Functiile partidelor

Partidele sunt uneltele democratiei. Fara partide ar fi imposibila dezbaterea politică și de fel
opozitia. Caracterul functional și benefic al partidelor se manifesta în toate sistemele politice
competitive pe când dictaturile încearcă mereu sa le interzică.

Alti teoereticieni cum ar fi Ostrogorski și Michels, pun acentul pe caracterul disfunctional al

partidelor. Primul le reprosa faptul ca sunt maniheiste si au scopul de a inregimenta cetățenii al
doilea faptul ca partidele creeaza un sistem oligarhic in fruntea fiecarui partid. Partidele din ziua
de azi sunt criticate ca ar fi incapabile să creeze politici publice in conformitate cu situatia ci au
doar scopul de a pune in functii politicieni inculti si fara experienta de conducere.

O societate are probabil partide dupa chipul si asemanarea sa.

Dupa Merton dorinta de a moraliza masinaria politica este destinată esecului daca in acelasi timp
nu se transforma structurile sociale care genereaza coruptia sau clientelismul. Este incontestabil
ca cetateanul sa condamne coruptia, dar ceea ce poate aduce specific politologul este sa explice
de acestea se dezvolta intr-o societate democratica.

Dupa tipul sistemelor politice functiile indeplinite de partide sunt diferite. Intr-un regim de partid
unic acesta indeplineste in primul rand functia de legitimare a sistemului institutional si a
guvernantilor.

Intermedierea intre opinia publica si puterea politica, partidele exercita o functie de educatie
politica a cetateanului si structurare a opiniei publice. Ele analizeaza in permanenta situatia tarii
o evalueaza in functie de o ideologie sau de cateva valori de referinta, contribuie la aparitia
temelor de dezbatere politica, propun solutii pentru aceste probleme. Orice actiune externa a
partidelor in directia publicului contribuie la realizarea acestui obiectiv.

Partidele au rolul sa vanda simboluri, o traditie politica, imaginea liderilor. Prin aceste actiuni ele
contribuie la asimilarea de catre cetateni a valorilor de referinta a unei ideologii.

Aceasta functie de ed. Politică este exercitata de asemenea si de mass-media, de grupurile de

interese și toate vocile care se pot face auzite pe scena politica.

Partidele astazi sunt concurate deoarece o instanta trebuie sa se bucure de increderea publicului.
Oamenii politici si partidele sunt criticate cu usurinta.

Partidele manifesta si o functie programatică. Anunta masurile si programul pe care l-ar pune in
functie daca ar castiga puterea.

Partidele joaca un rol important in aparitia elitelor politice, profesionisti ai guvernarii si ai

reglarii sociale.

Partidele de la putere sunt obligate sa coordoneze si sa controleze politica guvernamentala.

Controlul partidelor asupra alesilor. Acestia au tendinta de a se autonomiza fata de partidul ai

caror membri sunt, ei pot face apel la legitimitatea obtinuta la urne pentru a face presiune asupra
partidului lor.
Partidele indeplinesc o functie latenta de sociabilitate. Partidul poate functiona pentru unii ca o
mare familie care ofera relatii bogate si calde ce ii poate scoate din izolare si anonimat.

Partidele nu sunt in serviciul coeziunii intregii societati. Ele au mereu interese proprii, ele sunt
agenti ai conflictului.

Dupa Lavau, un sistem politic nu poate niciodata sa organizeze o integrare totala a tuturor
particularismelor si a tuturor tensiunilor societale. El corespunde unei stabilitati provizorii, mai
mult sau mai putin schimbatoare.

Trei exigente ca sistemul politic sa functioneze aproape perfect:

 Sistemul trebuie sa fie legitimat

 Sistemul trbuie sa fie stabilizat
 Sistemul trebuie sa ofere mijloace de exprimare categoriilor sociale pe care nu le-a
integrat.

G. Lavau numeste aceste 3 functii necesare pentru mentinerea unui sistem politic. Functia de
legitimare-stabilizare, functia tribuniciană (acea de a face auzita vocea pop. nemultumit), functia
de schimbare politica.

Partidele care sunt pe centrul eschierului politic, exercita intr-o maniera privilegiata functia de
legitimare si stabilizare a sistemului politic.

Partidele de la extreme care critică sistemul politic exercita in maniera privilegiata functia
tribuniciara, dar exprimand durerile societale pot contribui indirect la stabilizarea sistemului pe
care il critica.

Partidele la scara globala au o singura functie – de a fi mediatori intre popor si putere, intre
indivizi si scena politica.

Partidele mici pot reprezenta interesele unor grupuri mici de interese, fie muncitori tarani etc.
Partidele mari insa trebuie sa isi puna o paleta mult mai larga de interes din motivul clientelei
mult mai mari.

Alegatori Fideli și Simpatizanți

Alegatorii fideli constitutie baza electorala care voteaza mereu. Restul reprezinta o baza
electorala volatila care nu voteaza mereu cu unii si aceeasi. Scopul principal al campaniei este de
a mari numarul de simpatizanti care vor vota.

Cunoasterea partii de electorat fidel si a partii de volatili nu este prea simpla. Anchetele post-
electorale permit reconstituirea itinerariilor de vot ale alegatorilor. Cu cat se iau in considerare
mai multe scrutinuri cu atat cresc sansele de a gasi o mobilitate electorala mai importanta.

In general partidele aflate la putere pierd voturi la alegerile intermediare, dar pot reveni la
alegerile finale.

Identitatea partizana poate fi capatata din mai multe relatii sociale. Una ar fi familia, alta cercul
de interese etc. Votul poate fi influentat de capitalul social. De exemplu in Franta parintii nu
transmit copiilor o identitate partizana din motivul ca partidele sunt prea fluide si nu se bucura de
o mare incredere insa parintii transmit o orientare ideologica de dreapta sau stanga.

Alegatorul rational.

Este criticata obtinerea identitatii partizane si este introdusa mobilitatea alegatorului pentru orice
partid care s-a aratat mai bine in dezbateri si in campanie argumentul principal este ca alegatorul
face alegeri reale la fiecare scrutin. Puterea naste mereu nemultumiti, inclusiv, printre cei dintai
sustinatori ai sai. Acestia o vor sanctiona la scrutinurile ulterioare. Infidelitatea electorala
corespunde adeseori cu o logica vot-sanctiune. Alegatorii fideli, simpatizantii partidelor vor fi
mai putin numerosi cu cat alegătorul este mai autonom. El va face mai multe alegeri personale
fara sa se lase influentat de mediul sau de legaturi afective vechi.

Legaturile simpatiei partizane cu indicatorii de politizare sunt directe. Simpatizantii part. Polit.
Franceze sunt mai politizati decat media populatiei franceze. Simpatizantii nu sunt profesionisti
al protestului politic. Sunt cetateni cu decizii electorale mai stabile decat altii. Simpatizantii
partidelor politice nu sunt doar alegatori mai fideli decat altii, ei sunt, de asemenea mai
structurati de dimensiunea stanga-dreapta.

Scala xenofobiei dreapta mai xenofoba ca stanga.

Scala egalitarista – emotiile provocate de cuvintele solidaritate si egalitate.

Scala de autoritarism grupeaza trei atitudini: Valorizarea cuvantului ca atare, dorinta de a

reintroduce pedeapsa cu moartea, ideea ca scoala trebuie mai intai sa dea sens disciplinei si
efortului.

Scara liberalismului sexual – acceptarea LGBT si acceptarea avortului.

Aderenti si militanti

Aderenti – cei care platesc cotizatia pentru a fi membru de partid.

Militanti – cei care nu se multumesc cu plata cotizatie ci mai si actioneaza benevol.

In fapt a defini un aderent este mult mai complicat deoarece in functie de tipul de organizatie
partizana, adeziunea nu are acelasi sens.

Maurice Duverger a facut distinctia pentru 4 tipuri de partide in functie de unitatea lor de baza:

 Comitetul
 Sectiunea
 Celula
 Militia

Comitetul – forma clasica observabila in partidele burgheze de dreapta, este un grup format din
persoane care se reunesc numai in perioada electorala. Deci aici sensul de aderent nu are de fapt
sens deoarece comitetul nu are nevoie de multi aderenti ci de notabilitati.

Partidele comuniste functioneaza cu celule, adeseori organizate la locul de muncă. Mai mici ca
sectiunile, ele sugereaza un militantism mai puternic si o mai mare solidaritate intre membri.
Militia nu functioneaza decat in partidele extremiste si violente. Este vorba despre un grup
paramilitar pregatit sa utilizeze violenta fizica contra adversarilor.

Partidele de dreapta au trecut prin necesitatea de a recruta aderenti au introdus carnete de aderent
si nu mai corespund in totalitate cu modelul unui partid de cadre. Toate partidele au avut tendinta
de as profesionaliza si de a devenit partide de alegatori. Prin urmare modelul aderentului ramane
diferit in functie de cultura fiecarui partid.

O persoana poate adera direct sau indirect la un partid, de asemenea se practica aderarea
colectiva prin sindicate.

Un aderent indirect poate fi acela care a aderat la o organizatie satelit si a devenit involuntar
membru de partid.

Aderentii partidelor politice nu reprezinta oglinda societatii ci in mare parte trasaturile

caracteristice elitelor. Intre aderentii partidelor politice exista o supra reprezentare a oamenilor in
varstă cuprinsa intre 31 si 60 de ani. Plus o supra reprezentare a barbatilor. De ex. in Marea
Britanie, aderentii partidelor politice constituie ¾ barbati. De asemenea aderentii sunt mai scoliti
decat media populatiei cu exceptia tarilor nordice. Aderentii sunt mai categorici sau mai convinsi
in orientarea lor ideologica.

Nu toti aderentii sunt militanti. Astfel in partidul conservator din Anglia 80% din membri sunt
inactivi. In Partidul Laburist doar 50%. 30% consacra mai putin de 5 ore, 10% intre 5 si 10 ore
si, 10% mai mult de 10 ore.

Militantii sunt mult mai putin numerosi decat aderentii. Daca militantismul politic descreste
atunci militantismul asociativ este in continua crestere nu doar in domeniul loisir-ului dar si in
domeniul social si de caritate. Militantii sunt inlocuiti tot mai des cu profesionisti in domeniu
remunerati corespunzator.

Militantismul este atacat de critica lui M. Olson, conform careia indivizii dintr-un grup nu
accepta sa contribuie la derularea obiectivelor acestuia decat daca sunt constransi sau daca obtin
beneficii personale.

Militantismul pare sa se sprijine pe motivatii ideologice si pe retributii materiale sau simbolice.

Fluctuatiile adeziunilor si ale militantismului dintr-un partid sau dintr-o tara se pot explica
probabil prin dubla natura a motivatiilor. In cazul cand partidul are o ideologie credibila si un
program mobilizator acesta isi mareste efectivele si reuseste mai bine sa-si mobilizeze pentru
actiune membrii.