Cum să analizezi eficient

un text?
Publicat pe 22 februarie, 2014

22 Votes

Am avut de mult timp în minte să scriu un articol despre cum să analizezi un

text astfel încât să îl înțelegi și îl poți reda mai departe într-un mod care ți se
potrivește și cu încredere că zbaterea ta cu textul a avut un rezultat
mulțumitor pentru tine. Totdeauna este nevoie de exercițiu. Exercițiu,
exercițiu și iar exercițiu. Pe lângă exercițiile noastre euristice ar fi bine să
analizăm un text având un model analitic. Există materiale excelente despre
acest subiect, însă ceea ce scriu aici este un model simplu pe care îl folosesc
atunci când analizez un text scris.

Cei care aveți formare umanistă cu siguranță ați făcut cursuri de analiză
textuală. Modelul acesta se poate folosi pentru orice tip de text, text
beletristic, filozofic, dar și textul biblic. Și nu numai pe un text, ci și pe texte
mediatice, precum filme, videoclipuri, reclame, etc. Schema de analiză are
cam aceleași principii indiferent de text.

Modelul pe care eu îl propun nu este definitiv și nu include toate detaliile pe

care le implică un o analiză de text pe care o propune un curs de gândire
critică (logical reasoning), hermeneutică, semiotica sau retorică. Toate
acestea au ceva în comun și anume că trebuie să analizezi un text și să tragi
ceva foloase din acest demers: fie să înțelegi, fie să îi memorezi ideile, fie să îi
redai ideile într-un mod personal, fie să faci referire la el într-un referat,
lucrare de licență sau orice alt text.

Deci, scriu acest text cu scopul de a te ajuta:

 Cum să eviți plagiatul?

 Cum să înțelegi un text?
 Cum să memorezi mai ușor un text?
 Cum să rescrii un text într-un mod creativ?
Să presupunem că ai de analizat un text de 10 rânduri. Poate să fie vorba și
de un capitol sau de o întreagă carte, însă este mai ușor cu 10 rânduri, cu cap
și coadă, decât cu un text mai mare. Oricum, procesul este cam același.

Am scris mai demult un text despre Cum se face o recenzie. Ar trebui să te

ajută să abordezi o întreagă carte. Alte resurse care se leagă de acest subiect
sunt: Cum se citește o carte? și Cum se scrie un text bun?
ANALIZA CRITICĂ A UNUI TEXT
1. Care este ideea principală?

Atunci când citești un text trebuie să fii capabil să identifici ideea principală a
textului și să o poți formula în propriile tale cuvinte. Uneori ideea majoră a
textului este redată în primul paragraf. Alteori este subliniată la final. Uneori
este enunțată undeva în corpul textului. S-ar putea să nu fie enunțată deloc,
iar autorul te lasă să intuiești ideea principală din parcurgerea textului.
Trebuie să îți spui întrebări precum: Ce spune textul? Despre ce este vorba?

2. Care este atitudinea autorului?

Ce vrea să spună autorul? De ce spune ceea ce spune? Trebuie să îl înțelegi
pe autor, scopul, motivațiile și intențiile lui mai bine decât s-a înțeles el pe
sine, cel puțin așa spunea Schleiermacher.

Care sunt atitudinile autorului în acest text?

 Atitudine de respingere
 Aprobare
 Îndoială
 Îndoială agresivă
 Aprobare reticentă
 Confuzie sinceră
 Neutralitate.
3. Ce se afirmă în text?
Este foarte ușor să începi de aici. Care sunt afirmațiile explicite ale textului?
Notează două, trei afirmații ale textului respectiv. De preferat, cu cuvintele
tale, nu decupaje din text.

Care sunt cuvintele cheie sau subiectele cheie? Care sunt cuvintele care se
repetă. Care sunt expresiile care se repetă? Care sunt temele dominante?

Trebuie să îți exersezi capacitatea de a vedea dintr-o privire care sunt ideile
principale, temele principale, cuvintele cheie și subiectele cheie. Deja te simți
derutat că trebuie să cauți atât de multe lucruri într-un text. Nu trebuie să faci
exegeză ca pe Biblie pe fiecare text, însă este important ca prin exercițiu să
poți pătrunde și să poți stăpâni aproape orice tip de text. În anumite domenii
îți trebuie studiu pe domeniu ca să poți înțelege un text, însă cele mai multe
texte pot fi pătrunse prin simpla aplicare a unui model de genul acesta.

Ce se afirmă despre cuvintele cheie sau subiectele cheie?

Formulează o frază pornind de la textul respectiv. De exemplu, să

presupunem că analizezi un text politic, iar una dintre teme este democrația.
Poți să formulezi afirmațiile pornind de la termenul acesta: Ce se afirmă în
text despre democrație? Sau analizezi un text biblic: Ce se afirmă în textul
acest despre Isus Hristos?

Există mai multe puncte de vedere (citate în text)?

Există mai multe atitudini descrise în text?

4. Care sunt argumentele care susțin afirmațiile?

Oricine poate afirma orice, însă pe ce bază? Care sunt argumentele? Orice
afirmație trebuie să se susțină pe bază de argumente? Analizează și observă
dacă sunt sau nu sunt argumente?

Structura logică ar trebui să fie ceva de genul acesta: O afirmație și un

argument. O argumentație solidă se bazează pe cel puțin două argumente și
nu mai mult de cinci (Peste cinci argumente concentrarea scade, iar
argumentația se slăbește pentru că și argumentele scad în intensitate, cel
puțin așa ni s-a spus. N-am verificat afirmația aceasta, însă țin cont de ea.).

 Care este rolul unui element în structura argumentativă?

 Care sunt premisele textului?
 Care sunt tezele?
 Care sunt ipotezele?
 Care sunt concluziile?
 Pe ce se bazează concluziile?
 Ce este specific textului?
 Ce este specific autorului?
 Ce este general valabil?
5. Asumpțiile și presupozițiile.
Ce este subînțeles în text? Ce este tacit în argumentare?

Ce nu este scris în text, însă autorul presupune că este de la sine înțeles?

Sunt valide presupozițiile? Care sunt asumpțiile autorului legate de publicul

căruia i se adresează textul? Care sunt presupozițiile legate de text?

Diferența dintre asumpție și presupoziție este destul de greu de făcut. Ceea

ce au în comun este ideea că ceva este presupus și acceptat de la sine înțeles
și nu mai trebuie formulat scris sau verbal. Asumpțiile au de-a face cu actul
de raportare la informații pe baza unui cod implicit atât autorului cât și
publicului, iar presupozițiile este modul în care acea informație este folosite.
Presupoziția devine premisă.

De exemplu: presupun că cei care citesc textul acesta sunt adepți ai

democrației. Presupoziția este că toți cei care sunt adepți ai democrației sunt
adversari ai comunismului și pro capitalism. Astfel că dacă scriu un text
despre comunism plec de la asumpția că publicul meu este adept al
democrației și are o atitudine critică față de comunism (presupoziție).

Dacă nu v-am convins cu distincția mea nu vă împiedicați prea tare, mergeți

mai departe. Rămâneți cu ideea că trebui să îl faci pe autor (sau text) să
spună tot ce are de spus. Ce se spune dincolo de cuvinte. Știți vorba veche:
Citiți printre rânduri. Se aplică și cu privire la atitudinea, motivațiile și scopul
autorului, dar și cu privire la ceea ce nu se formulează sar se află acolo, în
text.

6. Analiza argumentelor.
Care sunt tipurile de argumente? (Argumentul autorității, argumente istorice,
biblice…) Despre tipurile de argumente sau tipurile de argumentare discuția
este mai amplă, însă chiar dacă nu știi să identifici tipul de argument, este
important să ai capacitatea dacă o afirmație este argumentată sau nu? Promit
să revin cu un text despre această chestiune. Până atunci puteți citi una
dintre textele unui autor pe care am avut plăcea să îl am profesor: Daniela
Rovența Frumușani. Argumentarea. Modele și strategii.
Sunt valide argumentele? Sunt universal valabile? Sunt contextuale?

Ce susține argumentul? Care sunt exemplele? Sunt relevante? Ce fel de

ilustrații folosește?

Există erori de argumentare? Care sunt acestea?

1. Cea mai frecventă eroare de argumentare cu care ai de-a face sunt

afirmațiile fără acoperire argumentativă.
2. Sau, un alt exemplu întâlnit frecvent este utilizarea falsă al
argumentului autorității. Se apelează la un nume mare care a spus o
mare platitudine și este citată cu autoritate științifică.
 De exemple: Einstein a spus că pentru o viață sănătoasă omul trebuie să
doarmă 7 ore pe noapte.

Care este afirmația? Pentru o viață sănătoasă omul trebuie să doarmă 7 ore
pe noapte.

Care este argumentul? A spus Einstein.

Analiza argumentului: Când a spus asta? De unde este citat? Dacă a fost
inventat totul? Și dacă a spus, ce relevanță are opinia lui în domeniul acesta?
Este transferabilă autoritatea din domeniul în care și-a dezvoltat cercetările în
alt domeniu? Sau este Einstein sau oricine altcineva o autoritate în sine?

Există paradoxuri în text? De ce sunt folosite? Cum pot fi soluționate?