, nava î_i restabili traiectoria. Nava cea mare plonja în linie
dreapt în partea aceea îndeprtat a galaxiei.
Recepta gândul ezwalului: A selectat o direccie _i _i-a fcut planul s
mearg tot atât cât am mers _i noi, mai devreme, în aceast direccie. Nu
cunoa_te deplasrile rapide."
Jamieson ddu din cap impresionat, dar comptimitor. Bietul ploian!
Prins în capcana unei distance, pe care rasa lui nu a cunoscut-o _i nici mcar
nu a, bnuit-o vreodat!
Rosti cu glas tare:
- Spune-i cât e de mare distanca. Spune-i despre diferenca dintre
viteza interstelar _i cea pe care o folose_te el.
I-am spus. A reaccionat cu furie", rspunse ezwa|u|.
- lnsist, ziseJamieson calm. Mai târziu, adug:
- Spune-i c avem un aparat electric prin intermediul cruia putem
comunica - dup ce descoper cum funccioneaz.
Dunpo alt pauz, Jamiesoncontinu cu instrucciunile:
- Intreab-l ce obi_nuie_te s mnânce. Sosi _i primul rspuns: Spune
c e pe moarte _i c noi suntem rspunztori de asta", replic ezwa|u|.
Comunicar numai prin telepatie. Curând, cptar informacia c
ploianii triau pe baza forcei magnetice a planetei lor, pe care o transformau
într-un fel de energie vital.
Odat ce sistemul electric încetase s mai funccioneze, bobinele _i
rotoarele motoarelor electrice, generatoarele, re|ee|e _i magnetronii nu mai
transmiteau flux magnetic. Ephraim recepta impresia c asemenea
concentrri de fluxuri îi predispuneau la voie bun pe ploiani.
jamieson trase concluzia c aceast reaccie ar explica mare parte, dac
nu tot rul pricinuit de ploiani exploratorilor anteriori. Avu brusca revelacie c
toate daunele provocate aparaturii _i efectul mortal asupra echipajului se
datoraser în mare parte unui fel de extaz" al ploianilor.
Cu acest gând în minte, nu-i fu greu s porneasc o mic turbin de
gaz, care puse în funcciune un generator, care, la rândul lui, acciona motorul
electric al unui compresor.
- Spune-i, i se adres jamieson ezwalului, s nu asimileze fluxul prea
repede, altminteri va bloca sistemul.
Ii servir ploianului masa".
- Acum, spune-i, continu jamieson, c nu-l mai hrnim pân nu
accept s pun în funcciune aparatul de comunicat.
Dup câteva ore, ploianul modul în a_a fel curentul electric, încât
sunete inteligibile, de_i pucin cam guturale, se auzir în difuzorul aparatului.
Fiinca aceea ajunse s stpâneasc destul de bine limba englez într-o
singur zni.
- Intrebarea este, spuse jamieson mai mult pentru sine decât pentru
tânrul ezwal, ce coeficient de inteligenc are acest individ ca s învece atât
de repede o limb strin?
Ephraim nu putu s explice direct, el neavând nevoie de limbaj. Dar
comunic: Pare c întregul su câmp de energie înmagazineaz informacii _i
acest câmp se extinde cât vrea el de mult".
jamieson lu acest lucru în consideracie, dar nu izbuti s-_i formeze o
imagineAmental
clar a unuiasemenea
sistemnervos".Într-untârziu,zise:
- In drum spre cas, vreau s montez o versiune în miniatur a acestui
aparat de comunicare, ca s-l port în ureche. A_ vrea s-l învc atât cât s pot
vorbi cu el la fel de u_or cum vorbesc cu tine.
Confecciona instrumentul _i, tocmai începuse s-l învece pe ploian,
când dou mesaje sosir pentru el de pe Pmânt. Schimbar planurile pe
care le întocmise jamieson pentru viitorul apropiat.
Primul mesaj era din partea lui Caleb Carson: O schimbare politic pe
planeta Carson permite aplicarea programului educacional pentru ezwali fr
s mai a_teptm decizia Convenciei Galactice. O oarecare doamn Whitman
este sursa acestei informacii. A zis c veci încelege".
jamieson coment ironic pe baza mesajului:
- A fost o vreme când doamna Whitman _i cu mine nu ne simpatizam
reciproc. Presupun c lucrurile s-au schimbat. Cred c sunt de acord.
Al doilea mesaj era la fel de hotrât: Pornici de îndat spre planeta de
curând descoperit în Regiunea 18. Pozicia vi se va raporta la l-8-3-l8-26-54-
6. Ordonm s inspectaci personal zona _i s raportaci." Semnat:
.,COSUOPSPA.
Jamieson nu avea nevoie s i se spun de ce Comandantul Suprem al
operaciunilor Spaciale era directninteresat. Regiunea 18 era un cod pentru
linia" viitoare de force anti-ruli. Impreun cu planeta Carson _i alte dou
planete, aceast lume nou va completa cvartetul de bastioane militare de
pe care va putea fi aprat Pmântul- _i partea de galaxie a oamenilor.
Cifrele indicau codul prin care i se va transmite prin radio pozicia noii
planete.
Dup ce primi aceste mesaje, Jamieson î_i schimb planurile.
Confirm numaidecât primirea celor dou mesaje. Lui Caleb Carson îi
comunic prin radio: Ne întâlnim la... Numai o planet pe care el _i Carson
puteau ajunge cam în acela_i timp. bi-l las pe Ephraim _i nava asta pe mân;
vei porni spre planeta Carson _i vei proceda dup cum am stabilit."
La COSUOPSPA, radiote|egrafie: Trimiteci o nav de rzboi în
întâmpinarea mea la... Numi planeta unde avea s se întâlneasc cu Carson.
^i s fie pregtit s ia la bord nava mea."
Era singura solucie la problema cu ploianul - s-l ia cu el.
Jamieson îi întipri creaturii în minte, cu toat seriozitatea, importanca
de a nu se pripi. Dac vrei s te întorci pe planeta ta, va trebui s faci
întocmai ce-ci spun eu" ',
îi zise el.
Ploianul promise solemn _i încreztor.

XXI.
TrevorJamieson zri cu coada ochiului cealalt nav spacial. Se afla
într-o adâncitur, la vreo zece metri distanc de marginea prpastiei _i
aproape de u_a propriei sale nave. Se concentrase asupra caietului de
însemnri, notând un comentariu, lâng multiplicatorul de voce, cum c
Laertes III se afla atât de aproape de linia desprcitoare invizibil dintre zona
din spaciu controlat de Pmânt _i cea controlat de ruli, încât faptul c omul
fusese primul descoperitor constituia în sine o victorie important în rzboiul
împotriva rulilor.
Scrise: Faptul c nave stacionate pe planeta aceasta ar putea ataca
mai multe zone cu populacie dens din galaxie, fie ele ale rulilor sau ale
oamenilor, îi acord prioritate absolut pentru amplasarea întregului
echipament militar disponibil. Unitci de aprare preliminare ar trebui
instalate pe muntele Monolit, unde m aflu în momentul de fac, în decurs de
trei sptmâni..."
În clipa aceea, zri cealalt nav deasupra lui _i pucin spre stânga,
apropiindu-se de platou. O privi _i încremeni, frmântat de dou gânduri
contradictorii. Primul impuls, s fug la nav, ced în faca argumentului c
mi_carea putea fi remarcat imediat de reflexele electronice ale celeilalte
nave. ^i-atunci, pentru moment, ndjdui, fr convingere, c dac rmânea
pe loc, nu-l va observa nici pe el, nici nava lui.
Din locul de unde se afla, frmântat de incapacitatea de a lua o
hotrâre, privirile sale încordate remarcar însemnele rulilor _i silueta zvelt
a celeilalte nave. Vastele sale cuno_tince despre ruli îl ajutar s recunoasc
nava numaidecât: era o nav de recunoa_tere.
O nav de recunoa_tere! Rulii descoperiser soarele planetei Laertes.
Exista teribila posibilitate ca, îndrtul navei, s fie o întreag flot de
nave de lupt, în vreme ce el era singur. Nava lui fusese lansat de pe
Orion" la aproape un parsec distanc, în timp ce nava cea mare î_i continu
zborul cu vitez antigravitacional, ca s se asigure c aparatele de detectare
ale rulilor nu-i înregistrau trecerea prin acea zon din spaciu. Orion" trebuia
s se îndrepte spre cea mai apropiat baz, încrcat cu echipament de
aprare planetar _i apoi s se întoarc în zece zile.
Zece zile. Jamieson mormi pentru sine, î_i trase picioarele sub el _i-_i
încle_t degetele pe caietul de însemnri. Totu_i, posibilitatea ca nava lui,
ascuns parcial sub un pâlc de arbori, s scape neobservat dac el nu se
mi_ca, îl fcu s rmân pe loc, sub cerul liber. I_i înlc capul _i privi la
aparicia aceea strin _i dori din rsputeri s o poat îndeprta. Din nou, în
timp ce a_tepta, îi venir în gând implicaciile posibilului dezastru.
Nava rulilor se apropiase la vreo sut de metri _i nu ddea nici un semn
c _i-ar schimba direccia.În câteva secunde, avea s treac deasupra
pâlcului de copaci, care-i ascundea, în parte, nava.
Cu o zvâcnire, Jamieson sri din scaun. Necinând cont de nimic, se
precipit spre u_a deschis a navei sale. Când u_a zngni în spatele lui,
nava se cutremur ca lovit de un uria_. O parte din tavan se curb, podeaua
se unduia sub el, iar aerul se încinse _i deveni sufocant. Respirând cu greu,
Jamieson se strecur în scaunul de la panoul de comand _i aps pe butonul
de alarm. Armele cu tragere rapid luar pozicia de foc automat _i se pornir
zbârnâind rgu_it. Aparatele de rcire prinser a vibra; un curent de aer rece
îi învlui trupul. Alinarea veni atât de repede, încâtJamieson nu realiz
imediat c motoarele atomice nu mai rspundeau la comenzi. ^i c nava,
care în momentul acela trebuia s zboare, zcea înc inert, expus la
periconle. A
Incordat, se uit la video-panouri. Ii trebuir câteva minute s
localizeze nava rulilor. O surprinse la marginea inferioar a unui panou,
czând cu repeziciune _i pierzându-se din vedere, deasupra unui pâlc de
copaci, la vreo cincizeci de metri distanc. Dispru din vedere; apoi, impactul
prbu_irii se auzi clar _i limpede de la panoul de sunet din faca lui.
Sentimentul de u_urare care urm veni dup un _oc. Jamieson se
prbu_i pe pernele scaunului su, istovit de pericolul prin care trecuse. Dar
relaxarea încet brusc, cci un gând îi trecu prin minte. I se pru c nava
inamic avusese o cdere oarecum lin. Impactul nu-i omorâse pe rulii de la
bord. El era singur, într-o nav avariat, pe un munte impracticabil, în
preajma uneia sau a mai multora dintre cele mai necructoare fiince ce
existau. Trebuiau s reziste timp de zece zile, în speranca c omul va putea
pune stpânire pe cea mai valoroas planet descoperit în decurs de
jumtate de veac.
Jamieson deschise u_a _i ie_i pe platou. Tremura înc dup _oc, îns
cum se întuneca repede, nu era vreme de pierdut. Urc degrab în vârful
celui mai apropiat delu_or, la treizeci de metri deprtare, ultimii metri
parcurgându-i târându-se pe mâini _i pe genunchi. Se uit cu bgare de
seam peste muchia dealului. Se vedea mare parte din creasta muntelui.
Avea o form oval neregulat, în jur de opt sute de metri în locul cel mai
îngust, o slbticie alctuit din tufi_uri pitice _i colcuri de stânc acoperite
ici-colo de pâlcuri de copaci. Nu se vedea nici o mi_care _i nici urm de nav
a rulilor. Domnea peste tot o atmosfer de dezolare _i tcere încremenit a
unui trâm nelocuit.
Se întunecase de-a binelea, acum c soarele coborâse dup prpastia
dinspre sud-vest. Partea proast era c pentru ruli, cu capacitatea lor vizual
mai mare _i echipamentul senzorial mai complet, întunericul nu constituia un
impediment. Toat noaptea, va trebui s stea în defensiv împotriva unor
fiince al cror sistem nervos îl dep_ea pe al lui în majoritatea funcciunilor, cu
excepcia, poate, a inteligencei. La acest nivel- numai la sta - oamenii
pretindeau egalitate. Aceast comparacie îl fcu s priceap în ce situacie
disperat se afla. Avea nevoie s-_i asigure un avantaj. Dac ar putea s
ajung la nava rulilor _i s le produc vreo avarie înainte de a se întuneca de-
a bineIea, înainte de a-_i reveni dup _ocul cderii, asta l-arîndeprta
oarecum de iminenca morcii.
Era o posibilitate pe care trebuia s o încerce. jamieson coborî grbit
delu_orul _i o porni pe un teren ml_tinos pucin adânc. Solul era accidentat
din pricina pietrelor, a colcurilor de stânc proeminente, a rdcinilor
noduroase _i a încâlciturii de lstari rezistenci. Czu de dou ori, prima oar
tindu-se la mâna dreapt. Încetini - atât mental, cât _i fizic. Nu încercase
niciodat s treac în grab peste terenul slbatic, neumblat al platoului.
Constat c în zece minute parcursese o distanc de numai câteva sute de
metri. Se opri. Un lucru era s se avânte cu curaj, cunoscând importanca
câ_tigului. Dar altceva era s-_i sacrifice viaca hazardului. E_ecul ar fi nu
numai al lui, ci al întregii omeniri.
Cum sttea acolo, î_i ddu seama cât de frig se fcuse. Se pornise un
vânt înghecat dinspre rsrit. Pân la miezul nopcii, temperatura avea s
coboare la zero grade. Se hotrî s se întoarc. Existau mai multe posibilitci
de aprare la care trebuia s cugete înainte de cderea nopcii; trebuia s se
grbeasc. O or mai târziu, când întunericul se a_ternu greu peste muntele
cel mare, jamieson _edea încordat în faca video-panourilor. Avea s fie o
noapte lung pentru omul care nu îndrznea s doarm. Pe la mijlocul nopcii,
jamieson zri o mi_care în perimetrul îndeprtat al video-panoului care
funcciona pe toate undele. Cu degetul pe butonul de declan_are a armelor,
a_tept ca obiectul s se apropie de centrul panoului. Nu se apropie. Zorii
reci îl gsir ostenit, darînc în alert, urmrindu-_i du_manul, la fel de
prudent ca _i el. Se întreb dac într-adevr vzuse ceva.
jamieson înghici înc o pastil anti-somn _i examina mai amnuncit
motoarele atomice. Nu-i lu mult timp s confirme diagnosticul pe care-l
dduse mai devreme. Bateria gravitacional principal fusese neutralizat.
Motoarele nu se puteau folosi, pân ce nu era reactivat pe Orion".
Concluzia final îl fcu s-_i ia inima în dinci. Era condamnat la o lupt pe
viac _i pe moarte, pe platou. Ideea pe care o rsucise pe toate prcile în
timpul nopcii, cpt o nou semnificacie. Era pentru prima oar, dup câte
_tia el, c un rul _i un om se înfruntau într-un câmp limitat de acciune,
niciunul nici cellalt nefiind prizonieri. Marile btlii în spaciu se purtau între
nave _i între flote întregi. Supraviecuitorii scpau sau erau luaci de forca
învingtoare.
Dac ru|u| nu-I învingea dinainte, se putea organiza; i se oferea acum
ocazia de a aplica unele teste pregtite pentru ruli - _i înc foarte repede.
Fiecare moment al zilei trebuia folosit la maximum.
Jamieson î_i prinse centurile defensive" speciale _i ie_i afar. Se
lumina din ce în ce mai mult; perspectiva care se dezvluia treptat privirii îi
recinu atencia, chiar dac î_i încorda trupul în vederea luptei ce-l a_tepta.
Deci", î_i zise el, impresionat _i uluit, iat ce se întâmpl pe cel mai ciudat
munte descoperit vreodat."
Muntele Monolit era a_ezat pe o câmpie neted _i se înlca abrupt la
dou mii cinci sute de metri deasupra solului. Pilastrul cel mai maiestuos din
univers, era considerat una dintre cele o sut de minuni ale naturii din
galaxie.
Strbtuse planete aflate la deprtare de o sut de mii de ani-lumin
fac de Pmânt, p_ise pe puncile unor nave uria_e, care câ_niser din
noaptea etern, spre strlucirea orbitoare a sorilor ro_ii _i alba_tri, galbeni _i
albi, portocalii _i violeci, minunaci _i atât de stranii, încât nici cea mai
fantezist imaginacie nu egala realitatea.
^i iat c acum se afla pe un munte de pe îndeprtata planet Laertes,
un om obligat de împrejurri s-_i ascut iscusinca împotriva unuia, sau a mai
multora dintre cei mai inteligenci inamici, rulii.
Jamieson se scutur, revenind la realitate. Venise vremea s-_i lanseze
atacul- _i s vad cum i se riposta. Acesta era primul pas: era important s
se asigure c nu era _i ultimul! Când soarele planetei Laertes î_i fcu aparicia
timid deasupra orizontului, adic deasupra marginii stâncii dinspre nord-est,
atacul era în plin desf_urare. Defensorii automaci, pe care îi aranjase pe
pozicii cu o noapte înainte, se mi_cau încet de la un punct la altul, în faca
armei mobile. Avu grij ca unul dintre cei trei defensori s stea în ariergard.
Intri acest sistem de proteccie, târându-se de la un colc de stânc la altul.
Manipula echipamentul de la un mic sistem de comand manual, conectat
cu video-plcile ce ie_eau de sub casca lui, chiarîn dreptul ochilor. Cu
privirea încordat, urmrea tremurul acelor care indicau mi_carea sau dac
ecranele defensorilor erau supuse unei încrcturi electrice ostile.
Nu se întâmpl nimic. Când surprinse în obiectiv nava rulilor, Jamieson
se opri, chibzuind la lipsa de ripost. Nu-i plcea deloc. Poate c toci rulii de la
bord muriser, dar se îndoia de lucrul acesta.
Posomorât, cercet nava prin ochii telescopici ai unuia dintre defensori.
Zcea într-o adâncitur mic, cu vârful îngropat într-un perete de pietri_.
Plcile din partea inferioar erau versiuni jalnice ale originalelor. Singurul lui
atac din ziua anterioar, de_i complet automat, dduse lovitura de gracie
navei rulilor. Aspectul general era de lips total de viac. De era o
în_eltorie, atunci era iscusit elaborat. Din fericire, putea s aplice ni_te
teste, nu hotrâtoare, dar concludente _i utile.
Înlcimile lipsite de ecou ale acelui munte fr pereche vibrar de
sunetul focului armei mobile. Zgomotul se amplific pe msur ce i se
înclzea bateria, arma desf_urându-se la întregul su potencial. Sub acel foc
de baraj, fuzelajul navei inamice tremur nicel _i-_i schimb imperceptibil
culoarea, dar atâta tot. Dup zece minute, Jamieson întrerupse curentul _i
rmase uluit _i nehotrât.
Ecranele defensive ale navei rulilor funccionau din plin. Oare intraser
în funcciune dup primul su atac din seara precedent? Ori fuseser
montate dinadins, tocmai ca s anuleze un atac? Nu _tia precis. Asta era
problema: nu decinea nici o informacie cert.
Poate c rulul zcea mort înuntru. (Ciudat, începuse s se gândeasc
la unul singur, nu la mai mulci, dar gradul de precaucie al opoziciei - daca
exista -îl egala pe-al su _i indica prudenca unui individ care trebuia s
reaccioneze la o situacie necunoscut). Poate c era rnit _i incapabil s
întreprind ceva împotriva lui. Poate c-_i petrecuse noaptea marcând platoul
cu linii hipnotizante - trebuia s aib grij s nu priveasc niciodat direct
spre pmânt - sau poate c a_tepta sosirea navei mari care îl Isase pe
planeta aceea.
Jamieson refuz s ia în considerare ultima posibilitate. Aceasta
însemna moartea, fr nici o speranc. Studie, încruntat, avariile vizibile pe
care le produsese navei inamice. Suprafecele metalice î_i pstraser
coeziunea, dup câte observase, darfundul navei avea guri adânci de
treizeci pân la o sut douzeci de centimetri. Ptrunseser, pesemne,
radiacii, îns se punea întrebarea ce daune or fi provocat? Examinase zeci de
nave de recunoa_tere capturate ale rulilor _i dac aceea respecta modelul
celorlalte, însemna ca în facnaveacamera de comand împreun cu
încperea etan_ a armelor. In spate, se afla camera motoarelor, dou
magazii, una pentru combustibili _i echipament, cealalt pentru hran _i...
Pentru hran. Jamieson se ridic brusc _i remarc, cu ochii mrici, c
încperea pentru hran suferise cele mai grave avarii în comparacie cu restul
navei. Cu siguranc, ptrunseser radiacii, otrvind-o _i lsându-l pe rul, cu
sistemul lui digestiv rapid, muritor de foame.
Jamieson oft din tot sufletul, cu intensitatea acestei sperance _i se
pregti s se retrag. Întorcându-se, arunc din întâmplare o privire spre
colcul de stânc pe care-l folosise drept scut împotriva unui posibil atac
frontal. Zri ni_te linii. Linii întortocheate, bazate pe un studiu profund,
fantastic al neuronilor umani. Le recunoscu _i încremeni îngrozit. Unde -
unde oare m vor duce?" î_i zise el.
Dup întoarcerea lui de pe Mira 23, pe baza raportului de cum fusese,
aparent, hipnotizat instantaneu, se fcuse urmtoarea descoperire: liniile
forcau deplasarea într-o anumit direccie. Acolo, pe muntele acela fantastic,
nu putea fi decât înspre un vârf de stânc. Dar care din ele?
Cu o voinc disperat, se lupt s-_i pstreze luciditatea înc câteva
clipe. Se strdui s mai priveasc liniile o dat. Zri, în fug, într-o fracciune
de secund, cinci linii verticale ondulate _i deasupra lor alte trei care indicau
estul, cu vârfurile lor tremurate. Tensiunea îi cre_tea, dar el se strduia în
continuare s-_i mencin controlul asupra simcurilor. Se chinui s-_i
amintneascdac erau stânci mai late lâng vârful crestei dinspre rsrit. Da,
erau. I_i aminti de ele într-o ultim sforcare de speranc. Acolo, stânca
aceea, aceea de colo", î_i zise el. S ajung acolo!" Se strdui s-_i mencin
în minte imaginea stâncii unde vroia s ajung _i s repete, de nenumrate
ori, comanda care ar putea s-i salveze viaca. U|timu| gând dezndjduit fu
acela c i se dduse rspuns la îndoie|i|e lui. Rulul tria, întunericul se
a_ternu ca un v| cesut din îns_i esenca nopcii.

XXII.
Venise din galaxia îndeprtat, un lider peste lideri, rece, neîndurtor,
yeli, Meesh, lin din Ria, marele Aaish din Yeel. ^i alte titluri, funccii _i putere.
Oh, puterea pe care o avea, puterea asupra morcii, putere asupra viecii _i
putere asupra navelor de pe Leard.
Venise, foarte furios, s descopere ce nu era în regul. Cu mulci ani
înainte, se dduse ordinul: Rspândici-v în Galaxia a Doua. De ce oare cei-
ce-nu-puteau-fi-mai-perfecci întârziau atâta s îndeplineasc aceste
instrucciuni? De ce natur erau fiincele acelea bipede, a cror mulcime de
nave, baze planetare inexpugnabile _i numero_i aliaci îi adusese pe cei-ce-
posedau-sistemul-nervos-suprem-aI-Naturii la un impas.
- S-mi aducecio fiinc uman vie! Comanda rsun pân la marginile
spaciului Riatic. li prezentar un supraviecuitor istovit, de pe o nav
pmântean, un navigator mediocru, cu un coeficient de inteligenc de
nouzeci _i _ase _i un coeficient de fric de dou sute _apte. Fiinca aceea
schic ni_te vagi eforturi s se sinucid, se zvârli pe mesele laboratorului,
pân când, în cele din urm, scp pentru vecie, în timp ce savancii erau înc
la începutul experiencelor, care se desf_urau, dup ordinul lui, în prezenca
sa. u
- Asta-i inamicul nostru?
- Sire, capturm pucini în viac. A_a cum îi pregtim noi pe ai no_tri,
tot a_a se pare c li s-a pus _i lor condicia s se sinucid în caz c sunt
capturaci.
- Circumstancele nu sunt bune. Trebuie s crem o astfel de situacie,
încât cel capturat s nu-_i dea seama c e prizonier. Exist vreo posibilitate?
- Vom studia aceast problem.
Venise, în calitate de _ef al experimentului, pe soarele unde un om
fusese observat cu _apte perioade înainte. Omul se afla într-o nav mic -
dup cum arta raportul- aruncat brusc din subspaciu _i czut în direccia
acestui soare. Faptul c nu folosea energie stârni suspiciunile navei noastre
de lupt, care altminteri n-ar fi acordat nici o atencie unei nave atât de mici.
^i astfel, datorit investigaciilor imediate, avem un nou punct de plecare _i,
desigur, o situacie ideal pentru experimentul nostru."
Raportul continua: înc nu s-a fcut nici o aterizare, cum aci dat
instrucciuni; dup câte _tim, prezenca noastr nu a fost descoperit.
Presupunem c a aterizat mai devreme pe planeta a treia, cci _i-a
transformat numaidecât vârful muntelui acela ciudat în cartier general. Ar fi
ideal pentru intenciile dumneavoastr".
O echip de lupt inspecta spaciul în jurul soarelui. Dar el coborî într-o
nav mic _i, pentru c î_i disprecuia du_manul, trase în nava de pe pmânt
cu arma sa distrugtoare - _i apoi fu lovit de o rafal de rspuns surprinztor
de puternic, care trimise nava, rsucindu-se, la pmânt. Fusese cât pe ce s
moar în cele câteva secunde. El coborî târându-se de pe scaunul de
comand, _ocat, îns în viac. Evalua atent proporciile dezastrului. Fixase
ni_te comenzi, pe care urma s le dea din nou, la nevoie. Dar nu reu_i s le
mai dea. Radioul era distrus complet, fr putinc de a mai fi reparat. Se
nelini_ti când descoperi c hrana-i fusese otrvit.
Se concentra asupra gravitcii situaciei. Experimentul va continua, cu o
condicie. Când nevoia de hran va deveni imperativ, va omorî omul ca s
supraviecuiasc, pân când comandancii navei se vor alarma _i se vor
deplasa s vad ce se întâmplase.
I_i petrecu o parte din perioada fr soare explorând vârful stâncii.
Apoi, se învârti în perimetrul defensorilor omului, studiindu-i nava _i
reflectând asupra posibilelor acciuni pe care cellalt le va îndrepta asupra sa.
În sfâr_it, cu neobosit rbdare, examin atacurile asupra navei sale. În
punctul cheie, desen liniile-care-pun-stpânire-pe-mintea-oamenilor. La
scurt vreme dup rsritul soarelui, fu satisfcut vzând c du_manul
czuse prad" _i atencia îi fusese captivat". Exista îns un inconvenient,
pentru ca satisfaccia s fie deplin. Nu putea profita de situacie. Problema era
c omul î_i lsase arma acintit spre sasul de aer principal al navei sale. Nu
emitea energie, ce-i drept, dar rulul nu se îndoia c ar fi tras automat, dac
se deschidea u_a.
Ce înrutcea situacia era faptul c, încercând u_a de ie_ire în caz de
pericol, constat c se începenise. Nu fusese începenit. Cu posibilitatea de
anticipare a rasei sale, o testase imediat dup prbu_ire. Atunci se
deschisese. Acum nu. Pesemne c nava, trase el concluzia, fusese manevrat
cât lipsise el, în perioada fr soare. De fapt, motivul pentru ce se întâmplase
nu conta. Ceea ce conta într-adevr era faptul c rmsese închis înuntru
tocmai când vroia s fie afar. Se hotrâse s nu-l distrug pe om imediat.
Dac a-l captura însemna s intre în posesia rezervelor sale de hran, atunci
nu era necesar s-l omoare. Totu_i, trebuia s ia o hotrâre cât omul era
neajutorat. Iar posibilitatea de a fi omorât odat cu încetarea elled-ului îl fcu
pe yeli s se încrunte. Nu-i plcea ca accidente neprevzute s-i dejoace
planurile.
De la început, lucrurile luaser o întorstur nedorit. Fusese capturat
de force în afara controlului su, de elemente ale spaciului _i timpului, pe care
le considerase întotdeauna teoretic posibile, dar fr aplicacie personal.
Aceasta era pentru adâncimile spaciului, unde navele de pa Leard se
luptau s extind frontierele celor-perfecci. Acolo triau creaturi stranii, pe
care Natura le zmislise înainte de a fi desvâr_it sistemul nervos perfect.
Acestea trebuiau s moar, fiindc nu mai erau necesare _i pentru c, dac
supraviecuiau,puteau desncoperidin întâmplare mijloace de a dezechilibra
sistemul de viac Yeelian. ln civilizata Ria, accidentele erau interzise.
Î_i înltur din minte aceste gânduri descumpnitoare. Se hotrî s nu
mai încerce s deschid u_a de serviciu. În schimb, î_i îndrept arma spre o
crptur din podea. Neutralizatorii î_i rspândir gazul pe toat suprafaca
unde lucrase el, iar pompele de absorbcie captar tot materialul radioactiv _i-
| introduser într-o camer special. Îns lipsa unei u_i deschiseîn chip de
supap de siguranc sporea pericolul. Se opri de multe ori în timp ce aerul
era purificat, ca s poat ie_i din camera de neutralizare, unde se retrgea
ori de câte ori cldura îi fcea nervii s vibreze - un ghid mai de ndejde
decât orice instrument care trebuie urmrit cu atencie.
Soarele trecuse de amiaz, când placa de metal se ridic în sfâr_it,
deschizându-i drum spre pietri_ul _i stânca de dedesubt. Sparea unui tunel
pentru a ajunge afar nu ridica probleme, doar c lua timp _i se necesita
efort fizic. Prfuit, suprat _i înfometat, rulul ie_i prin deschiztur tocmai în
mijlocul pâlcului de copaci lâng care czuse nava lui.
Planul su de a conduce un experiment î_i pierduse din interes. Era
încpcânat de felul lui, dar se gândi c aceast situacie ar putea s-i fie
reprodus la un nivel mai civilizat. Nu era nevoie s ri_te sau s se
oboseasc. Va omorî omul _i îl va transforma, chimic, în hran, pân când vor
veni navele s-l salveze. Cu priviri lacome, cut stânca cu creasta zimcat
dinspre rsrit, se uit în jos la colcurile de stânca, târându-se cu repeziciune
de-a lungul lor, pân când practic înconjur platoul. Nu gsi nimic de care
putea fi sigur. Intr-un loc sau dou, pmântul prea sfâ_iat, de parc pe acolo
trecuse un corp. Dar nici cea mai atent examinare nu reu_i s stabileasc
dac într-adevr trecuse cineva pe acolo.
Posac, se târî spre nava omului. O examina precaut, de la oarecare
distanc. Vzu ecranele de aprare, dar nu era sigur dac fuseser ridicate
înainte de atacul de dimineac sau dup aceea, sau apruser automat din
cauza apropierii lui. Nu _tia precis. Asta era problema! Peste tot, pe platoul
din jurul su, era dezolant, o pustietate cu care nu se mai întâlnise pân
atunci. Poate c omul murise, iar trupul lui zdrobit zcea undeva, la poalele
muntelui. Sau poate c se afla înuntrul navei, grav rnit; din pcate, el
avusese timp s se întoarc la proteccia pe care i-o oferea nava. Ori poate c
a_tepta înuntru, cu ochii în patru, ofensiv _i con_tient de nesiguranca
du_manului, hotrât s profite pe deplin de aceasta.
Rulul puse în funcciune un dispozitiv de observare care s-i dea de _tire
când se deschidea u_a. Apoi se întoarse la tunelul ce conducea la nava lui, se
târî cu greu prin el _i odat ajuns, rmase în expectativ. Foamea-i sporea cu
forc nestvilit, devenind din or în or mai chinuitoare. Era timpul s
înceteze s se mi_te de colo-colo. Avea nevoie de toat energia pentru criza
ce avea s vin. Zilele trecur.
jamieson se zvârcolea într-un efluviu de durere. La început, prea c-i
cuprinde tot corpul, un val de suferinc care îl sclda în sudoare din cap pân
în clcâie. Apoi, treptat, se localiza în regiunea inferioar a piciorului stâng.
Pulsul durerii se transmise fiecrui nerv. Minutele preau ore, pân ce, într-un
târziu, î_i zise: Precis mi-am sclintit o glezn! Dar, desigur, nu era numai
atât. Tensiunea care îl adusese pân acolo îi înfrâna puterile. Nu realiz cât
timp zcuse acolo, aproape incon_tient, dar când în sfâr_it deschise ochii,
soarele înc mai strlucea, de_i, de data asta, direct deasupra capului su.
Il urmri, cu absenca unui vistor, cum se retrgea încet, dincolo de
gura prpastiei. Dar când umbra lsat de stânc îi acoperi dintr-o dat
chipul, î_i reveni în fire, aducându-_i brusc aminte de primejdie. Zbovi o
vreme, s-_i îndeprteze din creier toate reminiscencele efectului liniilor
hipnotizante. Pe msur ce treceau, el aprecie, oarecum, pozicia critic în
care se afla. Vzu c se rostogolise dincolo de creasta stâncii, pe o pant
abrupt. Unghiul de înclinacie al pantei era de cincizeci _i cinci de grade _i
ceea ce-l salvase fusese faptul c trupul su se prinsese în tufi_urile încâlcite
de lâng gura celei mai mari prpstii. Pesemne c piciorul i se vârâse printre
rdcini _i î_i sucise glezna.
Dup ce descoperi, în sfâr_it, natura leziunilor, îi veni inima la loc. Era
în afar de pericol. Cu toate c suferise o înfrângere nea_teptat, de mari
proporcii,concentrarea lui intens asupra acelei pante, dorinca lui disperat
de a o fixa drept locul unde trebuia s cad avuseser efectul scontat. Incepu
s urce. Nu era greu, în ciuda pantei abrupte; terenul era dur, stâncos _i
noduros din pricina rdcinilor. Când ajunse la un colc de stânc proeminent
realiz ce obstacol putea reprezenta glezna sucit. Alunec de patru ori
înapoi; la a cincea încercare, bâjbâind cu degetele, ddu de o rdcin
rezistent. Se târî triumftor spre platoul ce-i oferea siguranc.
Acum c zgomotul râcâitului _i strduincei sale de a înainta dispruse,
numai respiracia grea întrerupea tcerea pustiului. Ochii si nelini_tici
studiar terenul neregulat. Platoul se întindea în faca lui fr urm de vreo
mi_care nicieri. Intr-o parte, zri nava lui. jamieson începu s se târasc spre
ea, având grij s parcurg majoritatea distancei pe stânc. Ce se întâmplase
cu rulul habar n-avea. ^i, deoarece glezna bolnav avea s-l cin pentru mai
multe zile în interiorul navei, în acest timp putea s-_i lase du_manul prad
incertitudinii.
Se întuneca, iar el se afla în interiorul navei, când o voce arcgoas îi
spuse la ureche:
- Când mergem acas? Când voi mânca din nou?
Era ploianul, cu ve_nica lui întrebare despre reîntoarcerea pe Ploia.
jamieson î_i îndeprt sentimentul momentan de culp. Uitase de tot de
tovar_ul su.
In timp ce-l hrnea", se gândea, nu pentru prima oar, cum putea s
explice acestei minci neinstruite rzboiul dintre oameni _i ruli? Mai mult, cum
putea s-i explice situacia grea în care se afla!
- Nu te îngrijora, spuse el cu glas tare. Cât rmâi cu mine, am eu grij
s ajungi acas.
Aceste cuvinte, plus hrana, prur s-l mulcumeasc pe ploian.
O vreme, jamieson cugeta la cum ar putea s-l foloseasc pe ploian
împotriva rulului. Numai c abilitatea lui principal nu era necesar. Nu avea
nici un rost s lase un rul înfometat s descopere c inamicul su decinea
metoda de a-i distruge sistemul electric al navei.

XXIII.
Jamieson_edea culcat pe pat _i se gândea. Î_i auzea btile inimii.
Când se ddu jos din pat, nu auzi decât ni_te zgomote ocazionale. Deschise
radiou| _i constat c era mort - nici parazici, nici mcar o vibracie cât de
mic. La aceast distanc imens, nici mcar radiou| subspacial nu funcciona.
Cut _i posturile cele mai active ale ru|i|or. Lini_te peste tot. Nu c ar
transmite, dac s-ar afla prin vecintate. Era izolat în micuca lui nav, pe o
planet nelocuit, cu motoarele navei defecte. Incerc s vad situacia din alt
punct. Acolo, î_i zise el, i se oferea ocazia viecii lui pentru un experiment
important. Se înclzi la flacra acestei idei, ca pisica la soare. Rulii în viac se
capturau foarte greu. Acolo i se oferea o situacie ideal. Suntem prizonieri,
amândoi. A_a încerca s o zugrveasc. Prizonierii unui cinut _i astfel, în mod
ciudat, unul prizonierul celuilalt. Numai c fiecare se eliberase de necesitatea
condicionat de a-_i lua viaca.
Un om avea multe lucruri de descoperit. Marile mistere -în msura în
care îi interesa pe oameni- care motivau acciunile ru|i|or. De ce vroiau s
distrug complet alte rase? De ce sacrificau inutil nave valoroase atacând
navele pmântene, care se aventurau în sectorul lor din spaciu, când _tiau c
intru_ii aveau s plece oricum, dup câteva sptmâni?
Posibilitcile luptei omului împotriva rulului, pe acel munte singuratic, îl
învior pe Jamieson, care _edea în continuare culcat pe pat, fcând planuri,
întorcând problema pe toate prcile. În zilele grele, se târâse de câteva ori
pân la scaunul de comand _i privise fix, timp de o or, prin video-panouri.
Vzu platoul _i perspectiva de dincolo de el. Vzu cerul planetei Laertes III, de
culoarea orhideei, tcut _i lipsit de viac. Vzu închisoarea. Prins aici", se
gândi el posomorât. TrevorJamieson, al crui glas potolit vorbea cu autoritate
considerabil în cabinetul consiliului _tiincific al imperiului galactic
pmântean - acel Jamieson se afla acolo, singur, zcând pe un pat pliant,
a_teptând s i se vindece o glezn, ca s poat conduce un experiment cu un
rul. Prea incredibil. Dar, odat cu trecerea zilelor, ajunse s cread aceast
situacie.
A treia zi, reu_i s se mi_te atât cât s cin în mân câteva obiecte
grele. Incepu s lucreze de îndat la panoul luminos. A cincea zi, totul era
gata. Apoi, povestea trebuia înregistrat. Nu era greu. Cât sttuse în pat,
plnuise minucios fiecare pas, astfel încât acum i se derula fr intermitence
din minntepe video-cablu.
Il fix la aproximativ dou sute de metri de nav, în spatele unui
paravan protector de copaci. Arunc o conserv de mâncare la vreo trei metri
lâng ecran.
Restul zilei se scurse alene. Era a _asea zi de la sosirea rulului _i a
cincea de când î_i scrântise glezna. Se a_ternu noaptea.

XXIV.
O umbr unduitoare, Iunecând u_orîn lumina stelelor planetei Laertes
III, ru|u| se apropia de ecranul fixat de om. Ce strlucitor era, lucind în
obscuritatea platoului, o pictur de lumin într-un univers întunecat de teren
neregulat _i tufi_uri pitice: Când ajunse la vreo trei-patru metri de lumin,
adulmeca mirosul hranei- _i î_i ddu seama c acolo era o capcan. Pentru
rul, _ase zile fr hran însemnaser o uria_ pierdere a energiei, o
deteriorare a vederii la nivelul unei duzini de culori, o slbire a forcei vitale,
adaptat la întuneric, nu la soare. Acea lume luntric a unui sistem nervos
distrus era asemeni unei baterii consumate, cu zeci de instrumente"
organice deconectându-se unul câte unul, pe msur ce scdea nivelul
energiei. Yeli recunoscu trist _i foarte îngrijorat c terminaciile cele mai
sensibile ale acelui sistem nervos s-ar putea s nu-_i revin niciodat. În
aceast situacie, rapiditatea era esencial. Înc câciva pa_i _i acea
binecunoscut condicionare la o moarte forcat, autoimpus avea s se aplice
pân _i la marele Aaish de pe Yeell.
Trupul reticulat se potoli. Centrii vizuali, rspândici peste tot, primeau
lumin de la o band îngust de pe ecran. De la început pân la sfâr_it,
urmri povestea a_a cum se derula ea _i apoi o urmri din nou, a_teptând cu
nerbdare reluarea, cu ardoarea unui primitiv.
Filmul începea astfel: undeva, în spaciu, nava omului era lansat de pe
pista de lansare a unei nave de rzboi. Arta cum nava de rzboi se ducea la
o baz militar, de unde se alimenta _i primea în ajutor o flot mare de nave,
împreun cu care fcea cale-ntoars. Imaginea se schimb, artând cum
mica nav ateriza pe Laertes III, ce se întâmpl ulterior _i sugerând c
situacia enraprimejdioas pentru amândoi- _i sugera singura soluciede
scpare. In ultima secvenc a fiecrei expuneri, aprea ru|u| apropiindu-se de
conserv, spre stânga ecranului _i deschizând-o. Metoda era artat în
detaliu, ca _i imaginea rulului înfulecând mâncarea dinuntru. De câte ori se
apropia imaginea, ru|u| se încorda, dorind ca povestea s se transforme în
realitate. Numai dup a _aptea expunere, prinse a se târî u_or înainte,
parcurgând _i ultima porciune care îl desprcea de conserv. Era o capcan,
_tia, poate însemna chiar moartea - nu conta. Trebuia s ri_te ca s triasc.
Numai a_a, riscând s intre în posesiei concinutului conservei, putea ndjdui
s rmân în viac atâta timp cât era necesar.
Cât timp le va lua comandancilor s traverseze nebuloasa spaciului _i
cât le va trebui s hotrasc înlocuirea lui nu _tia. Dar de venit, vor veni.
Chiar dac vor a_tepta ca navele inamice s ajung înaintea lor. În acel
moment, puteau s vin fr tneamac vor suferi de pe urma furiei sale. Pân
atunci, avea nevoie de hran. I_i întinse, cu bgare de seam, o ventuz _i
activ deschiztorul automat al conservei.
Abia trecuse de patru dimineaca, când Jamieson se trezi de zgomotul
alarmei care suna înceti_or. Afar înc era întuneric bezn - ziua, pe planeta
Laertes, dura douzeci _i _ase de ore siderale, iar pân în zori mai erau trei
ore. Nu se scul imediat. Alarma fusese declan_at de deschiderea conservei
cu hran. Continu s sune timp de cincisprezece minute, ceea ce i se pru
foarte bine. Alarma era reglat în funccie de modelul electronic emis de
conserv, odat deschis _i atâta timp cât mai avea hran înuntru. Perioada
de timp corespundea cu capacitatea gurii unui ru| de a absorbi un kilogram _i
jumtate de hran conservat. A_adar, timp de cincisprezece minute, un
membru al rasei ru|i|or, du_manul de moarte al oamenilor, fusese supus unui
model de vibracii mentale corespunzând propriilor gânduri. Era un model la
care sistemele nervoase ale altor ruli reaccionaser în experimentele de
laborator. Din pcate, când se treziser, ace_tia se sinuciseser, a_a c nu s-
au putut obcine rezultate precise. Dar ecforiometrul stabilise c afectat era
subcon_tientul, nu con_tientul. Era începutul îndoctrinrii _i controlului
hipnotic. A
Jamieson _edea culcat, zâmbind în sinea lui. In sfâr_it, se rsuci ca s
se culce, darî_i ddu seama cât de agitat era. Acesta reprezenta momentul
cel mai important în istoria luptei dintre oameni _i ruli.
Desigur, nu-l va lsa s treac neremarcat. Se ddu jos din pat _i-_i
pregti ceva de but.
Încercarea rulului de a-l ataca prin intermediul incon_tientului îi
revelase propriile-i acciuni posibile în aceast direccie. Fiecare ras
descoperise unele dintre slbiciunile celeilalte. Rulii î_i foloseau datele
obcinute ca s extermine. Oamenii încercau s stabileasc vreun fel de
comunicare _i sperau în aliance. ^i unii _i ceilalci foloseau metode nemiloase,
sângeroase, necructoare. Uneori strinii nu reu_eau s-i deosebeasc. Dar
diferenca dintre celurile lornera la fel de mare ca cea dintre negru _i alb, ca
dintre întuneric _i lumin. In situacia imediat nu aprea decât o problem.
Acum c rulul avea ce mânca, putea s-_i fac _i el planuri.
Jamieson se întoarse în pat _i _ezu culcat, cu privirile acintite în
întuneric. Nu subestima resursele rulului, dar din moment ce hotrâse s
conduc experimentul, nici o _ans nu trebuia considerat prea mare. Intr-un
târziu, se rsuci _i dormi, somnul omului convins c lucrurile se desf_urau în
favoarea sa.
Se lumin de ziu. Jamieson î_i îmbrc hainele contra frigului _i ie_i în
aerul înghecat al zorilor. Savura din nou lini_tea _i atmosfera de mrecie
izolat. Un vânt puternic btea dinspre rsrit, iar suflul lui înghecat îi pi_c
faca. Nu-l lu în seam. Erau multe lucruri de fcut în acea dimineac
important. Trebuia s le fac cu prudenca obi_nuit.
Urmat îndeaproape de defensori _i de arma mobil, porni ctre ecranul
mental. Acesta era amplasat în câmp deschis _i la o oarecare înlcime, ca s
poat fi vzut din mai multe ascunzi_uri diferite _i, atât cât deslu_ea el, nu
suferise avarii. Test mecanismul automat _i, pentru orice eventualitate, mai
rul filmul o dat.
Desfcuse înc o conserv de hran, în iarb, lâng ecran _i, tocmai se
întorcea, când observ: Ciudat! Rama de metal parc ar fi lustruit!"
Studie fenomenul într-o oglind destimulatoare _i vzu c metalul
fusese acoperit cu o substanc transparent, asemntoare lacului. Când o
recunoscu, i se fcu ru. Hotrî, în culmea disperrii: Dac indicacia e s nu
trag, nu m supun. O s trag chiar dac arma se întoarce împotriva mea".
Râcâi nicel din lac" într-un recipient _i începu s se retrag spre nav.
Î_i zise înfuriat: De unde o fi luând chestia asta? Nu face parte din
echipamentul de pe o nav de recunoa_tere".
Prima suspiciune cdea asupra lui, c ce se întâmpla nu era numai un
accident. Tocmai reflecta asupra mu|tip|e|or implicacii ale acestui lucru, când
undeva, într-un colc, îl zri pe rul.
Care era indicacia?
La scurt vreme dup ce termin de mâncat, rulul î_i aminti de scopul
su. La început, amintirea era tulbure, dar treptat se limpezi. Nu era numai
senzacia revenirii propriilor sale force. Centrii si vizuali filtrau mai mult
lumin. Platoul, scldat în strlucirea stelelor, deveni mai luminos, nu atât cât
arfi putut fi, dar lumina sporea, nu se diminua. Se considera nespus de
norocos c nu era mai ru.
Se târâse de-a lungul buzei prpastiei. Acum, se opri s se uite în jos.
Chiar _i cu capacitatea sa vizual parcial, constat c priveli_tea îci tia
respiracia. Un hu fr sfâr_it _i cât cuprindeai cu privirea. Dintr-o nav,
efectul înlcimii se reducea. Dar privind de sus acel perete de pietri_ pân în
adâncuri era o experienc deosebit. Aceasta dovedea cât de mult suferise,
cât de mult îl afectase accidentul. ^i îi aminti de ceea ce fcuse înainte de a
suferi de foame. Se întoarse repede _i o porni spre epava navei sale, care în
decurs de atâtea zile, se umpluse de praf- epava îndoit _i deformat, pe
jumtate îngropat în solul dur al planetei Laertes lll. Se strecur înuntru
printre plcile crestate, pân ajunse la una pe care, cu o zi înainte tremurul
oscilaciei antigravitacionale - ca o dovad mic, convingtoare,
impresionant, de oscilacie, asupra cruia se putea exercita influenc.
Rulul munci intens _i tenace. Placa rmase prins zdravn de scheletul
navei. Primul pas, cel mai greu, era de a o smulge complet. Orele treceau.
Cu un zgomot asurzitor, placa ced u_oarei rearanjri a structurii sale
nucleonice. Deplasarea fu infinitezimal, în parte pentru c energia nervoas
conductoare a corpului su nu se ridicase la nivelul obi_nuit _i în parte
fiindc fusese calculat s fie joas de la început. Cci putea degaja o
energie suficient ca s arunce în aer un munte.
Nu c ar fi existat vreun pericol în placa aceea, descoperi el mai târziu,
când se urc pe ea. Senzacia de putere din ea era atât de neînsemnat, încât,
pur _i simplu, se îndoia c s-ar putea ridica de la pmânt. Dar se ridic! Cursa
de prob cinu doi metri _i ceva _i-i ddu posibilitatea msurrii forcei limitate
de care dispunea. Suficient pentru un singur atac.
Nu avea îndoieli. Experimentul se încheiase. Unicul su scop era s-l
omoare pe om _i se punea întrebarea cum se putea asigura c omul n-avea
s-l omoare între timp? Lacul!
Il aplic scrupulos, îl usc cu un usctor _i-apoi, ridicând placa din nou,
o cr pe spinare pân la ascunzi_ul ales. Dup ce acoperi placa _i-_i trase _i
peste el frunzele moarte de sub pâlcndetufi_uri; se mai lini_ti. Recunoscuc
strlucirea civilizaciei lui se stinsese. Il _oca lucrul acesta, dar nu regret.
Dându-i mâncare, fiinca biped avea ceva de gând cu el. Ceva primejdios.
Singura replic la întreaga problem a experimentului de pe platou era s
omoare fr întârziere. ^edea încordat, crunt, neclintit de vreun gând
rtcitor, a_teptându-I pe om.
Ce se întâmpl dup aceea fu o încercare plin de disperare, an_acum
mai vzuse jamieson de când începuse s-_i desf_oare activitatea. In mod
normal, s-ar fi descurcat lesne. Dar, de data asta, a_tept dinadins - s cad
paralizat. Din pricina lacului. De aceea, îl descumpni nea_teptata simplitate
a acciunii. Rulul apru de dup un pâlc de copaci, zburând pe o plac
antigravitacional. Surpriza fu atât de mare, încât acciunea rulului aproape
reu_i. Toat energia se scursese din plci, dup cum constatase în urma
testelor din prima dimineac. Totu_i, rmsese una activ _i u_oar, cu
suplecea antigravitacional special cu care savancii ruli atinseser culmile
perfecciunii.
Acciunea de deplasare prin spaciu spre el se baza, desigur, pe mi_carea
planetei în jurul axei sale. Viteza atacului, pornind de la zero, nu ajunse pân
la opt sute de mile pe or, cea a învârtirii planetei, dar era destul de mare.
Aparicia metalului _i a corpului reticulat îl fcu s ia pozicia de atac. Dar când
î_i scoase arma _i trase, mai avea o opciune, putea s-_i suprime impulsul:
Nu-l ucide!
E greu, foarte greu. Situacia impunea o limitare atât de strict, încât în
secunda de careavu nevoie ca s se repun la punct, rulul se apropie la trei
metri de el. Il salv numai presiunea aerului de pe placa de metal. Aerul o
fcu s se legene asemenea aripii unui avion care se desprinde de la sol.
Trase cu arma sa irezistibil în placa de metal, îi arse baza _i o devie, forcând-
o s aterizeze într-o îngrmdire de tufi_uri, la _ase-_apte metri spre dreapta
sa. jamieson nu se grbi dinadins s-_i constate izbânda. Când ajunse la
tufi_uri, rulul se afla la cincisprezecemetri deprtare _i tocmai disprea într-
un pâlc de copaci. Nu-l urmri _i nici nu trase a doua oar. In schimb, trase
placa antigravitacional din tufi_ _i o examin.
Intrebarea era cum o degravitacionase rulul fr aparatele complicate
necesare? ^i dac era capabil s-_i construiasc o asemenea para_ut", de
ce nu zburase pân la pdurea aceea îndeprtat, de la poalele muntelui,
unde ar fi gsit hran _i adpost împotriva du_manului? La una dintre
întrebri primi rspuns când ridic placa antigravitacional. Avea o greutate
normal, iar energia se consumase dup ce cltorise mai pucin de treizeci
de metri. Evident n-arfi putut s parcurg o mil _i jumtate, distanca pân
la pdurea _i _esul de jos.
jamieson nu risc. Arunc placa în prpastia cea mai apropiat _i o
urmri czând în hu. Era înapoi, în nava sa, când î_i aminti de |ac". Nu
realizase înc la ce folosea. Test proba de substanc pe care o adusese cu
el. Din punct de vedere chimic, se dovedi a fi r_in, pur _i simplu, din cea
folosit la alctuirea lacurilor. Din punct de vedere atomic, era stabilizat.
Electronic, transforma lumina în energie la nivelul de vibracie al mincii umane.
Într-adevr, era activ. Dar ce avea înregistrat? Scoasecopii dup fiecare
material _i nivel de energie, pentru comparacie. Dup ce stabili c fusese
alterat la nivel electronic -fapt evident, dar care trebuia totu_i demonstrat -
imprim imaginile pe un circuit vizual. Rezultatul: un talme_-balme_ de visuri
fanteziste.
Simboluri. Scoase din raft cartea lnterpretrile simbolurilor
subcon_tientului" _i gsi referirea la un alt capitol: Inhibicii mentale". La
pagina _i rândul indicat, citi: Nu omorî!"
- Ei, fir-ar..., exclam Jamieson cu glas tare, în lini_tea din interiorul
navei. Deci, asta a fost!
Rsufl u_urat la început, dar apoi se nelini_ti din nou. Pân atunci,
intencia lui fusese s nu ucid. Dar rulul nu _tia lucrul acesta. Infiltrând
aceast subtil inhibicie dominase atacul, de_i în aprare. Aceasta era
problema. Pân atunci, Jamieson ie_ise bine din toate situaciile, dar nu
crease, drept represalii, altele reu_ite. Avea o speranc, îns nu era suficient.
Nu trebuia s mai ri_te. Chiar _i experimentul final trebuia s a_tepte
ziua când avea s soseasc Orion". Fiincele umane se dovedeau destul de
slabe în toate privincele. Celulele lor vitale aveau impulsuri care puteau fi
trezite prin _iretenie _i lips de scrupule. Nu se îndoia c, pân la urm, rulul
va încerca s-l îndrume spre autodistrugere.

XXV.
În cea de a noua noapte, cu o zi înainte de sosirea programat a lui
Orion", Jamieson nu mai puse conserva cu hran. Dimineaca urmtoare,
petrecu jumtate de or lâng radio, încercând s intre în contact cu nava de
lupt. Se concentra asupra transmiterii unui raport detaliat asupra celor
întâmplate pân atunci _i î_i preciza planurile, inclusiv intencia de a testa
rulul ca s vad daca suferise de pe urma perioadei de foamete.
Subspaciul rmase tcut. Nici o vibracie cât de mic nu rspunse
chemrii sale. Pân la urm, renunc s mai stabileasc contact, ie_i afar _i
mont rapid instrumentele necesare pentru experiment. Platoul avea aerul
unei pustietci încremenite. I_i prob echipamentul, apoi se uit la ceas. Mai
erau unsprezece minute pân la amiaz. Cuprins de nerbdare, hotrî dintr-o
dat s nu mai a_tepte trecerea celor câteva minute. Se îndrept spre ecran,
ezit, apoi aps pe buton. O surs de lâng ecran transmitea un ritm la un
nivel de energie foarte ridicat. Era o variacie a ritmului inicial la care fusese
supus rulul timp de patru nopci. Jamieson se retrase înceti_or spre nav. Vroia
s încerce din nou s intre în contact cu Orion". Uitându-se înapoi, îl vzu pe
rul alunecând spre lumini_ _i îndreptându-se chiar spre sursa vibraciei. Când
Jamieson se opri involuntar, fascinat, sistemul principal de alarm al navei se
porni cu un urlet. Zgomotul rsun straniu, pe aripile vântului înghecat ce
sufla _i acciona ca un semnal. Radioul de la mân se deschise brusc,
sincronizându-se automat cu puternicul radio de pe nav.
O voce impacientat spuse: TrevorJamieson, aici Orion". bi-am auzit
chemrile, dar ne-am abcinut s rspundem. O întreag flot a rulilor se
învârte în vecintatea soarelui planetei Laertes. ln aproximativ cinci minute,
vom încerca s te lum cu noi. Intre timp, arunc tot."
A_a fcu. Era o mi_care fizic, nu mental. Cu coada ochiului, în timp ce
auzea la radio, vzu o mi_care pe cer: dou pete întunecate, ce se mreau
din ce în ce mai mult. Supernavele de lupt ale ru|i|or trecur ca fulgerul, cu
un vuiet, deasupra capului su. Ciclonul care urm trecerii lor aproape îl
smulse de la pmânt, unde se încle_tase cu disperare de rdcinile tufi_urilor
încâlcite. Cu vitez maxim, cltorind desigur cu ajutorul energiei
gravitonice, navele de lupt inamice fcur o întoarcere rapid _i o pornir
înapoi spre platou. jamieson se a_tepta s moar dintr-o clip într-alta, dar
flacra fulger pe lâng el; apoi tunetul energiei degajate se rostogoli pân la
el, un zgomot asurzitor, care înc nu-l fcur s-_i piard simcul realitcii.
Nava lui! Trseser în ea!
Gemu, închipuindu-_i-o distrus de o flacr intolerabil. Dar nu avu
timp de lamentri. O a treia nav î_i fcu aparicia, îns în timp ce jamieson se
strduia s-i deslu_easc conturul, nava se întoarse _i dispru.
Radioul de la mân sun: Nu te putem ajuta acum. Scap cum poci.
Cele patru nave de lupt care ne însocesc _i escadroanele respective vor
distrage atencia flotei ru|i|or _i vorîncerca s o aduc spre grupul nostru mai
mare de nave de lupt, care patruleaz în jurul stelei Bianca _i apoi..."
O explozie de lumin pe cer, în deprtare, încheie mesajul. Trecu un
minut pân ce aerul rece al planetei Laertes III s rsune din cauza exploziei.
Zgomotul amuci treptat, cu greu, ca _i când unele tonuri se agcaser scai de
fiecare molecul a aerului. Ciudat, dar tcerea care se a_ternu în sfâr_it nu
era lini_tit, ci era o încremenire fatal, ce ascundea o mare amenincare.
jamieson se ridic, cltinându-se, în picioare. Venise vremea s
chibzuiasc la pericolul imediat care îl pândea. La primejdia cneamare nici nu
îndrznea s se gândeasc. Mai întâi, se îndrept spre nav. Ins nu trebui s
parcurg tot drumul. O bucat întreag de stânc fusese spulberat. De nav
nici urm. Se a_teptase la asta, dar _ocul concretului era paralizant. Se
ghemui ca un animal _i privi în sus, spre cer. Nici o mi_care, nici un sunet, în
afar de cel al vântului dinspre rsrit. Rmsese singurîntr-un univers, între
cer _i pmânt, o fiinc uman la marginea abisului.
O crunt revelacie îi strfulgera mintea în încordat a_teptare. Navele
ru|i|or trecuser o dat deasupra muntelui, s constate situacia de pe platou
_i apoi încercaser s-l distrug. La fel de tulburtor _i uluitor fu gândul c
acele nave de lupt î_i asumau riscul de a-_i apra du_manul pe acel munte
izolat.
Trebuia s se grbeasc. Puteau, în orice clip, s-_i pun la btaie unul
dintre distrugtoare pentru o operaciune de salvare. Fugind, se simci una cu
vântul. Cuno_tea aceast senzacie, de întoarcere la primitivism în momentele
de emocie. Ca în toiul unei lupte, când lucrul cel mai important era s i te
druie_ti cu trup _i suflet. Nu se putea lupta cu succes numai cu jumtate din
minte sau jumtate din trup. Se cerea totul.
Se a_teptase s cad _i czu. De fiecare dat se ridica, aproape fr s
simt durerea _i continua s fug. Ajunse sângerând, fr s bage în seam
mulcimeade tieturi pe care _i le fcuse. Iar cerul rmase tcut.
ll privi pe rul, din adpostul unui _ir de tufi_uri. Rulul captiv, rulul lui cu
care putea s fac ce poftea. S urmre_ti, s obligi, s instruie_ti - cea mai
rapid metod de educare din istoria lumii. Nu era timp pentru un schimb de
informacii mai pe îndelete. Din locul de unde se afla, manevra comenzile
ecranului.
Rulul se mi_case înainte _i înapoi în faca ecranului. Acum se grbea,
acum încetinea, pe urm se grbea din nou, dup cum vroia jamieson.
Cu aproape o mie de ani înainte, în secolul douzeci, se fcuser o
serie de cercetri clasice _i universal valabile, iar unul dintre rezultate era
identic. Un om numit Pavlov hrnise un câine de laborator la intervale
regulate, în timp ce suna un clopocel. Curând, sistemul digestiv al câinelui
reaccionanumai la sunetul clopocelului,nneprimind_i hran, ca înainte, la
experienca cu hran _i sunet de clopot. Ins Pavlov însu_i nu-_i ddu seama,
decât târziu, la btrânece, de cea mai important realitate dindrtul acestui
proces de condicionare. Dar ce se iniciase în acele vremuri îndeprtate se
transform într-o _tiinc, care putea realiza lavajul creierului animalelor, a
raselor strine - ca _i a oamenilor - dup dorinc. Numai rulii dejucar
planurile stpânilor experimentatori în secolele mai recente, când devenise o
_tiinc exact. Învin_i de dorinca de moarte a tuturor rulilor captivi, savancii
prevzur sfâr_itul imperiului galactic al Pmântului, dac nu se reu_ea
ptrunderea în gândurile rulilor. Ghinionul lui era c n-avea timp de a_a ceva.
Moarteaîi pândea pe cei ce zboveau prea mult. A
Numai c _i un minim din ce avea de fcut necesita timp. Inainte _i
înapoi, înainte _i înapoi; trebuia stabilit ritmul supunerii. Imaginea rulului pe
ecran era la fel de vie ca _i originalul. Era tridimensional, iar mi_crile
semnau cu cele ale unui automat. Centrii nervo_i principali erau afectaci.
Rulul nu mai putea s nu-_i formeze reflexul, cum nu putuse rezista
impulsului foamei. Dup ce urmri timp de cincisprezece minute acel model
stupid de mi_care, schimbând pasul în direccia lui, jamieson îl puse pe rul _i
imaginea lui s se cacere în copaci. Sus, apoi jos, de _ase ori. Apoi, jamieson
î_i introduse o imagine a sa.
Încordat, cu un ochi la cer _i altul la scena din faca lui, urmrea reacciile
rulului. Când, dup câteva minute, se substitui imaginii sale, constat
satisfcut c rulul î_i pierdu temporar sentimentul de ur _i reflexul de
sinucidere la vederea unei fiince umane.
Ajungând la faza final, ezit. Venise vremea s-_i aplice testele. Oare
timpul îi va permite? Încelesec trebuia neaprat. Aceast ocazie putea
foarte bine s nu i se mai ofere în urmtoarea sut de ani.
Douzeci _i cinci de minute mai târziu, când termin testele, pli de
emocie. Asta e! Am reu_it!" î_i zise el. Consum zece minute precioase
transmicându-_i descoperirea, prin intermediul radioului de mân -
ndjduind c transmictorul de pe nava sa supraviecuise cderii de pe
munte - _i retransmise mesajul în spaciu. Totu_i, nu primi nici un rspuns la
chemare, în cursul celor zece minute.
Con_tient c fcuse tot ce-i sttuse în putinc. jamieson o porni spre
marginea stâncii pe care o alesese drept punct de pornire. Privi în jos _i se
înfior, apoi î_i aminti ce-i spusese Orion": O întreag flot a rulilor se
învârte..."
Repede!
Îl ls pe rul pe prima stânc întâlnit. O clip mai târziu, î_i strânse
bine legturile în jurul trupului _i p_i în spaciu. Lini_tit, rulul apuc cu
u_urinc cellalt capt al frânghiei _i-I coborî pân la _unca de dedesubt.
Continuar astfel coborârea. Era greu, de_i foloseau un sistem foarte simplu.
O coard lung de plastic msura suprafaca. Intre timp, o tij de metal
mencinea pozicia.
Pe fiecare stânc, jamieson înfigea tija în piatr, înclinând-o. Frânghia
Iuneca printr-un sistem de scripeci, pe msur ce el _i rulul, pe rând, coborau
spre stâncile de jos. Odat ajun_i pe o stânc _i în afar de pericol, jamieson
smulgea tija din stânc _i o lsa mai jos, gata s o foloseasc din nou. Ziua se
cufunda în întuneric, precum un om agitat în somn. Intreaga-i fiinc i se
umplea de melancolia oboselii care i se strecura în mu_chi.
Vzu c rulul devenea din ce în ce mai con_tient de prezencalui. Înc
mai colabora, darîl privea cu atencie de câte ori îl ajuta s coboare. Reflexul
condicionat se pierdea. Rulul se trezea din trans. Procesul avea s se
desvâr_easc pân la cderea nopcii.
Uneori, jamieson nu spera s ajung jos înainte de lsarea
întunericului. Alesese versantul vestic, însorit datorit coborâ_ului fantastic
pe o stânc râpoas, maronie _i neagr pe alocuri, fr pereche pe
meleagurile cunoscute ale spaciului. Il cerceta pe rul cu priviri scurte,
nervoase, când ajungeau amândoi pe o stânc.
La orele patru dup-amiaz, jamieson trebui s se opreasc din nou
pentru a se odihni. Se îndeprt de rul _i se a_ez pe o piatr. Cerul era
lini_tit _i nu mai btea vântul, o cortin tras peste spaciul întunecat,
ascunzând ceea ce pesemne ajunsese s fie cel mai mare rzboi dintre ruli _i
oameni, în ultimii zece ani. Era un tribut adus celor cinci nave de lupt
pmântene, cci nici o nav a rulilor nu încercase înc s salveze rulul de pe
platou. Probabil, nu vroiau s dea în vileag prezenca unuia de-ai lor.
jamieson renunc la aceste speculacii inutile. Ostenit, compar
înlcimea stâncii cu distanca care mai rmsese pân jos. Aprecie c
parcurseser dou treimi din distanc. Vzu c rulul se rsuci cu faca la vale.
jamieson se întoarse _i el _i privi. Perspectiva, chiar _i de la acea înlcime
redus, era spectaculoas. Pdurea începea la câciva metri de la poalele
stâncii _i prea fr sfâr_it. Se rostogolea peste dealuri _i jos, în vile pucin
adânci. Se poticnea pe malurile unui râu lat, apoi se dezlncuia din nou, urca
pantele muncilor ce se înlcau în ceaca deprtrilor.
Venise vremea s o ia iar_i din loc. La _ase _i douzeci _i cinci,
ajunsese pe o stânc, ce se afla la cincizeci de metri deasupra câmpiei
accidentate. Distanca fcu frânghia s se întind, dar planul inicial de a-l
coborî pe rul spre libertate _i siguranc se realiz fr incidente. jamieson se
uit curios spre creatura aceea. Ce va face acum c ie_ise Inaliman?
Rulul a_tepta. jamieson se încord. Nu vroia s ri_te. Ii fcu un semn
poruncitor _i-_i scoase arma. Rulul se ddu înapoi, dar numai ca s profite de
proteccia unei grmezi de bolovani. Ro_uca sângele, soarele apunea
îndrtul muncilor. Intunericul cuprindea pmântul. jamieson se apuc s
mnânce _i, când era pe terminate, zri o mi_care dedesubt. Urmri cum
ru|u| se târa aproape de poalele prpastiei, pân când dispru dup o
proeminenc a coastei stâncoase.
jamieson a_tept nicel, apoi se prinse de frânghie. Coborârea îl fcu s-
_i încordeze forcele; jos îl a_tepta teren solid. La trei sferturi din drum, se tie
la deget într-o porciune nea_teptat de aspr a frânghiei. Când ajunse jos,
constat c degetul cpta o ciudat nuanc gri. In întuneric, avea un aspect
straniu _i nesntos. În timp ce-_i cerceta degetul, deodat i se scurse toat
culoarea din obraji. Se gândi furios: Pesemne ru|u| a uns cu ceva frânghia,
când a coborât".
O durere adânc îi strpunse trupul _i o senzacie de rigiditate îi urm.
Î_i în_fc, suspinând, arma, cu intencia de a se sinucide. Mâna i se opri la
jumtatea drumului. Se rostogoli ceapn, incapabil s-_i întrerup cderea.
Urm _ocul contactului cu pmântul dur, apoi pierderea cuno_tincei.
Dorinca de moarte face parte din viaca îns_i. Fiecare celul organic
ecforizeaz engramele mo_tenite ale originii sale inorganice. Pulsul viecii este
o pelicul solzoas suprapus peste o materie de baz, atât de complicat în
echilibrul su delicat de energii diferite, încât viaca îns_i nu este decât o
strdanie scurt, zadarnic de împotrivire la acest echilibru. Pentru o clip de
eternitate, se încearc un anumit model. El ia mai multe forme, dar acestea
sunt aparente. Forma real este temporal, nu spacial. ^i aceast form este
o linie curb, care suie _i apoi coboar. Suie din întuneric spre lumin, apoi
coboar din nou spre întunecimi.
Somonul-mascul î_i împr_tie lapcii peste icrele femelei. lnstantaneu, îl
cuprinde melancolia morcii.
Trântorul se prbu_e_te din îmbrci_area mtcii pe care a cucerit-o,
înapoi la forma inorganic de unde _i-a fcut aparicia doar pentru o clip de
extaz. La om, modelul fatal este imprimat mereu în nenumrate celule
efemere; îns modelul dinuie.
Expertul rul, cutând substance chimice care s _ocheze organismul
omului în formele lui primitive, descoperise de mult secretul dorincei omului
de moarte.
Yeli, strecurându-seînapoi lâng jamieson, nu se gândi la acest proces.
A_teptase o ocazie. ^i iat c i se oferise. Ii lu cu agilitate, omului arma;
apoi, cut cheia navei. Îl cr pejamieson cinci sute de metri pe lâng
poalele stâncii, unde nava omului fusese catapultat în urma atacului navelor
de rzboi ale rulilor. Cinci minute mai târziu, puternicul radio de la bordul
navei transmise pe lungimile de und ale rulilor un ordin ctre toat flota.
Intuneric. Pe dinuntru _i pe dinafar. jamieson se simcea zcând pe
fundul unei fântâni _i privind din noapte înspre zori. Cum _edea a_a, simci o
presiune în jurul lui, care-l ridic sus, tot mai sus _i mai aproape de gura
fântânii. ^e lupt ultimii metri, un efort mental distinct _i privi peste marginea
fântânii. I_i recpta cuno_tinca.
^edea culcat pe o mas înalt, într-o încpere, care, la nivelul podelei,
avea ni_te deschizturi asemenea unor guri cscate, deschizturi care
duceau spre alte camere. U_i, le identific, de form ciudat, strine,
neomene_ti. jamieson se crisp de _ocul uluitor al recunoa_terii. Se afla într-o
nav de rzboi a rulilor.
Nu putea stabili dac nava se afla în mi_care, dar bnuia c da. Rulii n-
ar zbovi în vecintatea unei planete.
Beu_is-_i întoarc, în sfâr_it, capul _i vzu c nimic material nu-I cinea
prins. Ins se pricepea la astfel de lucruri la fel de bine ca orice rul, a_a c
localiza într-o clip cursa razelor gravitonice, care se încruci_au deasupra sa.
Încelesecu amrciune c descoperirea avea valoare abstract. Atunci,
prinse a se înarma cu curaj pentru felul de moarte la care se putea a_tepta.
Tortur prin experiment.
A-_i da curaj era un procedeu simplu. Se descoperise c dac un om
reu_ea s-_i imagineze toate tipurile posibile de tortur, ce-ar face dac ar fi
pus într-o asemenea situacie _i s-ar înfuria în loc s se team, s-ar putea
mencine la un pas de moarte, cu suferince fizice minime.
jamieson trecu repede în revist tipurile de torturi la care ar putea fi
supus, când un glas plângrec îi rosti la ureche:
- Hai s mergem acas, vrei?
Îi trebuir câteva clipe s-_i revin dup surpriz _i s accepte faptul c
ploianul era, probabil, invulnerabil la energia eliberat de armele care-i
atacaser nava. Abia dup un minut, cel pucin, jamieson vorbi cu glas tare:
- Vrei s faci ceva pentru mine?
- Desigur!
- Intr în cutia de colo _i las energia s-ci ptrund în trup.
- Oh, grozav! Abia a_teptam s intru acolo!
O clip mai târziu, sursa electric a razelor gravitonice î_i schimbase
evident direccia. Cci jamieson izbuti s se ridice. Se îndeprt în grab de
lâng cutie _i strig:
- Ie_i afar! Fu nevoit s strige de mai multe ori ca s atrag atencia
ploianului. Apoi, jamieson îl întreb:
- Ai examinat nava?
- Da, rspunse ploianul.
- Exist o porciune prin care este canalizat toat energia electric?
- Da.
jamieson inspir adânc.
- Intr acolo _i las energia s-ci inunde trupul. Pe urm, întoarce-te
aici!
- Vai, ce bun e_ti cu mine! Replic ploianul. jamieson se grbi s
caute, din precaucie, un obiect nemetalic pe care s se a_eze. Abia î_i gsi o
pozicie în afar de pericol, c o sut de mii de volci câ_nir din fiecare plac
de metal. A
- Ce s-a mai întâmplat? lntreb ploianul dou minute mai târziu.
- Inspecteaz nava _i vezi dac e vreun rul în viac.
Primi aproape pe loc informacia c mai erau vreo sut de ruli în viac.
Dup relatrile ploianului, supraviecuitorii se îndeprtaser deja de
suprafecele metalice. Pe jamieson informacia aceasta îl puse pe gânduri. Apoi,
îi descrise ploianului echipamentul radio _i încheie:
- De câte ori încearc cineva s foloseasc acest echipament, intri în
el _i la_i electricitatea s treac prin tine - ai înceles?
Ploianul încuviinc, iarJamieson adug:
- Raporteaz-mi periodic, dar numai atunci când nimeni nu încearc
s foloseasc radioul. ^i nu intra în panoul de comand fr permisiunea
mea.
- E-n regul, zise ploianul.
Cinci minute mai târziu, ploianul îl localiz peJamieson în camera
armelor.
- Chiar acum a încercat cineva s foloseasc radioul: dar, pân la
urm, a renuncat _i a plecat.
- Perfect, zise Jamieson. Fii numai ochi _i urechi în continuare _i vino
dup mine, dup ce termini aici.
Jamieson porni de la presupunerea favorabil c avea un avantaj
decisiv asupra supraviecuitorilor ruli: _tia când se putea atinge fr nici un
risc metalul. În schimb, ei trebuiau s pun în pozicieaparate complicate,
înainte de a îndrzni s fac o mi_care.
În camera de comand a armelor, lucr cu instrumente de tiat
electrice, în grab, dar eficient. Scopul su: s se asigure c nu se putea
trage cu armele gigantice pân nu se repar circuitul de comand.
Odat terminat treaba, se îndrept spre cea mai apropiat nav de
salvare. Ploianul i se altur, pe când se strecura afar printr-o deschiztur.
- Pe-acolo dai de ruli, îl avertiz ploianul. Mai bine pe dincoace!
Pân la urm, intrar într-o nav a rulilor fr a întâmpina probleme.
Câteva minute mai târziu, Jamieson porni micuca nav, îns trecur cinci zile
pân s fie preluaci.
Marele Aaish din Yeell nu se afla la bordul navei în care Jamieson fusese
luat prizonier. A_adar, nu se numra printre morci, dar nici nu afl despre
fuga prizonierului o vreme. Când primi, în sfâr_it, informacia, oamenii lui
avur convingerea c el îi va pedepsi pe rulii supraviecuitori de pe nava de
rzboi naufragiat.
În schimb, el spuse gânditor:
- Deci a_a arta du_manul! O fiinc foarte puternic. A
Se gândi în tcere la sptmâna de chinuri prin care trecuse. I_i
recptase aproape toat capacitatea perceptiv - a_a c îi trecu prin minte
un gând foarte neobi_nuit pentru un individ cu funccia lui. Spuse, prin
intermediul aparatului de emisie cu unde luminoase:
- Cred c e pentru prima oar când un Prim Lider viziteaz câmpul de
lupt. E corect sau nu?
Era corect. Un Super-General avansase din ultimele rânduri ale statului
major pân în linia întâi". Un oficer de stat-major ie_ise din adpostul _i de
sub proteccia planetei-mam _i-_i risc pielea atât de precioas, încât toat
Ria se cutremur nelini_tit când se rspândi vestea.
Marele Rul î_i continu speculaciile: Mi se pare c nu am primit
informaciile cele mai exacte despre fiincele umane. Dup toate aparencele, a
existat o încercare de subestimare a abilitcilor lor _i, cu toate c apreciez
ze|u| _i curajul acestei încercri, replica mea este c acest rzboi pare s nu
aib sorci de izbând într-un mod decisiv. Concluzia mea este deci
urmtoarea: Consiliul Central s reexamineze motivele continurii efortului
de lupt. Nu prevd o dezangajare imediat, dar lupta se poale destrma
treptat, dac asumm o pozicie defensiv în aceast zon a spaciului _i,
poate, ne îndreptm atencia spre alte galaxii".
Departe, la mii de ani-lumin, Jamieson raport în faca unui august
organ de conducere, Convencia Galactic:
- Cred c rulul în cauz este o Persoan Foarte Important printre ei;
_i, din moment ce l-am cinut o vreme sub hipnoz total, eu zic c ar trebui
s avem o reaccie favorabil. I-am spus c rulii subestimau fiincele umane _i
c rzboiul nu va avea sorci de izbând _i i-am sugerat s-_i îndrepte atencia
spre alte galaxii.
Trebuia s treac ani pân ca oamenii s aib certitudinea c rzboiul
dintre oameni _i ruli s-a terminat. Pentru moment, membrii Convenciei erau
fascinaci de felul în care un pui de ezwal telepat fusese folosit s stabileasc
contactul cu un ploian invizibil _i cum, prin intermediul acestui nou aliat, un
om scpase dintr-o nav de rzboi a rulilor cu informaciile de importanc
vital pe care le aduseseJamieson.
Era o justificare pentru toci acei ani grei _i efort rbdtor, pe care
oamenii îi druiser unei politici de prietenie cu rasele strine. Cu majoritate
cople_itoare, Convencia crea pentru Jamieson o funccie special, care avea s
se intituleze: Administrator al Raselor.
Avea s se întoarc pe planeta Carson, în calitate de persoan cu
autoritate deplin, nu numai pentru ezwali, ci, cum se dovedi mai târziu,
când se interpreta numirea sa, în calitate de mijlocitor, din partea oamenilor,
cu rasa rulilor.
lntre timp, rzboiul galactic dintre oameni _i ruli se sfâr_i.

SFÂR^IT