F T ra n sf o F T ra n sf o

PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

CAPITOLUL 1
METODELE I INSTRUMENTELE
ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Analiza economico-financiar reprezint un ansamblu de concepte, metode i

tehnici care asigur tratarea informa iilor interne i externe, în vederea formul rii unor
aprecieri pertinente referitoare la situa ia unei firme, la nivelul i calitatea
performan elor sale, la gradul de risc într-un mediu concuren ial dinamic.
Analiza economico-financiar se realizeaz în sensul invers al evolu iei reale a
fenomenului economic cercetat, i anume: de la rezultatele activit ii economice c tre
elemente i factori.
Con inutul procesului de analiz economico-financiar , îmbinarea acesteia cu
sinteza pot fi concepute în urm toarele etape:
delimitarea obiectului analizei;
determinarea elementelor, factorilor i cauzelor fenomenului cercetat;
stabilirea rela iilor de condi ionare dintre fiecare factor i fenomenul
realizat, pe de o parte, cât i dintre diferi ii factori care ac ioneaz
asupra acestuia, pe de alt parte;
surarea (cuantificarea) influen elor factorilor asupra fenomenului
analizat;
sinteza rezultatelor analizei;
elaborarea m surilor pentru sporirea eficien ei activit ii în viitor.
Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei
economico-financiare a întreprinderii implic operarea cu o serie de metode i
instrumente fie specifice, fie împrumutate din alte tiin e.
La nivelul tuturor agen ilor economici, finalitatea oric rui tip de activitate se
exprim cu ajutorul indicatorilor economico-financiari. Ace tia reprezint
instrumentul opera ional fundamental al analizei. Indicatorii economico-financiari pot
fi grupa i în patru categorii principale:
indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informa ionale);
indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor);
indicatori de performan i rezultate cunoscu i sub denumirea de solduri
intermediare de gestiune (SIG);
indicatori de eficien , calcula i sub forma „ratelor”, prin raportarea a doi
indicatori exprima i în m rime absolut , în una din variantele de mai jos:

Efect Efort Efect Efort

E1 ; E2 ; E3 ; E4
Efort Efect Efect Efort

În continuare vor fi prezentate succint metodele cu cea mai larg aplicabilitate

în analiza economico-financiar , grupate în:
metode ale analizei calitative, care vizeaz esen a fenomenului, depistarea
leg turilor cauzale;
metode ale analizei cantitative, care au ca obiect cuantificarea influen elor
factorilor care explic fenomenul.

1
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

1.1. Metode ale analizei calitative

În cadrul metodelor calitative în analiza economico-financiar , pot fi incluse:
compara ia, diviziunea sau descompunerea rezultatelor, modelarea fenomenelor
economice i gruparea.

1.1.1. Compara ia
Compara ia permite analiza oric rui rezultat al activit ii întreprinderii prin
raportare la un criteriu sau o baz de referin . Drept criteriu de referin poate fi
considerat: un rezultat al perioadei precedente, rezultatele altor întreprinderi, media
sectorial sau pe ramur , anumite standarde, norme etc. Pentru orice agent economic
criteriul de referin principal constituie nivelul obiectivelor programate.
Compara iile pot fi:
- în timp, efectuate între rezultatele perioadei curente (analizate) i cele ale
perioadei utilizate ca baza de compara ie (anul precedent, programul de activitate
etc.);
- în spa iu, care pot fi realizate între structurile aceleia i întreprinderi, între
rezultatele întreprinderii analizate i cele ale unor întreprinderi similare sau cu cele
medii pe ramura;
- mixte, în timp i spa iu;
- fa de un criteriu prestabilit (programe, norme, standarde, valori de referin
stabilit de organisme statistice, bancare etc.)
- cu caracter special, pentru care intervin o serie de criterii specifice analizei
dorite (de ex, cele efectuate cu ocazia definirii strategiilor de dezvoltare sau în cazul
întreprinderilor aflate în dificultate etc.).
Pentru ca rezultatele analizei s fie fiabile este necesar ca datele s aib un
con inut omogen, s fie exprimate într-un etalon comparabil i s respecte principiul
permanentei metodelor de calcul.

1.1.2. Diviziunea sau descompunerea rezultatelor

Diviziunea sau descompunerea rezultatelor (inclusiv a abaterilor fa de un
sistem de referin ), asigur profunzimea studierii indicatorilor economico-financiari,
pentru a localiza factorii i cauzele ac iunii lor în timp i spa iu, în scopul unei
evalu ri pertinente a realit ii,
Se distinge:
- diviziunea dup locul de formare a rezultatelor;
- diviziunea dup timpul de formare a rezultatelor;
- diviziunea pe elemente sau p i componente.

1.1.3. Gruparea
Gruparea presupune împ irea entit ii studiate în grupe relativ omogene în
func ie de o anumit caracteristic de grupare, care depinde de scopul analizei i de
specificul fenomenului cercetat (de ex., gruparea personalului întreprinderii dup
vechime neîntrerupt în unitate).
1.2.4. Modelarea fenomenelor economice
Modelul poate fi definit ca un instrument al cunoa terii bazat pe o reprezentare
simplificat a realit ii.
Utilizarea în diagnosticul întreprinderii a modelelor presupune:

2
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

- definirea obiectului analizei i a nivelului la care urmeaz a se realiza;

- precizarea conceptelor, indicatorilor, altor surse de informa ii pe baza c rora
se construie te modelul;
- stabilirea însu irilor esen iale ale fenomenului analizat, pe baza metodelor de
analiza calitativa, care vor fi reflectate atunci când este necesar;
- stabilirea restric iilor i respectiv criteriilor eficien ei;
- construirea modelului, sub forma de ecua ii, func ii de produc ie, inegalit i.
Din punctul de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se disting trei
tipuri de modele:
- imitative;
-analogice;
-simbolice.
Modelele imitative sunt cele în care propriet ile caracteristice ale unui
fenomen sunt reprezentate prin ele însele, dar de obicei la o alta scara (de exemplu,
fotografia, macheta, harta etc.). Aceste modele sunt materiale.
Modelele analogice folosesc analogia, respectiv prin intermediul unor
propriet i se reprezint alte propriet i (de exemplu, graficele).
Modelele simbolice utilizeaz simbolurile de tipul litere i/sau cifre pentru
reprezentarea fenomenelor.
În cazul modelelor analogice se utilizeaz tehnica vizualiz rii fenomenelor
economico-financiare prin intermediul c reia se permite sesizarea rapid a derul rii
evenimentelor cercetate. Principalele tipuri de grafice, utilizate în diagnosticarea
activit ii întreprinderii sunt:
a. Cronograma - prezint în sistemul de coordonate evolu ia în timp a unor
indicatori /variabile (de exemplu, evolu ia cifrei de afaceri i a cheltuielilor aferente
cifrei de afaceri într-o perioad de cinci ani )
b. Diagrama, care se prezint sub mai multe forme:
- diagrama cu dou variabile (de exemplu, evolu ia costului variabil i a
costului fix în func ie de volumul produc iei)
- diagrama sectorial este utilizat în analizele de tip structural pentru
eviden ierea contribu iei diferitelor p i componente la realizarea fenomenului
cercetat.
- diagrama cu coordonate polare se utilizeaz pentru studiul sezonalit ii
activit ii întreprinderii, ca instrument de informare i fundamentare a deciziei;
- diagrama cu bare (simple sau asociate) permite analiza în dinamic a unor
fenomene sau compara ii de tip structural.
c. Histograma sau tabelul de penetra ie se folose te pentru a eviden ia gradul
de p trundere a unui produs, serviciu sau întreprindere pe o anumit pia .
d. Diagrama geografic eviden iaz poten ialul de consum al diferitelor zone,
gradul de penetra ie a unui anumit produs într-o zon geografic etc.
Graficele sunt instrumente utile analizei i diagnosticului economico-financiar
în m sura în care sunt corect folosite. În utilizarea lor trebuie s se respecte
urm toarele principii:
- s asocieze corect fenomene de natur diferit , asigurând vizualizarea i
transmiterea unui mesaj satisf tor;
- s asigure coeren a unit ilor de m sura în care sunt exprimate variabilele,
pentru a se evita erorile în interpretare;
- s fie incitative, s îi fac s reac ioneze pe receptorii mesajului;
- s reprezinte cu precizie fenomenul investigat.

3
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

1.2.4. Modelarea fenomenelor economice

Modelul poate fi definit ca un instrument al cunoa terii bazat pe o reprezentare
simplificat a realit ii.
Utilizarea în diagnosticul întreprinderii a modelelor presupune:
- definirea obiectului analizei i a nivelului la care urmeaz a se realiza;
- precizarea conceptelor, indicatorilor, altor surse de informa ii pe baza c rora
se construie te modelul;
- stabilirea însu irilor esen iale ale fenomenului analizat, pe baza metodelor de
analiza calitativa, care vor fi reflectate atunci când este necesar;
- stabilirea restric iilor i respectiv criteriilor eficien ei;
- construirea modelului, sub forma de ecua ii, func ii de produc ie, inegalit i.
Din punctul de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se disting trei
tipuri de modele:
- imitative;
-analogice;
-simbolice.
Modelele imitative sunt cele în care propriet ile caracteristice ale unui
fenomen sunt reprezentate prin ele însele, dar de obicei la o alta scara (de exemplu,
fotografia, macheta, harta etc.). Aceste modele sunt materiale.
Modelele analogice folosesc analogia, respectiv prin intermediul unor
propriet i se reprezint alte propriet i (de exemplu, graficele).
Modelele simbolice utilizeaz simbolurile de tipul litere i/sau cifre pentru
reprezentarea fenomenelor.
În cazul modelelor analogice se utilizeaz tehnica vizualiz rii fenomenelor
economico-financiare prin intermediul c reia se permite sesizarea rapid a derul rii
evenimentelor cercetate. Principalele tipuri de grafice, utilizate în diagnosticarea
activit ii întreprinderii sunt:
a. Cronograma - prezint în sistemul de coordonate evolu ia în timp a unor
indicatori /variabile (de exemplu, evolu ia cifrei de afaceri i a cheltuielilor aferente
cifrei de afaceri într-o perioad de cinci ani )
b. Diagrama, care se prezint sub mai multe forme:
- diagrama cu dou variabile (de exemplu, evolu ia costului variabil i a
costului fix în func ie de volumul produc iei)
- diagrama sectorial este utilizat în analizele de tip structural pentru
eviden ierea contribu iei diferitelor p i componente la realizarea fenomenului
cercetat.
- diagrama cu coordonate polare se utilizeaz pentru studiul sezonalit ii
activit ii întreprinderii, ca instrument de informare i fundamentare a deciziei;
- diagrama cu bare (simple sau asociate) permite analiza în dinamic a unor
fenomene sau compara ii de tip structural.
c. Histograma sau tabelul de penetra ie se folose te pentru a eviden ia gradul
de p trundere a unui produs, serviciu sau întreprindere pe o anumit pia .
d. Diagrama geografic eviden iaz poten ialul de consum al diferitelor zone,
gradul de penetra ie a unui anumit produs într-o zon geografic etc.
Graficele sunt instrumente utile analizei i diagnosticului economico-financiar
în m sura în care sunt corect folosite. În utilizarea lor trebuie s se respecte
urm toarele principii:
- s asocieze corect fenomene de natur diferit , asigurând vizualizarea i
transmiterea unui mesaj satisf tor;

4
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

- s asigure coeren a unit ilor de m sura în care sunt exprimate variabilele,

pentru a se evita erorile în interpretare;
- s fie incitative, s îi fac s reac ioneze pe receptorii mesajului;
- s reprezinte cu precizie fenomenul investigat.

1.2. Metode de analiz cantitativ

surarea contribu iei factorilor i elementelor componente asupra modific rii
fenomenului analizat are scopul de a eviden ia leg turile cauzale, de a stabili factorii
cu ac iune mai important asupra rezultatelor.
Pentru separarea influen ei factorilor se pot utiliza urm toarele metode ale
analizei cantitative: metoda iter rii (substitu iilor în lan ), metoda balan ier , metodele
statistice, metoda grilelor de evaluare, tehnica profilelor, metoda ABC, metoda
ratelor, metoda scorurilor, metoda analizei regresionale, metoda calculului marginal,
metoda calculului matricial, metoda fluxurilor, metode sociologice.

1.2.1. Metoda iter rii (metoda substitu iilor în lan )

Se folose te pentru cuantificarea contribu iei diferi ilor factori la formarea i
modificarea unui anumit fenomen sau rezultat. Metoda se aplic atunci când în
modelul economic, între factorii de influen exist rela ia matematic de produs sau
raport.
Principiile metodei iter rii sunt urm toarele:
- Ordinea de a ezare a factorilor în rela ia economic este: factori cantitativi,
de structur i calitativi;
- Pentru determinarea influen ei unui factor asupra fenomenului cercetat se
substituie numai m rimea factorului respectiv ceilal i factori r mânând constan i în
cadrul calculului analitic;
- Factorii substitui i r mân substitui i pân la finalul procesului de determinare
a influen ei factorilor urm tori din cadrul modelului.
Regula general a metodei iter rii: Pentru determinarea influen ei unui factor
asupra fenomenului cercetat, se înmul te valoarea efectiv (curent ) a factorului
analizat cu valoarea efectiv a factorilor anteriori i valoarea ini ial (baza de
compara ie) a factorilor ulteriori. Din produsul ob inut se scade rezultatul produsului
dintre m rimea ini ial a factorului analizat cu valoarea efectiv a factorilor anteriori
i m rimea ini ial a factorilor ulteriori.
Forma simplificat a metodei iter rii: Pentru determinarea influen ei unui
factor asupra fenomenului cercetat, se înmul te diferen a dintre valoarea efectiv i
cea ini ial a factorului analizat cu valoarea efectiv a factorilor anteriori i m rimea
ini ial a factorilor ulteriori.
Exemplu pentru produs de factori:
Fie, F a b c
F F1 F0 a1b1c1 a 0 b0c 0
Influen a factorilor asupra modific rii fenomenului cercetat, conform metodei
substitu iilor în lan se determin astfel:
a a 1b 0 c 0 a 0 b 0 c 0 a 1 a 0 b 0 c 0
b a 1b1c0 a1b0c 0 a1 b1 b0 c 0
c a1b1c1 a 1b1c 0 a 1b1 c1 c 0

1.2.3. Metode statistice

5
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Metodele statistice: m rimile relative de structur , coeficien ii de concentrare

i de sezonalitate, abaterile absolute, m rimile medii, modific rile relative etc.
Cu ajutorul metodelor statistice se stabile te dinamica unui fenomen în raport
cu o baz de compara ie (fix sau în lan ), se construiesc ritmuri, se fac aprecieri
asupra solu iei diferitelor elemente structurale, fa de media întreprinderii sau a
sectorului.

Yn
- indici cu baz fix : I BF ;
Yo
Yn
- indici cu baza în lan : I BF ;
Yn 1
n g i2 1
- coeficientul de concentrare Gini-Struck: G ;
n 1
x
- coeficientul de senzonalitate: K s ;
x
- abaterea absolut : YBF Yn Y0 sau YBL Yn Yn 1 ;
Yn
- ritmul mediu anual de cre tere: R n 1 1 100 etc.
Y0

1.2.4. Metoda grilelor de evaluare

Se folose te preponderent în diagnosticul mediului concuren ial,
al poten ialului intern, precum în evaluarea i pozi ionarea global a întreprinderii
într-un mediu dat.
Aplicarea acestei metode este relativ simpl i presupune respectarea
urm toarelor etape:
- identificarea criteriilor de evaluare a întreprinderii (sau a unei laturi a
activit ii acesteia);
- stabilirea coeficien ilor de semnifica ie pentru fiecare criteriu; notarea
fiec rui criteriu;
- determinarea unei note medii ponderate (N) i pozi ionarea întreprinderii în
sistemul dat.

1.2.5. Tehnica profilelor

Este o îmbinare a metodei grilelor de evaluare cu tehnica vizualiz rii. Are
utilitate în sintetizarea rezultatului unui diagnostic i reprezentarea profilului unei
firme, conceptualizat dintr-un anume punct de vedere: pozi ia pe pia , tip de
strategie, performan e etc.

1.2.6. Metoda ABC (Pareto, 20/80)

Studierea unui fenomen prin acordarea de importan e identice tuturor
componentelor sale nu are un grad de utilitate echivalent efortului de investiga ie
depus. Din studii statistice a rezultat ca 80% din rezultatele unui fenomen sunt
determinate de un num r redus de variabile (elemente componente sau factori de
influen ). De aceea, ini iatorul acestei metode propune o analiz selectiv a
componentelor unui fenomen sau rezultat în func ie de pozi ia lor în cadrul întregului.
Etapele aplic rii metodei sunt:

6
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

- definirea fenomenului i a parametrului specific acestuia;

- stabilirea valorilor parametrului specific;
- clasarea componentelor fenomenului investigat dup o logica ABC (în
ordinea descresc toare a parametrului specific);
- determinarea valorii cumulate a parametrului specific;
- determinarea grupelor de semnifica ie ABC;
- reprezentarea grafic ca fenomenului cu ajutorul curbei ABC.
Aceast metod se folose te frecvent în analiza stocurilor, a costurilor, a
puterii de negociere a întreprinderii cu furnizorii i cu clien ii s i, a cifrei de afaceri
etc.

1.2.7. Metoda ratelor

Rata este un raport între dou m rimi coerente cu o valoare informa ional i
opera ional mai mare decât a celor doi indicatori judeca i separat.
Metoda ratelor pune la dispozi ia anali tilor instrumentul opera ional pentru o
mai complex evaluare a for elor i disfunc ionalit ilor unei firme, a performan elor
unei activit i. Aceast metod permite realizarea unor studii comparative în timp i
spa iu, aprecierea obiectiv a pozi iei i performan elor diferi ilor agen i economici.
Dup con inutul lor ratele pot fi:
- de structur (de exemplu, rata activelor imobilizate, rata activelor circulante,
rata stocurilor etc.);
- de gestiune (de exemplu, rata creditului-clien i, rata creditului-furnizor,
durata de rota ie a activelor circulante etc.);
- de rentabilitate (rata rentabilit ii comerciale, rata rentabilit ii financiare,
rata rentabilit ii economice etc.);
- ale echilibrului financiar (rata solvabilit ii generale, rata autonomiei
financiare, rata îndator rii).
De i în teoria economic se opereaz cu un num r mare de rate, în activitatea
practic fiecare agent economic utilizeaz o gam relativ restrâns , care reflect cel
mai bine interesele sale. Astfel, managerii urm resc acele rate care permit
fundamentarea deciziilor de men inere, respectiv de dezvoltare a unei firme într-un
mediu economic perturbat permanent de muta ii i crize (ratele de gestiune, ratele de
rentabilitate). Creditorii, în schimb se orienteaz spre ratele de solvabilitate, care le
ofer informa ii cu privire la securitatea creditelor plasate în întreprinderi iar ac ionarii
spre ratele de rentabilitate, în special rata rentabilit ii financiare.

1.2.8. Metoda scorurilor

Scorul (metoda scoring) reprezint o metod bazat pe analiza discriminant ;
cu aceast metod , frecvent, se opereaz în mediul extern al întreprinderii, de regul
în b nci. Func ia „scor” reprezint o func ie construit pe baza unui num r de rate (de
exemplu, ultima func ie scor elaborat de Banca Fran ei se întemeiaz pe 19 rate, iar
valorile ei au la baz observ ri în timp, pe un num r foarte mare de întreprinderi) i a
semnifica iei acestora în definirea s ii financiare a întreprinderii.
Primele lucr ri privind metoda scorurilor au fast realizate în SUA între anii
1966 i 1968 iar în Fran a, spre sfâr itul anilor 1970.
Matematic, func ia scor Z are forma: Z ax1 bx 2 zx n
în care: x1, …, xn reprezint ratele implicate în calcul cu semnifica ie în termeni de
rentabilitate i echilibru financiar;
a, b, ..., z reprezint coeficien ii de semnifica ie aferen i ratelor.

7
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Analiza discriminant se folose te preponderent în investigarea echilibrului

financiar, unde completeaz alte metode. Scorul Z calculat la nivelul unei
întreprinderi indic gradul de vulnerabilitate al acesteia, pune în eviden
disfunc ionalitatea înainte ca situa ia s devin iremediabil compromis . Analiza
comparativ a dinamicii scorului individual cu evolu ia constatat la nivelul sectorului
de activitate reflect predispozi ia întreprinderii la risc într-un mediu profesional dat.
În teoria economic au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda
scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman, modelul Conan i
Holder, Loeb i Portier (vezi capitolul Analiza riscului).

1.2.9. Metoda analizei regresionale

Se folose te în cazul care fenomenul i factorii analiza i sunt în rela ii de tip
stocastic. Aplicarea acestei metode necesit :
- efectuarea unei analize calitative, prin care se stabile te con inutul economic
al fenomenului analizat (y) i al factorilor de influen ( x1, x2,..., xn);
- determinarea leg turii de cauzalitate dintre fenomen i factori i formalizarea
matematic a acesteia (ecua ia de regresie):
- liniar : y x a bx
b
- hiperbolic : y x a
x
- parabolic : y x a bx cx 2
- exponen ial : y x abx etc.
- stabilirea valorii parametrilor ecua iei de regresie cu ajutorul metodei celor
mai mici p trate;
- calcularea intensit ii leg turii dintre fenomenul analizat i factorii de
influen , cu ajutorul coeficientului de corela ie (rxy) sau a raportului de corela ie:
n xy x y
rxy
2 2
n x2 x n y2 y

- eviden ierea influen ei factorilor asupra fenomenului analizat cu ajutorul

coeficien ilor de determina ie (dyx).

1.2.10. Metoda calculului marginal

Calculul marginal este un instrument de analiz i fundamentare a judec ilor
economice, opera ional în condi iile libert ii de ac iune a agen ilor economici.
Indicatorii marginali reflect cheltuielile sau rezultatele adi ionale generate de
modificarea unitar a volumului de activitate sau a factorilor de produc ie (ex.:
productivitatea marginal , costul marginal, cifra de afaceri marginal , profitul
marginal etc.). Metoda se utilizeaz în analiza cifrei de afaceri, a poten ialului uman, a
costurilor, a rentabilit ii etc.

1.2.11. Metoda calcului matricial

n
F a i bi
i 1

8
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Aplicarea calculului matricial, adaptat la necesit ile analizei economico-

financiare este util i eficient . Ea se aplic în cazul existen ei unei rela ii
deterministe între fenomenul analizat i factorii de influen , de tipul:
Separarea influen ei factorilor prin metoda calculului matricial ine seama de
ordinea de intercondi ionare a factorilor, înt rind principiile metodei iter rii. Metoda
calculului matricial se poate aplica în toate domeniile analizei economice, mai ales în
condi iile prelucr rii automate a informa iilor.

1.2.12. Metoda fluxurilor

Analiza pe baz de fluxuri este un demers al analizei financiare, adoptat în
teoria i practica unor ri occidentale înc din anii 1960. Potrivit metodei,
întreprinderea este ,,o structur vie, traversat de un ansamblu de fluxuri de intrare i
de ie ire”.
„Fluxul” reprezint orice mi care generat de o opera iune desf urat de
întreprindere având un impact asupra trezoreriei, fie imediat, fie la termen.
Instrumentele analizei financiare bazate pe metoda fluxurilor sunt: tabloul de
finan are i tabloul de trezorerie. Folosirea lor permite eviden ierea i analiza
transform rilor înregistrate într-o anumit perioad , în elegerea dinamicii situa iei
financiare, analiza pertinent a lichidit ii i solvabilit ii etc.

1.2.13. Metode sociologice (chestionarul i interviul)

Diagnosticul economico-financiar are un caracter participativ datorit
implic rii întreprinderii atât cu ocazia preg tirii i realiz rii acestuia, cât i ocazia
discut rii concluziilor.
Printre tehnicile sociologice care asigur practic o conlucrare a anali tilor cu
managerii se num cea a chestionarului i a interviului.
În practica diagnosticului se întâlnesc dou situa ii:
- studii cu caracter general la nivelul unei regiuni sau al unei ri, pentru
realizarea c rora se folosesc chestionare cu întreb ri valabile pentru întreg efectivul de
agen i economici investiga i;
- studii la nivelul unei întreprinderi, caz în care se elaboreaz chestionare cu
întreb ri specifice întreprinderii, respectiv domeniul investigat. Pentru preg tirea lor
se recomand consultarea managerilor firmei respective, pentru a se cunoa te punctele
cheie ale preocup rilor actuale i de perspectiv ale acestora.
Indiferent de amploarea investig rii, chestionarul trebuie s îndeplineasc
unele cerin e elementare: s fie redactat într-un limbaj simplu, accesibil; întreb rile s
fie clare i redactate într-o anumit logic ; con inutul chestionarului trebuie s
concorde cu nevoile de informa ii ale diferitelor tipuri de diagnostic (func ional,
global, strategic etc.).
Interviul este o discu ie deschis prin care se încearc l rgirea câmpului de
informa ii necesare pentru realizarea unui diagnostic. În m sura în care este bine
preg tit, interviul permite anali tilor ob inerea unor informa ii fine, de nuan .
Realizarea practic a interviului se poate face fie prin lansarea unor întreb ri
deschise, care se completeaz unele pe altele, pentru a puncta mai bine anumite
aspecte, fie prin solicitarea intervievatului de a face la început o scurt expunere cu
privire la probleme cercetat , urmând ca analistul s formuleze întreb ri suplimentare.
Interviul constituie un real instrument de informare în m sura în care analistul
respect anumite reguli ce vizeaz propriul s u comportament (s fie amabil i
diplomat; s nu întrerup prea des discu ia; s nu fie critic; s nu fac judec i de

9
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

valoare; s nu simplifice problemele; s nu sugereze brutal solu ii; s fac unele

observa ii pertinente care s îl stimuleze pe intervievat i s îmbun easc
comunicarea), precum i mediul de desf urare a acestuia (în mediul intervievatului
pentru a-i asigura accesul la anumite documente.
Analistul sintetizeaz punctele esen iale ale întrevederii, într-un preraport pe
care îl discut cu cel intervievat pentru a verifica, confirma sau infirma anumite date.
Acesta constituie o surs complementar de informa ii pentru finalizarea
diagnosticului, mai ales pentru fundamentarea, recomandarea i direc iilor de ac iune.
În practica analizei economico-financiare se folosesc i alte metode, cu
aplicabilitate într-un anumit context i pentru o problem dat . Trebuie precizat faptul
lista metodelor i instrumentelor diagnosticului nu este exhaustiv . Fundamentarea
concluziilor i recomand rilor diagnosticului nu se bazeaz pe utilizarea singular a
uneia sau alteia din metodele prezentate. Chiar dac pentru un anumit tip de
diagnostic este prioritar o anumit metod , ea este completat i îmbog it cu alte
instrumente de investigare astfel încât s se asigure pertinen a demersului.

10