Legea nr.

227/2015 privind Codul fiscal

CAPITOLUL II - Venituri din activități independente

ART. 67 - Definirea veniturilor din activități independente

(1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile din activități de producție,
comerț, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale și veniturile din drepturi de
proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere,
inclusiv din activități adiacente.

(2) Constituie venituri din profesii liberale veniturile obținute din prestarea de servicii cu
caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea
și exercitarea profesiei respective.

Norme metodologice

(8) În sensul art. 67 alin. (2) din Codul fiscal, în categoria venituri din profesii liberale
sunt cuprinse, cu titlu de exemplu, veniturile obținute de către: medici, avocați, notari
publici, executori judecătorești, experți tehnici și contabili, contabili autorizați, auditori
financiari, consultanți fiscali, arhitecți, traducători, sportivi, precum și alte persoane fizice
cu profesii reglementate în condițiile legii și a îndeplinirii a cel puțin 4 din criteriile
prevăzute la art. 7 pct. 3 din Codul fiscal.

ART. 7 - Definiții ale termenilor comuni

În înțelesul prezentului cod, cu excepția titlurilor VII și VIII, termenii și expresiile de mai
jos au următoarele semnificații:

1. activitate dependentă - orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație

de angajare generatoare de venituri;

2. activitate dependentă la funcția de bază - orice activitate desfășurată în baza unui

contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, declarată
angajatorului ca funcție de bază de către angajat; în cazul în care activitatea se
desfășoară pentru mai mulți angajatori, angajatul este obligat să declare numai
angajatorului ales că locul respectiv este locul unde exercită funcția pe care o consideră
de bază;

3. activitate independentă - orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în

scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:

3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de

desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;

1
3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți
clienți;

3.3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară
activitatea;

3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o

desfășoară;

3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale

și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;

3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare,
reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative
speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;

3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal

angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii;

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (Norme metodologice de

aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal)

TITLUL I - Dispoziții generale

CAPITOLUL I - Definiții

SECȚIUNEA 1 - Activitatea independentă

1. (1) În aplicarea prevederilor art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal,
cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal), se are în vedere ca raportul
juridic încheiat între părți să conțină, în mod obligatoriu, clauze contractuale clare
privind obiectul contractului, drepturile și obligațiile părților, astfel încât să nu rezulte
existența unei relații de subordonare, ci libertatea persoanei fizice de a dispune în ceea
ce privește desfășurarea activității. La încadrarea unei activități ca activitate
independentă, părțile vor avea în vedere ca raportul juridic încheiat să reflecte
conținutul economic real al tranzacției/activității.

(2) Criteriul privind libertatea persoanei de a alege locul, modul de desfășurare a

activității, precum și programul de lucru este îndeplinit atunci când cele trei componente
ale sale sunt îndeplinite cumulativ. În raportul juridic părțile pot conveni asupra datei,
locului și programului de lucru în funcție de specificul activității și de celelalte activități
pe care prestatorul le desfășoară.

(3) Persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea chiar și pentru un

singur client, dacă nu există o clauză de exclusivitate în desfășurarea activității.

2
(4) Riscurile asumate de prestator pot fi de natură profesională și economică, cum ar fi:
incapacitatea de adaptare la timp și cu cele mai mici costuri la variațiile mediului
economico-social, variabilitatea rezultatului economic, deteriorarea situației financiare,
în funcție de specificul activității.

(5) În desfășurarea activității persoana fizică utilizează predominant bunurile din

patrimoniul afacerii.

ART. 671 - Definirea veniturilor din România din activități independente

(1) Veniturile obținute din activități independente desfășurate în România, potrivit legii,
cu excepția drepturilor de proprietate intelectuală, se consideră ca fiind obținute din
România, indiferent dacă sunt primite din România sau din străinătate.

ART. 68 - Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activități independente,
determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate

(1) Venitul net anual din activități independente se determină în sistem real, pe baza
datelor din contabilitate, ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate
în scopul realizării de venituri, cu excepția situațiilor în care sunt aplicabile
prevederile art. 69 (ART. 69 - Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit)
și 70 ( ART. 70 - Stabilirea venitului net anual din drepturile de proprietate intelectuală).

(2) Venitul brut cuprinde:

a) sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea

activității;

b) veniturile sub formă de dobânzi din creanțe comerciale sau din alte creanțe utilizate
în legătură cu o activitate independentă;

c) câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate
independentă, exclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a
activității;

d) veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate independentă sau de a nu

concura cu o altă persoană;

e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o
activitate independentă;

Norme metodologice

3
 Potrivit prevederilor art. 68 din Codul fiscal, în venitul brut se includ toate
veniturile în bani și în natură, cum ar fi: venituri din vânzarea de produse și de mărfuri,
venituri din prestarea de servicii și executarea de lucrări, venituri din vânzarea sau
închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii, și orice alte venituri obținute din
exercitarea activității, inclusiv încasările efectuate în avans care se referă la alte
exerciții fiscale, precum și veniturile din dobânzile primite de la bănci pentru
disponibilitățile bănești aferente afacerii, din alte activități adiacente și altele asemenea.

Prin activități adiacente se înțelege toate activitățile care au legătură cu

obiectul de activitate autorizat.

Prevalenta economicului asupra juridicului este un principiu de baza al

contabilitații.

Desi nu exista un standard international de contabilitate dedicat in acest sens,

problema prevalentei economicului asupra juridicului este foarte importanta.
Principiul de baza este ca tranzactiile si alte evenimente trebuie inregistrate
si prezentate in conformitate cu substanta lor si cu realitatea economica nu in
functie de forma lor legala.
Inregistrarea tranzactiilor in functie de continutul economic si nu de forma lor
legala reprezinta un element cheie in raportarea unei informatii de incredere.
Reglementarile contabile (Ordinul 1802/2014) prevad ca forma juridică a unui
document trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică si atunci când există
diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa
juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului
economic al acestora.
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate si
prezentarea fidela a operatiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea
economica, punând în evidenta drepturile si obligatiile, precum si riscurile asociate
acestor operatiuni.
Evenimentele si operatiunile economico-financiare trebuie evidentiate în
contabilitate asa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative.
Documentele care stau la baza înregistrarii în contabilitate a operatiunilor
economico-financiare trebuie sa reflecte întocmai modul cum acestea se produc,
respectiv sa fie în concordanta cu realitatea.
De asemenea, contractele încheiate între parti trebuie sa prevada modul de
derulare a operatiunilor si sa respecte cadrul legal existent.
În conditii obisnuite, forma juridica a unui document trebuie sa fie în concordanta
cu realitatea economica.
În cazuri rare, atunci când exista diferente între fondul sau natura economica a
unei operatiuni sau tranzactii si forma sa juridica, entitatea va înregistra în contabilitate
aceste operatiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.

4
 Entitatile au obligatia ca la contabilizarea operatiunilor economic-financiare sa
tina seama de toate informatiile disponibile, astfel încât sa fie extrem de rare situatiile în
care natura operatiunii, determinata pe baza principiului prevalentei economicului
asupra juridicului, sa difere de cea care ar fi stabilita în lipsa aplicarii acestui principiu.

Concluzie
Principiul prevalentei economicului asupra juridicului beneficiaza acum de o
reglementare mai clara.
Asadar, in cazul in care exista diferente intre fondul sau natura economica a unei
operatiuni sau tranzactii si forma sa juridica, entitatea va inregistra in contabilitate
aceste operatiuni, cu respectarea fondului economic al acestora