1.

Relatia despre modul de programare si organizare a activitatilor de control

financiar
Controlul reprezintă o activitate specific umană care constă în verificarea și analiza permanentă,
periodică sau inopenată a muncii și a rezultatelor muncii dintr-un domeniu sau sector în scopul
preîntîmpinării și lichidării eventualilor neajunsuri.
Prin control se urmărește modul în care se îndeplinesc deciziile conducerii referitoare la
funcționarea firmei. Modul în care se asigură echilibrul financiar între venituri și cheltuieli și se
influențează favorabil realizarea sarcinilor economice care să contribuie la creșterea eficienței
tuturor activităților agenților economici.
Controlul economic financiar are în toate cazurile un obiect bine precizat. Este necesar ca formele
și metodele de control să fie suficient de simple și elastice pentru a se adapta cu ușurință la
specificul unității controlate, la formele lor de organizare și desfășurare. Se are în vedere că
controlul nu este un scop în sine ci un mijloc potențial de perfecționare a activităților economice
și financiare, un instrument eficient de prevenire, identificare și de lichidare a stărilor de lucru
neconforme din economie.

2. Stabilirea raspunderii materiale ca modalitate de finalizare a controlului

financiar
Activitatea de control presupune 3 esențiale:
1. Stabilirea situației ideale care ar trebui să existe sau e de dorit lucrul care se realizează pe
baza programelor de activitate, normelor sau normativelor, sarcinilor concrete, devizelor,
modelelor, previziunilor.
2. Determinarea situației reale existente la un moment dat sau rezultată direct sau indirect de
către organul de control.
3. Confruntarea celor 2 situații ideală și reală stabilește abaterile, diferențele, eventualile
toleranțe admise și se formulează concluziile în urma acțiunii de control.
Finalizarea oricărui control se realizează prin stabilirea stărilor de lucruri neconforme și
perfecționarea activității viitoare.

3.Cui revine raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere.Cine

intra in componenta comisiei de inventariere?
In componenta comisiei de inventariere intra revizorul , persoane cu pregatire corespunzatoare economica
si tehnica.
Pentru a se convinge despre calitatea inventarierii efectuate de întreprindere, revizorul organizează
o inventariere parțială a unor mijloace fixe, în așa cazuri, inventarierea se efectuiază asupra
mijloacelor fixe care nu au fost în gestiune sau a obiectelor la care inventarierea efectuată de
întreprindere a scos la iveală surplusuri sau lipsuri. În timpul inventarierii care se efectuiază de o
comisie competentă, se cere ca odată cu înscrierea mijloacelor fixe să fie determinată și starea lor
tehnică.
4.Aparitia si dezvoltarea auditului in R.M.
auditului în Republica Moldova am putea să considerăm că această zi este 26 iunie
1991, cînd a fost adoptată Hotărîrea Guvernului nr.316 Cu privire la organizarea
serviciului de auditing în Republica Moldova. Prin această hotărîre, Camerei de
Auditing i s-a delegat funcţiile principale privind reglementarea activităţii de audit. -A fost
aprobat regulamentul despre serviciul de auditing în Republica Moldova.
-A fost creată Camera de Auditing a RM.
-A fost creată prima societate de audit din RM SRL „Moldauditing” care activează şi în
prezent.
Piaţa auditului în RM este destul de restrânsă. La moment există circa 260 auditori certificaţi.
Sunt înregistrate aproximativ 130 de companii de audit şi auditori individuali, care posedă
licenţă pentru a practica activitatea de audit. În anul 2006 a fost adoptată Legea cu privire la
activitatea de audit .

5.Rolul controlului

Rolul controlului financiar reiese pregnant în evidență în toate fazele proceselor de producție
începînd de la activitățile de proiectare, contractare și pînă la finalizarea acestora și înregistrarea
rezultatelor obținute. În condițiile economiei de piață este necesară întărirea instituției controlului
financiar atît sub aspectul modului de organizare cît și sub aspectul cuprinderii și extinderii
acestuia în economie.

Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica valoarea concluziilor si
calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si
eficienta, sesizeaza aspectele negative la momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ
pentru prevenirea si lichidarea cauzelor. In concluzie, sistemul de control al firmei este deja o institutie economica si
are un rol activ si benefic, el este o actiune si determina o interventie economica.

6.Obiectivele controlului din punct de vedere a formei

Formele controlului economico financiar pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere cum
sînt:
-momentul executării
-aria de cuprindere
-scopul urmărit
-modalitățile de executare
-poziția organelor de control față de unitățile controlate
În funcție de momentul executării lui, controlul economic financiar poate fi:
 Control anterior – se exercită înainte de efectuarea operațiunilor economice și are drept
scop prevenirea unor încălcări ale disciplinei financiare sau angajării unor cheltuieli
neraționale urmărind concomitent necesitatea, legalitatea, oportunitatea și economicitateta
respectivelor operațiuni. Acest control se realizează în practică prin analiza documentelor
de dispoziție prin care se contractează drepturi și obligații de natură patrimonială.
 Control concomitent – se caracterizează prin aceea că se exercită în timpul efectuării sau
desfășurării operațiunilor economice și financiare. În unitățile economico sociale,
asemenea controale exercită organele de conducere, de planificare, tehnice, de recepție. O
formă specifica a acestui control îl reprezintă controlul pe care îl exercită fiecare om al
muncii și îmbunătățirii rezultatelor individuale precum și controlul reciproc care se exercită
în mod obiectiv între membrii unui colectiv sau formații de lucru ce îndeplinesc sarcini
comune ori complimentare.
  Controlul posterior – se exercită după efectuarea operațiunilor economice avînd ca bază
datele înregistrate în documentele de execuție, în evidențele tehnic operative și în
contabilitate. Această acțiune de control se exercită de organizațiile specializate de control
ce are drept scop analiza rezultatelor obținute și a situațiilor de fapt, depășirea eventualilor
deficiențe a cauzelor și a vinovaților de producerea lor precum și stabilirea măsurilor pentru
lichidarea acestora și preîntîmpinarea repetării lor pe viitor.
Indiferent de momentul exercitării, controlul contribuie în egală măsură la evitarea unor nereguli
financiare și la consolidarea proprietății de stat sau private.
În funcție de aria de cuprindere, controlul financiar îmbracă următoarele forme:
 Control general sau parțial
 Control total și prin sondaj
 Control combinat sau mixt
Controlul general sau de fond se caracterizează prin aceea că el cuprinde totalitatea actelor și
faptelor referitoare la activitatea economică și financiară a firmei. Aceasta înseamnă că nici un
sector de activitate și nici un grup de operațiuni nu rămîn înafara controlului.
Controlul parțial se exercită numai asupra unor sectoare, activități sau grupe de operații care
formează o subdiviziune sau funcție a unității verificate cum ar fi: secția, atelier, depozit,
activitatea de desfacere, investiții, retribuirea muncii.
Controlul total verifică fără excepție toate actele și faptele ce caracterizează activitatea dintr-un
sector sau chiar din toate sectoarele întreprinderii.
Controlul prin sondaj se exercită numai asupra unor documente, operațiuni sau bunuri considerate
ca fiind reprezentative pentru fenomenul verificat. În baza acestui control se poate formula o părere
de ordin general privind modul de desfășurare a întregului fenomen. Temeinicia concluziilor
rezultate din controlul prin sondaj, este influențată în mare măsură de modul în care au fost stabilite
obiectivele. Din această cauză, acest control se folosește numai în anumite cazuri și situații.
Controlul total și cel prin sondaj delimitează pe verticală sarcinile de control, indicînd profunzimea
cercetărilor întreprinse și caracterul mai mult sau mai puțin analitic a operațiunilor de verificare.
Controlul combinat sau mixt se caractersizează prin folosirea concomitentă a formelor de mai sus,
precum și formele controlului tehnic. Asemenea verificări combinate pot fi reprezentate printr-un
control general și total, control parțial efectuat prin sondaj, folosirea probelor de laborator sau
expertizelor tehnice într-un control prin sondaj.
În funcție de scopul urmărit, controlul economic financiar poate fi:
 Tematic – urmărește anumite aspecte concrete din viața unităților controlate, putîndu-se
exercita asupra unei singuri întreprinderi sau asupra mai multor unități de același fel în care
caz piermite efectuarea unor analize comparative și formularea unor concluzii mai analitice
cu privire la evoluția fenomenului cercetat. Acest control poate avea ca obiect modul de
aplicare a unor hotărîri de stat, a normelor legale sau rezultatelor introducerii unor sisteme
îmbunătățite de conducere și organizare a muncii.
 Complex – urmărește o arie mai largă de probleme și obiectivele sale se extind asupra unor
aspecte tehnice, sociale sau juridice, cum ar fi nivelul tehnic al producției, productivitatea
muncii, disciplina în muncă, sistemul de recompense și sancțiuni. Exercitarea acestui
control, presupune participarea unor specialiști din diverse domenii, organizîndu-se așa
zisele echipe mixte de control formate din economiști, ingineri, medici, sociologi,
psihologi, cadre din aparatul de stat.
 Repetat – au ca obiect urmărirea evoluției unui fenomen sau proces a schimbărilor
cantitative și calitative ce se produc în starea acestuia într-o perioadă determinată de timp.
Acestea controale se efectuiază atunci cînd rezultatele unei activități sunt constatate
nesatisfăcătoare sau cînd se experimentează noi sisteme de organizare, administrare,
gestiune și conducere. Controalele repetate se exercită la anumite itervale de timp,
urmărindu-se aceleași biective și progrese înregistrate de la verificarea precedentă
indiferent dacă se efectuiază de același organ sau de către alte organe de control.
  Sub formă de anchetă – intervine în împrejurări speciale, putînd fi generat de existența unor
sesizări și reclamații, de constatare a necesității documentelor întocmite la diferite
compartimente sau apariția unor lipsuri nejustificate în gestiune. Spre deosebire de celelalte
forme a controlului economic financiar, anchetele au punct de plecare, stările de lucruri
sesizate, presupuse sau constatate, avînd drept obiectiv confirmarea sau infirmarea acestora
și stabilirea exactă a faptelor. La anchetă pot participa și alte categorii de organe, de
jurisdicție, de urmărire sau de cercetare penală, verificarea efectuîndu-se printr-un contact
mai strîns cu persoanele implicate cărora li se solicită adesea explicații verbale, note scrise
sau declarații.
În funcție de modalitățile de executare, controlul economic financiar poate fi:
 Faptic – se realizează prin verificarea la fața locului a operațiunilor economice și
financiare, a existențelor de valori și starea lor cantitativă și calitativă, a stadiului în care
se găsesc anumite procese de prelucrare, montaj, construcție. Principala formă de executare
a cestui control este inventarierea, care se revizează prin măsurare, numărare, cîntărire,
urmărindu-se în principal determinarea stărilor cantitative. În timpul inventarierii, se
îndeplinesc așa procedee ca: observarea directă, degustarea, analizele de laborator și
expertizele tehnice asupra bunurilor supuse inventarierii. Controlul faptic este cea mai
eficientă formă de control ce piermite cunoașterea temeinică a realității, descoperirea
eventualilor lipsuri și a rezervelor interne, contribuind astfel într-o măsură sporită la
apărarea și consolidarea proprietății statatle și private.
 Documentar – se realizează prin verificarea operațiilor economice, consemnate în acte care
pot fi documentele primare și centralizatoare, evidențele tehnic operative, conturi, fișe de
cont, jurnale contabile, calcule periodice de sinteză, balanțe de verificare sintetice și
analitice, bilanțul contabil și anexele sale, situații comparative etc. Controlul documentar
poate fi preventiv, concomitent sau postoperativ în funcție de timpul în care se exercită,
urmărind în fiecare caz obiectivele specificate.
7. ce reprezinta sursa esentiala de informatie pentru controlul financiar,elementele
obligatorii a documintelor ca acte justificate
Sistemul de evidență reprezintă sursa esențială de informații pentru controlul financiar. În sfera
controlului se cuprind mai întîi obiective privind întocmirea documentelor primare, respectarea
condițiilor de formă și conținut cît și organizarea și conducerea evidenții tehnic operative și
contabile cu respectarea normelor metodologice. Deci, sistemul de documente și evidențe, este atît
obiect al controlului cît și sursă de informații pentru controlul activității economico financiare.
Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor financiare, constituie
surse de informații pentru toate formele evidenței, care mai servesc și pentru informarea operativă
a conducerii agenților economici.
Pentru contabilitate, documentele îndeplinesc funcția de acte justificative, care refelactă situația
patrimonială și angajează răspunderea materială. Fiecare document folosit ca act justificativ de
către contabilitate, trebuie să conțină următoarele elemente obligatorii:
-denumirea documentului
-denumirea și sediul unității ce îl întocmește
-numărul și data întocmirii
-menționarea părților care participă la efectuarea operației
-date cantitative și valorice ale operației efectuate
-semnătura persoanelor ce răspund de efectuarea operației, ale celor ce au sarcina executării
controlului financiar preventiv sau dreptul să aprobe operațiile respective, etc.